Fizica în Antichitate

Referenți: Alexandru Paula Andrada,

Negoiță Elena
 Cuprins
 I.Introducere-Fizica în antichitate;
 II.Capitolul 1-Mari fizicieni antici;
 III.Capitolul 2-Descoperiri fizice in antichitate;
 IV.Capitolul 3-Formulele fizice ale antichității;
 V.Capitolul 4-Instrumentele fizice descoperite;
 VI.Capitolul 5-Evoluția fizicii până în prezent;
 VII.Concluzie;
 VIII.Bibliografie.
 I.Introducere
Fizica este o stiinta a naturii care studiaza
structura materiei, proprietatile generale, legile
de miscare, formele de existenta a materiei,
precum si transformarile reciproce ale acestor
forme.
Idei despre lumea fizicii dateaza din
antichitate, dar, ca obiect de studiu, fizica a
aparut la sfârsitul secolului al XIX-lea.
În antichitate, babilonienii
si egiptenii au observat
miscarile planetelor, au
prezis eclipsele, dar nu au
reusit sa gaseasca legile
care guverneaza miscarile
planetelor.
Civilizatia greaca a adaugat
foarte putin la descoperirile
anterioare, pentru ca au
admis, fara a critica, ideile
celor doi filosofi Platon si
Aristotel, care nu acceptau
experimentele practice.
 II.Mari fizicieni antici
În antichitate, cei mai mulți fizicieani și
matematicieni sunt cunoscuți în Grecia antică.
În acest capitol, îi vom menționa pe cei mai
cunoscuți, ale căror descoperiri au un impact
în fizică si matematică și în zilele noastre, cum
ar fi Arhimede, Democrit, Euclid, Pitagora si
Thales din Milet.
 Arhimede
Arhimede a fost autorul unor
descoperiri şi invenţii inedite realizate în
special ca urmare a apariţiei nevoii de a
rezolva diverse probleme. Considerat unul
dintre cei mai mari învăţaţi ai lumii antice,
Arhimede s-a născut în anul 287 înaintea erei
noastre în colonia grecească Siracuza.
A devenit rapid apreciat pentru
cunoştinţele sale de matematică, fizică,
astronomie sau inginerie şi a pus bazele
hidrostaticii, dar a explicat şi legea pârghiilor.
Prin natura provocărilor de care a avut
parte de-a lungul vieţii, Arhimede a reuşit să
facă o serie de descoperiri importante şi să
inventeze noi tehnologii, unele dintre ele
fiind utilizate şi în zilele noastre în variante
moderne şi îmbunătăţite.
 Democrit
A primit o educație aleasă, fiind instruit în
diferite ramuri ale filosofiei și științelor, precum
matematică, astronomie, fizică, științele naturii.
Din concepția lui Democrit atomii se află
în permanentă mișcare şi în virtutea acestei
mişcări se unesc unii cu alții și se despart în
permanență. Nu sunt identici între ei, ci au
forme diferite şi densităţi diferite, iar obiectele
se deosebesc unele de altele ca urmare a
combinaţiei dintre atomi cu calităţi diferite.
Astfel, corpurile solide se constituie prin
atracţia puternică dintre un tip de atomi
predispuşi a forma legături între ei prin
„cârlige”,iar materialele lichide sunt alcătuite din
atomi sferici care alunecă unii peste ceilalţi.
Atomii cei mai grei au constituit pământul, iar
cei mai ușori au constituit cerul, aerul și focul.
 Euclid
Se știe că Euclid a predat în orașul Alexandria
atunci când regele Ptolemeu I Soter, care a fondat
dinastia ptolemeică, era la comandă. Se crede că
Euclid a locuit în Alexandria în jurul anului 300
î.Hr., iar acolo a creat o școală dedicată predării
matematicii.
În această perioadă, Euclides a câștigat faimă și
recunoaștere considerabile, ca o consecință a
priceperii și a darurilor sale ca profesor.
O anecdotă legată de regele Ptolemeu I este
următoarea: unele înregistrări indică faptul că acest
rege i-a cerut lui Euclid să-l învețe un mod rapid și
rezumat de a înțelege matematica, astfel încât să
poată să o prindă și să o aplice.
Având în vedere acest lucru, Euclides a indicat că
nu există modalități reale de a obține aceste
cunoștințe. Intenția lui Euclid cu această dublă
semnificație a fost, de asemenea, de a indica regelui
că nu pentru că era puternic și privilegiat, el putea
înțelege matematica și geometria.
 Pitagora
Pitagora este cel mai renumit pentru
conceptul său de geometrie. Se crede că el a
stabilit mai întâi că suma unghiurilor unui
triunghi este egală cu două unghiuri drepte și că
pentru un triunghi cu unghi drept, pătratul de pe
ipotenuză este egal cu suma pătratelor de pe
celelalte două laturi .
Deși ultima teoremă menționată a fost
deja descoperită de babilonieni, Pitagora a fost
prima care a dovedit-o. Se crede, de asemenea,
că el a conceput tetractys, figura triunghiulară a
patru rânduri care adaugă până la zece, care,
după el, era numărul perfect.
 Thales din Milet
El este unul dintre cei șapte înțelepți
ai Greciei antice și presupusul fondator
al școlii milesiene. Un filozof natural, se
crede că a petrecut o ședere în Egipt, unde a
fost inițiat în științele egiptene și babiloniene.
I se atribuie multe fapte, cum ar fi calcularea
înălțimii marii piramide sau prezicerea
unei eclipse , precum și a teoremei lui Thales.
A fost autorul a numeroase
cercetări matematice , în special
în geometrie .
Personaj legendar, care pare să nu fi
scris nimic, metoda sa de analiză a realității îl
face una dintre figurile majore ale
raționamentului științific. El a reușit să se
îndepărteze de discursurile explicative rostite
de mitologie pentru a favoriza o abordare
caracterizată prin observare și demonstrație.
III.Descoperiri fizice in antichitate
O descoperire științifică este descrierea, observarea sau
demonstrarea experimentală plauzibilă a fenomenelor
fizice care apar în natură care încă nu au fost observate.
De exemplu, o nouă descoperire științifică este izolarea
unui compus chimic nou în stare naturală; descoperirea
și descrierea unei plante necunoscute; observarea unui
tip nou de radiații sau relația dintre două cantități care
sunt în prezent considerate a fi independente una de
alta. Aceasta este o listă cronologică a descoperirilor
științifice:
• Secolul al XVII-lea î.Hr. - Tableta lui Venus a lui Ammisaduqa, primele observații astronomice babiloniene
 cunoscute
• Secolul al VIII-lea î.Hr. - Aitareya Brahmana: heliocentrism
• 3000 î.Hr. - Determinarea duratei anului la 360 zile de către vechii egipteni - în funcție de inundațiile Nilului
 și de aparițiile stelei Sirius
• 3000 î.Hr. - Ecuațiile de gradul doi - în Babilon {\displaystyle ax^{2}+bx+c=0}
• 1100 î.Hr. - Oblicitatea eclipticii pe ecuator 23°54'(Chu Kong)
• 600 î.Hr. - Teorema lui Thales în geometrie
• 580 î.Hr. - Thales din Milet descrie comportamentul magnetitului.
• 430 î.Hr. - Tucidide: Sistemul imunitar
• Democrit și Leucip din Milet - Emit ipoteza atomică. Atomul (quark) este indivizibil, indestructibil și între
atomi se află spațiu gol.360 î.Hr. - Eudoxus din Cnidus: primul model planetar grec
• 350 î.Hr. - Heraclides: Rotația Pământului
• Secolul al III-lea î.Hr. - Eratosthenes: calculează mărimea Pământului și distanțele până la Soare și până la 
Lună
• Secolul al III-lea î.Hr. - Aristarh din Samos: a sugerat că Pământul se rotește în jurul Soarelui care stă fix
• Secolul al II-lea î.Hr. - Hiparh: astronomia științifică, determină durata anotimpurilor, arată că mișcarea
Soarelui în jurul Pământului nu este uniformă, descoperă neregularități în mișcarea Lunii, clasifică stelele
după strălucire, calculează distanța de la Pământ la Lună, diametrul selenar, teoria epiciclurilor, a măsurat
înclinația pe eliptică a orbitei lunare la 5°, introduce metodele trigonometrice în astronomie, fenomenul de
precesie a echinocțiilor[1], descoperirea proiecției stereografice (astronomie) (potrivit lui Synesios din Cirene
). Pe baza proiecției stereografice Hiparh construiește primul Astrolab Plan (instrument universal)[2][3]
• 150 î.Hr. - Seleucus din Seleucia: descoperă că mareele sunt cauzate de Lună.
IV.Formulele fizice ale antichitĂȚii

Descoperirile fizice datează din antichiate,

acestea fiind spuse, marii fizicienii ai
timpurilor antice ne lasă in urmă formule si
teoreme pentru a ne simplifica calculele in
fizică și matematică. În acest capitol vom
mentiona câteva dintre aceste formule și
teoreme.
  EcuaȚiile de gradul doi 
Ecuațiile de gradul 2 au fost descoperite de
babilonieni in anul 3000 î. H.
Ecuația de gradul al doilea este un caz
particular de ecuație polinomială, în care
polinomul P este un polinom de gradul al doilea.
Ecuația are 2 soluții complexe conjugate, dacă
discriminantul (Δ = b2 - 4ac) este negativ, respectiv
reale, dacă acesta este pozitiv sau nul.
 Theorema lui Thales
Thales realizează aceasta teoremă în anul 600 î. H. Astăzi,
sub numele de „teorema lui Thales” sunt cunoscute
legăturile care există într-o configurație de cinci puncte,
ABCDE, unde A, B, D sunt coliniare, A, C, E sunt
coliniare, iar DE este paralel cu BC.
De aici se pot lămuri mai departe asemănarea a două
triunghiuri (șase puncte) și mai departe, asemănarea a două
figuri geometrice în spațiul tridimensional sau cu mai
multe dimensiuni. Se poate caracteriza o geometrie prin
atributul „thalesiană”, indicând că în acea geometrie
funcționează teorema lui Thales.
 Teorema lui Pitagora
Teorema lui Pitagora este una dintre cele mai
cunoscute teoreme din geometria euclidiană,
constituind o relație între cele trei laturi ale
unui triunghi dreptunghic. Teorema
lui Pitagora afirmă că în orice triunghi dreptunghic,
suma pătratelor catetelor este egală cu
pătratul ipotenuzei (latura opusă unghiului drept).
Teorema poate fi scrisă sub forma unei relații între
cele trei laturi a, b și c, câteodată denumită relația lui
Pitagora.
V.Instrumentele fizice descoperite
O măsură fizică constă dintr-un număr,
numit măsură , și o unitate. Cantitatea fizică pe care
încercăm să o evaluăm se numește „măsurand”.
Instrumentele de măsurare sunt specifice unui
măsurand. Ele pot da o măsurare în una sau mai
multe unități adecvate măsurandului respectiv.
Primele instrumente folosite vizau in special
măsurarea, acestea fiind spuse, vom prezenta 3
dintre acestea:
 Roata de mĂsurat distanȚa
Originile roții topografice sunt
conectate la
originile odometrului. În timp
ce acesta din urmă este
destinat pentru a măsura
distanțele parcurse de un
vehicul, roata topografică este
specializată pentru a măsura
distanțe. Primele descrieri ale
odometrelor antice se găsesc în
scrierile lui Vitruviu și se crede
că invenția poate fi atribuită
lui Arhimede care l-a conceput
în timpul Primului Război
Punic.
Instrument de mĂsurat seminȚe
Cântarul sau balanța este
un instrument pentru
determinarea masei unui
corp constând dintr-
o pârghie cu brațe egale și
două talere, care echilibrează
cu greutăți etalonate.
Primul aparat de cântărit a
fost o balanță utilizată
de egipteni în mileniul al
patrulea î.Hr. Aceasta avea o
formă extrem de simplă,
brațul orizontal fiind susținut
la mijloc de un pivot.
 Astrolab
Un astrolab este alcatuit dintr-
un disc gradat, cu un brat
mobil (o rigla) pozitionat in
centrul mecanisnului (alidada)
si cu un orificiu la capatul sau,
in functie de pozitia acestuia
masurandu-se unghiurile pe
care le fac stelele in deplasarea
lor.
 VI.EvoluȚia fizicii pana in prezent
Idei despre lumea fizicii dateaza din antichitate, dar, ca
obiect de studiu, fizica a aparut la sfârsitul secolului al
XIX-lea.
În antichitate, babilonienii si egiptenii au observat
miscarile planetelor, au prezis eclipsele, dar nu au reusit
sa gaseasca legile care guverneaza miscarile planetelor.
Civilizatia greaca a adaugat foarte putin la descoperirile
anterioare, pentru ca au admis, fara a critica, ideile celor
doi filosofi Platon si Aristotel, care nu acceptau
experimentele practice.
• La Alexandria, Arhimede a
facut numeroase mecanisme
practice. A inventat
mecanismul pârghiei si cel al
însurubarii, a descoperit
principiul masurarii densitatii
corpurilor solide prin
scufundarea lor în lichide.
• Astronomul grec Aristarchus
din Samos a masurat proportia
distantelor de la Pamânt la
Soare side la Pamânt la Luna.
Eratosthenes, matematician,
astronom si geograf, a
determinat circumferinta
Pamântului si a desenat o
harta a stelelor; astronomul
Hipparchus a descoperit
succesiunea echinoctiilor;
matematicianul si geograful
Ptolemeu a propus sistemul de
miscare planetara, în care
Pamântul era în centru, iar
Soarele, Luna si stelele se
învârteau pe orbite circulare
în jurul lui.
În perioada Evului Mediu, s-a încercat avansarea cercetarilor în
stiintele naturii, dar nu s-a reusit.
În timpul Renasterii, s-au facut încercari pentru a interpreta
comportamentul stelelor.
Filosoful Nicolaus Copernicus a sustinut ca planetele se misca în
jurul Soarelui - sistemul heliocentric. El era convins ca orbitele
planetelor sunt circulare.
Astronomul german Johannes Kepler a confirmat teoria
heliocentrica.
Galileo Galilei si-a construit un telescop si începând cu 1609, a
confirmat sistemul heliocentric, prin observarea planetei Venus.
El a descoperit suprafata neregulata a Lunii, primii patru sateliti
luminosi ai lui Jupiter, pete pe Soare, multe stele din Calea
Lactee.
În secolul al XVII-lea, Isaac Newton a enuntat principiile mecanicii,
a formulat legea gravitatii universale, a separat lumina alba în culori,
a propus teoria propagarii luminii, a inventat calculul integral si
deferential. Prin descoperirile sale, a acoperit o suprafata enorma în
stiintele naturii. A fost capabil sa arate ca atât legea lui Kepler a
miscarii planetare cât si descoperirile lui Galilei despre corpurile
cazatoare sunt urmarea combinarii celei de-a II-a legi a miscarii cu
legea gravitatiei data de el. A prezis aparitia cometelor, a explicat
efectul Lunii în producerea mareelor si succesiunea echinoctiilor.
Principalele ramuri ale fizicii sunt: mecanica, electricitatea si
magnetismul, termodinamica, fizica atomica si moleculara, mecanica
cuantica, fizica nucleara.
Legile lui Newton au dus la dezvoltarea mecanicii. Newton a avut o
contributie majora în descrierea fortelor în natura, în special a
fortelor gravitationale.
 Fizicienii de astazi stiu ca mai exista trei
forte fundamentale, în afara de cea a
gravitatiei: fortele electromagnetice, fortele de
interactiune nucleara si fortele radioactivitatii.
Fortele gravitationale guverneaza miscarea
planetelor si poate fi responsabila de posibilul
colaps gravitational, care este ultimul ciclu din
viata unei stele. Dezvoltarea fizicii s-a bazat pe
descoperirile fundamentale realizate pâna în
1930 si pe evolutia ulterioara a tehnologiei.
 VII.Concluzie
Fizica datează din antichitate, iar omenirea
a avut curiozitatea să descopere și să inventeze
noi lucruri care au ajutat următoarele generații
să expansioneze cunoștințele in fizică,
matematică si chimie.
 VIII.Bibliografie
• I.Introducere:(https://www.scritub.com/stiinta/fizica/ISTORIA-FIZICII14371.php);
• II.Marii fizicieni antici:-Arhimede(https
://www.giz.ro/stiinta/arhimede-inventii-descoperiri-42125/);
-Democrit(https://www.noua-acropola.ro/democrit/);
-Euclid(o.warbletoncouncil.org/aportaciones-de-euclides-6717);
-Pitagora(https://
ro.celeb-true.com/pythagoras-samos-greek-mathematician-philosopher-read-learn-mor
e
);
-Thales(https://ro.frwiki.wiki/wiki/Thales).
• III.Descoperiri fizice în
antichitate:(o.wikipedia.org/wiki/Cronologia_descoperirilor_științifice).
• IV.Formule fizice ale antichității-Ecuațiile de gradul
2:(https://ro.wikipedia.org/wiki/Ecua%C8%9Bie_de_gradul_al_doilea).
-Teorema lui Thales:(https://ro.wikipedia.org/wiki/Teorema_lui_Thales).
 VIII.Bibliografie

-Teorema lui Pitagora:(https://

ro.wikipedia.org/wiki/Teorema_lui_Pitagora).
• V.Instrumentele fizice
descoperite:(https://ro.frwiki.wiki/wiki/Instrument_de_mesure)
• VI.Evoluția fizicii până în zilele
noastre:(https://www.scritub.com/stiinta/fizica/ISTORIA-FIZICII14371.php)