Muzica : “ Roses at the end of

Ce ar deveni lumea dacă nu ar mai fi florile ?

Legenda Viorelei

Legenda spune că prinţesa Viorica era cea mai

tânără dintre fiicele împăratului şi împărătesei
regatului florilor. Datorită frumuseţii nemaivăzute
a prinţesei, aceasta a fost ursită de cea de-a
douăsprezecea ursitoare ca în primăvara vârstei de
12 ani să fie răpită de Zâna Florilor.
Cu toate încercările părinţilor ei de a o păzi, Viorica
este răpită la vârsta de 12 ani, primăvara, şi este
prefăcută într-o floare albastră. Această floare este
aşezată între celelalte flori din grădina
Zânei Florilor şi este numită viorica sau viorea.

De atunci, viorica este o floare

care înfloreşte primăvara şi care
se distinge de celelalte prin
culoarea albastră, sugestie clară
a melancoliei dar şi a încrederii
în viitor. Aşa cum prinţesa a trăit
doar 12 ani, se pare că o viorea
rezistă doar 12 săptămâni până
când se ofileşte.
 Legenda
Trandafirului

O legendă grecească spune că trandafirul ar fi fost

destinat să fie, încă de la naştere, cea mai frumoasă
floare. Zeiţa florilor, Chloris, a creat trandafirul din
trupul unei nimfe moarte, foarte dragă ei şi a vrut ca
noua floare să nu aibă pereche pe lume. De aceea, i-a
convocat pe ceilalţi zei ca fiecare să-i dăruiască ceva
din atributele lor:
-Dyonissos i-a dăruit parfumul ameţitor;
-Cele 3 Graţii i-au dat strălucirea, veselia şi
farmecul;
- Zephyr, vântul de primăvară, a dat la o parte
norii pentru ca Apollo să lumineze şi să-l
înflorească;
- La urmă, Ares, zeul războiului, i-a dat în dar
spinii, pentru ca floarea să îşi poată apăra
frumuseţea;
Legenda Lăcrămioarei

Legenda spune că trăiau odinioară, în mijlocul unui

castel din basme, doi copii de rege: un băiat şi
o fată. La naştere, cei doi copii primiseră de la zâna
lor cea bună cele mai minunate daruri: frumuseţe,
înţelepciune, cuminţenie.
Cei doi copii îşi petreceau majoritatea timpului
împreună, jucându-se în grădinile castelului pline
de flori.
Din păcate, atunci când copiii au împlinit 10 ani,
o boală nemiloasă a cuprins ţinutul în care
locuiau şi întregul lor regat a fost cuprins de jale.
Printre cei atinşi de boală s-a numărat şi fata
regelui, care până la urmă a murit.
Băiatul regelui, care ţinea foarte mult la sora lui,
a început să plângă şi nu s-a mai putut opri.
Atunci, lacrimile sale s-au transformat în nişte
flori albe, micuţe, peste toate văile şi grădinile
unde s-au jucat cei doi prinţi. Ele au fost numite
lăcrămioare .
Legenda Violetei
• Violeta era o fată săracă şi modestă, fără părinţi, ce trăia
în Împărăţia Florilor.
• Ea se îndrăgosteşte de un prinţ pe care îl întâlneşte
într-o zi, în timp ce îşi împletea o coroniţă cu flori.
• Prinţul îi cere acesteia să se căsătorească cu el.
• Din păcate însă, prinţului îi fusese ursit să nu se poată
căsători înainte de a omorî zmeul din pădurea întunecată.
• El porneşte în căutarea zmeului şi îi promite Violetei că,
după ce va omorî zmeul, se va întoarce şi o va lua de
soţie.
• Fata îl aşteaptă pe prinţ 12 ani, timp în care împleteşte
coroniţe de flori de culoare albastru închis, ce vor fi
numite violete.
• După 12 ani, prinţul se întoarce şi o găseşte pe Violeta în
acelaşi loc, terminând împletitura de violete.
Legenda Crinului

Legenda spune că trăia pe vremuri o vrăjitoare

deosebit de rea şi de puternică. Se făcea că tot ce
atingea această vrăjitoare se prefăcea în stană de
piatră. Dar dacă se atingea de un copil, acesta era
prefăcut într-o floare.

Pe acea vreme, trăiau doi copii, frate şi soră, care nu

aveau părinţi şi care plecaseră în lumea largă pentru
a-şi găsi o familie. Cei doi copii ajung la castelul
vrăjitoarei şi, apropiindu-se prea mult de castel, fata
este prefăcută într-o floare.
Băiatul cere ajutorul Zânei Florilor, care îi dă o floare
ca să îl ajute să îşi salveze sora. Se pare că această
floare, dacă atingea un obiect fermecat de vrăjitoare,
rupea vraja. Cu ajutorul acestei flori, băiatul reuşi să
îşi descânte surioara şi să o transforme pe aceasta
la loc în fată.

Cei doi încearcă apoi să fugă, dar sunt prinşi de

vrăjitoare şi preschimbaţi în doi crini, două flori albe,
al căror miros este foarte puternic, pentru ca nimeni
să nu se poată apropia de ei cu floarea fermecată
pentru a-i salva.
Legenda Margaretei
Legenda spune că
Margareta era o
prinţesă deosebit
de frumoasă,
care fusese
promisă la naştere
Împăratului
Florilor.
 La vârsta de 16 ani, Margareta se
îndrăgosteşte de un prinţ nespus de frumos
şi de viteaz. Cei doi plănuiesc să fugă
împreună pentru a se putea căsători şi
pentru a scăpa de promisiunea făcută
Împăratului Florilor.

Împăratul Florilor află şi îl provoacă pe prinţ la

duel. Cei doi se bat în săbii şi paloşe trei zile
şi trei nopţi iar în final prinţul este ucis.
Speriată şi îndurerată, Margareta fuge în munţi, iar
Împăratul Florilor pleacă pe urmele ei.

Dându-şi seama că nu are scăpare, Margareta se

roagă, plângând, să moară mai bine decât să fie a
Împăratului Florilor. Ruga îi este ascultată şi
Margareta moare.

Îndurerat şi dându-şi seama de greşeala făcută,

Împăratul Florilor o transformă pe Margareta într-o
floare albă, pentru ca aceasta să poată trăi veşnic
fără ca cineva să o poată atinge.
Legenda Cameliei
Legenda spune că trăia odată o fiică de împărat
deosebit de frumoasă, dar singură, pe nume
Camelia. Pentru a-şi umple timpul, vorbea cu florile
şi învăţase limbajul acestora.

În împărăţia unde domnea tatăl fetei, trăia un balaur

care obişnuia să mănânce toate fetele în vârstă de
14 ani. Când fata împlini 14 ani, balaurul reuşeşte să
intre în castel şi să o răpească, urmând să o ducă
departe şi să o mănânce.
Camelia imploră florile de pe pajiştile înflorite peste care
trecea să o transforme într-o floare şi să o salveze.
Florile îi ascultă voia şi o transformă într-o floare roz
deosebit de fină. Balaurul o scapă din gheare şi, cum
atinge solul, floarea prinde rădăcini şi noi flori de cele
mai variate culori sau forme. Această floare a primit
numele de camelie.
Legenda Narcisei

Se spune că narcisele sunt florile care au înflorit la

moartea lui Narcis. În mitologia vechilor greci,
Narcis era un tânăr deosebit de frumos şi a fost
blestemat de zeiţa răzbunării Nemesis să se
îndrăgostească de el însuşi. Şi băiatul se
îndrăgosteşte de propria sa reflecţie în apă.
 Dorind să îşi îmbrăţişeze propria imagine din apă,
Narcis se îneacă. La moartea lui, au apărut flori
galbene, cu capul în jos, asemenea lui Narcis care se
oglindea în apă.
Legenda Daliei – de Gheorghe Tomozei

A fost demult… şi Daliei, crăiţa,

i s-a pierdut, de bună seamă, viţa.
Doar basmul ne-aminteşte câteodată
că fata a rămas nemăritată.
Se vede c-a fost tare mofturoasă,
şi-a fost bogată foarte şi frumoasă…
Era înaltă şi-avea trup subţire
şi-şi alesese, în sfârşit, un mire
cu care-a hotărât să facă nuntă.
Mai pune-o fundă şi mai pune-o fundă,
e prea săracă rochia purpurie,
spre alta ochiul parcă mă îmbie,
că e cu flori mai proaspete şi-i nouă
(ce-ar fi de le-aş purta pe amândouă?).
Mai pune-o fundă şi mai pune una….
Când a sfârşit, murea în zare luna.
S-au risipit în patru zări nuntaşii
şi mirele-a plecat, s-au dus şi naşii…
Doar Dalia
bolborosea-nainte,
nemulţumită încă de veşminte.
Când s-a lăsat pustiu
peste palate
era-mbrăcată ,
abia pe jumătate…
Acuma,
ca în vremea zânei Dochii,
e-nveşmântată-n
patruzeci de rochii,
trufaşă
trândăveşte în grădină,
dar mirele întârzie să vină…
 Legenda panseluţei

Potrivit unei legende germane , panseluţa era

înzestrată pe vremuri cu un parfum minunat, extrem
de puternic.Oamenii care veneau din ţinuturi
îndepărtate doar pentru a o mirosi, au călcat în
picioare iarba din preajma panseluţelor.
 Floarea s-a rugat atunci Domnului , cerându-i ajutor
pentru vitele aflate în pericol de a rămâne fără hrană.
Dumnezeu a ascultat ruga şi a făcut un compromis :
i-a luat panseluţei parfumul ademenitor (pentru a
proteja animalele care aveau nevoie de iarbă) , dar
a înzestrat-o cu o mare frumuseţe .
Legenda Crizantemei

O fată , a cărei mamă era foarte bolnavă, se ruga zi

de zi la Maica Domnului, cerându-i să nu îi lase
mama să moară.
 Într-una din nopţi , ea a avut un vis în care
Fecioara Maria o privea plină de compasiune ,
spunându-i :
- Biată fetiţă! Mama ta mai are numai câteva
zile de trăit, tot atâtea câte petale are floarea pe
care vrei să mi-o dăruieşti.
Fata s-a trezit cu ochii în lacrimi şi s-a uitat la
floarea pregătită pentru a fi oferită
Maicii Domnului.
Avea numai 5 petale.Asta însemna că mama
ei mai avea numai 5 zile de viaţă.
Disperată , a început să rupă fiecare petală în
bucăţele cât mai mici , până când floarea a ajuns
să aibă nenumărate petale minuscule.
 Fecioara Maria a
împlinit dorinţa fierbinte
a fetei şi i-a vindecat
mama.
De atunci , crizantema ,
care se spune că avea
la origine doar câteva
petale , a devenit o
floare încărcată cu
numeroase mici petale ,
amintind astfel de
rugăciunile fetei
iubitoare şi de infinita
bunătate a
Maicii Domnlui.
 Se credea că anemonele au
apărut întâia dată sub crucea lui Iisus ,
din sângele vărsat de către acesta.
De altfel , în Europa , anemona era
numită "floarea pascală" sau
"floarea Paştelui" întrucât ea răsare,
de obicei, în perioada marii sărbători
creştine.
 Legenda Brânduşei

Se povesteşte că Brânduşa era mezina Împaratului

Florilor , al carui tărâm era terorizat de un zmeu.
Acesta cerea an de an să i se sacrifice câte un
flăcău. La vârsta de 20 de ani, Brânduşa s-a măritat
cu un prinţ ce i-a fost furat apoi de către zmeu , la
numai o zi după nuntă.
Brânduşa s-a hotărât să îşi recapete de una singură
soţul. Aşa că , după ce a reuşit să îl găsească pe
zmeu , s-a duelat în săbii cu el vreme de 7 zile şi
7 nopţi, reuşind , în cele din urmă, să îl înfrângă şi
să îşi recâştige soţul.
“Acolo unde înfloresc florile există încă
speranţă.”
BIBLIOGRAFIE :
 Legende populare româneşti
 www.wikipedia
 www.images.google.ro
 www.animatedgif.net
 articole din reviste

 Muzica : “ Roses at the end of