Relieful Terrei

De-a lungul sutelor de milioane de ani, învelișul exterior al Pământului a suferit puternice
transformări, astfel că astăzi are o suprafață foarte neregulată. Totalitatea denivelărilor de
la suprafața scoarței terestre reprezintă relieful. Aceste denivelări sunt numite forme de
relief și se compun din suprafețe diferite ca mod de formare, mărime și înfățișare.
Cele mai mari și mai complexe denivelări ale scoarței terestre, numite și forme
planetare sau macroforme de relief, au rezultat prin acțiunea forțelor din interiorul
planetei.
Continentele sunt cele mai mari întinderi de uscat ale planetei, alcătuite din scoarță
continentală, fiind înconjurate de apa oceanelor și a mărilor. Întinderile de uscat ocupă, în
total, 29% din suprafața Pământului. Continentele Terrei
sunt: Asia, Europa, Africa, America de Nord, America de Sud, Australia și Antarctica.
Bazinele oceanice reprezintă cele mai mari adâncituri ale scoarței terestre (ca
adâncime și suprafață), în care s-au acumulat cantități uriașe de apă și s-au format
oceanele. Ele ocupă, în total, 71% din suprafața Terrei și au rezultat din evoluția rifturilor.
Bazinele oceanice sunt: Atlantic, Pacific, Indian și Arctic.
La nivelul continentelor există o varietate de forme de relief care se deosebesc prin
altitudine, pantă (înclinare), vârstă, mod de formare, rocile din care sunt alcătuite etc.

Munții sunt formele majore de relief a căror înălțime depășește 1 000 m. Părțile
componente ale unui munte sunt poalele (1), versanții (coastele – 2), culmile (3)
și vârfurile (4). Caracteristice munților
sunt văile (5), depresiunile (6), pasurile sau trecătorile.

Dealurile au altitudini cuprinse între 300 m, și 1 000 m. S-au format fie prin cutarea
straturilor de roci (la fel ca munții), fie prin depunerea/acumularea materialelor
transportate de râuri la poalele munților. Sunt alcătuite, în general, din roci
sedimentare (pietrișuri, nisipuri, argile, marne).
Podișurile sunt forme de relief cu altitudini de peste 300 m care, în general, s-au
format prin depunerea materialelor transportate de râuri în mări sau lacuri, ce apoi au
devenit uscaturi, sau prin erodarea unor munți vechi.
Imaginile b și c sunt specifice pentru aceste două forme majore de relief. Stabilește ce
formă majoră de relief prezintă fiecare imagine. Argumentează răspunsul dat.

Formele majore de relief ale

continentelor sunt: munții, dealurile, podișurile și câmpiile.

Munții au altitudini de peste 1 000 m, fiind cele mai înalte forme de relief de pe
continente. După modul de formare, aceștia sunt de încrețire sau vulcanici. De
obicei, munții apar grupați și formează lanțuri muntoase cu lungimi de sute și mii de
kilometri. Când apar izolați, poartă numele de masive.
 Dealurile și podișurile sunt formele majore de relief cu înălțimi ce variază între
300 și 1 000 m și, respectiv, între câteva sute de metri și câteva mii de metri. Spre
deosebire de dealuri, care au culmile domoale, podișurile au culmile mai netede și
mai late.
 Câmpiile sunt cele mai joase forme de relief, cu altitudini ce nu depășesc 200 –
300 m, cu aspectul unor întinse suprafețe netede, străbătute de văi puțin adânci.