BARIERE DE COMUNICARE ÎN

RELAȚIA TERAPEUT-PACIENT
REALIZAT DE:
• ȘERBAN DIANA-LAVINIA
• UNGUREANU ANDREEA
• VRÂNCEANU ANDREEA
GRUPA 207, KMS, II , IF
HANGMAN
OPEN THE BOX
 DEMERSUL ABORDĂRII RELAȚIEI
TERAPEUTICE

 Un aspect important care trebuie luat în considerare este cel referitor la faptul că în relația terapeutică bolnavii
reacționează, în general, diferit, motiv pentru care terapeutul are obligația de a-și adapta conduita în funcție de
reacțiile acestuia.
 Numai prin cunoașterea profundă a caracterului psihologic al pacientului- caracter care reflectează starea sa de
moment- și prin reglarea comportamentului propriu în funcție de acesta, kinetoterapeutul va putea obține rezultate
foarte bune și îl va putea ajuta real și eficient.
 Rațiunea interacțiunii dintre kinetoterapeuți și pacienți în situația terapeutică, este de a obține împreună rezultate
pozitive, de a produce schimbări favorabile în atitudinile și comportamentele interlocutorilor. Aceste rezultate
pozitive constituie etalonul de control și validare a calității intervenției kinetoterapeutului, a modului său practic
de relaționare și cooperare cu pacienții.
 Înactivitatea terapeutică există kinetoterapeuți care nu apreciază corect caracteristicile psihosociale și
situaționale, nu le corelează adecvat cu elementele procesului terapeutic, ori ignoră impactul lor asupra
rezultatelor obținute cu pacienții. Datorită procesului de supra/ subevaluare există terapeuți cu prejudecăți,
stereotipuri care influențează negativ procesul de recuperare, personalitatea și comportamentul pacienților.
DEMERSUL ABORDĂRII RELAȚIEI
TERAPEUTICE
 CE ESTE DE FĂCUT?

PRINCIPII DE BAZĂ ALE UNEI BUNE COMUNICĂRI CARE AJUTĂ LA ELIMINAREA BARIERELOR DE
COMUNICARE SAU CHIAR APARIȚIA ACESTORA
ÎN RELAȚIA TERAPEUT-PACIENT

I. EMPATIA: ascultați cu atenție→ repetați ce ați înțeles→ cereți precizări dacă este necesar;
II. DEZARMAREA : privați pacientul de agresivitatea sa, găsind ceva adevărat în reproșurile sale;
III. FLEXIBILITATE: arătați-i pacientului că sunteți conștient de caracterul subiectiv al părerilor
dumneavoastră, că acordați mai multă importanță găsirii unui câmp de înțelegere, decât stabilirii dreptății
asupra unui anumit subiect;
IV. CENTRAREA: rămâneți centrat pe intervenția kinetoterapeutică și strict pe ceea ce ține de aceasta;
V. AUTENTICITATEA: acordați încredere pacientului astfel încât să poată spune deschis ceea ce simte și ceea
ce gândește;
VI. APRECIEREA: exprimați către persoana în cauză respectul și stima pe care i le purtați. Apreciați efortul
depus și progresul/ evoluția pacientului.
VII. Terapeutul trebuie să fie convins că orice subiect poate obține măcar o ameliorare a
disfuncțiilor determinate de afecțiunea sa, în urma activității de recuperare;
VIII. Terapeutul trebuie să își iubească munca, nu pentru avantajele materiale pe care le poate
avea, ci mai ales pentru satisfacția obținută în urma înregistrării succeselor cu pacienții și
pentru ideea că el reprezintă o speranță pentru aceștia;
IX. El trebuie să își cunoască foarte bine pacienții ( cu excepția cazurilor dificile sau a
deficiențelor mintale, unde trebuie să ceară sprijinul psihologului);
X. Trebuie să acorde aceeași atenție tuturor pacienților, nu-și poate permite să aibă o afecțiune
deosebită pentru unii, deoarece acest lucru îi anulează eficiența acțiunii;
XI. Pacientul nu trebuie tratat cu milă, ci considerat o persoană normală care treptat își va relua
gesturile normale ale vieții curente. Ca atare, terapeutul nu trebuie să aibă tendința de a executa
o serie de acțiuni în locul pacientului sau de a-l ajuta prea mult, ci va încerca să-i dea mereu
sarcini noi pe care să le depășească.
 BIBLIOGRAFIE

• PROF.UNIV.DR.MÂRZA-DĂNĂILA DOINA, ,,TERAPIA CENTRATĂ PE CLIENT”,

EDITURA ALMA MATER, BACĂU, 2009;
• SIMONA IOVANUT, ,,COMUNICAREA”, EDITURA WALDPRESS,2001;
• TRONCIU C., ,,TEHNICI PENTRU ÎMBUNĂTĂȚIREA COMUNICĂRII MEDIC-
PACIENT”, MEDICA ACADEMICA, FEB.2011;
• https://www.youtube.com/watch?v=W1RY_72O_LQ;
• https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6235755/;