Teoria

producătorului
Dolgopol Angela,conferențiar
• 1.Conceptul factorilor de producție.
• 2.Combinația și substituirea factorilor de poducție.
• 3.Funcția de producție.
• 4.Productivitatea factorilor de producție.Legea
randamentelor neproporționale
• 5.Izocuantele și harta acestora.
• 6.Izocostul și echilibrul producătorului.

Planul prelegerii
• În teoria economică contemporană producția este
definită ca activitatea umană de producere a bunurilor și
de prestare a serviciilor pentru satisfacerea nevoilor
cliențilo Întreprinzătorul ia decizia ,,Ce,cum și pentru
cine’’ în funcție de posibilitățile lui,fiind cointeresat în
maximizarea rezultatelor și minimizarea costurilor.
• Producția poate fi definită ca o generare de bogăție,care
la rândul ei contribuie la bunăstarea societății,adică la
ridicarea nivelului de viață a populație.

Definirea producției
• Scopul firmelor comerciale,a producătorilor de bunuri și
servicii,este maximizarea profitului,ceea ce presupune
diminuarea costurilor și majorarea
vânzărilor(încasărilor).
• Principelele obiective ale activității de producție sînt:
• Utilizarea eficientă a resurselor,combinarea și substituirea
lor rațională;
• Determinarea volumului optimal de producție.

Obiectivele activității de
producție
• Resursele utilizate în procesul de producție sînt numite de
economiști factori de producție.
• Combinarea și actiunea reciprocă a factorilor de
producție se efectuează în baza unor procedee și metode
riguros formulate-a tehnologiilor stabilite.
• Odată cu complicarea activității sociale,se schimbă
prioritățile și structura factorilor de producție.

Conceptul ,,factori de
producție’’
• Odată cu capitalizarea economiei,însoțită de investiții în
sfera economică lista factorilor de producție s-a extins pînă
la trei:
• 1)muncă(forța de muncă)-totalitatea capacităților fizice și a
abilităților umane;
• 2)pământul cu toate resursele pe care le deține
(minerale,acvatice);
• 3)capitalul-mărfuri investiționale,utilizate pentru
producerea altor mărfuri și capabile să aducă(creeze)venit.

Factorii clasici de
producție
• Principalele forme funcționale ale capitalului:
• 1.Capitalul real-stocurile de bunuri productive ce
contribuie la crearea bunurilor și serviciilor;
• 2.Forma nominală a capitalului sau capitalul
financiar.Acesta se poate transforma sau nu în capital
real(tehnic) în dependență de decizia proprietarului.

Capitalul ca factor de
producție
• 1.Capitalul fix-partea capitalului,ce paricipă la mai multe
cicluri de producție și care își transferă treptat valoarea sa
asupra valorii producției finite(utilaj,clădiri,mijloace de
transport) ;
• 2.Capital circulant-participă la mai multe cicluri de
producție și își transferă integral valoarea sa asupra
valorii producției finite(materie primă, =
materiale,semifabricate,energie).

Principalele forme ale

capitalului tehnic
• Principalele etape ale rotației capitalului:
• Uzura-pierderea valorii de întrebuințare.Are formele:
• Uzura fizică-ca rezultat a expluatării îndelungate și sub
influiența factorilor naturali;
• Uzura morală-sub influiența apariției unor tehnologii mai
productive și ca rezultat al ieftinirii producției.
• Amortizarea-proces de transferare treptată a valorii
capitalului fix asupra produselor finite pe măsura uzurii
sale.
• Neofactorii sunt factorii nemateriali,care au apărut mai
târziu în anii ‘70 în urma revoluției tehnico-științifice și
importanța cărora crește în perspectivă.Tehnologiile
contemporane substituie calitativ principalele resurse de
dezvoltare.Intelectul,resursele informaționale,finanțele
mobile devin factori primordiali ai progresului în
sec.XXI
• La neofactori se atribuie tehnologiile,progresul tehnico-
științific,abilitatea antreprenorială, informația.

Neofactorii de producție
• Informația,devenind factor decisiv al progresului, determină
dezvoltarea activității anteprenoriale.Paralel cu realitatea
fizică,tradițională se dezvoltă lumea virtuală-realitatea
informațional-digitală.Practic,se formează o ramură deosebită-
sectorul informațional.Sectorul economic al informației se
divizează în:
• 1.Sectorul primar al informației,care include furnizarea
informației pentru utilizatori ai produselor finite(industria de
calculatoare electronice și programe inf,telecomunicați
• 2.Sectorul secundar,care include activitatea de producere a
informației de uz intern(evidență contabilă etc.)

Informația ca neofactor
• Pentru a produce antreprenorii realizează operații de combinare și
substituire a factorilor de producție Combinarea factorilor de
producție reprezintă operațiunea tehnico-materială de unire a
factorilor de producție sub aspect cantitativ și structural-
calitativ.Combinarea este posibilă ca urmare a proprietăților factorilor
de producție:
• Divizibilitatea unui factor de producție este capacitatea acestuia de a
fi împărțit și utilizat în diferite unități;
• Adaptabilitatea este proprietatea de asociere a unei unități dintr-un
factor de producție cu mai multe unități din alt factor de producție;
• Complementaritatea stabilește raporturile cantitative ale factorilor de
producție,utilizați înprocesul de producție a unui bun economic;

Proprietățile factorilor de
producție
• Substituilibilitatea(parțială) a factorilor presupune
posibilitatea înlocuirii unei cantități dintr-un factor printr-
o cantitate din alt factor.Datorită sustituirii factorilor,ei
pot fi utilizați pentru producerea bunurilor în diferite
combinații și proporții.Pentru producerea volumului dat
de bunuri cu scopul minimizării costurilor se practică
înlocuirea resurselor simple cu cele accesibile.De
asemenea se utilizează cele mai eficiente tehnologii.

Caracteristicile factorilor
• Combinarea factorilor de producție preconizează:
• 1.Maximizarea cantității de bunuri poduse cu un volum dat al
cheltuielilor sau minimizarea costurilor;
• 2.Perioada de timp studiată.
• A)Perioada scurtă de tmp este definită de A.Marshall ca
intervalul de timp în care cel puțin un factor nu se
modifică,rămâne constant.Factorul fix,reprezentat de
capital(echipamente,utilaj,clădiri) rămâne const.,iar factorul
variabil(materie primă,combustibil,pământ) se poate modifica.
• B)Perioada lungă reprezintă intervalul de timp,în care toți factorii
de producție se pot modifica.

Perioada de timp studiată

• Premizele combinării factorilor de producție sunt
următoarele:
• Caracterul limitat al factorilor supuși combinării;
• Caracteristicile factorilor de producție și concordanța lor
cu specificul activității;
• Conjuctura piețelor factorilor de producție.E vorba de
piața forței de muncă,piața capitalului și de piața
resurselor.

Premizele combinării
factorilor de producție
• Funcția de producție este instrumentul,care
demonstrează dependența producției de volumul (Q)
factorilor de producție atrași și utilizați.
• Aceasta pune în evidență faptul că un volum de producție
Q este fabricat în funcție de diferite combinații de factori
de producție în condițiile tehnologice date:
• Q=F(N,L,K),unde N=pământ,L-munca,K-capital.
• Funcția poate fi și de 2factori: Q=F(K,L)

Funcția de producție
• 1.Funcția de producție omogenă
f(&K,&L)=&f(K,L),unde &-număr întreg pozitiv.
• Funcția Cobb-Douglas Q=k*K&*Lb;
• Funcția de tip Leontiev Q=min (&k;bL).

Tipuri ale funcției de

producție
• Alegerea producătorului vizează:
• Eficiența tehnică--minimizarea intrărilor de factori de
producție,utilizați în cadrul proceselor de producție;
• Eficiența economică-combinația cea mai puțin
costisitoare a factorilor de producție.

Alegerea producătorului
• Productivitatea reprezintă eficiența utilizării factorilor de
producție.Indicatorii productivității parțiale sunt următorii:
• Productivitatea muncii reprezintă eficiența utilizării factorului muncă și se
măsoară prin Q produsă de lucrător într-o unitate de timp(oră,zi,schimb)
Wl=Q/L, unde Q-cantitatea bunurilor produse;
L-numărul orelor lucrate sau N angajaților.
• Productivitatea capitalului(randamentul) reprezintă eficiența utlizării
capitalului,calculându-se ca raportul dintre cantitatea fabricată și capitalul
utilizat:
• Wk=Q/K,unde K-numărul strungurilor,a liniilor automatizate etc.
• Productivitatea pământului reprezintă randamentul utilizării factorului de
producție pământ.
• Wp= Q/p,une P-suprafața de pământ utilizată în procesul de pr.

Productivitatea factorilor
de producție
• Pentru evaluarea eficienței utilizării factorilor de producție variabili
pe termen scurt se utilizează următorii indicatori:
• Produsul total TP reprezintă cantitatea de bunuri economice obținută
în urma utilizării factorilor de producție,când un factor de producție
este variabil,iar ceilalți sunt constanți.De exzemlu,producția totală
fabricată de factorul variabil capital se notează TPk.
• Produsul mediu AP reprezintă volumul de produs total ce revine în
medie unei unități de factor de producție variabil.Astfel produsul
mediu al muncii se calculează:
• APL=TPL/L,unde L-numărul muncitorilor,implicați în
procesul de producție.

Productivitatea factorilor
de producție
• Produsul marginal MP reprezintă volumul producției
suplimentare,rezultată în urma creșterii cu o unitate a
unui factor de producție(Ceteris paribus).Numim
productivitatea sau Produsul Marginal al muncii MPl
sporul de producție obținut în urma sporirii factorului
variabil L cu o unitate(Ceteris Paribus):
• MPL=^TPL/^L

Indicatorii productivității
• Dinamica indicatorilor AP și MP este interdepentă.Odată
cu creșterea factorului variabil ,în timp ce cantitatea altor
factori nu se modifică,productivetatea medie crește până
la un punct maxim,atunci când se egalează cu
productivitatea marginală,apoi descrește.Pornind de la
acest punct productivitatea totală TP continuă să crească,
dar cu ritmuri mai reduse decât creșterea factorilor
variabili,ceea ce determină reducerea produsului
marginal MP.

Dinamica indicatorilor AP
și MP
• În vederea utilizării eficiente a factorilor de producție,este
necesar de evaluat acțiunea Legii randamentlor
neproporționale.Legea a fost formulată pentru prima oară de
fiziocratul A.Turgot și poate fi aplicată în condițiile
termenului scurt.Ea se bazează pe substituirea parțială a
resurselor și reflectă consecințele nerespectării concordanței
canitative și calitative a utilizării lor Urmărind scopul
creșterii volumului de producție,nu putem manipula doar cu o
varitate de resurse,deoarece apar disproporții între
celelalte,reflectându-se negativ asupra randamentul factorilor
de producție variabili.

Legea randamentelor
neproprționale
• Astfel,este imposibil de a mări permanent recolta unei
sau altei culturi doar pe calea extinderii suprafețelor
însămânțate,fără modificarea numărului lucrătorilor,a
cantității și calității tehnicilor agricole,fără a perfecționa
tehnologia.Utilizând mărimile marginale putem formula
• Legea randamentelor neproporționale ale factorilor
de producție:reflectă modificarea rezultatelor,când se
combină un factor variabil cu o cantitate dată dintr-un
factor fix.

Legea randamentelor
neproporționale
• Randamentele de scară desemnează situația,în care
cantității crescătoare dintr-un factor variabil sint
combinate cu o cantitate de factor fix,ceea ce duce la
modificarea productivității medii(AP) și a celei
marginale(MP) în proporții diferite față de modificarea
producției.
• Tipuri ale randamentelor factoriale:1)Crescătoare-
producția totală sporește mai rapid și mai mult decăt are
loc sporirea factorului variabil:^TPl>^L.

Randamentele factoriale
• 2)Constante-presupun că în timpul următor creșterea
produsului TOTAL(TP)se va egala cu creșterea cantitații de
factor variabil(Ceteris paribus):^TPl-=^L.
• 3)Descrescătoare-sporirea utilizării factorului variabil în
condițiile unei cantități date dintr-un factor fix va detemina o
creștere a producției în proporții mai mici:
• ^TPl<^L.
• Vom demonstra acțiunea legii printr-un exemplu,care
concretizează că atunci când costurile capitalului sint constante
producția crește pe contul majorării N de lucrători.

Tipuri ale randamentelor

factoriale
Cheltuieli de Chelt,de capital Volumul Produsul
muncă producției(unităț marginal
i) MP(unități)
0 constante 0 --
1 const. 35 35
2 constante 80 45
3 const. 130 50
4 const 170 40

Dinamica productivității
muncii
• Randamentul suplimentar al fiecărui lucrător e diferit,la
început crește(dela 35unit.de producție la 55unități),apoi
scade.Numărul optimal de lucrători constituie 3persoane.
Prezența celui de-al patrulea lucrător din cauza
dezechilibrului dintre factorul muncă și capital,contribuie
foarte puțin la sporirea producției.
• Din analiza efectuată rezultă că legea randamentelor
neproporționale are aplicație practică la activitatea firmei
pe termen scurt.

Analiza dinamicii
productivității
• Ea va fi luată în considerație în procesul combinării
factorilor de producție variabili cu cei ficși în scopul
alegerii celei mai eficiente variabile de utilizare.Astfel
factorii de producție vor fi utilizați eficient atât timp cât
randamentul lor va fi crescător.Atragerea unei unități
suplimentare a factorului de producție este asociată cu
costurile marginale MRC și realizarea produsului
marginal pe unitate monetară MRP.Condiția utilizării
eficiente a resurselor este MRP>MRC.

Condiția utilizării
eficiente a resurselor
• Modificarea funcției de producție este prezentată de
izocuantă-reprezentarea grafică a diferitelor combinații
(A;B;C) a factorilor de producție (K,L),care permit
realizarea aceluiași volum de producție Q.
• Sensul economic al izocuantei în teoria producătorului
este analogic curbelor de indifirență în teoria
comportamentului consumatorului.
• Ansamblul izocuantelor,ce pot fi înscrise într-un sistem
de axe,formează Harta izocuantelor.

Izocuanta și definirea ei
• Harta izocuantelor reflectă posibilitățile de producție
Q1,Q2,Q3.
• Caracteristicile izocuantelor:
• 1.Sunt descrescătoare(au panta negativă);
• 2.Nu se pot intersecta;
• 3.Sunt convexe față de origine.
• Cu cât mai departe este plasată izocuanta de origine,cu
atât volumul de producție pe care îl prezintă este mai
mare.

Proprietățile izocuantelor
• Randamentele de scară reflectă reacția volumului de
producție la modificarea proporțională a tuturor factorilor
de producție.Astfel,ferma își extinde la scară
producția,atunci când toți factorii implicați în procesul de
producție se schimbă în aceeiași proporție și în aceiași
direcție.
• Există 3posibilități de extindere la scară a producției:

Randamentele de scară
ale producției
 1.Efect pozitiv de scară a producției:randamente de scară
crescătoare:volumul producției crește în măsură mai mare
decât cheltuielile pentru resurse(de exz.,dacă factorii se
dublează,producția va crește de 3ori)

2.Randamente de scară constante:volumul producției

crește în aceiași proporție cu cheltuielile pentru resurse(de
exz.,ambele se vor dubla).

3. Randamente de scară descrescătoare:volumul producției

crește într-o măsură mai mică decât cheltuielile pentru
resurse.(dacă factorii de producție se dublează,producția va
crește mai puțin)

Tipurile randamentelor
de scară
• Ierarhizarea reciprocă e izocuantelor reflectă specificul
efectului de scară într-o producție concretă.Cu cât
distanța dintre izocuante este mai mică,cu atât se
manifestă efectul de scară pozitiv.O distanță egală între
izocuante este condiționat de efectul de scară constant.
• În viziunea unor economiști din Occident,în procesul de
producție contemporan predomină randamentele de
scară constante.Totodată,în unele ramuri,unde există
monopoluri naturale,sunt înregistrate randamente
crescătoare.

Sinteza randamentelor de
scară
• Creșterea numărului unor astfel de firme complică
managementul și controlul intern.
• Efectele de scară au importanță primordială în procesele:
• 1.De determinare a volumului resurselor
economice(strategia minimizării costurilor);
• 2.Alegerii optime a volumului producției pe perioada
lungă de timp(optimizarea comportamentului
producătorului).

Rolul randamentelor de
scară
• Posiblitățile financiare ale producătorului și prețurile
resurselor determină Q resurselor achiziționate.Această
dependență poate fi exprimată prin ecuația constrângerii
bugetare a producătorului:
• TC=WxL+r*K,unde TC-costul de prod.total
L-cantitatea muncii
W-prețul muncii(salariul)
k-q CAPITALULUI,r-RATA DOB.
Grafic aceasta este dreapta izocostului-linia costurilor egale.

Dreapta iocostului