UNITAŢILE

MAJORE DE
RELIEF AL
PĂMÂNTULUI
 Macroformele de relief ale Pământului sunt:
I. Bazinele oceanice - sunt cele mai
mari depresiuni ale scoarţei terestre,
suprapuse scoarţei mai subţiri de tip
oceanic ocupate de apele mărilor şi
ale oceanelor. Ele sunt create de
factorii tectonici, în etape de sute de
milioane de ani. Pe Pământ există
patru bazine oceanice: Bazinul
Pacific, Bazinul Atlantic, Bazinul
Indian şi Bazinul arctic

II. Continentele-sunt o porţiune întinsă

şi continuă a suprafeţei terestre, mai
înaltă, suprapusă scoarţei mai groase
de tip continental.Acestea sunt:
- Europa
- Asia
- America (de Nord şi Sud)
-Africa
- Australia
-Antartica
 RELIEFUL
CONTINENTELOR
 • Formele de relief major ale continentelor sunt:
– munţii
– dealurile
– podişurile
– câmpiile
1. MUNŢII

• Sunt cele mai înalte forme de relief ale continentelor, având altitudini ce depă-
şesc, de obicei, 1.000 m.
• Părţile componente ale unui munte sunt:
- poalele
- versanţii
- culmile
- vârfurile
• Caracteristice munţilor sunt şi depresiunile (zone joase şi netede ca nişte
câmpii, înconjurate din toate părţile de munte), văile (care sunt foarte adânci)
şi pasurile (locuri mai coborâte, prin care se poate face trecerea dintr-o parte
în alta a muntelui).
Părţile componente ale unui munte
 Formarea munţilor

Munţii se pot forma prin:

 prin încreţire (datorită dinamicii plăcilor tectonice). Ex.: Carpaţii, Alpii, Anzii,
Himalaya, etc.
 prin erupţii vulcanice. Pot fi izolaţi (Vezu-viu) sau sub forma unor lanţuri
vulcanice (Oaş-Gutâi-Ţibleş-Călimani-Gurghiu-Harghita)

Răspândirea munţilor

• Există munţi izolaţi, care poartă denumirea de masive muntoase (ex.: Masivul
Central Francez).
• De obicei, munţii nu sunt izolaţi, ci formează lanţuri muntoase (Carpaţii, Alpii,
Himalaya, Uralii, etc.) (vezi fig.IV.42 din manual).
• Unele lanţuri pot fi unite, alcătuind sisteme muntoase (ex.: Cordilierii, cel mai
mare sistem montan de pe Glob, din America de Nord şi America de Sud).
 Carpatii

Alpii

Himalaya
2. PODIŞURILE
• Sunt forme de relief cu altitudini de peste 300 m.
• Caracteristica principală a podişurilor este
netezimea.
• S-au format prin:
 tocirea munţilor vechi (ex. Masivul Dobrogei
de Nord, Podişul Boemiei, etc.);
 umplerea cu sedimente a unor mări sau lacuri
(ex. Podişul Moldovei, Podişul Transilvaniei, etc.).
• Ca altitudine, podişurile pot atinge altitudini de
peste 5.000 m (ex. Podişul Tibet).
PODIŞUL TIBET

PODIŞUL MOLDOVEI
 3. DEALURILE
• Sunt forme de relief cu altitudini între 300 şi 1.000
m.
• Au pante mai puţin abrupte decât munţii şi culmi
rotunjite.
Formarea dealurilor. Dealurile se formează pe mai
multe căi:
 prin cutarea stratelor (iau naştere odată cu
munţii);
 prin fragmentarea unor podişuri de către apele
curgătoare;
 prin depunerea materialelor transportate de
râuri sau de vânt.
 4. CÂMPIILE
• Este cea mai joasă formă de relief a uscatului.
• Au altitudini între 0 şi 300 m.
• Câmpia are suprafeţe netede, întinse, fiind
asemănătoare podişurilor.
• Văile au adâncimi reduse.
Formarea câmpiilor. Câmpiile au luat naştere prin:
 erodarea îndelungată a unor munţi sau podişuri
vechi;
 depunerea de sedimente aduse de râuri la poalele
muntelui sau într-un lac;
 retragerea apei mării, în cazul mişcărilor de
ridicare a uscatului.
CÂMPIA ROMÂNĂ