Muntele este o formă de relief pe suprafața pământului care se extinde deasupra terenului limitrof

pe o suprafață limitată, fiind mai mare decât dealul, de obicei stâncoasă și depășind înălțimea de
800 m. Există desigur un mare spațiu de libertate în a aprecia pe plan local ceea ce constituie sau
nu un munte.
Munții acoperă suprafețe de aproximativ 52% din Asia, 36% din America de Nord, 25% din Europa,
22% din America de Sud, 17% din Australia și doar 3% din Africa. Per ansamblu, circa 22% din
suprafața uscatului Terrei este muntoasă. De asemenea, 1 din 10 oameni locuiesc în zone montane.
Absolut toate fluviile și râurile importante ale planetei izvorăsc și sunt alimentate din surse montane,
respectiv mai mult de jumătate din umanitate depinde vital de apa montană.
Adjectivele muntos și montan sunt utilizate pentru a descrie suprafețele montane și lucrurile asociate
cu acestea. Substantivele muntean (munteni) și montaniard (montaniarzi) desemnează locuitorii
permanenți ai munților, respectiv pe cei care sunt frecvent prezenți ca oaspeți a muntelui în calitate
de iubitori ai acestuia.

n istoria Terrei, munții s-au format și au dispărut continuu, înălțându-se semeți doar pentru a fi apoi
erodați și transformați în banale dealuri. Cei mai înalți sunt cei mai tineri. Muntele Everest a început
să prindă contur abia cu circa 15 milioane de ani în urmă, în epoca maimuțelor antropoide. În
deplasarea lor continuă pe fața pământului, plăcile continentale și cele oceanice se lovesc unele de
altele, uneori înregistrându-se coliziuni frontale: aceste ciocniri sunt cele care duc la formarea
marilor lanțuri muntoase. Când o placă oceanică alunecă sub una continentală, rocile sale sunt
împinse în adâncurile fierbinți ale Terrei și se topesc; o parte a acestor roci topite formează un șir de
vulcani la suprafață. Concomitent, placa continentală se încrețește de-a lungul liniei frontale,
născând alți munți când două plăci continentale se ciocnesc un volum uriaș din scoarța terestră este
împins în sus, așa cum se întâmplă la ciocnirea a două trenuri, văzută cu încetinitorul. Odată munții
formați însă, asupra lor se abat alte forțe ale naturii, erodându-i până ce întregul proces se reia, în
decursul a milioane de ani. Formarea munților este un ciclu fără sfârșit, masive aflate în diverse
stadii ale acestui ciclu putând fi întâlnite pretutindeni în lume.