Noțiuni de biocibernetică

Ce este cibernetica?
"Ştiinţa modurilor de recepţie, păstrare, transformare şi
utilizare a informaţiei de către maşini, organisme vii şi
reuniuni ale lor.“

 "Ştiinţa comenzii şi comunicării la fiinţe şi maşini".

(Norbert Wiener)

Nu este interesata de natura sistemului si nici de

energia necesara functionarii lui (cutie neagra) ci doar
de informatia purtata de unele semnale
Părțile ciberneticii:
Teoria informaţiei care cuprinde: noţiunea de
informaţie, transmiterea ei, codificarea şi
decodificarea informaţiei, perturbaţiile ei, etc.
Teoria sistemelor cu reglare automată, sau a
sistemelor cu legătură inversă.
Teoria modelării, ramură a ciberneticii în cadrul
căreia se modelează pe cale matematică sau
tehnică fenomene din natură şi în special procese
biologice
Experimentul
Este evoluția unui sistem către o stare finală numită
eveniment.

Un experiment poate furniza numeroase rezultate:

x1, x2, ....xn realizate cu probabilitățile p1, p2, .., pn.
Probabilitatea
probabilitatea de apariţie a unui eveniment (P):
 raportul dintre numărul cazurilor favorabile (n) şi numărul
total de evenimente posibile (N)
 poate lua o infinitate de valori între certitudie şi imposibilitate
 în procesele biologice probabilitatea de aparitie a unui
eveniment se poate calcula numai experimental

nx 1 n 0  P 1
p 1  lim p
N  N N
Teoretic:P3,4=1/6+1/6 = Practic: un nr. f mare de determinari
distrib statistice
 Informaţia
cantitatea de informaţie furnizată de producerea unui
eveniment este cu atât mai mare cu cât probabilitatea de
realizare a acelui eveniment este mai mică
1
I x1  log 2   log 2 p (p=1, I=0)
p
bit-ul este informaţia ce se obţine într-un experiment
care are doar două rezultate posibile şi egal
probabile (p=1/2)

I=log2 21bit
- orice numar poate fi scris in sistem binar
Informaţia medie
n1 I1 n 2 I 2 ...n s I s n1 n 2 ...n s N
I medie 
N
n1 n2 ns I medie p1 I1 p 2 I 2 ...p s I s
I medie  I1  I 2 ... I s
N N N
I   log2 p
I medie   p1log 2 p1  p2 log 2 p2  ...  ps log 2 ps
s
I medie   pi log 2 pi (pozitiv)
i 1
 Entropia informaţională
informaţia medie ↔ entropie informaţională
N
entropia termodinamică: S  k  ln wi
i 1

s s
I medie   pi log 2 pi ↔ S   pi log 2 pi
i 1 i 1

Paradoxul lui Maxwell

 Entropia informaţională
entropia informaţională (Si) măsoară incertitudinea
asociată cu o variabilă aleatoare (x)
n
Si    p( xi ) log 2 p( x )i
i 1

 Ex 1: aruncarea unui zar, x={1,2,3,4,5,6} cu pi=1/6

6
Si    (1 / 6) log 2(1 / 6)  2,58 biți
i 1

 Ex 2: aruncarea monezii, p=1/2 (moneda echilibrată)

2
Si    (1 / 2) log 2(1 / 2)  1 bit
i 1
 Entropia informaţională
n
Si    p( xi ) log 2 p( x )i
i 1
 Ex 3: macromolecula este o proteină formată din N=500 aminoacizi.
Fiecare dintre cei n=20 aac cunoscuți pot să apară cu aceeași probabilitate
pi=1/20. Informația totală conținută în lanțul de aac va fi:

Si= -Nlog2(1/20)=Nlog2(20) =500log220 = 2200 bit

 Ex 4: Macromolecula este un lanț de ADN cu N=106 baze azotate. Dacă

cele 4 baze azotate distincte apar cu aceeași probabilitate pi=1/4,
informația totală este:

Si= -Nlog2(pi)=Nlog24=106log24 = 2.106 bit

 Redundanța

redundanţa - diferenţa dintre entropia informaţională

maximă (rezultate egal probabile- cel mai nedeterminat)
pe care o poate da un experiment şi cea reală,
măsurată şi calculată în biţi
n n
1 1 n
1
S max   pi log 2 pi   log 2   log 2 n  log 2 n
i 1 i 1 n n i 1 n
 Transmiterea informației
Sistem de transmitere a informației:
sursă ® canal ® destinatar
Elemente:
- sursa informației
- canal de transmitere a informației
- destinatarul informației
- mesajul – idei, imaginii, date…
- semnal – mărime fizică ce reprezintă mesajul, adaptata
conditiilor de transmitere a mesajului (analog, digital)

Ex: biosinteza proteinelor - transmiterea informatiei la nivel celular prin semnale chimice
 Sistem de comandă cu legătura inversă

Mărime de intrare → element de execuție → Mărime de ieșire

↑_________________________________↓
Comparator
Element de masurare
vântul
Poziția timonei cârma direcția de deplasare
busola
Impulsul nervos nerv motor contracția fibrelor musculare
Centrii nervosi
mecanoreceptori

Un sistem de comandă capabil să-și controleze și să-și corecteze singur

mărimea de ieșire este un sistem de comandă cu legătură inversă.
 Legatura inversă
negativă
 se
opune variației mărimii de ieșire, corectând-o
 asigură stabilitatea sistemului

pozitivă
 amplifică variația mărimii de intrare și, implicit, a
celei de ieșire
 destabilizează sistemul până la distrugere sau
blocare
 poate aparea o legatura inversa negativa care stabilizeaza
sistemul
 transformarea intr-un alt sistem calitativ diferit – mutație
 Sistem de comanda cu reglare automată
- este un sistem cu legătură inversă negativa (ex: termostatul, homeostazia)

resoul

butonul de reglare a T T din incinta

Homeostazia – proprietatea organismului de a menține în limite constante parametrii

săi interni (h. leg inversa negativa)
 Rețele neuronale
Întreaga informație pe care o ființă o primește din lumea
înconjurătoare este transmisă SNC prin fibrele nervoase.
SNC este un imens sistem de transmitere și prelucrare a
informațiilor.

Rețeaua de sumare
Rețeaua de întârziere
Rețeaua de multiplicare
Rețeaua de reverberație (in memorizare)
 Mentinerea presiunii arteriale
organul comandat: fibrele musculare netede (efector)
mărimea comandată: diametrul vasului;
obiectul de măsurat: presiunea hidrostatică;
organele de măsurat: mecanoreceptorii

Mesajul de comandă poate fi trimis:

1.pe cale nervoasă prin nervii sistemului simpatic care acţionează asupra
fibrelor musculare vasculare prin noradrenalină
2.pe cale neurohormonală prin nervii vegetativi simpatici care acţionează
asupra glandei medulosuprarenale şi care prin adrenalina pe care o
secretă în circulaţia generală, acţionează asupra vaselor.
3. pe alt canal de comandă: hipotalamus → hipofiza anterioară → ACTH
(adenocorticotrop) → stimuleaza secretia corticosuprarenalei → hormonii
corticosuprarenali → vase.
Menținerea constanta a diluție sângelui
 mărimea comandată: presiunea osmotică a sângelui. Ea este măsurată
de osmoreceptori care o traduc în impulsuri nervoase, ce se transmit
către hipotalamus, care este dispozitivul de reglaj.
 organele comandate: ţesuturi (care reţin apa diferenţiat) şi rinichi (care
prin procese de filtrare şi resorbţie asigură eliminarea apei).
 Mesajele se transmit:
a) Sistemul diuretic (pe 3 căi): hipotalamus → hipofiza anterioară:
1. H. corticotrop (ACTH) →stimuleaza secretia corticosuprarenalei
(h…) → ţesuturi şi rinichi
2. H. tireotrop (TSH) → stimuleaza secretia tiroidiana→ ţesuturi şi
rinichi;
3. H. gonadotropi → gonadele → h. gonadici → ţesuturi şi rinichi.
b) Sistemul antidiuretic: hipotalamus → hipofiza posterioară →
hormon antidiuretic (ADH) → ţesuturi şi rinichi.
 Reglarea glucozei
Sistem rapid
 Scade concentratia glucozei : daca n. pneumogastric
→stimuleaza pancreasul → insulina
 Creste concentratia glucozei : daca n. simpatic → glanda
medulosuprarenala → adrenalina
Sistem lent
 Creste concentratia glucozei : hipotalamus → hipofiza
 h de crestere (STH, somatotrop)
 h tireotrop (TSH) → tiroida
 h adenocorticotrop (ACTH) → corticosuprarenala
 Scade concentratia glucozei : exces de insulina, deficit de h
hipofizari si de h corticosuprarenali
 Reglarea temperaturii
Pierderile de căldură se fac prin:
1) evaporarea apei rezultate din transpiraţie, când temperatura exterioară
este mai mare
2) radiaţie, când temperatura exterioară este mai mică (vasodilataţie şi
vasoconstricţie)
3) conducţie la contactul cu corpuri calde sau reci
4) convecţie, când stratul de aer încălzit se ridică şi face loc la altul mai
rece.

Termostatul corpului uman se găseşte în partea anterioară a

hipotalamusului şi e constituit dintr-un ansamblu de neuroni, sensibili la
variaţia temperaturii sângelui:
-la creşterea cu 0,01 oC peste 37 oC se declanşează semnalul de acţiune
al celor 2 milioane de glande sudoripare şi a vaselor de sânge ale pielii.
Arcul reflex neuromuscular
mărimea de intrare – impulsul nervos
elementul de execuţie – muşchiul
mărimea de ieşire – contracţia
elementul de măsurare – corpusculii Golgi din
tendon şi fusurile neuromusculare
elementul de comparare – centrii nervoşi (compară
contracţia reală cu cea dorită). Mărimea de intrare se
modifică devenind mărime de acționare
 Reflexul pupilar
mărimea de intrare – diametrul pupilei;
elementul de execuţie – irisul;
mărimea de ieşire – fluxul luminos pe retină;
elementul de măsurare – retina;
comparatorul – centrul pupilo-motor din mezencefal.
Legătura inversă este realizată în modul următor:
fibre ale nervului optic comunică centrului pupilo-
motor nivelul de iluminare pe retină iar neuronii
acestuia inervează muşchii irisului comandând astfel
nivelul de iluminare
 Potențialul tot-sau-nimic
mărimea de intrare - deschiderea porţilor canalelor de Na,
elementul de execuţie – influxul ionilor de Na,
mărimea de ieşire – depolarizarea membranei axonale.
Legătura inversă pozitivă este realizată astfel: senzorii canalelor
de Na comandă, ca urmare a depolarizării, deschiderea a noi
canale de Na şi apare o amplificare a semnalului care ar duce la
distrugerea axonului ca urmare a pătrunderii în avalanşă a ionilor
de Na (reacţie pozitivă). Acest lucru este evitat prin apariţia unei
legături inverse negative: deoarece interiorul celulei devine
pozitiv, ionii pozitivi sunt respinşi şi se comandă deschiderea
canalelor de K. Prin ieşirea K din celulă se restabileşte valoarea
normală a potenţialului de repaus şi se închid canalele de Na. K
va reveni în celulă în mod pasiv iar Na va ieşi prin activitatea
pompelor ionice.