Semiologia radiologică a

afecţiunilor chirurgicale
oro-maxilo-faciale

TRAUMATISME
 TRAUMATISMELE
DENTOMAXILOFACIALE

• Fracturile dinţilor şi ale masivului facial sunt leziuni

frecvente, care variază considerabil din punct de vedere al
severităţii traumatismului facial sau al tipului de fractură.
• Radiografic traiectul de fractură apare ca o
radiotransparenţă neregulată, care întrerupe continuitatea
osoasă într-o anumită regiune a masivului facial sau a dinţilor.
• Examenul radiografic este esenţial atât în evaluarea iniţială
cât şi în urmărirea evoluţiei post-terapeutice.
 CLASIFICARE

Traumatismele dento-maxilo-faciale pe pot împărţi în 4 mari

categorii:

• traumatisme ale dinţilor şi structurilor de susţinere,

• fracturi ale mandibulei,
• fracturi ale masivului facial,
• alte traumatisme care implică: calota, baza craniului, structurile
intracraniene şi coloana vertebrală.
 DIAGNOSTIC

• Diagnosticul unei fracturi se realizează clinic şi radio-

imagistic prin diverse metode: radiografii, tomografie digitală
volumetrică (Cone Beam CT), computer tomografie (C.T.).
 DIAGNOSTIC
Diagnosticul radio-imagistic al acestor variate metode de explorare
presupune analiza următoarelor elemente:

• existenţa fracturii, sediul şi traiectul fracturii,

• aspectul fracturii: simplă sau cominutivă,
• deplasarea, angularea, încălecarea fragmentelor fracturate,
• fractură pe un os normal sau pe un os patologic (importantă în medicina
legală),
• prezenţa de corpuri străine radioopace/radiotransparente,
• interesarea sinusurilor feţei, a orbitei, a foselor nazale, a unuia din cele 3
etaje ale bazei craniului,
• asocierea cu fracturi la alte nivele ale corpului (bolnav politraumatizat),
• aspectul post-tratament al fracturilor masivului facial.
 Traumatismele dinţilor şi ale structurilor
de susţinere

Clasificările folosite sunt variate, cea mai frecvent utilizată este

cea a lui Andreasen din 1992:

• fracturi dentare,
• luxaţii dentare,
• fracturi ale osului alveolar,
• alte leziuni.
 Fracturile dentare pot fi :

• coronare: care implică smalţul, dentina şi smalţul,

smalţul, dentina şi pulpa, smalţul, dentina şi cementul,
smalţul, dentina, cementul şi pulpa.

• radiculare: fără fractură coronară, cu fractură coronară.

Fractură coronară la 21 (radiografie retro-
dento-alveolară)
Fractură radiculară 21 (radiografie
ocluzală)
 Luxaţiile dentare includ:

• contuzia,
• subluxaţia,
• intruzia (luxaţia internă a dintelui în alveolă) ,
• extruzia (luxaţia externă a dintelui în alveolă),
• luxaţia laterală,
• avulsia (luxaţia dintelui în afara alveolei dentare).
Luxaţii cu extruzia lui 41,31 şi
luxaţii cu avulsia dintelui 32,
 Fracturile osului alveolar sunt:

• fracturi cu interesarea alveolei dentare,

• fracturi ale procesului alveolar,

• fracturi ale maxilarelor,

Fractură alveolară şi mandibulară paramediană stângă cu deplasarea
fragmentelor şi luxaţia caninului
 Alte leziuni traumatice pot fi:

• deplasarea unui mugure dentar care se poate dilacera,

• soluţiile de continuitate ale ţesuturilor moi cu intruzia unui corp

străin,

• leziunile traumatice care apar în timpul extracţiilor dentară care

includ: afectarea dinţilor adiacenţi şi fractura osului alveolar,
înghiţirea sau inhalarea dintelui avulsionat.
 Examenul radiografic

• Este util pentru a evalua integral afectarea dinţilor şi a

structurilor de susţinere, vindecarea post-tratament şi eventualele
complicaţii.

• De regulă trebuie realizate două radiografii ale dintelui

interesat, cu conul localizator situat în două poziţii diferite în plan
vertical (de exemplu: radiografie periapicală realizată prin tehnica
planurilor paralele şi/ tehnica bisectoarei unghiului, respectiv
radiografie ocluzală tehnica Belot).
 Radiografiile pentru leziunile traumatice dentare ne prezintă
informaţii despre:

• tipul de leziune dentară,

• locul fracturii,
• gradul de deplasare al fragmentelor dentare, stadiul de deplasare
radiculară,
• starea ţesuturilor apicale,
• prezenţa, locul şi deplasarea fragmentelor osoase alveolare,
• starea dinţilor adiacenţi şi/sau a mugurilor dinţilor permanenţi,
• aspectul post-tratament,
• complicaţiile post-traumatice: rezorbţie, infecţie, încetarea
dezvoltării dentare,
• localizarea dintelui inhalat sau înghiţit.
 Interpretarea radiografiilor dentare trebuie să urmărească:

• aspectul neregulat al radiotransparenţei discontinuităţii osoase

dentare,

• alterarea rădăcinii dentare şi.

• aspectul structurilor de susţinere adiacente.

 FRACTURILE MANDIBULEI
Mecanismul de producere este variat, accentuat şi de factorii anatomici
defavorizanţi. Putem întâlni:

• fracturi directe sau indirecte,

• fracturi pe os sănătos sau patologic,
• fracturi cu complicaţii imediate sau tardive.

Diagnosticul clinic prezumtiv de fractură conduce la următoarele întrebări:

• care este localizarea precisă a fracturii/fracturilor mandibulare?

• ce incidenţă/ţe sunt necesare pentru vizualizarea fracturii?
• care sunt caracteristicile radiologice care indică prezenţa unei fracturi?
• cum trebuie evaluate radiologic fracturile?
 Caracteristicile radiologice ale
fracturilor mandibulare:

• linie radiotransparentă între fragmente osoase separate; fractura

corticalelor vestibulară şi linguală poate duce la vizualizarea a 2 linii
radiotransparente,

• o linie radioopacă când fragmentele se suprapun unul peste altul,

• alterarea conturului osos daca fragmentele sunt deplasate, cu

deformarea în treaptă a marginii alveolare inferioare sau a
planului ocluzal.
 Fracturile laterale (ale corpului
mandibulei)
Sunt situate între canin şi molarul de minte şi pot fi:

• cu linie de fractură verticală sau oblică

• cu deplasare-angulare
• rotaţie sau cu decalaj, de mai mare amplitudine
• uneori aceste fracturi sunt însoţite de ruptura vaselor, elongaţia sau
ruptura nervului şi de corpi străini (gloanţe, plexiglas, sticlă).
• uneori aceste fracturi apar pe un os patologic
 Fractură cominutivă prin împuşcare a corpului stâng al mandibulei, cu
glonţ reţinut în ramul orizontal mandibular stâng, cu deplasarea şi minimă
încălecare a fragmentelor osoase, OPT.
Fractură cominutivă a corpului mandibular stâng iradiată
simfizar, cu glisarea fragmentelor şi cu luxaţia incisivilor,
caninului şi primului premolar stâng
Incidenţă mandibulă defilată. Fractură fără deplasare a
corpului mandibular drept
 Radiografie ocluzală, fractură cu deplasare
a corpului mandibular drept, cu minimă deplasare
 FRACTURILE GONIONULUI (UNGHIULUI
MANDIBULEI)
Aceste fracturi se produc într-o zonă de slabă
rezistenţă osoasă şi pot avea un traiect:

• pre-muscular cu deplasarea secundară a fragmentelor

osoase

• sau în plină masă musculară, fără dislocări ale

fragmentelor.
Fractură cu deplasare la nivelul gonionului drept,
radiografie în incidenţă de mandibulă defilată interesând alveola
molarului 48 care este în erupţie, cu glisarea minimă a fragmentelor
Fractură cu deplasare la nivelul gonionului drept, cu imobilizare cu
material de osteosinteză, dar cu deplasarea importantă a fragmentelor şi
cu rădăcina molarului de minte în focarul de fractură
 Fractură cominutivă în vecinătatea unghiului mandibulei
drepte, cu ascensionarea fragmentului scurt şi cu rădăcina molarului 48 în
focar, radiografie a mandibulei în incidenţă de mandibulă defilată
 Fractură cominutivă cu deplasare, a unghiului mandibular stâng, cu
moderată deplasare a fragmentelor, radiografie de craniu, incidenţă de
„faţă joasă” P-A.
 FRACTURILE MEDIANE
(MEDIOSIMFIZARE)

• Linia de fractură în acest tip de leziuni este situată

între cei doi incisivi centrali şi ajunge parasimfizar la
marginea bazilară a mandibulei, realizând uneori o
bifurcare în formă de Y răsturnat, de unde şi
denumirea de „fractură în lambda”
 Fractură cominutivă simfizară iradiată parasimfizar drept, cu
deplasarea fragmentelor, însoţită de fractura subcondiliană stângă cu
deplasare şi luxare internă a condilului mandibular. OPT
 Fractură simfizară fără deplasare, cu traiect de fractură în Y
inversat şi cu sacul folicular al caninului 33, în focarul de fractură,
radiografie panoramică cu focar intraoral
 FRACTURILE PARAMEDIANE
( JUXTASIMFIZARE )

Aceste fracturi sunt situate între incisivii centrali şi laterali

sau între incisivii laterali şi canini.

Ele pot fi:

• cu sau fără deplasare în plan vertical şi orizontal,

• asociate cu fracturi ale condilului mandibular opus traiectului
de fractură sau cu corpi străini pătrunşi post-traumatic în planşeul
oral.
Fractură parasimfizară stângă radiografie ocluzală cu
deplasarea şi încălecarea fragmentelor
Fractură parasimfizară dreaptă, radiografie în incidenţă de mandibulă
defilată dreaptă, cu deplasarea moderată a fragmentelor şi cu sacul
folicular al dintelui 43 în plin focar de fractură
 FRACTURILE RAMULUI
ASCENDENT

• Se realizează prin traumatism direct sau indirect; pot avea

un traiect orizontal, oblic, vertical; cu deplasare şi ,,încălecare’’
a fragmentelor.

• Examenul radiografic necesită: OPT şi radiografie de

ansambu a mandibulei în incidenţă P-A.
Fractură ramului ascendent stâng cu deplasare, produsă prin
împuşcare, alice radioopacă în focar. OPT
 FRACTURILE PROCESULUI
CONDILIAN

Aceste fracturi sunt numeroase diferit repartizate

procentual la nivelul:

• capului,

• colului,

• subcondilian la nivel jos sau înalt.

Fractură subcondiliană joasă dreaptă, însoţită de fractură
parasinfizară, fară deplasare, radiografie în incidenţa
mandibulă defilată,
 Fractură subcondiliană joasă stângă, însoţită de fractură cu deplasare a
apofizei coronoide stângi şi de fractură parasinfizară dreaptă, fără deplasare, OPT
după imobilizare cu material de osteosinteză
 FRACTURILE APOFIZEI CORONOIDE

• Aceste fracturi sunt cel rar tip de fracturi

mandibulare datorită protejării apofizei de către masa
musculară şi relieful osos vecin.

• Examenul radiografic necesită incidenţe care se

aleg în funcţie de starea generală a pacientului: OPT ,
radiografie în incidenţa de mandibulă defilată,
radiografie de ansambu a mandibulei în incidenţă P-A
şi examen CT.
Fractură de malar stâng şi subcondiliană stângă,
cu amputarea apofizei coronoide stângi, O.P.T.
FRACTURILE MASIVULUI FACIAL
Fracturile masivului facial sunt frecvente şi interesează de
obicei mai multe structuri osoase.
Acest lucru este datorat complexităţii scheletului facial, ceea
ce necesită cunoaşterea radioanatomiei plane şi secţionale (CT) a
acestei regiuni.

După cum ştim stâlpii de rezistenţă ai maxilarului sunt:

• stâlpul alveolo-palatin,
• stâlpul zigomatic,
• stâlpul nazo-frontal.
 FRACTURILE MASIVULUI FACIAL
• FRACTURI DENTO-ALVEOLARE: - radiografii: periapicale, ocluzale, disto/ mezio-
excentrice,
• FRACTURI LE FORT I: - radiografie de craniu incidenţă de „faţă înaltă” (Tscheboul,
Blondeau, Waters) şi radiografie de craniu profil, CB-CT, CT
• FRACTURI LE FORT II: - radiografie de craniu incidenţă de „faţă înaltă” (Tscheboul,
Blondeau, Waters) şi radiografie de craniu profil, CB-CT, CT
• FRACTURI LE FORT III: - radiografie de craniu incidenţă de „faţă înaltă” (Tscheboul,
Blondeau, Waters) şi radiografie de craniu profil, CT axial cu reconstrucţii 2 D coronale
şi cu reconstrucţii 3D,
• FRACTURILE COMPLEXULUI ZIGOMATIC: - radiografie de craniu incidenţă de
„faţă înaltă” (Tscheboul, Blondeau, Waters) şi radiografie de craniu profil,
• FRACTURILE COMPLEXULUI NAZO-ETMOIDAL: radiografie de craniu incidenţă
de „faţă înaltă” (Tscheboul, Blondeau, Waters) şi radiografie de profil pentru piramida
nazală, CT axial cu reconstrucţii 2 D coronale şi cu reconstrucţii 3D,
• FRACTURILE ORBITARE: radiografie de craniu incidenţă de „faţă înaltă” (Tscheboul,
Blondeau, Waters) şi radiografie de craniu profil, CT axial cu reconstrucţii 2 D
coronale/sagitale şi cu reconstrucţii 3D.
 Fractura orizontală inferioară – Le Fort I

• Această fractura se produce deasupra stâlpului

alveolo-palatin, afectând palatul dur şi marginea
alveolară cu dinţii aferenţi
Fractură Le Fort I (Guerrin), radiografie craniană, de „faţă înaltă”,
care evidenţiază fractura bilaterală a pereţilor laterali ai sinusurilor
maxilare şi opacifierea acestora, cu hemosinus
 CT reconstrucţie 3D de profil care evidenţiază traiectul de fractură care
izolează infrastructura după un traiect situat deasupra apexurilor dentare
 FRACTURA ORIZONTALĂ MIJLOCIE – LE
FORT II

• Acest tip de fractură realizează o disjuncţie cranio- facială

joasă sau transmaxilară
Radiografie de faţă în incidenţa de „ faţă înaltă” cu traiect de
fractură transversal şi modificare a liniilor Campbelles şi
curbelor Ginestet
 FRACTURA ORIZONTALĂ SUPERIOARĂ – LE FORT III

• Această fractură este o disjuncţie cranio -

facială înaltă, care separă masivul facial de
neurocraniu
Fractură-disjuncţie bilaterală, cranio-facială înaltă – Lefort III,
radiografie de craniu în incidenţă de faţă înaltă evidenţiind fractură
transversală bilaterală, radiografie de craniu în incidenţă de profil