Definiție

 Revolutia industrială reprezintă procesul

complex de trecere de la munca manuală,
realizată cu unelte simple în ateliere
meșteșugărești, la producția de fabrică, realizată
cu ajutorul mașinilor. Activitatea nu se mai
desfășoară dispersat, ci în mari concentrări
industriale.
I. Revoluția industrială în Anglia
 A debutat în Anglia la sfârșitul secolului XVIII
din mai multe cauze:
 Dispunea de materii prime, de forță de muncă și
de capital
 Avea cel mai întins imperiul colonial și cea mai
mare flotă comercială
 În 1780 James Watt inventează motorul cu aburi
perfecționat, capabil să transforme mișcarea
rectilinie într-o mișcare circulară și uniformă
 Motorul cu abur a fost utilizat inițial în industria
textilă, iar mai apoi în industria extractivă,
siderurgică și în transporturi (terestre și navale)
 Începând cu anul 1814 britanicul George
Stephenson realizează mai multe variante ale
locomotivei cu abur, pentru calea ferată.
 În 1825 este inaugurată prima cale ferată între
Stockton și Darlington
 Alte mașini-unelte nou inventate au fost: suveica
zburatoare (John Kay-1733), mașina de tors
(James Hargreawes -1761), războiul de țesut
mecanic (Edmund Cartwright – 1785) etc.
II. Extindera revoluției industriale
 Din Marea Britanie revoluția industrială s-a
extins în Franța, Țările de Jos, Germania, S.U.A,
iar mai apoi în centrul și estul Europei
 După 1850 se produce a doua revoluție
industrială ca urmare a realizării motoarelor cu
ardere internă (Otto și Diesel) dar și datorită
utilizării curentului electric.
 În 1879 Thomas Edison inventează becul cu
incandescență;
 În 1876 Alexander Graham Bell inventează
telefonul;