GUVERNUL ROMÂNIEI

Fondul Social Instrumente Centrul Municipiului

MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI
UNIUNEA EUROPEANĂ European Structurale spatiu despatire OIPOSDRU Bucureşti de Resurse şi
ŞI PROTECŢIEI SOCIALE
POSDRU 2007 - 2013 2007 - 2013 Asistenţă Educaţională
AMPOSDRU

Axa prioritară : 1. „Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere”
Domeniul major de intervenţie : 1.3. „Dezvoltarea resurselor umane în educaţie şi formare profesională”
Titlul proiectului : „Consilieri şcolari mai bine pregătiţi pentru elevii de gimnaziu” – program de formare continuă de specialitate de tip „blended
learning”
Cod contract : POSDRU/87/1.3/S/63906
Beneficiar : Centrul Municipiului Bucureşti de Resurse şi Asistenţă Educaţională

Armonizarea mecanismelor învăţării cu taxonomia obiectivelor pedagogice

În cadrul condiţiilor interne ale învăţării eficiente se acordă o importanţă prioritară problemei adecvării corecte
a mecanismului (tipului) de învăţare solicitat de natura obiectivului urmărit.
Ori, în acest sens, se poate utiliza cu mari foloase practice „tabloul de corespondenţă” construit de către De
Landsheere, la sugestia lui M.D.Merrill (1979) pentru a pune în acord taxonomia lui Benjamin Bloom cu
ierarhia tipurilor (mecanismelor) de învăţare propusă de către Gagné pe care o reproduce într-o formă sumară:

TAXONOMIA LUI BLOOM IERARHIA LUI GAGNÉ

EVALUAREA LEARNING BY DISCOVERY

PROBLEM SOLVING
SINTEZA
PRINCIPLES AND RULES LEARNING
DOMENIUL COGNITIV

ANALIZA
CONCEPT LEARNING

APLICAREA
MULTIPLE DISCRIMINATIONS

COMPREHENSIUNEA VERBAL ASSOCIATION

ACHIZIȚIA DE INFORMAȚII
MOTOR CHAINING

S-R LEARNING

DOMENIUL SIGNAL LEARNING

PSIHOMOTOR

1|Page
 GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social Instrumente Centrul Municipiului
MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI
UNIUNEA EUROPEANĂ European Structurale spatiu despatire OIPOSDRU Bucureşti de Resurse şi
ŞI PROTECŢIEI SOCIALE
POSDRU 2007 - 2013 2007 - 2013 Asistenţă Educaţională
AMPOSDRU

Axa prioritară : 1. „Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere”
Domeniul major de intervenţie : 1.3. „Dezvoltarea resurselor umane în educaţie şi formare profesională”
Titlul proiectului : „Consilieri şcolari mai bine pregătiţi pentru elevii de gimnaziu” – program de formare continuă de specialitate de tip „blended
learning”
Cod contract : POSDRU/87/1.3/S/63906
Beneficiar : Centrul Municipiului Bucureşti de Resurse şi Asistenţă Educaţională

Având în vedere importanţa pe care o acordăm acestor probleme, stăruim cu câteva precizări sumare privind
fiecare tip de învăţare.
Tipul I: - Învăţarea de semnale. Elevul învaţă să dea un răspuns general, difuz, la un semnal extern.
Este vorba de fenomenul învăţării şi formării reflexelor condiţionate, studiate de Pavlov (1927).
Tipul II: - Învăţarea stimul – răspuns. Elevul poate fi învăţat să dea un răspuns precis la un stimul
discriminat. Acest fenomen a fost studiat, între alţii, de Thorndike (1890) şi Skinner (1938).
Tipul III: - Înlănţuirea motorie. Elevul poate fi învăţat un „lanţ” de două sau mai multe legături stimul –
răspuns. Fenomenul a fost studiat experimental, între alţii, de Skinner (1938) şi Gilbert (1962).
Tipurile I, II şi III sunt implicate în realizarea obiectivelor psihomotorii, dar şi în sarcini precum însuşirea
scrisului, cititului, desenului etc.

Tipul IV: - Asociaţia verbală. Elevul poate fi învăţat să realizeze lanţuri verbale. Fenomenul a fost
studiat în legătură cu memorarea definiţiilor, regulilor etc. Asociaţia verbală pare a nu fi cu mult mai complexă
decât înlănţuirea motorie. Unele păsări – stăncuţa, papagalul etc. – pot imita vorbirea umană. Din păcate, şi în
învăţarea şcolară, putem întâlni adesea „învăţatul papagalicesc, pe dinafară”.
Tipul V: - Învăţarea prin discriminare. Elevul poate fi învăţat să dea răspunsuri de identificare la mai
mulţi stimuli care prezintă şi similitudini. De asemenea, la clase sau grupuri de stimuli care comportă cel puţin
o caracteristică perceptivă diferită. Fenomenul a fost studiat de Postman (1969). Învăţarea „deosebirilor” de
orice fel se realizează pe baza sa, pregătind generalizarea, abstractizarea şi formarea de noţiuni.
Tipul VI: - Învăţarea conceptelor. Elevul poate fi învăţat să dea un răspuns comun la o clasă de
stimuli ce diferă între ei, dar au cel puţin o trăsătură comună. Este învăţarea care duce la dobândirea
capacităţii de clasificare, raţionalizare, conceptualizare. Fenomenul a fost studiat experimental de Kendler
(1964). Învăţarea conceptelor poate fi făcută şi prin memorarea definiţiilor (cu mai puţin succes şi fără a avea
certitudinea conceptualizării raţionale).
Învăţarea „asemănărilor”, abstragerea „notelor comune” şi deci formarea noţiunii se realizează prin acest
mecanism.

Tipul VII: - Învăţarea regulilor/principiilor. Elevul poate fi învăţat să realizeze „lanţuri logice de
concepte”. Fenomenul a fost evidenţiat de Gagné (1965). Definiţiile, principiile, judecăţile etc. au la bază
funcţionarea acestui mecanism de învăţare.
Tipul VIII: - Rezolvarea problemelor. Elevul poate fi învăţat să utilizeze reguli însuşite anterior pentru
a putea descoperi concepte sau reguli noi. Orice conţinut logic din orice disciplină solicită utilizarea acestui
mecanism de învăţare.
În 1964, Gagné şi Briggs au admis încă un tip de învăţare:
Tipul IX: - Învăţarea prin descoperire. Elevul poate fi învăţat să utilizeze strategii euristice pentru a
ajunge la „adevăruri noi”. Studiile cele mai complexe asupra învăţării prin descoperire au fost iniţiate de J.S.
Bruner (1969). Obiectivele de sinteză solicită, obligatoriu, acest mecanism de învăţare.

2|Page