CURS 1

Caracteristicile biochimice ale

materiei vii.
Compoziția chimică generală a
organismului uman.
Relaţia biomolecule – organizare
celulară.
CARACTERISTICILE BIOCHIMICE
ALE MATERIEI VII.

 Materia vie este alcătuită din elemente chimice, ~ 50,

care vor fi numite bioelemente (elemente biogene)

 ÎN FUNCTIE DE PONDEREA PE CARE O AU ÎN

ORGANISMELE VII, BIOELEMENTELE SE
CLASIFICĂ ÎN:
 - MACROELEMENTE
 - OLIGOELEMENTE
 - MICROELEMENTE
 MACROELEMENTE

(pana la 99% din structura organismelor vii):

- sunt numite și elemente plastice
O, C, H, N, P, Ca

 OLIGOELEMENTE
 (0,05-1% din structura organismelor vii):

- Na, K, Cl, Mg, Fe, S

 MICROELEMENTE

(< 0,05 % din masa organismului):

Zn, Mn, Cu, Co, F, I, Mo

- multe dintre ele intră în structura unor hormoni si
enzime, participând astfel la cataliza unor importante
procese metabolice din organism
 ELEMENTELE CHIMICE

1. Carbonul

o elementul cel mai caracteristic pentru materia vie

o element tetravalent
o formeaza legaturi simple, duble si triple
o se combina in legaturi covalente cu C, N, O, H, P, S
o se găsește în proteine, carbohidrați, lipide și acizi nucleici si
in dioxid de carbon
o reprezinta ~21% din masa omului
 ELEMENTELE CHIMICE

1. Oxigenul

 este cel mai abundent element al organismului uman,

reprezentând aproximativ 65% din masa omului.
 fiecare moleculă de apă constă din doi atomi de hidrogen
legați la un atom de oxigen, dar masa fiecărui atom de
oxigen este mult mai mare decât masa combinată a
hidrogenului.
 este esențial pentru respirația celulară.
 ELEMENTELE CHIMICE

3. Hidrogenul

 atomul de hidrogen este cel mai răspândit tip de atom la

un om, dar pentru că este atât de ușor, el reprezintă doar
aproximativ 10% din masă.

 este prezent în apă, participă la reacțiile acido-bazice și

este un transportor important de electroni.
 ELEMENTELE CHIMICE

4. Azotul
 reprezintă aproximativ 3,3% din masa corporală. Se găsește
în proteine ​și acizi nucleici.

5. Calciul
 cationul cel mai bine reprezentat din organism (1100-
1200g), din care, 99%se regaseste in schelet si dinti; ~10g
in lichide si tesuturi moi.
 se gaseste atat sub formă ionizată cat și neionizată
 ELEMENTELE CHIMICE
6. Fosforul
 reprezintă aproximativ 1% din masa corporală.
 ~80% din aceasta cantitate se gaseste in oase sub forma de
hidroxiapatita; restul fosfatilor exista in tesuturile moi si in lichidul
extracelular.
 Participa la formarea fosfolipidelor, nucleotidelor, acizilor nucleici,
compusilor macroergici.
 Constituie unul din sistemele tampon ale organismului.

7. Potasiul
 este în jur de 0,2-0,4% din masa unei persoane

 Este repartizat predominant intracelular, ~98%

 Este implicat in reglarea activitatii neuromusculare, mentinerea

echilibrului acido-bazic, este necesar pentru buna desfasurare a tuturor
metabolismelor, intervenind ca activator enzimatic
 ELEMENTELE CHIMICE
8. Sodiul, ca și potasiul, este un ion încărcat pozitiv.
Reprezintă aproximativ 0.1-0.2% din masa corporală.
Sodiul ajută la reglarea echilibrului electrolitic în organism
și la menținerea homeostaziei în ceea ce privește volumul
de apă din sânge și celule.

10. Clorul participa la pastrarea echilibrului osmotic,

acido-bazic.

11. Sulful se găsește în unii aminoacizi și proteine.

Reprezintă aproximativ 0,2-0,3% din masa corporala.
 COMPOZIȚIA CHIMICĂ A
ORGANISMULUI UMAN ( CHANG, RAYMOND
(2007). CHEMISTRY, NINTH EDITION. MCGRAW-HILL. PP. 52)

Element chimic % din masa corporală

Oxigen 65
Carbon 18
Hidrogen 10
Azot 3
Calciu 1.5
Fosfor 1.2
Potassium 0.2
Sulf 0.2
Clor 0.2
Sodiu 0.1
Magnesiu 0.05
Fier, Cobalt, Cupru, Zinc, Iod  urme
Seleniu, Fluor  urme
 BIOMOLECULELE
Biomoleculele se formeaza din combinarea bioelementelor
-sunt de 2 categorii:

anorganice – reprezentate de apă și săruri minerale;

organice – reprezentate de glucide, lipide, proteine,
vitamine, enzime, hormoni s.a.

Biomoleculele organice sunt compuși organici ai atomului

de C, au structura si functii specifice care le confera un rol foarte
important pentru existenta vietii.
 BIOELEMENTE

Plastice (99,95%) Catalitice (<0,05%) –

Macro, Oligoelemente Microelemente
C, H, O, N, P, S, Ca, Cu, Co, Mn, Mo, Cd, I,
Mg, Na, K, Cl B, F, Br, Zn, Ni, Se etc.
Biomolecule

Organice
Anorganice

H2O (60%) Saruri Rol plastic si Rol catalitic si Rol

min (5%) energetic reglator informational
• enzime
· proteine · ARN
· vitamine
· glucide · ADN
· hormoni
· lipide
 La baza formării biomoleculelor din bioelemente stau 2

tipuri de legături:
 legătura covalentă :
 nepolare,
 polare,
 coordinative

 legătura non-covalente:
 ionică,
 de hidrogen,
 hidrofobe,
 Van der Waals
 Legatura covalenta este caracteristica compusilor organici
si se realizeaza prin punerea in comun a electronilor intre 2
atomi:
2e–  legatura simpla
4e–  legatura dubla
6e–  legatura tripla

Legaturile covalente sunt legaturile chimice in care atomii sunt

legati intre ei prin perechi de electroni puse in comun, atomii
avand pozitii fixe unii fata de altii. Aceasta apare doar intre atomii
nemetalelor, rezultatul legarii se numeste molecula.
-se realizeaza intre:
atomul de C si atomii de H, N, C (legatura simpla –C–C– sau
dubla –C=C–),
intre atomul de C si atomul de O (legatura dubla (–C=O–),
 intre 2 atomi de S (–S–S– legatura disulfidica).
Legaturile covalente sunt legaturi puternice si distrugerea lor
necesita o mare cantitate de energie.
Legătura covalentă poate fi:

Nepolară=atomii participanţi sunt de acelaşi tip; perechea de electroni de

legătură aparţine în egală măsură ambilor atomi; norul electronic este distribuit
simetric între cele două nuclee; se formează molecule nepolare diatomice ( H2 ,
Cl2 , etc.) sau cu simetrie geometrică (CH4 , CCl4 , CO2, etc.)

Polară= atomii participanţi sunt diferiţi; perechea de electroni de legătură este

atrasă
 puternic de atomul mai electronegativ; densitatea norului electronic este mai 
mare în jurul atomului mai electronegativ, molecula rezultată este alungită şi
prezintă 2 poli (dipol); de exemplu legaturile C-O, C-N, C-S

Coordinativă = se realizeaza tot prin punere in comun de electroni, dar

dubletul de legatura provine de la un singur atom numit donor. Legatura
coordinativa se formeaza cand donorul are o pereche de electroni
neparticipanti iar acceptorului ii lipsesc doi electroni.
Legatura covalenta Legatura covalenta polara
nepolara

Legatura coordinativa
 Legatura macroergica este un tip de legatura covalenta prin a
carei hidroliza se elibereaza o mare cantitate de energie care este
utilizata in procesele metabolice (ATP, ADP)
Doar legaturile prin a caror hidroliza se elibereaza energie
pentru metabolism sunt denumite legaturi macroergice
 LEGATURI NON-COVALENTE
Legatura Van der Waals rezulta din atractia nespecifica dintre 2
atomi situati la o distanta de 3-4 Ǻ
-reprezinta fortele de atractie sau de respingere de putere relative
mica dintre moleculele neutre.
De ex: la formarea structurii cuaternare a proteinelor – asocierea
catorva lanturi polipeptidice intr-o molecula proteica functionala

Legaturile hidrofobe sunt specifice moleculelor nepolare

-sunt importante in stabilizarea structurilor tridimensionale ale
proteinelor si acizilor nucleici
LEGATURA IONICA SE FORMEAZA PRIN CEDAREA DE
CATRE UN ATOM A UNUI SAU MAI MULTOR E– ALTUI ATOM.
ASTFEL, ATOMUL CARE CEDEAZA DEVINE ION POZITIV, CEL
CARE PRIMESTE E– DEVINE ION NEGATIV. DECI LEGATURILE
IONICE SE FORMEAZA INTRE DOUA GRUPARI IONIZATE
AVAND SARCINI ELECTRICE OPUSE.
Na – 1e- → Na+
Cl + 1e - → Cl-

Exemple:
-cele care participa la stabilizarea structurii tertiare si cuaternare a
proteinelor
-formarea complexelor dintre diferite proteine
LEGATURA DE H SE REALIZEAZA INTRA SI
INTERMOLECULAR (INTRE 2 MOLECULE DIPOLARE).

Reprezinta atractia electrostatica sau dipol-dipol dintre moleculele

polare
Se realizeaaza atunci cand atomul de hydrogen partial incarcat pozitiv
care este legat de un atom cu o electronegativitate ridicata (N, O) prezinta
atractie fata de un alt atom electronegative aflat in apropiere
Legatura de H este mai puternica decat interactiunea van der Waals, dar
mai slaba decat legaturile covalente sau ionice.
 GRUPARI FUNCTIONALE

Grupa hidroxil –OH

- grupare functionala polara

- confera biomoleculelor un caracter polar, hidrofil
- Este prezenta in unii aminoacizi, proteine, glucide lipide, polialcooli
(glicerolul)
 GRUPARI FUNCTIONALE

colesterol glucoza fructoza

 GRUPARI FUNCTIONALE

Grupa functionala carbonil (=C=O)

-Este gruparea specifica cetonelor si aldehidelor

-Se intalneste in cetoacizi (piruvic, oxalacetic) sau in monozaharide

Acid piruvic
Acid oxalacetic

glucoza
 GRUPARI FUNCTIONALE
Grupa functionala carboxil (-COOH)
-este prezenta in biomolecule : proteine, lipide, unele glucide
-imprima caracter acid
-in organism exista sub forma ionizata, carboxilat,
-in lipide participa la formarea legaturii esterice
-in proteine participa la formarea legaturii peptidice
 GRUPARI FUNCTIONALE
Grupa functionala sulfhidril –SH

-este gruparea de baza a tiolilor;

Participa la formarea legaturii disulfidice
Este prezenta in cisteina, homocisteina, glutation, coenzima A (CoA)

cistina
 GRUPARI FUNCTIONALE
Grupa functionala amidica -CONH2
grupa functionala a amidelor, din constitutia unor aminoacizi, precum
-
asparagina, glutamina

asparagina glutamina
ORGANIZAREA MOLECULARA A MATERIEI VII

Cele mai simple molecule ale materiei vii sunt cele cu masa moleculara
mica – CO2, H2, O2, N2 atmosferic; provin din mediul exterior si se numesc
biomolecule primordiale.

Aceste biomolecule sunt supuse unor transformări metabolice, cu ajutorul

unor sisteme enzimatice, in urma cărora are loc creșterea masei lor
moleculare și trecând printr-o serie de produși intermediari se transformă in
biomolecule de bază.

Biomoleculele de bază au masa moleculară medie si reprezinta elemente

de reconstructie, prin asamblarea lor prin legaturi covalente (peptidice,
disulfidice, fosfodiesterice) pentru molecule cu masa moleculara mare numite
macromolecule.
ORGANIZAREA MOLECULARA A MATERIEI VII

La randul lor, macromoleculele se unesc in cadrul unor procese

metabolice, prin legaturi necovalente (ionice, de hidrogen, hidrofobe, Van
der Waals), in complexe supramoleculare (nucleoproteine, lipoproteine,
s.a.). Aceste complexe se asociaza ulterior prin legaturi necovalente,
formand organitele celulare (nucleu, mitocondrii etc.)

La nivelul celulei, macromoleculele sunt specific specializate din

punct de vedere functional:

•proteinele au rol plastic sau catalitic (enzimatic);

•glucidele reprezinta sursa de energie
•lipidele sunt componente de baza ale membranelor si depozite
energetice;
•acizii nucleici detin si transmit informatia genetica, asigurand
reproducerea organismelor; se numesc si macromolecule informationale .
ORGANIZAREA MOLECULARA A MATERIEI VII

 Relația dintre biomolecule și materia vie poate fi rezumată

astfel:

 Elemente biochimice (C, H, O, N)
 Compuși biochimici simpli / biomolecule primordiale (CO2, H2O,
N2, O2, etc.)
 Compuși organici simpli / biomolecule de bază (monozaharide,
aminoacizi, acizi grași, glicerol, mononucleotide, etc.)
 Macromolecule (polizaharide, proteine, lipide, acizi nucleici, etc.)
 Structuri supramoleculare (complexe enzimatice, ribozomi, etc.)
 Organite
 Celule
 Țesuturi
 Organe
 Organism
 METABOLISMUL

-totalitatea transformarilor de substanta, energie, informatie dintr-un

organism viu

-asigura homeostazia organismului respectiv (starea de echilibru structural

si functional)prin echilibrul intre intrari si iesiri

-are 2 componente:
-anabolism
-catabolism
Anabolismul (biosinteza) porneste de la un nr restrans de
precursori din care rezulta un nr foarte mare de produsi
finali, cu un insemnat aport energetic

Catabolismul pleaca de la produsi variati spre o cale comuna

simpla pentru producere de energie