PLANTE ENERGETICE – SOIA.

OBTINEREA DE BIO-DIESEL

Studentă : Stepu Ingrid – Nicoleta

Specializarea : IPMI, 9LF591
An : IV
 INTRODUCERE
Biodieselul este un biocombustibil sintetic lichid care se obtine din lipide naturale precum uleiuri vegetale sau
grasimi animale. Se poate utiliza in substituirea totală sau parțială a petr-dieseului. [1]
În general, culturile energetice pot fi clasificate în două categorii și anume: 
 plante ierboase:
plante anuale: rapița, soia, camelina;
 plante perene (care revin la viața an de an): iarba de pampas, iarba elefantului etc.;
 CHIMISMUL BIODIESELULUI

Din punct de vedere tehnic, biodieselul este un metil ester al unui acid gras. El este obţinut, în mod
obişnuit, prin reacţia lipidelor (trigliceride) cu un alcool primar (metanol) şi o bază (hidroxid de
sodiu). Acest proces se referă la procesul de cataliză bazică.
 ULEIURI VEGETALE (SOIA) – OBTINEREA
BIODIESELULUI
Utilizarea combustibililor pe bază de uleiuri vegetale în alimentarea motoarelor
diesel
Utilizarea uleiurilor vegetale drept carburanţi ca atare sau sub formă de derivaţi, constituie o nouă cale, care
permite acoperirea parţială a necesarului de combustibili auto al ţărilor care nu dispun de petrol, dar care
posedă astfel de materii prime.
Avantajele utilizării uleiurilor vegetale
a) Avantaje din punct de vedere al protecţiei mediului :
• au o toxicitate extrem de redusă și sunt biodegradabile;
• în urma arderii rezultă o cantitate mai mică de noxe, cu aproximativ 70% (fum, funingine), iar cantitatea de
CO şi CmHn se situează chiar sub limitele normelor Euro 1 şi 2 (figura 1.).
b) Avantaje economico-energetice:
• putere calorică apropiată motorinei;
• posibilitate de producţie anuală;
c) Avantaje socio-umane:
• creează noi locuri de muncă în agricultură;
• asigură siguranţă pentru muncitorii din agricultură.
d) Avantaje economice
• economisirea/înlocuirea combustibililor de origine
petrolieră;
• utilizarea plantei 100%: - ulei comestibil;
- combustibil MAC;
- hrană animale (şroturi);
- aşternut sau combustibil (tulpini);
 TEHNICI DE EXTRACŢIE A ULEIULUI VEGETAL (DIN SOIA)

În instalaţiile mici, extracţia uleiului se realizează în

cea mai mare parte prin metode de presare, în timp ce
în instalaţiile mari, industriale, presarea este urmată de
extracţia cu solvenţi.
Înainte de extracţie, seminţele se zdrobesc, iar cojile
sunt îndepărtate prin suflare de aer. Separarea cojilor
duce la 21 un spaţiu mai mare în extract or pentru
ţesutul oleaginos. Materialul sfărâmat este încălzit cu
abur pentru a mări extracţia de ulei şi convertit în
aşchii prin trecerea materialului printre două valţuri.
( Figura 2.)

Figura 2. ilustrează un proces de extracţie.

 Soia este o planta care face parte din familia de leguminoase, sub familia Faboideae. Soia este un aliment
vegetal bogat in proteine pe care oamenii il pot prepara si manca intr-o varietate de moduri. Plantele de soia
pot atinge intre 30 si 90 de cm inaltime. Pastaile cresc intre 2,5 si 10 cm lungime in grupuri de trei pana la
cinci.
Soia este o cultură valoroasă prin faptul că îmbină în componența sa o cantitate foarte ridicată de proteină în
medie 40% şi de ulei 20%. La o productivitate de 2 000 kg boabe de soia la hectar, se obțin cca 700 kg de
proteină brută și 400 kg de ulei.
 IMPACTUL PRODUCERII SOIEI ASUPRA MEDIULUI

Vom menţiona unele momente cardinale, ce demonstrează impactul pozitiv al soiei asupra mediului, pe care
fermierii trebuie să le ia în considerare:
• rotaţia culturilor este o practică agricolă importantă, care menţine fertilitatea solului;
• monocultura de soia nu este justificată din motive de mediu de cultură şi climă;
• soia este o cultură agricolă care se încadrează perfect în rotaţiile culturilor aplicate;
• soia poate fixa azotul atmosferic, astfel sunt necesare cantităţi minime de azot mineral;
 CE ZONE DIN ROMÂNIA SUNT
FAVORABILE PENTRU CULTURA DE
SOIA
În ţara noastră există 5 zone favorabile culturii de soia:
 Zona I – sudul Câmpiei Române şi Dobrogea. În această zonă, se recomandă cultivarea soiurilor de soia târzii
şi semitârzii.
 Zona II – Câmpia de Vest (Câmpia Banatului şi Crişanei). În această zonă, se recomandă cultivarea soiurilor
de soia semitârzii şi semitimpurii.
 Zona III – partea de nord a Câmpiei Române. În această zonă, se recomandă cultivarea soiurilor de soia
semitârzii, semitimpurii şi timpurii în zonele mai nordice.
 Zona IV – partea de est a Moldovei şi Câmpia de nord-vest a tării. În această zonă, se recomandă cultivarea
soiurilor de soia semitimpurii, timpurii şi foarte timpurii.
 Zona V – partea de vest şi sud-vest a Transilvaniei (luncile Mureşului, Târnavelor şi Someşului) şi partea de
nord-est a Moldovei. În această zonă, se recomandă cultivarea soiurilor de soia timpurii şi foarte timpurii.
 CUM SE PREGĂTEȘTE TERENUL PENTRU
CULTURA DE SOIA

Pregătirea terenului pentru cultura de soia depinde de planta premergătoare ei. Dacă planta premergătoare se
recoltează timpuriu, imediat după recoltare se recomandă dezmiriștitul. Urmează aratul cu plugul în agregat cu
grapa stelată sau inelară. Până toamna, terenul trebuie menținut curat de buruieni și afânat.
În cazul în care soia este semănată după plante premergătoare cu recoltare târzie, se recomandă imediat lucrări
de dezmiriștit. Se efectuează arătura cât mai repede după recoltarea culturii anterioare.
Semanati boabele de soia in primavara la 2 pana la 3 saptamani dupa data medie a ultimului inghet, cand solul
s-a incalzit la cel putin si a ajuns la circa 16 grade Celsius. Soia creste cel mai bine acolo unde temperatura din
timpul zilei este in medie intre 16-21 grade Celsius. Soia nu este toleranta la inghet.
Cel mai bun moment pentru a planta plante de soia este chiar la inceputul sezonului de primavara, cand
temperatura solului poate ramane constanta la aproximativ 15 grade Celsius. Soia creste cel mai bine atunci
cand temperaturile exterioare sunt de aproximativ 18 grade Celsius.
 SFATURI PENTRU INGRIJIREA CULTURII DE SOIA

Evitati manipularea boabelor de soia atunci cand sunt umede sau acoperite cu roua abundenta; aceasta poate
raspandi spori de ciuperci.
Pastrati plantarea paturilor fara buruieni;
Cultivati in jurul soiului cu atentie pentru a nu deranja sistemul radicular superficial al plantei.
Adaugati mulci pentru a conserva umiditatea solului odata ce solul s-a incalzit.
 RECOLTAREA CULTURII DE SOIA

Momentul optim de recoltare este atunci când păstăile sunt uscate și au culoare brună. Recoltarea se poate
începe atunci când umiditatea seminţelor a ajuns la 16% şi trebuie încheiată atunci când umiditatea
seminţelor a ajuns la 12%.
 CERINȚE FAȚĂ DE MEDIU
CERINŢELE FAŢĂ DE TEMPERATURĂ

Plantele de soia pentru dezvoltare normală, în funcţie de soi, au următoarele cerinţe faţă de temperatură:
• sumă de temperaturi active de creştere – dezvoltare să varieze între 1 700-3 200 °C;
• temperatura minimală pentru germinaţia seminţelor este de 7 °C;
• temperatura prielnică pentru germinarea seminţelor de soia ce consideră 12-14 °C;
• în cazul primăverilor reci, când seminţele de soia s-au semănat într-un sol neîncălzit, plantele tinere slab
dezvoltate pot fi vătămate uşor de boli şi insecte;
• plantele care au răsărit pot suporta îngheţurile de primăvară de minus 3 °C;
• cea mai favorabilă temperatură a aerului de creştere a soiei este de 20-25 °C;
Cerinţele faţă de apă
Soia este rezistentă la secetă, datorită perişorilor (pubescenţă) formaţi pe frunze, tulpină şi păstăi. Soia este de
origine din zonele musonice şi din aceste considerente are cerinţe sporite faţă de apă şi umiditatea din sol, cele
mai importante fiind:
• faza de înflorire şi formare a boabelor este faza critică de cerinţe pentru umiditatea în sol;
• pentru germinația seminţelor ea absoarbe cca 150% din greutatea lor;
• plantele mai puţin reacţionează la neajunsul de apă la sfârşitul primăverii şi la începutul verii, atunci când
masa biologică este slab dezvoltată;
Cerințele față de lumină
Soia este o plantă de zi scurtă. Ea nu are nevoie de o lumină cu intensitate înaltă. Are nevoie de o iluminare
uniformă a suprafeţei plantei. Conform studiilor efectuate, sunt patru grupe de soiuri de soia, după gradul de
reacţie la durata zilei: prima cu reacţie neutră, a doua – slabă, a treia – mijlocie, şi ultima – puternică.
 
Cerințele faţă de sol
Cernoziomurile în Republica Moldova ocupă cele mai mari suprafeţe (73%), solurile brune şi cenuşii de pădure
(10%), solurile din vâlcele (12%) şi solurile scheleticeaproape 2%. Solurile cernoziomice au orizontul adânc de
humus, care ajunge până la adâncimea de 50-60 cm și un procent înalt de humus.
Flux tehnologic de obtinere a biodiselului
 SCHEMA TEHNOLOGICĂ A INSTALAŢIEI DE
OBŢINERE A BIODIESELULUI DIN ULEIURI
VEGETALE.
1 – rezervor metanol;
2 – recipient pregătirea metoxidului;
3 – reactor;
4 – rezervor apă demineralizată;
5- condensator;
6 – pompă centrifugă;
7 – pompă de vid;
8 – rezervor biodiesel; MV= monovacumetru
9 – filtru; T=termometru
10 – malaxor;
11 – pompă – dozator.
 REFERINTE

https://www.gardenfarm.ro/cultura-soia-boli/
https://www.donausoja.org/wp-content/uploads/2022/03/BMP_Soia_ro_06.02.2020_Moldova_conventional-1.p
df
https://www.agro.basf.ro/ro/stiri/basf-in-camp/cultura-soia-sfaturi-infiintare-cultura-ingrijire.html
file:///C:/Users/Ingrid/Downloads/81945064-Obtinerea-Biodieselului-Din-Soia.pdf
https://www.lumeasatului.ro/articole-revista/agrotehnica/tag/calitatea%20solului.html
https://ro.scribd.com/document/128443676/Obtinerea-Biodieselului-Din-Rapita#
http://repository.utm.md/bitstream/handle/5014/4387/MI_2006_2_pg_35_36.pdf?sequence=1&isAllowed=y