Tipuri de cazare in turism

Cuprins

• Infrastructura turistică
• Structuri de primire turistice cu funcțiuni de cazare
• Tipuri de structuri de cazare
• Concluzii
 Infrastructura turistică
Infrastructura turistică cuprinde toate bunurile și mijloacele
create de om, menite să pună în valoare resursele turistice
naturale și antropice de care dispune un anumit teritoriu.
Structural, infrastructura turistică include: baza de cazare, baza
de alimentație publică, căile și mijloacele de transport turistic,
dotările pentru agrement, dotările auxiliare sau
complementare
Structuri de primire turistice cu funcțiuni de cazare

Baza de cazare reprezintă componenta principală a

infrastructurii turistice ce impulsează dezvoltarea de
ansamblu a turismului, circulația turistică, condiționând
sejurul într-un teritoriu cu resurse turistice. Capacitățile de
cazare sunt acele dotări care asigură turiștilor înnoptarea și
odihna pentru un anumit interval de timp și în baza unor
tarife diferențiate în funcție de gradul lor de confort, sezon și
alte funcții caracteristice (alimentație, agrement).
Clasificarea spațiilor de cazare se face în practica
turistică după mai multe criterii:

După structura rețelei de cazare se pot diferenția structuri de

primire turistice cu funcțiuni de cazare de bază (hoteluri,
moteluri, cabane, vile, hanuri turistice) și structuri de primire
turistice complementare (campinguri, pensiuni, adăposturi și
refugii);
După modul de funcționare se pot distinge unități de cazare cu
activitate permanentă sau cu activitate sezonieră;
După durata sejurului, unități de cazare de tranzit (sejururi
medii, scurte, chiar numai o innoptare), de sejur (sejururi
relativ mai lungi, în perioada concediilor) sau mixte;
După amplasarea în teritoriu și funcția turistică se pot menționa
structuri de cazare turistice în: stațiuni montane, stațiuni de
litoral, stațiuni balneoclimaterice, centre turistice și localități
urbane, pensiuni turistice rurale;
 Tipuri de structuri de cazare

Structurile de primire turistice cu funcțiuni de cazare au ca

motivație asigurarea condițiilor și confortului pentru adăpostirea
călătorilor și cuprind o multitudine de forme diverse.
Analiza structurilor de cazare turistică trebuie să vizeze
următoarele criterii:
• Localizarea spațială în situl localității sau în raport cu căile
de acces;
• Capacitatea de primire (numărul de locuri/paturi
disponibile);
• Coeficientul de utilizare al capacității de cazare
• Calitatea cazării;
• Apartenența la o rețea internațională.
În definirea tipurilor, se ține seama de diferiți parametri: mărime,
confort, funcționalitate, perioada de utilizare, tipul de turism pe
care-l deservesc, funcție de vechimea inițierii activităților
turistice, nivelul de dezvoltare socio-economică și tradițiile
arhitectonice locale.
Bazale de cazare principale alcătuiesc o grupă distinctă în care
fac parte: hotelurile, motelurile, vilele, cabanele și hanurile.
Hotelurile au ca și funcție principală cazarea, dar acesteia i se asociază și
alte atribute care le transformă adesea în celule clasice ale habitatului turistic
sau chiar în obiective turistice de sine stătătoare.
Hotelul este o unitate etalon a gradului de dezvoltare a turismului într-o
regiune, fiind considerat, în unele țări, ca un reper al stadiului atins de
economie în context general. Din această cauză, hotelurile îndeplinesc un
evident rol promotional.
Motelurile se aseamănă structural și funțional cu hotelurile, singura diferență
majoră constând în dependența lor de turismul de tranzit căruia ii „datorează”,
practic, afirmarea acestei forme de turism.
Se caracterizează printr-o afirmare puternică a funcției de deservire și o
diversitate ridicată a serviciilor de deservire (stații de carboranți, service auto,
stațiile de spălare a autovehiculelor, garaje și locuri de parcare mai extinse,
magazine generale și pentru piese de schimb, restaurante de tip fast-food).

Dintre toate Primul motel

tipurile de este
baze de inaugurat la
cazare, în 12
cazul decembrie
motelurilor, 1925 la
durata California.
sejurului este
cea mai
scurtă.
Vilele sunt structuri de primire turistice
de capacitate relativ redusa,
functionand in cladiri independente, cu
arhitectura specifica, situate in statiuni
balneoclimaterice sau in alte zone si
localitati de interes turistic, care
asigura cazarea turistilor si prestarea
unor servicii specifice.
Cabanele constituie o grupă de unități de cazare cu o largă răspândire
spațială, regăsindu-se atât în regiuni de câmpie, cat și în cele de deal sau
munte (cu o frecvență mult mai ridicată în cazul spațiilor montane)
Capacitatea de cazare a cabanelor diferă în raport de tipul de turism deservit și
resursele atractive exploatate, dar și de distanța în raport cu marile centre
emițătoare de turiști, variind, în medie, între 20-80 de locuri.
Perioada de funcționare a cabanelor este influențată de caracteristicile zonei în
care sunt amplasate, respectiv resursele atractive și tipurile de turism care le
valorifica.
Prin prețurile mai modeste și prin singularitatea lor în teritoriu, cabanele se
adreseaza unui număr mare de vizitatori
 Hotelurile pentru tineret sunt
structuri de primire turistice, cu
dotari simple, adaptate cerintelor
caracteristice tineretului, care
asigura servicii de cazare, masa,
agrement, pe baza unor
regulamente de organizare
interioara specifice. De regula, sunt
amplasate in centre urbane
universitare, statiuni si in alte zone
turistice frecventate de tineret.

Hostelurile sunt structuri de primire

turistice cu o capacitate minima de 3
camere sau apartamente dispuse pe un
nivel sau pe mai multe niveluri, in spatii
amenajate, de regula, in cladiri cu alta
destinatie initiala decat cea de cazare
turistica.
 Pensiunile turistice sunt structuri de
primire turistica, avand o capacitate de
cazare de pana la 10 camere, totalizand
maximum 30 de locuri in mediul rural, si
pana la 20 de camere in mediul urban,
functionand in locuintele cetatenilor sau
in cladiri independente, care asigura in
spatii special amenajate cazarea
turistilor si conditiile de pregatire si
servire a mesei.

Campingurile sunt structuri de

primire turistica destinate sa asigure
cazarea turistilor in corturi sau rulote,
astfel amenajate incat sa permita
acestora sa parcheze mijloacele de
transport, sa isi pregateasca masa si
sa beneficieze de celelalte servicii
specifice acestor tipuri de unitati.
 Concluzii

Bazele de cazare au un rol determinant în valorificarea patrimoniului

turistic, mai ales în cazul unor teritorii posesoare ale unor resurse
atractive valoroase, dar rămase izolate ca urmare a unei echipări
necorespunzătoare. Totodată, bazale de cazare influențează prin
caracteristicile lor cantitative și calitative nu numai dezvoltarea
turismului, dar și eficiența acestuia pe diverse planuri (economic, social).