Elemente de Bioelectricitate

Modele de biomembrane
Potențiale de membrană
 (ribozomi)

(enzime)
 Membranele celulare
• sunt caracteristici structurale esențiale ale
sistemelor vii, cu proprietatea de-a constitui
bariere în jurul celulelor / a organitelor și
constituie canale comunicative cu interiorul
celulei

• “în termeni tehnici membrana este în același

timp, barieră, sită, ventil, pompă, receptor-
transmițător și sistem de prelucrare a datelor”
Wieland si Pfluiderer (1969)
 Funcțiile biomembranelor
 separă compartimentele cu compoziție diferită,
acționînd ca o barieră biologică (citoplasma si lichidul
extracelular)

 limitează și controlează transportul ionilor,

electroliților și a moleculelor ce au loc în urma
reacțiilor biochimice cu sau fără consum de energie

 izolează celulele din punct de vedere electric, prin

menținerea sarcinilor electrice pe suprafața exterioară
și interioară a membranei
 Compoziția biomembranelor

- Lipide - Proteine (periferice,

65% fosfolipide (2 integrate)
portiuni) . structurale
25% colesterol . de transport
10% glicolipide, etc . enzimatice
 Compoziția biomembranelor

 Carbohidrați
– în glicocalix – legati chimic de proteine si lipide
formand glicoproteinele si glicolipidele

 Ioni
– H+, Na+, K+, Cl-, Ca2+ , Mg2+, Fe2+ - adsorbiti pe fetele
membranei sau in interiorul canalelor ce o strabat

 Apă
 Lanțuri fosfolipidice

micelă veziculă lipidică dublu strat

 Proteinele membranare
• organizarea spațială a membranelor
– periferice (extrinseci) – transmit informația în
interiorul celulei
– integrate (intrinseci) – implicate în procese de
transport
• din punct de vedere structural:
– structurale – cu solubilitate redusa in apa
– de transport
– enzimatice – intervin in activitatea metabolica
– imunoprotecție – sunt anticorpi cu rol de recunoaștere
a organismelor străine
 Tipuri de membrane
• membrana mielinică (izolator)
• peste 75% lipide, sub 25% proteine
• membrane citoplasmatice ale celulelor animale
(functii enzimatice si de transport)
• 50% proteine
• membranele citoplasmatice ale bacteriilor și
membrana internă a mitocondriilor (au functii
suplimentare in fosforilarea oxidativa si in sinteza acizilor nucleici)
• 75% proteine

Conținutul crescut de proteine este un indiciu al

complexității funcționale a membranei
 Modele de biomembrane

1. Modelul dublului strat lipidic amfifilic

al lui Gorter și Grendel (1925)
 2. Modelul Danielli-Dawson

Modelul Danielli-Dawson: a) original (1935), b) modificat (1943) –

pentru includerea porilor delimitaţi de proteine
 3. Modelul Robertson

Modelul "membranei unitare“ trilaminare a lui

Robertson (1960), membranele -structuri asimetrice
4. Modele bazate pe subunitati
lipoproteice

(Modelul micelar a lui Lucy,1964)

Stratul bilipidic nu este continuu.
 5. Modelul mozaic – fluid

Modelul "în mozaic lipido-proteic" a lui Singer şi Nicolson (1971)

-distribuția asimetrică a lipidelor -proteine extrinseci, intrinseci
-translocația și difuzia transversală -mobilitatea
-asimetria
Miscarea lipidelor si a proteinelor
 Modelul electric al membranei
It
Conform principiul
interdependentei fluxurilor __
ionice, schema electrica a RNa RK RCl
EM + +
membranei poate fi
reprezentata ca o baterie de
ENa EK ECl
trei elemente legate în paralel,
cu tem echivalentă EM

ENa E E
Cl K

It R Na R
Cl R gEg EglE
t I
t  
E R K NaNa C
l C KK
M E
1 1 1 1
 
M
gN
a
g
Cl g
K
Rt RNa R
Cl R
K

Ri – rezistențele canalelor ionice EM= -90mV, potential de repaus

Ei – potentiale electrochimice a ionilor
 Potențiale de membrană

• membranele biologice permit menținerea

unor diferențe de concentrații ionice
precum și de potențial electric între cele
două părți ale membranei

• datorită anionilor organici fixați în

citoplasmă, interiorul celulelor este încărcat
negativ
 Potențialul de repaus

• este diferența de potențial între interiorul și

exteriorul celulei

• se poate determina cu ajutorul unor

microelectrozi
• un microelectrod (<0,5µm) străbate membrana celulei
intrând în citoplasmă iar celălalt este introdus în soluția
externă
• galvanometrul intercalat între cei doi electrozi va indica o
diferență de potențial între fața internă și cea externă a
membranei
 Potențialul de repaus
• între -50 și -100 mV
• poate fi cauzat de:
– potențialul negativ Donnan, creat de către anionii
fixați în citoplasmă
– potențialul de difuziune, datorat ionilor de Na+, K+,
Cl- pentru care membrana prezintă permeabilități
diferite
– potențialul de membrană rezultat din transportul
ionic în membrană ce are loc pentru menținerea
diferențelor de concentrații între interior și exterior
 Potențialul de repaus

• Distribuția inegală a ionilor de cele două părți ale

membranei este cauzată de transportul ionic prin
membrană care poate fi:
– pasiv (fără consum de energie metabolică)
– activ (prin pompare metabolică).

• Transportul pasiv este cauzat de gradienți de

concentrație și de potențial electric
transmembranar.
 II I

Cl- gradient de concentratie

Cl- gradient electric

μI=μ0i+RTlnCiI+ziFEI potential electrochimic

 Ecuația lui Nernst
Conditia de echilibru (pastrarea electroneutralitatii):
μiI=μiII
I
II
μ0i+RTlnCiI+ziFEI=μ0i+RTlnCiII+ziFEII

• Ecuația lui Nernst - arată ce diferență de potențial apare

între două compartimente ce conțin soluții de concentrații
diferite ale aceluiași ion.
II
RT C i
E m ziF ln I Em=EI-EII
Ci
Em potentialul de membrana (transmembranar)
Tab. Valorile concentratiilor ionilor in celula nervoasa

Ionul Concentratia Concentratia

extracelulara intracelulara
(mmol/l) (mmol/l)
Na+ 150 15
K+ 5 150
Cl- 125 9
RTC R
T 
P
K
e
C
KP
C
Na
i
Na
P
C
i
Cl
C
E  ln 2, 
E
r ln
i
 e
e
m
zF C1 FP KC
K PC
NaNaPC
ClCl

Emasurat (mV) -90

R=8,31 J/molK
EK (mV) -95 F=96400 C/echiv gram
ECl (mV) -90 T=(25+273,15)K
z=+1, -1
ENa (mV) +65
EGoldman -89 RT/F=25,7 mV
 Relația lui Goldman
• rezultă din nerespectarea integrală a legii lui Nernst
de către ionii de K și Cl
• transportul individual al ionilor nu poate fi
considerat independent

R
T 
P
K
e
C
KP
C
Na
i
Na
P
C
i
Cl
Cl

E
r ln
FP 
K
i
C
KP
C
Na
e
Na
P
C
Cl
e
Cl
 Echilibru membranar Donnan
• rezultă din nerespectarea integrală a legii lui Nernst
de către ionii de K+ și Cl-

• acești ioni trebuie să satisfacă condiția de echilibru

membradar Donnan (pastrarea electroneutralitatii):
• potențialele electrochimice ale celor două
tipuri de ioni difuzibili trebuie să fie egale de o
parte și alta a membranei

μKI+μClI=μKII+μClII
Echilibrul Donnan

πI=πII
 Potențialul de acțiune celular
Celule excitabile (neuron, f. musculara, celule
senzoriale...), ca raspuns la un stimul, își pozitivează
interiorul astfel încât de la -90 mV, citoplasma ajunge la
+30 mV. Această variație durează un timp foarte scurt,
de ordinul ms, după care citoplasma redevine negativă.

• Există două tipuri de răspuns a membranelor celulare la

acțiunea unui stimul:
• Potențial electrotonic (local) – stimuli subliminari
• Potențial de acțiune (t-n) – stimuli supraliminari
 Potențialul de acțiune celular
• PA local: se obține la stimuli depolarizați de
intensitate mică (sub prag)
- amplitudinea scade exponențial cu distanța
• PA – tot sau nimic: se obține la stimuli peste prag
- amplitudine constantă
- se propagă pe distanțe mari, cu viteze
mari, și fără pierderi
- amplitudinea potențialului de vârf, pragul
și viteza de propagare depind de tipul
celulei excitabile
 Potențialul de acțiune celular

• Toate celulele vii posedă reactivitate, răspunzând

la acțiunea unui stimul.
• Iratibilitatea este proprietatea tuturor celulelor
vii de a raspunde prin PA locale
• Excitabilitatea este proprietatea celulelor
excitabile (nervoase, musculare și glandulare) de a
răspunde prin PA - totul sau nimic.
Etapele potentialului de acțiune

[ms]

1 2 3 4 5

1. Potentialul de repaus
2. Pragul de stimulare
3. Faza ascendenta
4. Faza descendenta
5. Faza de recuperare
 Electrograme
• Ca rezultat al însumării potenţialelor electrice
individuale ale celulelor, apare activitatea electrică a
unui ţesut sau organ.
• Înregistrarea acestor potenţiale electrice (electrograme)
oferă informaţii despre starea funcţională normală sau
patologică a diferitelor tipuri de ţesuturi şi organe.

a) electrocardiograma
b) electroencefalograma
c) electronervograma
d) electroretinograma