Noțiuni generale privind

obligațiile.

Artur Tarlapan
Lector universitar,
USM
Noțiunea și elementele obligației.
Obligația ca raport juridic obligațional – în
virtutea căruia o persoană (creditor) poate cere
altei persoane (debitor) să facă sau să nu facă
ceva.
Obligația ca obligație subiectivă – prestația
pe care debitorul trebuie să o execute în favoarea
creditorului.
Noțiunea de „obligația” nu trebuie confundată cu
noțiunea de „datorie”.
Noțiunea și elementele obligației.
Elementele obligației:
- subiecții: creditorul și debitorul.
- obiectul: dare, facere, praestare. Prestații
pozitive și negative.
- sancțiunea: posibilitatea de a apela la forța de
constrângere a statului, în caz de neexecutare
benevolă a obligației de către debitor.

Nu toate obligațiile dispun de sancțiune.

Clasificarea obligațiilor.
După sancțiune:
- obligații civile – pot fi impuse spre executare prin
înaintarea unei acțiuni în judecată.
- obligații naturale – nu pot fi impuse spre
executare prin înaintarea unei acțiuni în judecată.
Acest fapt însă nu semnifică lipsirea de efect a
obligațiilor naturale. În caz de executare benevolă a
unei obligații naturale, nu poate fi cerută restituirea
prestației.
Clasificarea obligațiilor.
După izvor:
- obligații izvorâte din contracte.
- obligații izvorâte din quasicontracte.
- obligații izvorâte din delicte.
- obligații izvorâte din quasidelicte.
După obiect:
- simple: o singură prestație.
- complexe: alternative sau facultative.
Clasificarea obligațiilor.
După subiecți:
- simple: un creditor și un debitor.
- complexe: un creditor și mai mulți debitori, mai
mulți creditori și un singur debitor, mai mulți
creditori și mai mulți debitori.
Cele complexe:
- conjuncte (pe cote-părți).
- solidare.
Temeiurile de apariție a obligațiilor.
Fapte juridice:
- evenimente – fapte care își produc efectele fără
voința omului (absolute sau relative).
- acte juridice – manifestări de voință ale
persoanei.
Actele juridice:
- licite.
- ilicite.
Noțiunea și condițiile de valabilitate a
contractului.
Contract – acord de voință între două sau mai multe persoane,
care are drept scop apariția, modificarea sau stingerea drepturilor
și obligațiilor părților.

Condiții de valabilitate:
- capacitatea părților.
- obiectul.
- posibil.
- licit.
- determinat sau determinabil.
- cauza.
- licită.
Noțiunea și condițiile de valabilitate a
contractului.
Consimțământul.
- serios.
- exteriorizat.
- neviciat.
Viciile consimțământului:
- violența.
- dolul.
- eroarea.
Noțiunea și condițiile de valabilitate a
contractului.
Formele erorii ca viciu de consimțământ la
încheierea contractului:
- eroarea asupra naturii juridice a contractului.
- eroarea în persoană.
- eroarea asupra obiectului.
- eroarea asupra substanței lucrului.
Transferul obligațiilor.
Modalitățile:
- moștenire.
- acte juridice între vii.
- cesiunea de creanță.
- preluarea de datorie.
Cesiunea de creanță – procedeul prin care creanța
este transferată de creditor în beneficiul unei alte
persoane, cu titlu gratuit sau oneros.
Transferul obligațiilor.
Procedeele cesiunii de creanță:
- delegatio – creditorul (delegant) cere debitorului
său (delegat) să promită ceea ce datorează
creditorului unei alte persoane, delegatar.
- mandatul judiciar (procurator in rem suam).
- prin acordarea unei acțiuni utile.
Cesiunea de creanță și-a obținut fizionomia
definitivă în dreptul lui Iustinian. Primul creditor –
cedent, al doilea creditor – cesionar, debitorul –
debitor cedat.
Transferul obligațiilor.
Preluarea datoriei.
Transferul obligației de la debitor către o altă
persoană, cu acordul creditorului.