ISTORIA FORMULĂRII

PRINCIPIILOR
MECANICII
DE ELIADE FRÂNCULESCU
 ARISTOTEL ESTE UNUL DINTRE CEI MAI IMPORTANȚI
FILOSOFI AI GRECIEI ANTICE, CLASIC AL FILOSOFIEI
UNIVERSALE, SPIRIT ENCICLOPEDIC, FONDATOR AL
ȘCOLII PERIPATETICE. CA DISCIPOL AL LUI PLATON A
TRAS CONCLUZIILE NECESARE DIN FILOSOFIA ACESTUIA
DEZVOLTÂND-O.
ARISTO
TEL A ÎNTEMEIAT ȘI SISTEMATIZAT DOMENII FILOSOFICE CA
METAFIZICA, LOGICA FORMALĂ, RETORICA, ETICA,
POLITOLOGIA. DE ASEMENEA, FORMA ARISTOTELICĂ A
ȘTIINȚELOR NATURALE CONSTITUIA FORMA DE
REFERINȚĂ PENTRU MAI MULT DE UN MILENIU ÎN
EUROPA.
 GALILEO GALILEI A FOST UN FIZICIAN, MATEMATICIAN,
ASTRONOM ȘI FILOSOF ITALIAN CARE A JUCAT UN ROL
IMPORTANT ÎN REVOLUȚIA ȘTIINȚIFICĂ.

GALILEO GALILEI PRINTRE REALIZĂRILE SALE SE NUMĂRĂ

ÎMBUNĂTĂȚIREA TELESCOAPELOR ȘI OBSERVAȚIILE
ASTRONOMICE REALIZATE ASTFEL, PRECUM ȘI
SUPORTUL PENTRU COPERNICANISM. GALILEO A FOST
NUMIT „PĂRINTELE ASTRONOMIEI OBSERVAȚIONALE
MODERNE”, „PĂRINTELE FIZICII MODERNE”, „PĂRINTELE
ȘTIINȚEI” ȘI „PĂRINTELE ȘTIINȚEI MODERNE”
 ISAAC NEWTON A FOST UN RENUMIT OM DE ȘTIINȚĂ
ENGLEZ, ALCHIMIST, TEOLOG, MISTIC, MATEMATICIAN,
FIZICIAN ȘI ASTRONOM. ISAAC NEWTON ESTE SAVANTUL
AFLAT LA ORIGINEA TEORIILOR ȘTIINȚIFICE CARE VOR
REVOLUȚIONA ȘTIINȚA, ÎN DOMENIUL OPTICII,
MATEMATICII ȘI ÎN SPECIAL AL MECANICII. ÎN 1687 A
PUBLICAT LUCRAREA “PHILOSOPHIAE NATURALIS
ISAAC NEWTON PRINCIPIA MATHEMATICA”, ÎN CARE A DESCRIS LEGEA
ATRACȚIEI UNIVERSALE ȘI, PRIN STUDIEREA LEGILOR
MIȘCĂRII CORPURILOR, A CREAT BAZELE MECANICII
CLASICE. A CONTRIBUIT LA FONDAREA ȘI DEZVOLTAREA
CALCULULUI DIFERENȚIAL ȘI A CELUI INTEGRAL.
NEWTON A FOST PRIMUL CARE A DEMONSTRAT CĂ
LEGILE NATURII GUVERNEAZĂ ATÂT MIȘCAREA GLOBULUI
TERESTRU, CÂT ȘI A ALTOR CORPURI CEREȘTI, INTUIND CĂ
ORBITELE POT FI NU NUMAI ELIPTICE, DAR ȘI
HIPERBOLICE SAU PARABOLICE.
 ALBERT EINSTEIN A FOST UN FIZICIAN TEORETICIAN DE
ETNIE EVREIASCĂ, NĂSCUT ÎN GERMANIA, APATRID DIN
1896, ELVEȚIAN DIN 1899, EMIGRAT ÎN 1933 ÎN SUA,
NATURALIZAT AMERICAN ÎN 1940, PROFESOR
UNIVERSITAR LA BERLIN ȘI PRINCETON. A FOST
ALBERT AUTORUL TEORIEI RELATIVITĂȚII ȘI UNUL DINTRE CEI
MAI STRĂLUCIȚI OAMENI DE ȘTIINȚĂ AI OMENIRII.
EINSTEIN
CELE MAI MULTE DINTRE CONTRIBUȚIILE SALE ÎN FIZICĂ
SUNT LEGATE DE TEORIA RELATIVITĂȚII RESTRÂNSE
(1905), CARE UNESC MECANICA CU
ELECTROMAGNETISMUL, ȘI DE TEORIA RELATIVITĂȚII
GENERALIZATE (1915) CARE EXTINDE PRINCIPIUL
RELATIVITĂȚII MIȘCĂRII NEUNIFORME, ELABORÂND O
NOUĂ TEORIE A GRAVITAȚIEI.
ISTORIA MECANICII CLASICE

ISTORIA MECANICII CLASICE, PRECUM ȘI A ALTOR

RAMURI ALE FIZICII, ESTE STRÂNS LEGATĂ DE
DEZVOLTAREA CULTURII ȘI CIVILIZAȚIEI A OMENIRII ȘI
CONSTĂ DIN TREI PERIOADE PRINCIPALE: MECANICA
ANTICĂ, MECANICA MEDIEVALĂ ȘI MECANICA
(NEWTONIANĂ) MODERNĂ, CARE INCLUDE ȘI
MECANICA ANALITICĂ.
 MONUMENTELE ȘI CONSTRUCȚIILE DIN ANTICHITATE CONSTITUIE O DOVADĂ A
CUNOȘTINȚELOR ȘI NIVELULUI TEHNOLOGIC DIN ACEA PERIOADĂ. ASTFEL, PIRAMIDELE DIN
EGIPTUL ANTIC, GRĂDINILE SUSPENDATE DIN BABILON, ANSAMBLUL STONEHENGE, TEMPLELE
ȘI PORTURILE DIN GRECIA ANTICĂ, PODURILE ȘI APEDUCTELE DIN ROMA ANTICĂ ȘI MULTE ALTE
CLĂDIRI ȘI CONSTRUCȚII ÎNFĂȚIȘEAZĂ EXPERIENȚA ȘI CUNOȘTINȚELE DE MECANICĂ DIN ACEA
EPOCĂ.
ÎN MLAȘTINILE DIN VECINĂTATEA ORAȘULUI LJUBLJANA S-A DESCOPERIT CEA MAI VECHE ROATĂ
DE LEMN, CARE SE PARE CĂ ARE PESTE 5.000 DE ANI VECHIME, FIIND CONSIDERATĂ CEA MAI
VECHE ROATĂ (CU AX) DIN LUME.
ÎNCĂ DIN ANTICHITATE SE REMARCĂ PREOCUPĂRILE PENTRU STUDIUL MECANICII CORPURILOR
CEREȘTI. UN EXEMPLU ELOCVENT ÎL CONSTITUIE MECANISMUL DE LA ANTIKYTHERA, UN

MECANICA ANTICĂ
DISPOZITIV MECANIC COMPLEX CARE PREZICEA POZIȚIILE SOARELUI ȘI PLANETELOR
OBSERVABILE ȘI CARE DATEAZĂ DIN PERIOADA 150 - 100 Î.HR.
ÎNCERCÂND SĂ EXPLICE CUNOȘTINȚELE ACUMULATE ANTERIOR, VECHII GRECI AU PUS BAZELE
MECANICII CA ȘTIINȚĂ. ARISTOTEL A ÎNCERCAT SĂ ELABOREZE O TEORIE A MIȘCĂRII, DAR
ACEASTA ERA MAI MULT FILOZOFICĂ, SPECULATIVĂ ȘI MAI PUȚIN BAZATĂ PE LOGICĂ ȘI
EXPERIMENT. ARHIMEDE A FOST PRINTRE PRIMII CARE A EXPLICAT DIN PUNCT DE VEDERE
MATEMATIC LEGEA PÂRGHIILOR. DE ASEMENEA, A CONSTRUIT UN ȘURUB (ȘURUBUL LUI
ARHIMEDE) CARE A FOST ULTERIOR O PERIOADĂ ÎNDELUNGATĂ UTILIZAT PENTRU
ALIMENTAREA CU APĂ A CANALELOR DE IRIGARE. O ALT MECANISM SIMPLU ATRIBUIT MARELUI
ÎNVĂȚAT GREC ESTE SCRIPETELE. DE ASEMENEA, ARHIMEDE A STUDIAT COMPUNEREA ȘI
DESCOMPUNEREA FORȚELOR PARALELE ȘI A ARĂTAT CUM SE POATE DETERMINA CENTRUL DE
MASĂ AL UNUI CORP. ÎN CEEA CE PRIVEȘTE HIDROSTATICA, ESTE CELEBRU PRINCIPIUL CARE ÎI
POARTĂ NUMELE.
Șurubul lui ARHIMEDE
 EUROPA
PENTRU A PUTEA EXPLICA MIȘCAREA CORPURILOR PROIECTATE ÎN CÂMP
GRAVITAȚIONAL, FILOZOFUL IOAN FILOPON INTRODUCE CONCEPTUL DE IMPETUS,
PRIN CARE A ANTICIPAT IDEEA DE INERȚIE, FIIND CONSIDERAT UNUL DINTRE
PRECURSORII LUI GALILEO GALILEI. CONCEPTUL A FOST PRELUAT ȘI DEZVOLTAT DE
JEAN BURIDAN.

MECANICA SPAȚIUL ISLAMIC

MEDIEVALĂ PRIN INVENȚIILE SALE, DIN CARE SE POT MENȚIONA DIVERSE OROLOGII ȘI
MECANISME, PRECUM ȘI O POMPĂ DE APĂ, AL-JAZARI DEVANSEAZĂ CU MULT
ORIZONTUL ȘTIINȚIFIC AL ACELEI PERIOADE (SECOLUL AL XII-LEA).
ÎN 1551 TAQI AL-DIN A PREZENTAT, ÎN SCRIERILE SALE CARE AU TRATAT DIVERSE TEME
ȘTIINȚIFICE, O MULȚIME DE OROLOGII MECANICE, DAR ȘI UN FEL DE MOTOR CU
ABUR CARE ERA UTILIZAT ÎN SCOPURI CULINARE (ROTIREA CĂRNII PENTRU FRIPT).
ÎNVĂȚATUL ISLAMIC ESTE CONSIDERAT UNUL DINTRE PRIMII PROIECTANȚI DE POMPE
HIDRAULICE DIN SPAȚIUL OTTOMAN.
ALȚI MARI SAVANȚI ISLAMICI AU FOST: AL BAGHDADI (A DEDUS ÎNAINTEA LUI
NEWTON PRINCIPIUL AL II-LEA AL MECANICII), IBN BAJJAH (CARE A DESCRIS CEEA CE
ASTĂZI SE NUMEȘTE PRINCIPIUL ACȚIUNII ȘI REACȚIUNII). FRAȚII BANŪ MŪSĀ (JA'FAR
MUHAMMAD IBN MŪSĀ IBN SHĀKIR), ALHAZEN ȘI AL-KHAZINI SUNT PRECURSORI AI
LUI NEWTON ÎN DOMENIUL LEGII GRAVITAȚIEI.
 ODATĂ CU DEZVOLTAREA COMERȚULUI, NAVIGAȚIEI, A ARTEI RĂZBOIULUI, ARE LOC O DEZVOLTARE
FĂRĂ PRECEDENT A ȘTIINȚEI ȘI TEHNOLOGIEI.
LEONARDO DA VINCI, ALE CĂRUI TEORII S-AU BAZAT PE OBSERVARE ATENTĂ ȘI DOCUMENTARE, A
ÎNȚELES MAI BINE DECÂT CONTEMPORANII SĂI, IMPORTANȚA OBSERVAȚIILOR ȘTIINȚIFICE PRECISE.
DEȘI A DESCRIS UN NUMĂR MARE DE MAȘINI INGENIOASE, NU A REUȘIT SĂ PUNĂ ÎN PRACTICĂ
INVENȚIILE PE CARE LE-A SCHIȚAT ÎN MANUSCRISE, UNN EXEMPLU FIIND MAȘINILE DE ZBOR PE CARE
LE-A DESENAT. TOTUȘI, SCHIȚELE ÎNTOCMITE PRIVIND AMENAJAREA SISTEMELOR FLUVIALE AU ȘI
ASTĂZI VALOARE PRACTICĂ. DE ASEMENEA, LEONARDO DA VINCI A ÎNȚELES EFECTUL LUNII ASUPRA

RENAȘTER MAREELOR ȘI POATE FI CONSIDERAT UNUL DINTRE PRECURSORII HIDRODINAMICII ȘI AERODINAMICII.

PRIN ELABORAREA TEORIEI HELIOCENTRICE, NICOLAUS COPERNIC A SUSȚINUT CĂ PĂMÂNTUL SE

EA
ROTEȘTE ÎN JURUL AXEI SALE ȘI ORBITEAZĂ ÎN JURUL SOARELUI, TEORIE CE VA FI ACCEPTATĂ PE
DEPLIN ÎN TOATE CERCURILE ȘTIINȚIFICE.
BAZAT PE SISTEMUL HELIOCENTRIC ȘI PE OBSERVAȚIILE LUI TYCHO BRAHE, JOHANNES KEPLER A
STABILIT CĂ PLANETELE AU CA TRAIECTORIE ELIPSE NU CERCURI, DEPLASAREA LOR ÎN JURUL
SOARELUI EFECTUÂND-SE DUPĂ TREI LEGI, NUMITE ULTERIOR LEGILE LUI KEPLER ȘI PE CARE LE-A
PUBLICAT ÎN 1609 (PRIMELE DOUĂ LEGI) ȘI ÎN 1619 (A TREIA LEGE).
GALILEO GALILEI A INTRODUS CONCEPȚIA ȘTIINȚIFICĂ DE STUDIU A MIȘCĂRII ȘI A INFIRMAT
CONCEPȚIILE LUI ARISTOTEL, CARE AU DOMINAT ȘTIINȚA TIMP DE SECOLE. ASTFEL, CU AJUTORUL
UNUI DISPOZITIV INGENIOS, A STUDIAT CĂDEREA LIBERĂ A CORPURILOR ȘI A DEMONSTRAT CĂ VITEZA
DE CĂDERE A UNUI OBIECT NU ESTE INFLUENȚATĂ DE GREUTATEA ACESTUIA. ÎN CEEA CE PRIVEȘTE
DINAMICA, A CONTRAZIS AFIRMAȚIA LUI ARISTOTEL CONFORM CĂREIA UN CORP AFLAT ÎN MIȘCARE S-
AR OPRI DACĂ ASUPRA ACESTUIA NU ACȚIONEAZĂ NICIO FORȚĂ, CEEA CE ULTERIOR L-A CONDUS PE
NEWTON LA CREAREA CONCEPTULUI DE INERȚIE. DE ASEMENEA, GALILEI A OBSERVAT CĂ PERIOADA
DE OSCILAȚIE A UNUI PENDUL DEPINDE NUMAI DE LUNGIMEA SA, NU ȘI DE AMPLITUDINEA MIȘCĂRII,
CEEA CE A CONDUS LA APARIȚIA ȘI DEZVOLTAREA TEHNICII OROLOGIILOR DE MAI TÂRZIU.
 MECANICA
CLASICĂ
NEWTONIANĂ
ÎN LUCRAREA SA, PRINCIPIILE MATEMATICE ALE FILOZOFIEI NATURALE
(PUBLICATĂ ÎN 1687), ISAAC NEWTON A FORMULAT PENTRU PRIMA DATĂ
LEGILE FUNDAMENTALE ALE MECANICII. DE ASEMENEA, NEWTON A INTRODUS
CONCEPTUL DE MASĂ, A DEFINIT MAI PRECIS NOȚIUNEA DE FORȚĂ ȘI A
DESCOPERIT LEGEA DE FRECARE INTERNĂ (VISCOZITATEA) ÎN LICHIDE ȘI GAZE.
PE BAZA LEGILOR LUI KEPLER, A DEDUS LEGEA ATRACȚIEI GRAVITAȚIONALE.
ALĂTURI DE LEIBNIZ, NEWTON ESTE CONSIDERAT CREATORUL CALCULULUI
DIFERENȚIAL ȘI INTEGRAL, CU AJUTORUL CĂRUIA S-A PUTUT EXPRIMA
MATEMATIC LEGILE MIȘCĂRII ȘI ASTFEL S-A DESCHIS O NOUĂ ERĂ, CEA A
MECANICII TEORETICE.
IDEILE LUI NEWTON AU FOST PRELUATE ȘI DEZVOLTATE DE DANIEL BERNOULLI
ȘI LEONHARD EULER, CARE AU STUDIAT SISTEMELE DE PUNCTE MATERIALE,
SOLIDUL RIGID, JEAN LE ROND D'ALEMBERT, AUTORUL PRINCIPIULUI CARE ÎI
POARTĂ NUMELE (PRINCIPIUL LUI D'ALEMBERT) ȘI CARE ÎNLOCUIEȘTE ECUAȚIA
DE MIȘCARE, JOSEPH-LOUIS LAGRANGE, CARE A DAT O ALTĂ FORMĂ
ECUAȚIILOR DIFERENȚIALE ALE MIȘCĂRII ȘI PIERRE-SIMON LAPLACE CU
CONTRIBUȚIILE SALE SUBSTANȚIALE ÎN MECANICA CEREASCĂ.
 MECANICA FLUIDELOR DOBÂNDEȘTE O DEOSEBITĂ DEZVOLTARE. CONCEPTULUI DE FORȚĂ ARHIMEDICĂ
(CUNOSCUT ÎNCĂ DIN ANTICHITATE), INVENTĂRII BAROMETRULUI (DE CĂTRE EVANGELISTA TORRICELLI ÎN
1643) ȘI LEGII LUI PASCAL LI SE ADAUGĂ CERCETĂRILE LUI EULER, D'ALEMBERT, LAGRANGE, LAPLACE,
POISSON PRIVIND VISCOZITATEA ȘI CURGEREA FLUIDELOR. ASTFEL, ÎN 1755 EULER FORMULEAZĂ ECUAȚIILE
LUI EULER, CARE, PE BAZA LEGII CONSERVĂRII MASEI, DESCRIU CURGEREA FLUIDELOR. LUÂND ÎN
CONSIDERARE ȘI FRECAREA INTERIOARĂ ȘI VISCOZITATEA, CLAUDE-LOUIS NAVIER (ÎN 1822) ȘI GEORGE
GABRIEL STOKES (ÎN 1845) AU GENERALIZAT ACESTE ECUAȚII, OBȚINÂND CEEA CE ULTERIOR AVEAU SĂ FIE
DENUMITE ECUAȚIILE NAVIER-STOKES.

EPOCA ÎN 1772 JOSEPH-LOUIS LAGRANGE A ÎNCERCAT SĂ REZOLVE PROBLEMA CELOR TREI CORPURI ȘI A INTRODUS
MODERNĂ CONCEPTUL NUMIT ULTERIOR PUNCT LAGRANGE ȘI A CĂRUI EXISTENȚĂ FUSESE PRECONIZATĂ DE
LEONHARD EULER ÎN 1765.[4]

ÎN 1788 LAGRANGE INTRODUCE ECUAȚIILE CARE ÎI POARTĂ NUMELE, CEEA CE ULTERIOR AVEA SĂ CONDUCĂ
LA O REFORMULARE A MECANICII NEWTONIENE PRIN APARIȚIA MECANICII ANALITICE (LAGRANGIENE),
CARE ÎN 1833 VA FI ÎMBUNĂTĂȚITĂ DE CĂTRE WILLIAM ROWAN HAMILTON OBȚINÂNDU-SE MECANICA
HAMILTONIANĂ.

STUDIUL SISTEMELOR MACROSCOPICE IMPUNE UTILIZAREA METODELOR STATISTICE, CARE AU FOST

INTRODUSE DE MAXWELL ÎNTR-O SERIE DE TREI ARTICOLE (1860–1879) ȘI DE BOLTZMANN ÎNTR-O SERIE DE
PATRU ARTICOLE (1870–1884), CARE AU PUS BAZELE TEORIEI CINETICE A GAZELOR. MAI MULT, ÎN 1877
BOLTMANN A INTRODUS CONCEPTUL DE ENTROPIE CA MĂSURĂ A GRADULUI DE DEZORDINE AL UNUI
SISTEM.
 ÎN SECOLUL AL XX-LEA AU FOST CREATE ȘI DEZVOLTATE NOI RAMURI ALE
MECANICII: MECANICA CUANTICĂ DE CĂTRE MAX BORN ȘI MAX PLANCK ȘI
MECANICA RELATIVISTĂ DE CĂTRE ALBERT EINSTEIN. TEORIA RELATIVITĂȚII
A FOST FORMULATĂ PORNIND DE LA REZULTATUL EXPERIMENTULUI
MICHELSON-MORLEY, CARE A DEMONSTRAT CĂ VITEZA LUMINII NU SE
SECOLUL MODIFICĂ DACĂ OBSERVATORUL SE DEPLASEAZĂ FAȚĂ DE SURSA
LUMINOASĂ, LUCRU CONFIRMAT ȘI DE ECUAȚIILE LUI MAXWELL, REZULTAT
AL XX-LEA CARE AVEA SĂ INFIRME MODUL CLASIC DE COMPUNERE A VITEZELOR (AL
LUI GALILEI ȘI NEWTON).

MECANICA STATISTICĂ CLASICĂ, FUNDAMENTATĂ DE GIBBS (1902), A FOST

CORECTATĂ ȘI COMPLETATĂ CONFORM MECANICII CUANTICE.

PRINTRE ALȚI REPREZENTANȚI AI MECANICII MODERNE SE POT ENUMERA:

WILLIAM HAMILTON, DAVID HILBERT, NIELS BOHR, WERNER HEISENBERG,
LOUIS DE BROGLIE, ERWIN SCHRÖDINGER, WOLFGANG PAULI, PAUL DIRAC
ȘI JOHN VON NEUMANN.
 VĂ MULȚUMESC
PENTRU VIZIONARE!!
BIBLIOGRAFIE: RO.WIKIPEDIA.ORG