consumatorului

Comportamentul
Dolgopol Angela
 Planul prelegerii

 1.Comportamentul consumatorului și determinanții de

bază
 2.Teoriile comportamentului consumatorului
 3.Tipurile de utilitate și axiomele utilității
 4.Situația de echilibru a consumatorului
 5.Curbele de indiferență.
 6.Linia bugetară și echilibrul consumatorului
Valoarea deciziilor consumatorului

 În economia de piață figura principală sunt

consumatorii deoarece:
 Nevoile lor servesc drept reper pentru producător;
 Deciziile acestora predetermină cererea pieței pentru
bunuri și servicii;
 Anume ei apreciază rezultatele și eficiența activității
producătorului.
 Conceptul suveranității
consumatorului

 Din aceste considerente economiștii disting puterea și

suveranitatea consumatorului în economia de piață
dreprt capacitatea de a determina volumul producției
și de a determina destinul producătorului.Astfel
consumatorii se află permanent în situația de alegere-
proces de formare în cadrul venitului disponibil a
coșului bunurilor de consum-specificarea unor
cantități de bunuri diverse,care îi conferă o un anumit
grad de satisfacție(utilitate).
 Din istoria teoriei utilității

 Primul savant care a introdus conceptul de utilitate în

cadrul științelor sociale a fost filosoful englez Jeremy
Bentham(1748-1831).El era de părerea că societatea
trebuie organizată pe ,,principiul utilității’’.Savantul
definea utilitatea drept ,,proprietatea unui obiect..de
a produce plăcerea,binele sau fericirea..ori de a
preveni durerea,răul sau nefericirea’’.[P.Samuelson,
 W.Nordhaus,,Economie politică’’, București
2000,p.103]
 Deciziile consumatorului

 În calitate de ființă rațională fiecare consumator e

interesat în maximizarea utilității obținute din
consumul bunurilor achiziționate cu mijloacele sale
financiare.Cu alte cuvinte alegerea consumatorului
trebuie să fie rațională. În procesul luării deciziilor el ia
următoarele decizii cu privire la:
 1.Ce asortiment de bunuri să procure;
 2.Cât să procure?-ce cantitate de bunuri(Q)
Determinanții(factorii) alegerii
consumatorului

Asupra
Asupra deciziei
deciziei
cosumatorului
cosumatorului
influiențează
influiențează
factorii:
factorii:

7.Publicitatea
7.Publicitatea
acesruia
acesruia în
în mass-
mass- 1.Utilitatea
media. bunurilor
media.
achiziționate;z

6.Cantitatea 2.Preferințele
disponibilă consumatorului;
aunului;

5.Moda și
3.Prețul bunului
sezonitatea
procurat;
bunului dat,

4.Prețurile
4.Prețurile altor
altor
bunuri;
bunuri;
 Definirea comportamentului
consumatorului

 În economia de piață comportamentul consumatorulu

 este procesul de formare a cererii consumatorului
pentru bunuri și servicii,ce depinde de venitul și de
preferințele lui individuale,precum și de nivelul
prețurilor.Astfel el tinde să-și maximizeze utilitatea în
contextul definit de mărimea bugetului,nivelul prețurilor
și preferințele personale.
 În evaluarea utilității există 2abordări:1)cardinalistă(Q)
 2)ordinalistă(calitativă).
Teoria cardinalistă a utilității bunurilor
 Obiectivele teoriei
cardinaliste(cantitative)

 La dezvoltarea acestei teorii au contribuit savanții

neoclasici Alfred Marshall,Carl Menger,Bohm-Bawerk.
 Obiectivele ei sunt următoarele:
 Еvaluarea subiectivă a utilității(pentru dif.oameni U e
diferită)
 Măsurarea căntitativă a Utiliății bun-lor în unităti-utili;
 Legea utilității marginale descrescânde(Legea II a lui
Gossen)-pe măsura creșterii Qbun.,Umarg.descrește.
 Tipurile de utilitate

 Sunt cunoscute următoarele tipuri de utilitate:

 1.Individuală( Uind)-Gradul de satisfacție obținut de la
consumul unui bun;
 2.Utilitatea totală(Ut)-suma utilităților individuale a bunurilor:
 Utot.=Uqa+Uqb+Uqc--pentru bun.diferite;
 Utot=Uq1+uUq2+…+Uqn-pentru acelaș bun;
 3.Utilitatea marginală(Um)—se determină prin sporul de
utilitate obținut prin consumul unei unități adiționale de bun:
Um=^Ut/^Qn
Concepția ordinalistă a utilității

 Această a apărut în a doua jumatate a sec.XIX prin

contribuția savanților R.Allen și J.Hicks.Accepțiunea
ordinală se bazează pe capacitatea consumatorilor de
a compara programele(variantele) de consum și de a
le ordona conform preferințelor.Utilitatea se definește
ca preferința subiectivă a combinației de
bunuri,măsurată în numere ordinale.Prin urmare,
consumatorul iși ierarhizează rațional preferințele în
raport cu nivelul satisfacției totale obținut.
 Axiomele utilității

 1.Axioma comparației și ierarhizării preferințelor—din

2combinatii de bunuri A,B,C consumatorul va alege una
singură mai convenabilă;
 2.Tranzitivitatea preferințelor(opțiunilor)-daca A>B
B>C,atunci A>C și U(A)>U(B)>U(C).
 3.Axioma echivalenței preferințelor:A=B=C și
U(A)=U(B)=U(C).
 4.Axioma nonsațietății (lăcomiei)-consumatorul preferă
o cantitate mai mare de bunuri unei mai mici.
Teoria utilității marginale a bunurilor

 Pentru determinarea efectelor modificării variabilelor

economice cu o unitate se utilizează principiul
marginalității.Termenul ,,marginal’’ este unul de bază
în teoria economică.Prin el se apreciază sporul unei
mărimi economice,obținut de la creșterea cu o unitate
a altei mărimi(ceteris paribus).Marginaliștii utilizau
acest principiu pentru evaluarea utilității bunului
suplimentar,luând în considerație cantitatea bunului.
Legea utilității marginale descrescânde

 Inițial principiul utilității marginale a unui bun a fost

formulat de către matematicianul și economistul german
G.Gossen la mijl.sec.XIX,dar numai la sf.sec. acestea au fost
acceptate în știința economică.Legea I a lui Gossen(l.utilității
marginale descrescânde)afirmă că pe măsură ce cantitatea
unui bun va crește utilitatea lui marginală va
descrește.Deci,cu cât individul va consuma mai mult dintr-un
bun(x1,x2..xn ,cu atât Um SE VA MICȘORA.,adică
 Umx1>Umx2…>Umxn
Echilibrul consumatorului(premize)

 Pentru a explica comportamentul consumatorului

economiștii pornesc de la următoarele premize :
 Consumatorul tinde să-și maximizeze utilitatea în
limitele resurselor monetare disponibile;
 Creșterea utilității totale în urma consumului
bunurilor;
 Descreșterea utilității marginale în urma consumului
unei unități suplimentare dintr-un bun.
 Echilibrul consumatorului

 Totodată consumatorul este cointeresat în utilizarea

eficientă a resurselor sale financiare.El își va repartiza
astfel bugetul între bunuri și servicii ca să-și
maximizeze Utotală. Deci,își va aloca veniturile astfel
încât Usuplim.din consumul Qx,pentru care s-a achitat
o u.m.suplimentară,va fi egală cu Usuplim.a aceiași
Qy,pentru care s-a plătit aceiași unitate monetară
adițională.În acest caz consumatorul este în situația
de echilibru.
Corelația dintre utilitatea totală și cea
marginală

 Astfel fiecare consumator tinde să-și maximizeze

utilitatea totală din consumul bunurilor procurate,dar
 se va micșora utilitatea marginală cu timpul pe măsura
creșterii Q bunurilor consumate.Așa arată graficul
Utilității totale.
Condiția optimului consumatorului

 Consumatorul rațional se va conduce de Legea a II-a a

lui Gossen,care susține că pentru a maximiza Utotală,
consumatorul trebuie să-și distribuie venitul astfel,încât
utilitatea marginală ponderată la prețul bunurilor să fie
egală.Deci,condiția de echilibru a consumatorului este:
Umx/Px=Umy/Py=…=Umz/Pz,
unde Um-utilitatea marginală a bunurilor x,y,z ; iar P-
prețul bunurilor respective.
 Regula maximizării utilității

 Aceasta rezultă din legea utilității marginale

descrescânde.Consumând continuu un bun,se atinge la un
moment dat un prag de saturație,după care,dac
 consumul continuă să crească,există riscul să apară zona de
insatisfacție.
 Regula maximizării utilității-pentru maximizarea utilității
consumatorul trebuie să-și utilizeze veniturile astfel,încât
pentru o unitate consumată în plus să obțină același nivel de
utilitate.Deci,funcția utilității
 U=f(A,B,C,X...N) max,unde A,b,C,-q-le bunurilor.
Curba de indiferență(de izoutilitate)

Cuprinde ansamblul combinațiilor de mărfuri,care îi permit

consumatorului,ce dispune de un anumit nivel al veniturilor, să obțină
același nivel al satisfacției(Ut)

Reprezentată grafic,aceasta este locul geometric al punctelor ale căror

coordonate indică combinații de mărfuri ce conferă utilități egale,i-ar
panta curbei este exprimată prin raportul de înlocuire între mărfuri.

ORICE PUNCT SITUAT DEASUPRA SAU SUB CURBA DE INDIFERENȚĂ

EXPRIMĂ ALT NIVEL DE SATISFACȚIE.
 Modelarea situației alegerii
consumatorului

 În cadrul unui program de consum al clientului diferite

seturi de bunuri X și y conferă același grad de utilitate
consumatorului. În timp ce consumatorul de exemplu
își va spori consumul unui bun X el tootodată va
micșora consumul ceilulalt bun Y,astfel îcât utilitatea
totală va râmânea constantă,adică
neschimbată.Utotală rămînând aceiași
consumatorului îi va fi indiferent pe care set de
bunuri(combinație) să-l aleagă.
Reprezentarea tabelară a situației
echivalenței seturilor de bunuri

Numărul setului Bunul X Bunul Y

A 3 10
B 4 7
C 5 5
D 9 2
Harta curbelor de indiferență și
particularitățile acestora

 Harta curbelor de indiferență reunește totalitatea curbelor de

indiferență care descriu preferințele consumatorului pentru
anumite bunuri și serviocii,însă în diferite
proporții.Particularitățile acestora sunt următoarele:
 1.Curbele de indiferență sunt descrescătoare și au panta negativă;
 2.Orice combinație de pe curbă îi conferă același grad de utilitate
consumatorului,adică U(A)=U(B)=Ut.(pentru 2bunuri)
 3.Curba de indiferență situată spre dreapta și mai sus față de altă
curbă,exprimă un nivel de utilitate mai mare și este mai
preferabilă pentru consumator.
 4.Curbele de indiferență ale unui consumator nu se intersectează
 Rata marginală de
substituire(MRS)

 5.Panta curbei de indiferență se numește rata

marginală de substituire(MRS).
 MRS a 2mărfuri X și Y reprezintă cantitatea de bun Y,la
care consumatorul poate renunța în schimbul
achiziției unei unități suplimentare din bunul X,astfel
încât utilitatea resimțită de subiectul economic să
rămână constantă.
 Formula MRS=^Qx/^Qy sau MRS=Umx/Umy
 MRS=-^Y/^X
 Particularitățile ratei marginale(MRS)

 Prin urmare MRS reflectă:

 La câte unități de o marfă trebie să se renunțe,atunci
cănd se dorește un consum suplimentar dintr-o altă marfă;
 De câte ori este mai scumpă o marfă oarecare decât o
marfă,cu care se substituie;
 Care este prețul relativ al mărfii suplimentare.
 MRS aresemnificația unor costuri alternative-decizia luată
de consumator de a spori consumul dintr-o marfă
determină cheltuieli,ca urmare a renunțării la o anumită Q
din cealaltă marfă.
Constrângerea bugetară

Limita impusă alegerii consumatorului de dimensiunea

venitului(I-incom) sau/ și de nivelul prețului;

Ea constă în faptul,că cheltuielile de consum,pe care le

efectuează un individ nu poate depăși venitul său, adică
Venitul=Celtuială pentru bunul y+Chelt pentru bunul X.

Poate fi reprezentată grafic prin linia bugetară.(LB)

 Linia bugetară

 Linia bugetară este dreapta care exprimă mărimea

combinațiilor (X,Y) ce pot fi procurate de un
consumator,reieșind din Venitul său(I) și mărimea
prețurilor bunurilor X și Y(Px,Py).
Dreapta bugetului și ecuația ei

 Ecuația constrângerii bugetare se prezintă astfel:

 I=Px x Qx+ Py x Qy
 Pentru a trasa o dreaptă este suficient să cunoaștem
două puncte ale sale.
 Ecuația liniei bugetare: I=Px x Qx + Py x Qy.
 PANTA(înclinația) liniei bugetului este determinată de
raportul prețurilor(Px/Py) și exprimă din punct de vedere
economic cu cât se poate substitui marfa X cu o altă
marfă Y.
Abordarea statică a liniei bugetare

1.Punctele situate sub LB reprezintă combinații între cantitățile celor 2mărfuri

X și Y ,ce au prețurile Px și Py,care nu depășesc limitele
venitului:Px*Qx+py*Qy<I
2.Toate combinațiile de mărfuri situate de asupra LB depășesc veniturile
consumatorului,deci și posibilitățile lui de procurare a diverselor Qx și Qy;

3.Suprafața cuprinsă între LB și axele Qx,Qy este zona în care consumatorul își
poate stabili posibilitățile de consum;

4.Orice schimbare a veniturilor consumatorilor determină o nouă linie

bugetară și o altă zonă de consum.