Formele de relief

DAN ANDREI RAZVAN

Formele de relief
Forma de relief reprezintă totalitatea asperităților
scoarței terestre, fiind rezultatul interacțiunii
agenților geografici interni și externi. Cele mai
cunoscute forme
de relief sunt muntele, dealul, câmpia (numită și
șes),marea, valea, depresiunea și podișul;
caracteristicile lor sunt determinate de înălțimile
la care acestea se află, de tipul geologic din care
sunt alcătuite și de floră și faună.
Muntele
Muntele este o formă de relief pe suprafața pământului care se extinde deasupra terenului
limitrof pe o suprafață limitată, fiind mai mare decât dealul, de obicei stâncoasă și
depășind înălțimea de 800 m. Există desigur un mare spațiu de libertate în a aprecia pe
plan local ceea ce constituie sau nu un munte.
Munții acoperă suprafețe de aproximativ 52% din Asia, 36% din America de Nord, 25%
din Europa, 22% din America de Sud, 17% din Australia și doar 3% din Africa. Per
ansamblu, circa 22% din suprafața uscatului Terrei este muntoasă. De asemenea, 1 din 10
oameni locuiesc în zone montane. Absolut toate fluviile și râurile importante ale planetei
izvorăsc și sunt alimentate din surse montane, respectiv mai mult de jumătate
din umanitate depinde vital de apa montană.
Himalaya
Himalaya  este cel mai înalt sistem muntos de
pe Pământ, situat în Asia Centrală între câmpia
Indo-Gangetică (la sud) și Podișul Tibet (la
nord). Himalaya formează o barieră naturală, în
special climatică, între deșerturile muntoase ale
Asiei Centrale și zonele tropicale ale Asiei de
Sud.
Vârful Everest este cel mai înalt punct de
pe Pământ, cu o altitudine de 8848 m deasupra
nivelului mării. Se află în Munții Himalaya.
Podișul
Podișul este o formă de relief destul de plană, sub formă de platou, aflată
la altitudini egale sau mai ridicate decât cele ale dealurilor.
    Tipuri de podiș
• Terase în trepte
• Platouri înalte de peste 1000 m altitudine ca în Anzii Cordilieri sau Tibet
• Podișuri alpine de eroziune glaciară,
precum Platforma de eroziune alpină Borăscu din Munții Godeanu
 Podișurile sunt frecvent formate dintr-un relief deluros, având o altitudine de peste
200 de m, care se pot întinde pe suprafețe de sute de kilometri.
Dealul
Dealul, este o formă de relief care se prezintă ca o ridicătură a
scoarței pământului mai mică decât muntele, având înălțimea
cuprinsă între 200 și 800 metri. Dealurile sunt reprezentate pe hartă,
de obicei, cu culoarea galben.
 Câmpia
Câmpia este o formă de relief majoră
caracterizată prin altitudini joase (până
în 300 m), interfluvii netede sau ușor
ondulate (câmpuri) și văi slab adâncite.
Câmpiile au origini diferite:
• câmpii de acumulare: (piemontane,
lacustre, deltaice, glaciare cetc.);
• câmpii de eroziune (rezultate
prin erodarea completă a
unor munți sau dealuri; poartă numele
de peneplenă sau pediplenă);
• câmpii de desecare.
Deșertul
Deșertul sau pustiul este o zonă care primește
foarte puține precipitații, aproximativ 250 mm pe
an. Deșerturile au reputația de a susține foarte
puține forme de viață deși, la o comparație mai
atentă cu un mediu mai umed, formele de viață
din deșert sunt de cele mai multe ori variate și
rămân în general ascunse pentru a-și păstra
umiditatea. Aproximativ o treime din suprafața
Terrei este acoperită de deșerturi. In regiunile de
deșert sunt în general diferențe mari
de temperatură de la zi la noapte. Cauza lipsei de
vegetație dintr-un deșert (pustiu) poate fi lipsa
apei sau în regiunile arctice lipsa căldurii necesare
vieții.
Deșertul Atacama
Atacama este un deșert de coastă,
din America de Sud, format datorită
curenților marini reci ce saturează
aerul, eliminând astfel precipitațiile.
Deșertul Atacama este cel mai arid
deșert, din lume, precipitațiile fiind de
1,8 l/m.p. la 10 ani. El se află situat pe
coasta de nord vest sudamericană în
nordul statului Chile limitat la vest de
coasta Pacificului, la Sud de Peru și la
est de Bolivia și Argentina.
Sursa:Wikipedia