Tehnici de manevrare a

bolnavului

Curs 12
Sindromul de imobilitate –
efecte asupra aparatului renal și
asupra aparatului locomotor
EFECTE ASUPRA APARATULUI
EXCRETOR
 Aparatul renal este adaptat funcţionării
corespunzătoare în poziţie ortostatică.
 → Forţa gravitaţională favorizeză eliminarea urinii.
 În clinostatism apar tulburări de eliminare a urinii,
ceea ce poate produce:
 retenţie urinară
 infecţii consecutive
 producerea de calculi renali, în special în corelaţie cu un
consum insuficient de lichide.
 se pote pierde controlul sfincterian şi asupra musculaturii
perineale.
 Infecţiile urinare- semne clinice:
 febră
 dureri lombare sau la urinat,
 usturimi la urinat
 micţiuni frecvente,
 urină tulbure,
 culoare modificată,
 cantitate insuficientă de urină
Profilaxie:
 consum adecvat de lichide
 dietă echilibrată (în special cantitatea de calciu
trebuie sa nu fie excesivă)
 să consume alimente ce acidifică urina: carne,
cereale, fructe (vit.C)
 să urineze în poziţie verticală:
 femeile şezând având bazinetul bine plasat sub fese,
 bărbaţii în decubit lateral sau şezând cu plosca între
coapse
 asigurarea intimităţii
 mobilizare cât mai precoce
SINDROMUL DE INACTIVITATE
(imobilizare)

EFECTE ASUPRA APARATULUI

LOCOMOTOR
A. La nivel muscular:
 1. Scăderea forţei musculare
 Sunt afectaţi în special muşchii
antigravitaţionali, mai evident la nivelul
muşchilor membrelor inferioare
 recuperarea forţei musculare se face mult mai
greu faţă de pierderea ei; în 4 săptămâni se
recuperează forţa musculară pierdută într-o
săptămână
 scăderea forţei musculare + decondiţionarea
cardiovasculară →scăderea rezistenţei la efort
2. Contractura musculară (lat. contrahare=a
se contracta)
 dacă un muşchi este menţinut într-o poziţie scurtată,
fibrele musculare şi ţesutul conjunctiv se adaptează
poziţiei ducând la contractură
 orice contracţie musculară duce automat la
alungirea antagonistului. În lipsa mişcării aceşti
muşchii nu mai sunt alungiţi → se scurtează
 determină o limitare a mobilităţii articulare datorită
scurtarii muşchilor, tendoanelor, ligamentelor şi
retracţiei capsulare
 contracturile se instalează mai lent faţă de escare:
după ≈ 3 săptămâni apar modificările musculare şi
limitarea mobilității articulare
 Manifestări clinice:
 Menţinerea unei poziţii forţate în articulaţie care nu poate
fi corectă nici activ şi nici pasiv, decât într-o mică măsură
 Dureri
 Mişcări dizarmonice
 Mişcări într-un singur plan
 Hipotrofie musculară (reducerea volumului muscular)
 Fixarea articulaţiei în: flexie, extensie, abducţie adducţie
(ultimele două-în special la nivelul policelui)
Etiologie:
 imobilitatea, repausul la pat
 imobilizarea terapeutică: gips, alte aparate
ortopedice
 neurogenă: paraliziile din leziunile SNC şi
periferic (în special în paraliziile spastice)
 dureroasă:poziţii antalgice în dureri cronice
 dermatogenă: cicatrici întinse (ex.: după
arsuri)
 psihogenă (declanşate de traume psihice-
conştient sau inconştient pacientul nu mişcă
o articulaţie)
 artrogenă: posttraumatică, inflamatorie,
degenerativă
 greşeli de îngrijire a bolnavului- în special la
pacienţii inconştienţi (come), paralizaţi;
 prin lipsa mobilizării şi repoziţionării
 prin poziţionari nefiziologice
Localizare: mușchii de la nivelul
următoarelor articulații
 şold
 genunchi
 glezne
 pumn
 coate
 articulaţiile coloanei
vertebrale (cervicale şi
lombare).
Exemplu:
piciorului strâmb equin (foot drop)
 contractură pe mușchii
posteriori ai gambei
(triceps sural)
 Se produce prin:
 presiunea pe care o
exercită plapuma pe
faţa dorsală a piciorului
 greutatea proprie a
piciorului
 leziuni neurologice
piciorului strâmb equin (foot drop)
3. Atrofia musculară
 degenerarea morfologică și funcțională a
unui mușchi
 apare în urma afectării inervaţiei muşchiului
 fibrele musculare se reduc ca dimensiuni dar
elementele contractile rămân neschimbate
 în timp, încep să dispară și elementele
contractile fiind înlocuite de ţesut fibros
 în sindromul de meuron motor central apare
o paralizie spastică care determină o
scădere a volumului muşchiului cu 30-35%
protejând totuşi faţă de atrofia completă
 în sindromul de meuron motor periferic
apare o paralizie flască ireversibilă, volumul
muşchiului reducându-se cu 90-95%. Fără
recuperare imediată muşchiul va fi înlocuit
de ţesut conjunctiv
B. La nivel osteo-articular
1. Osteoporoza
 Este o tulburarea
de remodelare a
țesutului osos
caracterizată prin
scăderea densității
osoase
 În condiţii normale încărcarea
membrelor (greutatea), gravitaţia
şi activitatea musculară au o
acţiune continuă asupra osului
menţinând balanţa între formarea
şi resorbţia osoasă.
 Repausul prelungit afecteză
componenta organică şi pe cea
minerală a osului.
 După 12 săptămâni de repaus la
pat densitatea osoasă scade cu
10% ca în săptămâna 30 să
ajungă până la 50%.
Localizare:
 subperiostal (spre deosebire de
osteoporoza senilă care se dezvoltă
dinspre măduvă spre exterior)
 Apare mai întâi la nivel metafizar şi
epifizar, apoi cuprinde şi diafiza
Manifestări clinice:
 La început:
asimptomatic
 Dureri difuze
 frecvent toracal
inferior,
 lombar
 fracturi prin tasare ale corpilor vertebrali
(anterior)→cifoză
 Fracturi ale oaselor membrelor inferioare la
cel mai mic traumatism (ex. fracturi de col
femural)
2. redoarea articulară
 apare în momentul în care cartilajul articular
este resorbit fiind înlocuit de ţesut fibros.
 apare după 12-18 luni de imobilizare şi este
favorizată de atrofia sinovială care
generează tulburări nutriţionale
3. anchiloza articulară
 este forma extremă a redorii: extremităţile
osoase sunt unite prin punţi fibroase
 articulația devine fixă
 forţarea articulaţiei ar determina smulgeri ale
unor fragmente cartilaginoase şi osoase.
 Programul recuperator trebuie început
înainte ca aceste modificări să se instaleze!
Anchiloză șold drept