IMUNOGENETICA

studiază: - determinismul genetic al răspunsului imun

- reacţiile antigene – anticorpi din organism şi mecanismele răspunsului imun
Imunitate = capacitatea de apărare a organismului, în raport cu
- agenţii străini (non self) ce interacţionează cu receptorii membranari
- structuri proprii modificate (self), ce formează cu proteinele celulei complexe noi, generatoare de anticorpi.
→ recepţionarea şi traducerea semnalelor sunt fenomene de suprafaţă dependente de existenţa receptorilor
membranari (o celulă are mai multe tipuri de receptori pe suprafaţă )
- → este ▪ celulară - cu ajutorul limfocitelor T
▪ umorală - cu imunoglobine / anticorpi formaţi de limfocitele B,
▪ nespecifică - un tip de răspuns generalizat, fără o celulă de un anumit tip ca ţintă
- realizată prin - globule albe fagocitatoare (PMN, eozinofile, macrofage, monocite)
- unele proteine plasmatice
▪ specifică - intervine când mecanismele nespecifice nu sunt eficiente
- realizată celular de limfocitele T ( maturate în timus) şi B şi sistemul complement
- posibilă datorită markerilor de pe suprafaţa celulelor, virusurilor, care le dau identitate
- markerii membranari formează complexul major de histocompatibilitate celular (MHC)
- markerii străini (non-self), ce declanşează răspuns imun = antigeni
- impotriva antigenilor luptă proteine specifice = anticorpi
▪ innăscută - implică mecanisme celulare şi umorale – interferoni; e rapidă, dar de eficienţă medie
▪ dobândită - activă - adaptativă, consecutivă contactului cu antigenul, mai lentă, , specifică
- organismul produce anticorpi în urma contagiunii sau imunizării (vaccin)
- este umorală şi mediată celular, de lungă durată
- pasivă - prin administrare de seruri imune
- prin transfer de anticorpi prin placentă
- prin anticorpii din colostrul matern (ce conţine azot, vitamine, anticorpi)
Memoria imunologică = capacitatea de a recunoaşte un antigen la un atac ulterior
- răspunsul imun secundar este mai eficient ca răspunsul imun primar (la primul contact)
- Limfocitele T
- nu produc anticorpi sau celule producătoare de anticorpi
- sunt implicate in răspunsul imun mediat celular / fagocitoză
- inainte de a părăsi timusul parcurg o diferenţiere suplimentară => limfocite T helper şi limfocite T citotoxic
- nu interactionează cu antigeni liberi din plasmă, ci numai cu cei prelucrati de macrofage
- răspund eficient la antigeni celulari
Th = helper ajutătoare
- - stimulează formarea limfocitelor cu memorie şi diferenţierea limfocitelor B spre plasmocit
- - amplifică răspunsul altor limfocite T, B – stimulează lupta
Citostatice efectoare – killer /citotoxice
- elimină celulele infectate şi celulele tumorale
- sunt capabile a ucide celule purtătoare de angene de histocompatibilitate, tumori
- interactionează specific cu antigenul prin receptori de membrană (TRC)
Supresoare (Ts)
- inhibă limfocitele T si B efectoare şi protejează de efectele propriei apărări exagerate
- induc starea de toleranţă la anumiţi antigeni
Limfocitele B
- răspund eficient la antigeni extracelulari
- un limfocit B, după activare reacţionează impotriva unui antigen specific, precis => specificitatea
- după stimulare formează plasmocite, cu AG bogat => produc aprox.2 mii anticorpi/sec
- celulele cu memorie , stimulate de limfo T, la un atac ulterior, apără rapid si eficient organismul
Anticorp = proteină de tip globulină, formată ca răspuns la acţiunea antigenului, din sânge, limfă, lichid
interstiţial (20% din proteinele plasmatice) , care recunoaşte şi neutralizează moleculele străine
sau proprii modificate
- are forma literei Y, cu o regiune activă la capătul fiecărui braţ
- fiecare catenă are o regiune constantă C şi una variabilă V
- regiunea constantă este comună pt diferiţi anticorpi, iar regiunile variabile = situri
de legare a antigenilor
- are 4 lanţuri polipeptidice, legate prin legături disulfidice (între lanţurile grele),
- anticorpul se poate ataşa antigenului => „lipirea” antigenului de anticorp până
 este neutralizat de leucocit ( anticorpul nu distruge singur antigenul)
- - clasificarea se face după lanţurile grele/lungi – A, G, M, D, E
- A - 15% - pt mucoase - în salivă, lacrimi, lapte de sân, secreţii mucoase, ser; neutralizează virusuri, bacterii
- G – este principala imunoglobină din sânge, limfă, lichid interstiţial ;
- M – 10%,= anticorp timpuriu, de prim contact cu antigeni noi / se află în sânge şi limfă
- D – 0,2%, - pe suprafaţa limfocitelor B, alături de Ig M, în ser / intervin in diferenţierea limfocitelor B
- E- 0,04%, - se află în sânge, ţesut conjunctiv / rol în hipersensibilitatea specifică
- =>producere de substanţe ce accelerează simtomele alergiei
Complementul - conţine proteine inactive in sânge = sistem de legătură intre apărarea specifică si nespecifică
- e activat chimic după reacţia antigen – anticorp,
- se leagă la complexul antigen –anticorp => fixarea complementului
- când este activată prima proteină a seriei , declansează o reactie in lanţ
Alergeni = antigeni ce stimulează producerea de IgE
- pot fi - alimentari: albuş/ouă, lapte de vacă, căpşuni, fragi, nuci, alune, peste, scoici, melci, fructe de mare
- aerieni/ pneumoalergeni: polen, ectoparaziti microscopici, excremente de insecte, praf, spori de
mucegai, fum de tigară, vapori de solventi, detergenti praf, peri şi epidermă de animale
- de contact: latex, Ni, fibre artificiale, lac de unghii, cosmetice, muscături de insecte, de paianjeni,
medicamente (antibiotice, vaccinuri)
- pot provoca şi reacţii in care nu sunt implicate direct Ig E
Alergia = reacţia organismului la substanţe inofensive în general (alergeni)
- afectează 20% din populaţie (1 din 5 pers e alergică), o parte sunt ereditare
- reacţiile alergice se manifestă la nivelul - plămânilor = astm bronşic = sufocare, şuierat/wheezing
- nasului = rinită alergică /febra fânului = mâncărime, strănut,
secreţii, congestie
- ochilor = conjunctivită = mâncărimi, roşeaţă, lăcrimare
- tegumentului = eczeme /dermatite atipice = erupţie, mâncărimi,
leziuni, urticarie
Anafilaxia = răspuns imun apărut la o nouă expunere la un alergen cu care organismul a interacţionat
( inţepături de insecte, injecţii,în special penicilină)
- se eliberează histamină sau alte substanţe similare ; histamina interactionează cu nociceptorii => durere
 - poate avea loc o reacţie generală severă cu : paloare, bradicardie, bradipnee, pierderea conştienţei, stop
cardiac, moartea
Histocompatibilitatea = gradul de tolerare a unui ţesut străin de către sistemul imunitar al receptorului
Implicaţii ale imunogeneticii in transplante
- grefele sunt - autogrefă / grefă autogenă
- singenică - intre indivizi identici genetic
- alogrefă / homogrefă / transplant / - grefonul este prelevat de la un individ apartinand
aceleiasi specii.
- xenogenică – intre indivizi din specii diferite
- RRG (reacţia de respingere a grefei)
- lipseşte la gemenii univitelini - 2 indivizi cu acelaşi tip de HLA sunt histocompatibili
- are 2 forme - gazdă contra grefă ( imediată, acută, cronică)
- grefă contra gazdă
Interferonul
- este moleculă proteică (glicoproteină) specifică, ( semnal) produsă in urma atacului viral, ce inhibă
multiplicarea virusului - identificat de A. Sachs şi J. Lindemann in 1957 ;
- are acţiune antivirală, anticanceroasă, anticelulară, imunomodulatoare
- tipul - alfa este produs de leucocite,
- beta - de fibroblaste,
- gamma - de limfocitele stimulate de un antigen sau mitogen
- impiedică dezvoltarea unor celule normale sau tumorale / poate fi produs de orice celulă;
- are durată de viaţă limitată
- nu este eficient in cazul celulelor atacate de antigeni
- precede acţiunea anticorpilor şi stimulează functia imunitară, având proprietăti antiproliferative
- s- au obtinut rezultate bune prin aplicare in unele afectiuni:
ά interferon = leucemie, ,unele tipuri de hepatite,
β interferon = tulburări neurologice asociate sclerozei multiple, antiviral, tumori maligne cerebrale,
hepatita C
γ interferon = osteoporoză, profilaxia bolilor infectioase,deficiente imune