Forme majore de relief

I. FORME MAJORE DE RELIEF ALE

CONTINENTELOR
 Formele de relief ale uscatului (munţi,
podişuri, dealuri, câmpii) se caracterizează prin
întindere, înălțime (altitudine), gradul de
fragmentare, modul de formare, alcătuirea
geologică, aspectul, etc.
▣ Relieful este permanent supus factorilor
externi și interni, care îi modifcă aspectul.
 FORME MAJORE DE RELIEF DIN CADRUL CONTINENTELOR sunt:

a.)Munţii (1000 şi 8848 m în Vf. Everest, M-ţii Himalaya).

În funcţie de modul de formare pot fi:

- Munţi de încrețire, formaţi prin cutarea și înălțarea scoarţei terestre (Munții:
Himalaya, Carpaţi, Alpi, Caucaz, Balcani);
- Munţi vulcanici rezultaţi în urma erupțiilor vulcanice apar sub formă de conuri
izolate sau ca lanţuri de munţi (Muntele Etna, Hekla, Kilimanjaro).
 b) Podişurile (peste 300 m înălțime)sunt relativ
netede, prezentând înălţimi uniforme pe suprafeţe
mari.
Cele mai înalte podișuri sunt localizate în Asia și au
altitudini de peste 3500m - Pod. Tibet și Pod. Pamir.
Pod. Tibet Pod. Braziliei

S-au format prin sedimentare, înălţarea unor regiuni sau prin erodarea
unor munţi (Siberiei Centrale, Arabiei, Braziliei, Sahara, Australiei) .
 c) Dealurile- (300 şi 1000 m)

Prealpii Subacarpații

S-au format depunerea sedimentelor/cutarea straturilor de roci din

apropierea munților.
▣ d) Câmpiile (sub 200 - 300 m), au aspect
neted.

Câmpia Amazonului
Campia Română

▣ S-au format prin sedimentare.

▣ s-au format prin erodarea podișurilor sau prin acumularea de
sedimente la vărsarea râurilor în lacuri sau mări. (C. Europei de
Est, C. Siberiei de Vest, C Amazonului, C. La Plata, C. Chinei de
Est).
 UNITĂŢILE DE RELIEF
Unitatea de relief reprezintă suprafață cu trăsături
omogene se delimitează net de regiunile învecinate.
VF. EVEREST, MUNŢII CORDILIERI MUNȚII CAUCAZ
M-ȚII
HIMALAYA

VF. MONT BLANC –

M-ȚII ALPI

PODIŞUL TIBET PODIŞUL PAMIR

CÂMPI A CÂMPIA
SIBERIEI DE VEST AMAZONULUI

PODIŞUL SAHARA
 FORME MINORE DE RELIEF
- sunt rezultatea în urma acțiunii factorilor externi
 II. FORME MAJORE DE RELIF ALE
BAZINELOR OCEANICE

Relieful oceanelor nu este neted, el având o serie de

forme de relief specifice și se află într-o continuă
schimbare, datorită deplasării scoarţei terestre.
Identificați formele majore de relief.
 Relieful major al bazinelor oceanice se compune din:
a) Platforma continentală (şelful) este prelungirea
uscatului în apa oceanului cu aspect de câmpie uşor
înclinată (până la 200 m adâncime)
b) Abruptul continental (povârniș) este suprafață
înclinată care face trecerea de la platforma continentală
la fundul oceanului (se desfășoară între 200 m la 3000 –
4000 m adâncime)
c) Câmpia abisală (între
3000 – 4000 şi 6000 de m adâncime)
este cea mai întinsă formă de relief, iar
aici se se întâlnesc: gropi abisale,
rifturi şi dorsale.
 Forme de relief din cadrul bazinelor oceanice

Dorsalele sunt munți subacvatici ce s-au format prin depunerea

magmei de o parte şi de alta a rifturilor (crăpături ale scoarței terestre).
Gropile abisale au cele mai mari adâncimi , ce ajung până la
-11 033m în Groapa Marianelor din Oceanul Pacific.
Aplic!
 platformă
1.................
continentală

abrupt
2.................
continental

3.................
câmpie abisală

4.................
dorsală

groapă abisală
5.................
 Ţărmurile
⚫ Ţărmul reprezintă fâşia de uscat unde se resimte
acţiunea apei prin fenomene de flux şi reflux.
⚫ Modificările înfaţişării ţărmurilor sunt datorate curenţilor
şi a mareelor, a acţiunii valurilor şi se conturează prin:
golfuri, insule şi peninsule, etc.
⚫ Faleză – ţărm înalt creat prin eroziune
⚫ Plaje, cordoane litorale, delte – ţărm jos format prin
acumulare
⚫ Insule – întinderi
mici de uscat
înconjurate de ape,

⚫ Arhipelag – mai
multe insule
apropiate
⚫ Peninsule – prelungiri ale uscatului in ape
⚫ Golfuri – înaintări ale apelor mărilor şi oceanelor în
suprafaţa uscatului
⚫ Istm – fâşie îngustă de
uscat ce leagă două
continente sau două
insule,

⚫ Strâmtoare – fâşie
îngustă de apa ce leagă
două oceane sau două
mări