PSIHOPATOLOGIE

Curs introductiv
 CLASIFICĂRI INTERNAȚIONALE
 DSM - 5 - Manual de diagnostic și statistică al tulburărilor mentale

 ICD – 10, 11 - Clasificarea statistică internațională a bolilor și problemelor de

sănătate conexe/aferente
 ICD - un sistem sponsorizat de OMS ; este clasificarea tulburărilor mentale cu cea
mai largă răspândire. Chiar și în prezent, codurile DSM sunt traduse pentru ICD

 CIF – Clasificarea internațională a funcționării dizabilității și sănătății

 CFTMEA – R- 2000 - Clasificarea franceză a tulburărilor mentale ale copilului și

adolescentului

 SCID – Interviul clinic structurat pentru tulburările DSM

 APA - American Psychological Association 

 Tulburările au un cod compus din 4/5 cifre , care pot include subtipuri ale
diagnosticului. Fiecare tulburare – însoțită de un diagnostic de identificare + un
cod statistic – utilizat de catre instituții, agenții de colectare a datelor, societăți de
asigurări.
Classification française des troubles mentaux de l'enfant et de l'adolescent

Classification française des troubles mentaux

de l'enfant et de l'adolescent - CFTMEA
 SFERA PSIHOPATOLOGIEI
 PSIHOPATOLOGIA GENERALĂ = disciplină explicativă (a fenomenului psihic morbid = natura interioară
a persoanei, ființei umane, fiind un fapt de experiență sufletească proprie subiectului)
- Studiază fenomenele psihice morbide și semnificația lor din perspectiva științelor umaniste,
 Obiectul de studiu: Sănătatea – Suferința – Boală

 Tulburările psihice – sunt considerate “experiențe sufletești morbide”

 PSIHOPATOLOGIA CLINICĂ
 Se ocupă cu analiza organizării sistemului personalității și dinamica psihopatologică a fenomenelor psihice
morbide, în comparație cu procesele psihice normale
 Studiază: alterările diferitelor procese psihice, semnificația sindroamelor patologice, clasificarea
nosologică a manifestărilor clinice.

 PSIHOPATOLOGIA NOSOLOGICĂ
- “Nosologia” – este știința diagnosticului
- studiază natura și semnificația bolilor psihice.

 PSIHIATRIA = disciplină clinico – medicală (se bazează pe observația și anamneza clinică a bolnavilor
mintal = disciplină analitico-descriptivă)
 se ocupă cu studiul bolilor psihice (cauzele acestora, stabilirea formei clinice a bolii prin intermediul
diagnosticului diferențial, încheind prin instituirea unui tratament de specialitate)
 Obiectul de studiu – bolnavul psihic (omul aflat în suferință)

 PSIHOLOGIA = știința (disciplină analitico-descriptivă) ce studiază procesele psihice și

personalitatea omului normal sau sănătos psihic.
 TERMINOLOGIE
 DIAGNOSTICUL = actul prin care medicul, pornind de la observația clinică a bolnavului,
stabilește forma / tipul bolii acestuia.
 DIAGNOSTICUL DIFERENȚIAL = este etapa de diagnostic în care diagnosticul prezumtiv
(prima etapă a oricărui diagnostic) este comparat cu tablourile clinice și paraclinice a altor
afecțiuni cu simptomatologie asemănătoare.
 DIAGNOSTICUL DEFINITIV (de certitudine ) = este etapa finală a unui diagnostic.
Reprezintă definirea clară a afecțiunii de care suferă pacientul și include diagnosticul
diferențial. Acest diagnostic este stabilit în urma investigaților clinice, de specialitate și
paraclinice cerute de medic.
 DIAGNOSTICUL CLINIC = este bazat pe simptomatologia subiectivă (ceea ce descrie
pacientul sau aparținătorii) sau obiectivă (constatările făcute de examinator). Cuprinde
următoarele: semne și simptome, istoricul bolii, antecedente personale fiziologice și patologice,
antecedente heredo-colaterale (familiale), mediul de viață și de muncă.
 DIAGNOSTICUL PARACLINIC = Se bazează pe explorarea paraclinică a individului și cuprinde:
laborator clinic de: hematologie, biochimie, bacteriologie, imunologie ; imagistică.

 SEMIOLOGIA = (etimologie: gr. semeion = semn, logos = știință) – disciplina clinică - studiul
-simptomelor (manifestare, semn, indiciu, caracteristic unei stări patologice sau unui proces
fiziologic al organismului, ce servește la stabilirea diagnosticului), tehnicilor de examinare
clinica / paraclinica

 SINDROM = totalitatea simptomelor ce caracterizează o boală / afecțiune. Complex de

simptome asociate, caracteristic pentru o anumită stare patologică a organismului.
 TERMINOLOGIE - continuare
 ETIOLOGIE = este o ramură a medicinei care studiază cauzele bolilor și factorii care
influențează apariția diverselor boli.

 EPIDEMIOLOGIE = Ramură a medicinie și a igienei care studiază cauzele și natura

epidemiilor, precum și măsurile menite a le preveni și combate.

 TRANSFERUL ȘI CONTRATRANSFERUL (Relația medic - pacient):

 Transfer pozitiv - atitudinile și sentimentele bolnavului sunt transferate asupra medicului
curant, față de care, acesta capătă o dependență bazată pe încredere, cu efecte pozitive
 Transfer negativ – bolnavul adoptă o atitudine de opoziție și de neîncredere față de
medicul curant
 La reacția de transfer a bolnavului – medicul va răspunde cu o atitudine complementară,
numită contratransfer

 PREVALENȚĂ = numărul de indivizi (nou și vechi) dintr-un grup/populație care prezintă o

anumită boală la momentul studiului. Indicele de prevalență se calculează procentual. (%)

 INCIDENȚĂ = numărul de cazuri noi pentru o anumită boală, ce apare într-o anumită
colectivitate, într-o anumită perioadă de timp.
BIBLIOGRAFIE

 American Psychiatric Association (2013) – Diagnostic and Statistical

Manual of Mental. Disorders. Fifth Edition, DSM – 5

 Enăchescu, C. (2007). Tratat de Psihopatologie. Ed. Polirom, Bucureşti.