VEGETATIA ŞI FAUNA

AMERICII
 Vegetaţia
 Caracteristici:
- Nu există similitudini între America de Nord şi America de Sud dpdv biogeografic
- Cauza: geneza şi evoluţia separată a celor două blocuri continentale o lungă perioadă de timp
(până în Pliocen)
- Vegetaţia Americii de Nord – asemănări cu vegetaţia din Europa şi Asia
- Vegetaţia Americii de Sud – afinităţi cu cea din Africa şi Australia
- Sudarea celor două blocuri continentale în Pliocen a generat migrări ale unor elemente de floră
şi faună => amestec de specii, mai vizibil în Istmul Central-american
- prezenţa tuturor tipurilor de climă → desfăşurarea tuturor asociaţiilor vegetale cunoscute
 D.p.d.v. floristic, pe continentul american se disting urmatoarele regiuni:
 regiunea holarctică
 regiunea neotropicală
 regiunea antarctică
 Regiunea Holarctică
- include America de Nord (până la Rio Grande)
- se caracterizează printr-un număr limitat de specii datorită
climatului mai restrictiv şi distrugerii suferite în perioada
glaciară
- în cadrul acestei regiuni se disting:
 subregiunea arctică
 subregiunea nord-americană de est
 subregiunea nord-americană de vest
 subregiunea sonoriană
 1.a. Subregiunea Arctică
 Cuprinde Groenlanda, Arhipelagul Arctic, ţărmurile
nordice ale continentului (între Peninsula Alaska si
Peninsula Labrador).
 Datorita climei reci, flora este foarte saraca
 Lipsa speciilor arborescente
 Mai frecvent apar: mesteacănul pitic, arinul pitic, salcia
pitică, hreanul arctic, murul arctic.
 Numeroşi sunt muşchii si lichenii.
Salcie pitică Mesteacăn pitic
Vegetaţia de tundră

- număr de specii foarte mic

- predomină muşchi şi licheni
- frecvent apar specii de: mesteacăn
pitic, salcie pitică, busuioc.

Vegetatia de silvotundră
Poate fi intalnita de la litoralul E al Labradorului pana la regiunea fluviului
Mackenzie, in regiuni cuprinse intre Pen. Labrador si insula Terra Nova in E,
arhipelagul nord-canadian, nordul Câmpiei canadiene si in nordul peninsulei
Alaska.
-se dezvoltă ca urmare a faptului că apare un anotimp scurt cu temperaturi
pozitive
- specii mai numeroase: mesteacănul pitic, arinul pitic, sălcii pitice, hreanul
arctic
 1.b. Subregiunea Nord-Americană de Est (Atlantică)

 Cuprinsă între meridianele de 55° - 110° Pădure de conifere

long. V
 Se caracterizează prin eterogenitate
morfologică şi climatică => diversitate de
specii
 In padurile de conifere: cca 3000 de specii
 in cele de foioase: cca 4000-6000 de specii
 in preerii: 4000 de specii de plante.
 Mai multe provincii distincte:
 Provincia nordica (Canada-Alaska)
 Provincia Mississippi-Appalachi
 Provincia preeriilor

Pădure de foioase Preeria nord-americană

 Bradul de balsam
Provincia nordică (Canada-Alaska)-este
dominata de prezenta gimnospermelor, cu
multe endemisme: molidul alb si molidul negru,
bradul de balsam, zada americană, chiparosul de
baltă
(pădurea canadiană de conifere).

Chiparosul de baltă
 Provincia Mississippi – Artarul argintiu
Appalachi - se extinde intre Marile
Lacuri si confluenta lui Mississipi
cu Ohio + Munţii Appalachi
 predomină foioasele: fag,
stejar, tei, frasin, arţar, sălcii,
magnolii
 in sud, sub influenta climei
mai calde apar palmieri,
bambuşi, arborele de lalea

Stejar rosu
Arborele de lalea
 Preeria cu graminee scunde

 Provincia preeriilor - ocupa zona

centrala a continentului
 Vegetaţie de stepă diferenţiată în
funcţie de cantitatea de precipitaţii
- preeria cu ierburi înalte (tall gras) –
zonele mai joase din est (peste 500
mm precipitaţii/an)
- preeria cu ierburi scurte (short gras)
– regiunile mai înalte din vest Preeria cu graminee inalte
 Spre sud şi la contactul cu M-ţii
Stâncoşi – ariditate excesivă –
vegetaţie de semideşert cu graminee
xerofite (Festuca, Stipa, Poa)
 1.c. Subregiunea Nord-Americană de Vest
(Pacifica) Arborele vietii

 Se suprapune Muntilor
Cordilieri,intre versantul E al
Muntilor Stancosi si litoralul
pacific, începând din sudul Alaskai
si pana in nordul Californiei.
 Pe versantii vestici, mai umezi,
exista o abundenta de gimnosperme
endemice: arborele vieţii, arborele
mamut (Seqouia gigantea), bradul
Douglass etc.
 In Muntii Cascadelor si Sierra
Nevada apar pinul galben si pinul
de zahăr.
 În podişurile interioare – ariditate Bradul Douglass
excesivă → vegetaţie diferită
(semideşert)
 Numarul tuturor speciilor din
aceasta regiune este cuprins intre
3000-4000.
Arborele mamut (Sequoia gigantea)
1.d. Subregiunea sonoriană
 Numele de la deşertul
Sonora
 Se extinde in sud-vestul
SUA si nordul Mexicului
(climat arid)
 Vegetaţie de semideşerturi
si deşerturi subtropicale si
tropicale
 Flora acestei regiuni
numara cca.10.000 de
specii dintre care se
detaseaza cactaceaele (cca
1500 de specii)
 Plante endemice: agavele
 Mexicul – patria unor
plante de cultură: porumb,
floarea soarelui, fasole,
ardei graşi.
Agave
D.p.d.v. floristic, pe continentul american se disting
urmatoarele regiuni:
regiunea holarctică
regiunea neotropicală
regiunea antarctică
 Regiunea Neotropicală
 Cuprinde
America de Sud (până la 40° lat. S)
America Centrală Istmică şi Insulară
 Diferitelor tipuri de climă (ecuatorială, subecuatorială,
tropicală, subtropicală, temperată) le corespund asociaţii
vegetale caracteristice: păduri tropicale umede, savane, stepe,
deşerturi, păduri temperate.
 Include patru subregiuni:
 Subregiunea chiliano-patagoneză
 Subregiunea braziliană
 Subregiunea central – americană
 Subregiunea Antilelor
2.a. Subregiunea chiliano-
patagoneză

 Sudul şi vestul continentului

(climă temperată):
 lanţul andin
 N Pod. Patagoniei
 pampasul argentinian
 În N Anzilor – Păduri tropicale
umede
 În C şi S – păduri temperate –
fag austral (Nothofagus) de talie
mai mică

 Zona de origine a: cartofului,

tutunului, pătlăgelelor roşii,
arborelui de coca, de chinină
Nothofagus
2.a. Subregiunea chiliano-
patagoneză (continuare)
 2 asociaţii tipice: puna şi
paramos

 Puna – în podişurile aride înalte

(3.600-4.500 m) (Anzii Centrali)
-ierburi şi tufişuri spinoase,
muşchi, licheni
Puna

Paramos

 Paramos – în arealele
semideşertice sau la altitudini
moderate (Anzii de Nord) –
tufişurile coabitează cu cactuşii
sau cu unele esenţe forestiere de
talie mai mică
2.a. Subregiunea braziliană
 Include nordul, centrul şi
estul Americii de Sud
 Cea mai bogată în specii –
peste 4.000 specii
arborescente
 Asociaţia vegetală
dominantă: pădurea
tropicală umedă = selva
(bazinul Amazonului)
 Vegetaţia stratificată – cele Igapo forest
mai mari înălţimi depăşesc
70 m
Pădurea tropicală amazoniană (selva)
Selva
Stratificarea vegetaţiei în selva
 Specii:
 palmieri (cocotierul), bananieri, Ceiba
(“regina pădurii varzea”), orhidee, liane,
 arborele de cauciuc (Hevea brasiliensis)
 nufărul amazonian (Victoria amazonica)
 arborele de cacao, palisandrul etc.
 Plantede cultură: arborele de cauciuc, de
chinină, cacao, maniocul, ananasul
 Cocotierul

Arborele de cacao
Nufărul amazonian

Ceiba
Arborele de cauciuc (Hevea brasiliensis)
 2.c. Subregiunea central-americană Pădurea tropicală umedă
 Cuprinde Mexicul de sud, Pen. California,
sudul Floridei si Istmul Panama.
 In partea estica mai umeda, sunt prezente
pădurile tropicale umede, veşnic verzi, cu
ferigi arborescente, palmieri, bananieri,
mahon, lemnul de lămâi
 In partea vestica mai uscata, se gasesc
păduri de foioase cu frunze cazatoare.
 În podişurile înalte din interior apar
savanele.
 Pe ambele fatade ale istmului american se
dezvolta mangrovele

Mangrove
 2.d. Subregiunea Antilelor

 Cuprinde Arhipelagurile Antilele

Mari si Mici si Arhipelagul
Bahamas.
 Principalele asociatii vegetale Sierra Maestra
 padurile tropicale umede in
zona de litoral
 savanele in interior.
 Pe terenurile aride si calcaroase -
tufisuri dese si spinoase numite
manigua.
 In Muntii Sierra Maestra
vegetatia este etajată pe
altitudine:
 etajul inferior - yaxales are ca
simbol arborele yaya (palmier).
 etajul palmierului manaca.
 etajul frangales cu numerosi
palmieri si orhidee.
 etajul montan superior cu
tufărişuri scunde si rare.
D.p.d.v. floristic, pe continentul american se disting
urmatoarele regiuni:
regiunea holarctică
regiunea neotropicală
regiunea antarctică
 Regiunea Antarctică
- la sud de paralela de 40° lat. S
- S Patagoniei
- Arh. Malvine
- Ţara Focului
- Vegetaţie sărăcăcioasă: 3 genuri – Acaena, Azorella, Bolax
Bolax

Az
or e
ll a
 FAUNA

La fel ca si vegetatia, se deosebesc trei regiuni

faunistice: holarctică, neotropicală şi antarctică

REGIUNEA HOLARCTICĂ include, ca si flora,

urmatoarele subregiuni: arctica, nord-americana de est,
nord-americana de vest si sonoriana.
Reg.HOLARCTICA
REGIUNEA NEOTROPICALĂ se suprapune regiunii
floristice similare din America de Sud. Se deosebesc 4
subregiuni faunistice: chiliano-patagoneza, braziliana,
central-americana si cea a Antilelor.

REGIUNEA ANTARCTICĂ
Reg.NEOTROPICALA
1. REGIUNEA HOLARTICĂ
1.a. Subregiunea Arctică
- cuprinde ţărmul de N al continentului, Arhipelagul Arctic si Groenlanda.
- predomina animalele specifice regiunilor polare şi subpolare, comune Laurasiei: ursul
polar, vulpea polara, iepurele polar, focile, morsele, renii.
- endemisme: boul moscat groenlandez si cel nord-american, şobolanul moscat, cerbul
wapiti, antilopa americană si castorul-veverita cu parul rosu.

Reni
Cerbul Wapiti

Foca
Boul moscat - detine recordul în rândul
mamiferelor, pentru blana cu cele mai lungi
fire. Acestea ating lungimea de 1 m si
formeazã o manta groasã de lânã care îi
permite sã reziste foarte bine la temperaturile
glaciale din zonele în care acesta trãieste:
tundra canadianã arcticã, Alaska si
Groenlanda. Trãieste în turme de pânã la 60
de indivizi.

Vulpea polara - este adaptata la clima

rece, având o blană deasă. Lungime de
65-90 cm, înălțime de cca. 30 cm și-o
greutate de 5 kg. Hrana vulpilor constă
din rozătoare, insecte, fructe, ouă și pui
de păsări, cadavre de animale. Are blana
de culoare albã iarna si cafenie vara.
Detine recordul numãrului de pui la o
nastere: cca. 11 pui. Principalii inamici
ai vulpii polare sunt lupul, râsul si omul.
Ursul polar - urs alb care trăiește în zonele
nordice înghețate ale Oc.Arctic, fiind cel mai
mare animal de pradă întâlnit pe uscat. Are o
greutate de 300-600 kg (masculii) și 150-300
kg (femelele), înălțimea de 1,8 m și
lungimea pana la 3 m. Simte prada de la 30
km depărtare. Consuma în special pui de
foca. Durata vieții sale este de 35-40 ani. Se
apreciază ca există aprox.40 mii de
exemplare în sălbăticie.

Morsele - sunt mamifere mari, semi-acvatice,

care trăiesc în mările reci din emisfera nordică.
Există 2 subspecii: de Atlantic și de Pacific.
Morsa de Pacific e puțin mai mare, masculul
cântărind până la 1800 kg. Mai sunt cunoscute
și ca elefanți de mare. Există aprox. 15 mii de
morse de Atlantic: ele trăiesc în zona arctică
canadiană, în apele Groenlandei.
1.b. Subregiunea nord-americană de est (Atlantică)
-se întinde din Alaska până la Atlantic (Marile Lacuri).
-fauna provinciilor forestiere se remarcă prin cerbul de Virginia, elanul uriaş de
Alaska, castorul, ratonul, opossumul, vizonul, vulpea cenuşie, ursul etc.
-Intre pasari se remarca curcanul salbatic, gaiţa albastră, ierunca americană.
-in preeria cu ierburi înalte trăiesc cerbul-catâr, bizonul, coiotul ,vulpea de preerie,
căţelul preeriilor, crotalul, etc.

Vizon Raton
Castor

Opossum
 Elanul - trăiește în pădurile din
emisfera N, în zona temperată și
subarctică. Elanul nord-american are
coarnele mai palmate decat elanii din
Eurasia, si pot fi mai lungi de 1 m.
Subspecia din Alaska atinge o înalțime
până la 2 m. Masculii cântăresc între
380-530 kg iar femelele între 270-360
kg. El se hrãneste cu frunze, ferigi si
muschi.

Ursul brun -traieste in NV Americii de N.

Are cca 2,5 m lungime, aprox. 1,5 m inaltime
și o greutate maximă de 600 kg. Poate trăi
până la 30 de ani în natură și până la 50 de ani
în captivitate. Se hrãneste cu plante, ciuperci,
insecte, miere si peste. Când iarna se apropie,
ursul îsi amenajeazã un bârlog pentru lunga sa
hibernare. Femela aduce pe lume 1-3 pui.
Bizonul american -bovină sălbatică. Cerbul-catâr
Cantareste intre 450-1350 kg, si are o
inaltime de aprox.1,8 m. Durata vieții
este în jur de 33 ani. Este cel mai
puternic mamifer ce trăiește pe marile
câmpii ale Americii de Nord. Mănâncă
frunze, cartofi, iarbă uscată și mușchi.
Azi există aprox. 10 mii de bizoni
americani, toți trăind în zone protejate.
Coiotul -animal carnivor care are un aspect
asemănător lupului. Are o lungime de 1 m,
înălțimea de 50 cm, greutatea între 9-22 kg.
Trăiește în America de Nord, de la regiunile
subpolare din Canada și Alaska, pe tot teritoriul
SUA și Mexicului până în Costa Rica, fiind
adaptat la habitate diferite ca regiuni de preerie
sau de pădure. Animalul consumă cadavre,
rozătoare, păsări, șerpi sau vulpi; mai consumă
fructe de pădure.Un coiot trăiește în medie 6 ani.
Căţelul preeriilor -este un mic rozãtor de circa 30 cm
lungime. El trãieste din Canada pânã în Mexic. Câinele
preeriilor îsi datoreazã numele strigãtului sãu, care aduce
cu lãtratul unui câine. Se hrãneste cu ierburi.

Crotalul - este ruda americanã a viperei.

Exemplarele pot  atinge 2-3 m, avand ca principala
caracteristica prelungirea osoasa de  la sfarsitul cozii
(asa-numitii clopotei). Ziua stã la umbrã, iar noaptea
iese sã vâneze. Prãzile sunt constituite din rozãtoare,
pãsãri si broaste. Cea mai periculoasa si cea mai
mare specie nord americana este crotalul diamante.
 Gâsca de Canada - este cea mai cunoscutã
dintre gâstele sãlbatice. Este gâsca cea mai
rãspânditã în America de Nord. Sosirea acestora pe
cerul canadian anuntã schimbarea anotimpului. În
perioada de reproducere, cuplul îsi amenajeazã
cuibul într-un tufis în apropierea unui râu sau lac.

Huhurezul Strix Occidentalis –Huhurezul este o

păsăre nocturna. Se hrănește cu mamifere mici, în
special cu șoareci. Genul Strix cuprinde 21 de specii.
Traieste numai in padurile naturale de conifere de pe
coasta NV a Americii de N. Este cea mai rara specie
de pasari din Canada.

Mierla de pajiste Ierunca americana

1.c. Subregiunea nord-americană de vest (Pacifică)
–cuprinde teritoriile dintre Munţii Stâncoşi şi zona litorală a Pacificului, din S Alaskăi
până în N Pen.California.
-fauna cuprinde numeroase endemisme: cerbul cu coadă neagră, ursul Muntilor
Stancosi (grizzly), capra zăpezilor, veveriţa castor, iepurele californian, etc.

Grizzly

Iepure califonian

Vidre de mare
 Capra Muntilor Stâncosi - are blana deasã si
picioarele scurte si trãieste în V Canadei. Ea
escaladeazã stâncile cu multã agilitate. Principalii
inamici ai caprei Muntilor Stâncosi sunt puma,
acvila regalã si, mai rar, ursul si omul (care o
vâneazã ca trofeu).

Puma (leul de munte) - mamifer carnivor,

care trăiește izolat. Este răspândit în SUA, în
Mexic și în America de Sud. Noaptea vânează
și ziua doarme în copaci. Atacă animale de
talie mare ca cerbi, elani, reni, dar și rozătoare
ca șoareci, șobolani, veverițe, castori, oposum,
coioți. Are înălțimea de 0,7 m, lungimea de
1,3 m (masculii) și 1,1 m (femelele). Masculii
cântăresc frecvent mai mult de 100 kg, pe
când femelele nu depășesc 50 de kg.
 Muflonul - oaie sãlbaticã. Trãieste în
cete de cca 10 indivizi, care se
deplaseazã în munti. Se intalnesc în
America de N, Europa, Africa si în
Asia. Greutatea de 25-50 kg, lungimea
de 1,1-1,3 m, înaltimea de 65-75 cm.
Coarnele masculului sunt foarte lungi,
pot depasi 1 m. Prãdãtorii lui sunt lupul
si puma.

Antilopa americana
Mustangul – cal salbatic, care se intalneste in V
S.U.A. Traieste in herghelii, in preeriile nepopulate
de om. Animal rezistent la temperaturi ridicate, cat
si la cele scazute. In timpul iernii se deplaseaza pe
distante lungi in cautarea hranei. Inainte de
colonizarea intregului continent nord-american, in
preeriile si podisurile cu vegetatie abundenta ale
Muntilor Stancosi se gaseau sute de mii de
exemplare.

Vulturul plesuv (vulturul cu cap alb) -

existã 15 specii diferite de vulturi. Cel mai
înalt si mai puternic dintre ei este vulturul
plesuv. Are o anvergurã a aripilor de aprox. 3
m si cântãreste cca. 8 kg. Se hraneste cu peste.
În sălbăticie trăieste 20-30 ani, iar in
captivitate până la 60 ani. Este singura specie
de vultur endemica din America de N.
1.d. Subregiunea Sonoriană
–ocupata de deşerturi si semideşerturi.
-prezinta caractere de tranzitie intre regiunile holarctica si neotropicala.
-ocupă deşertul Sonora din S SUA, N şi centrul Mexicului, precum şi o parte din
Pen. California.
-endemismele sunt reprezentate prin marsupiale, rozatoare, reptile.
-dintre mamifere: pisica-veveriţă
-dintre reptile: soparla Gila, ţestoasele mexicane
-dintre rozatoare: soarecii cu buzunare si veveritele.
-un element curios: peştele-pisică umblător

Soparla Gila Peştele umblător mexican

Pisica veverita – se intalneste din centrul si V
S.U.A si pana in S Mexicului. Are o lungime de 30-
42 cm, o coada de 31-44 cm si o greutate de 0,8-1,5
kg. Se hraneste cu pasari, reptile, fructe si nuci. Are
o coada cu inele negre si albe.

Condorul -pasăre răpitoare care trăieste în America de

Nord și America de Sud. Exista 2 specii: condorul andin
si condorul californian. Are lungimea de 1-1,5 m și
anvergura aripilor de 2,9-3,5 m. Adulții cântăresc 10-15
kg. Durata medie de viață atinge 50 de ani. Din cauza
vânării excesive, defrișărilor și poluării, habitatul acestei
specii de vulturi a fost redus semnificativ.
 Regiunea Neotropicală
 Cuprinde
America de Sud (până la 40° lat. S)
America Centrală Istmică şi Insulară
 Din America de Nord au pătruns înspre sud: jaguarul, puma,
tapirii, lamele, pecarii (ultimele trei au dispărut din America
de Nord devenind endemice pentru America de Sud)
 Include patru subregiuni:
 Subregiunea chiliano-patagoneză
 Subregiunea braziliană
 Subregiunea central – americană
 Subregiunea Antilelor
2.a. Subregiunea chiliano – patagoneză
- numeroase specii endemice:
nutria, lama, vicuña, guanaco, tuco-tuco (mic rozător), ursul negru cu ochelari, câinele
lui Magellan, câinele enot, condorul, şinşila, viscacia, nandu (struţul american), puma

Viscacia

Tuco-tuco

Şinşila
Guanaco Vicuña

Alpaca

Lama
 Condorul
Nandu

Câinele enot
2.b. Subregiunea braziliană

 Cea mai bogată în specii

 Rozătoare: capybara (cel mai
mare rozător din lume, peste 1 m
lungime)
 Maimuţe: maimuţa urlătoare, Capibara

lemurieni
 Pecari, Tapiri (cele mai mari
animale din selva)
 Furnicarul, tatuul, leneşul
 Jaguarul
 Lilieci, reptile – anaconda,
caimanul de mlaştină, şopârle
 Peşti - piranya
 Păsări: tucanul, colibri, papagali
 Foarte multe insecte
Leneşul Tapir
Furnicar Tatu

Maimuţa urlătoare

Pecari
 Anaconda

Piranya

Caiman
Papagali
Pasărea colibri

Insecte
 Jaguarul - este un mamifer specific
continentului american. La maturitate
jaguarul are intre 59-95 kg, masculii
putand ajunge până la 150 kg.
Lungimea variază în jur de 1,6-1,8 m.
Arealul actual al jaguarului se întinde
din Mexic până in N Argentinei.

Tucanul - este o pasãre care trãieste

în America Centralã si de Sud. Se
hrãneste cu fructe cãrnoase, grãunte,
insecte si pãianjeni. Penele sale sunt
folosite la fabricarea podoabelor si-a
ornamentelor.
 2.c. Subregiunea central-americană
-se suprapune partii sudice a Californiei, Mexicului, Floridei si istmului panamez.
-prezinta o fauna de amestec intre cele doua regiuni majore, holarctica si neotropicala.
-endemisme: soarecele marsupial, porcul spinos arboricol, sarpele boa imperial,
-păsări: quetzalul

Quetzalul

Soarece marsupial

Porc spinos
 2.d. Subregiunea Antilelor
-cuprinde Arhipelagul Antilele Mari (Cuba, Jamaica, Haiti, Puerto Rico), Antilele
Mici si Bahamas.
- faună săracă
-specii: soarecii, sopârlele (specii de iguane), broasca de Antile, crocodilul de Cuba,
salamandra cavernicolă
-cca 300 specii de pasari din care 70 sunt endemice (ex. pasarea Tocororo).
Tocororo Iguane
Salamandra cavernicola

Crocodil de Cuba
 Regiunea Antarctică

- la sud de paralela de 40° lat. S

- S Patagoniei Insecta lui Racoviţă
- Arh. Malvine
- Ţara Focului
- animalele sunt asemănătoare cu cele din
subregiunea chiliano-patagoneză
- În Arh. Malvine trăiesc pinguini,
albatroşi, pescăruşi, insecta lui
Racoviţă
 it ce
a
m
li i
c
e nz
e l
ta j în A
E