RAPORT ANUAL PRIVIND STAREA

MEDIULUI ÎN ROMÂNIA , 2018

Studente : Sterpu Ingrid Nicoleta

Oancea Elena Georgiana
Specializare : IPMI, 9LF591
An: IV
Cuprins
CALITATEA SOLURILOR: STARE ȘI TENDINȚE
 Scopul lucrării
Solul 2018 : calitatea solurilor ca stare și tendințe, zonele critice sub aspectul deteriorării
solurilor, presiunile, prognozele si acțiunile întreprinse pentru ameliorarea stării de calitate a
solurilor.
 I. CALITATEA SOLURILOR: STARE ȘI TENDINȚE

a) REPARTIŢIA TERENURILOR PE CLASE DE CALITATE

Calitatea terenurilor agricole cuprinde atât fertilitatea solului, cât şi modul de manifestare a
celorlalţi factori de mediu faţă de plante. Din acest punct de vedere, terenurile agricole se grupează
în 5 clase de calitate, diferenţiate după nota de medie de bonitare (clasa I – 81-100 puncte. . . clasa a
V-a – 1-20 puncte).
 În tabelul 1 și figura 1 se prezintă încadrarea terenurilor agricole în clase de calitate după nota
de bonitare medie pe ţară, pentru anul 2018, fără aplicarea măsurilor pedoameliorative.
Se remarcă faptul că, în cazul terenurilor arabile, care ocupă 64.07% din suprafaţa cartată, cele
mai multe terenuri se grupează în domeniul claselor de calitate a II-a (28,76%) şi a III-a
(39.10%), urmate de cele din clasele IV (19,28%) și a V-a (7,3%).
Tabel 1. Încadrarea terenurilor agricole în clase de calitate după nota de bonitare pe țară în 2018

Încadrarea ternurilor agricole in clase de calitate după nota de bonitate pe țară

 b) TERENURI AFECTATE DE DIVERȘI FACTORI LIMITATIVI
Calitatea solului este afectată într-o măsură mai mică sau mai mare de una sau mai multe restricţii.
Principalele restricţii ale calităţii solurilor agricole sunt prezentate în tabelul 2.
• seceta
• excesul periodic de umiditate în sol
• eroziunea hidrică
• eroziunea eoliană
• sărăturarea solului
• deteriorarea structurii şi compactarea secundară a solului
 II. ZONE CRITICE SUB ASPECTUL DETERIORĂRII SOLURILOR
a) SITURI POTENȚIAL CONTAMINATE ȘI CONTAMINATE DE PROCESE ANTROPICE
Managementul siturilor potențial contaminate și contaminate are ca scop minimizarea oricăror
efecte adverse ale poluanților asupra sănătăţii umane și mediului.
Conform acestui inventar în România existau un număr de 1628 situri potenţial contaminate
repartizate pe sectoare economice după cum urmează:
• 151 situri potenţial contaminate din industria minieră şi metalurgică;
• 834 situri potenţial contaminate din industria petrolieră;
• 85 situri potenţial contaminate din industria chimică;
• 558 situri potenţial contaminate din alte activităţi (activităţi specifice industriilor: energetică,
electrotehnică şi electronică, sticlă, ceramică, textilă şi pielărie, celuloză şi hârtie, lemn, ciment,
construcţii de maşini, alimentară, activităţi militare, activităţi specifice de transport terestru,
aeroporturi, activităţi specifice agricole şi zootehnice) (figura 3).
Situația sintetică la nivelul anului 2018 a amplasamentelor pe care s-au desfășurat/se
desfășoară activități antropice cu impact asupra solului, pe baza informațiilor comunicate
de către instituțiile din subordine și centralizate la nivel național, este reprezentată grafic
în figurile 4 și 5.
Poluarea solurilor în urma activităţii din sectorul industrial (minier, siderurgic, energetic etc.)
În general, prin poluare, în domeniul protecţiei solurilor, se înţelege orice dereglare care afectează calitatea
solurilor din punct de vedere calitativ şi/ sau cantitativ.

Poluări accidentale
În anul 2018, la nivelul întregii ţării, s-au raportat 166 incidente de mediu (figura 7). Pentru intervalul 2012-2018,
repartitia pe principalii factori de mediu a incidentelor de mediu este redată în tabelul 4.
La nivelul regiunilor de dezvoltare economică, situaţia se prezintă astfel:
• REGIUNEA 1 NORD-EST – Bacău 11, Botoşani 0, Iaşi 7, Neamţ 0, Suceava 8, Vaslui 0 – total 26 incidente,
cauzate în principal de scurgeri din conductele de transport țiței, cu grad avansat de coroziune,
deversări/scurgeri de ape uzate menajere și industriale neepurate.
• REGIUNEA 2 SUD-EST - Brăila 4, Buzău 1, Constanţa 12, Galaţi 4, Tulcea 1, Vrancea 0 - total 22 incidente
cauzate în principal de: scurgeri de țiței și produse petroliere.
• REGIUNEA 3 SUD MUNTENIA - Argeş 10, Călăraşi 0, Dâmboviţa 11, Giurgiu 10, Ialomiţa 5, Prahova 22,
Teleorman 4 – total 62 incidente, cauzate de: deversări de țiței ca urmare a defecțiunilor la conducte.
• REGIUNEA 4 SUD-VEST OLTENIA - Dolj 2, Gorj 1, Mehedinţi 1, Olt 2, Vâlcea 1 – total 7 incidente, cauzate
de: defecțiuni la conducte corodate de transport țiței, deraiere tren de transport produs petrolier.
• REGIUNEA 5 VEST - Arad 1, Caraş-Severin 5, Hunedoara 3, Timiş 3 – total 12 incidente, cauzate de:
deversări accidentale de ape uzate, incediu la un depozit de deșeuri nepericuloase.
• REGIUNEA 6 CENTRU - Alba 2, Braşov 7, Covasna 2, Harghita 4, Mureş 13, Sibiu 2 – total 30 incidente,
cauzate de: deversări/scurgeri de ape uzate menajere/ape tehnologice și industriale neepurare sau
insuficient epurate cu sau fără mortalitate piscicolă.
b) Zone afectate de procese naturale

Degradarea solurilor din cauza proceselor de pantă

Conform datelor provizorii sunt afectate de diferite procese de pantă 3.372.916 ha, din care
foarte puternicexcesiv 664.879 ha. Peste 33,5% (1.129.652 ha) din suprafața raportată se situează
în regiunea Nord-Est, suprafețe importante afectate de eroziune și alunecări se găsesc și în
regiunile Sud-Est (20,4%-689.410 ha), Centru (440.745 ha), Vest (329.238 ha), Nord-Vest (316.809
ha).
 III. PRESIUNI ASUPRA STĂRII DE CALITATE A SOLURILOR
a) UTILIZAREA ŞI CONSUMUL DE ÎNGRĂŞĂMINTE
În tabelul 5 și în figura 8 se prezintă situaţia aplicării fertilizanţilor chimici pe solurile agricole în etapa
2005-2018, din care se remarcă menținerea trendului de aplicare a îngrășămintelor chimice pe
suprafețe care reprezintă peste 57% din suprafața arabilă a țării (in anul 2018 fiind fertilizata cca. 72%),
dar și scăderea suprafeței fertilizate în anul 2018 cu 532.381 ha comparativ cu anul 2017.

Comparativ cu anul 1999, se pot face urmatoarele constatari: cantitățile de îngrășăminte chimice
aplicate (N, P2O5, K2O) au atins valori maxime la nivelul anului 2018. cantitățile aplicate au crescut cu
cca 44% la N, cu 57% la P2O5 și de cca 21% la K2O comparativ cu anul 2017. comparativ cu anul 1999,
cantitățile de N si P2O5 aplicate în anul 2018 au înregistrat creșteri de până la 240%, iar cele de K2O
de până la 500%. cantităţile totale de NPK au crescut de la 35,4 kg în anul 1999 la 89.8 kg în anul 2018
pe terenurile arabile. din totalul îngrășămintelor utilizate în anul 2018, cele pe bază de N reprezintă
65%, cele cu fosfor 27%, iar cele pe bază de potasiu 8 %.
b) CONSUMUL DE PRODUSE DE PROTECŢIA PLANTELOR
În vederea reducerii consumurilor de produse de protecție a plantelor, Planul Național de
Acțiune privind diminuarea riscurilor asociate utilizării produselor de protecție a plantelor,
aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 135 din 12.03.2019, vizează protecția sănătății umane și a
mediului prin obiective, măsuri și calendare.
În anul 2018, din totalul consumului de produse de protecţie a plantelor, 51% reprezintă
erbicidele, 37% o constituie fungicidele și doar 12 % pondere au insecticidele. În anul 2018,
comparativ cu anul 2000, sa constatat scăderea consumului de produse de protecţie a plantelor
cu cca 47%. Studiul seriei de date 2000-2018 (tabelul 7) a evidențiat valori minime la consumul
de insecticide, fungicide și erbicide.
IV. PROGNOZE ȘI ACȚIUNI ÎNTREPRINSE PENTRU AMELIORAREA
STĂRII DE CALITATE A SOLURILOR
a) SUPRAFAŢA DESTINATĂ AGRICULTURII ECOLOGICE
Agricultura ecologică este un sistem de producţie care pune o mare importanţă pe protecţia mediului şi a
animalelor, prin reducerea sau eliminarea organismelor modificate genetic şi a produselor chimice
sintetice de tipul fertilizatorilor, pesticidelor şi a promotorilor regulatorilor de creştere (figura 13).