INTERPRETAREA SCORURILOR

LA TESTELE PSIHOLOGICE

ANDREEA ȚILEA
 În cadrul temei menționate vom aborda:
■ Tipuri de scoruri;
■ Procesul de interpretare a scorurilor;
■ Erori frecvente ce apar în interpretarea scorurilor la instrumente psihometrice.

Prelucrarea scorurilor la testele psihologice – procesul prin care răspunsurile

persoanelor sunt asamblate și prin care acestea capătă semnificație psihologică.
Generarea scorurilor echivalează cu estimarea nivelului la care se află persoana
evaluată în ceea ce privește constructul/ele măsurate de testul/chestionarul utilizat.
Itemii/stimulii unui test – variabile observate relevante pentru un anumit
construct latent. Toți itemii unei scale fiind un eșantion de posibile manifestări sau
expresii ale constructului latent, măsurat cu ajutorul scalei respective.

Paradigme psihologice:
■ Teoria Clasică a Testării (Classical Test Theory – CTT) – ce oprereaza cu trei
concepte cheie: scorul observat (obtinut la test/chestionar – X), scorul real (R) și
eroare (e): X=R+e.
■ Teoria Răspunsului la Item (Item Response Theory – IRT) – familie de modele în
cadrul cărora este analizată relația dintre răspunsul persoanelor testate la itemii
testului și trăsătura latentă pe care itemii respectivi o vizează.
 Tipuri de scoruri

■ transformari liniare – implică utilizarea mediilor și abaterilor standard și a

scorurilor brute;
- media și abaterea standard ale scalei respective devin
constante, având aceleași valori, indiferent de scorul brut care urmează a fi
transformat.
● scorurile Z: z=(x-m)/SD – aceste transformări sunt utilizate în cadrul
analizelor statistice pentru a reda coeficienți comparabili între scale cu număr de itemi
diferiți sau scale de răspuns diferit, la nivelul cărora mediile și abaterile standard
diferă. Acestea ajută la comparația între instrumente diferite, dar și la interpretarea
unitară a rezultatelor unor teste, de comparație intraprofil.
● scorurile T – T=50+10z – pot fi întâlnite în raportarea oricărui tip de
instrument psihometric, dar cel mai întalnite sunt în evaluarea personalității sau a
preferințelor.
● scorurile IQ – IQ=100+15z – aceste scoruri sunt utilizate deseori pentru a
raporta performanța la testele de abilități sau aptitudini.
● scorurile STEN – reprezintă o modalitate directă de interpretare a
rezultatelor testelor, având avantajul de a respecta întocmai proprietățile distribuției
reale a scorurilor brute; pe baza acestor scoruri putandu-se realiza alte prelucrari
matematice (sume, medii, etc) sau statistice (corelații, regresii).
 Tipuri de scoruri

■ transformări nonliniare
● centilele – proporția sau procentul din populație care prezintă valori ale
variabilei măsurate de test sub o valoare stabilită, acestea fiind foarte intuitive și utile
pentru anumiți psihologi în interacțiunea cu alți specialiști precum medici, fiind ușor
de interpretat.
● staninele – permit raportarea tuturor claselor de performanță prin utilizarea
unor valori cu o singura cifră (”standard nine”); calcularea acestor scoruri implică
împărțirea distribuției în nouă clase.

■ scorurile ”speciale” – sunt considerate scoruri criteriale si vom aminti aici de două
dintre aceste scoruri ”speciale”:
● scorurile BR (base rate – incidență de bază) – acestea fiind dezvoltate
pentru a rezolva una din problemele pe care scalele de personalitate ar putea să le
manifeste, în special în context clinic. Acestea indicand o trăsătură, trebuie
întotdeauna interpretate prin referință la prevalența afecțiunii.
● scorurile actuariale – (actuarii = staticieni, matematicieni experți în
estimarea riscului prin prisma probabilității de apariție a unor evenimente), judecata
actuarială bazându-se pe rata observată de incidență a unui anumit fenomen.
 Tipuri de scoruri

■ scorurile criteriale – sunt reprezentate de instrumente care se raportează la criteriu

mai degrabă decât la normă pentru interpretarea scorurilor, facand apel la/se bazează pe
considerente teoretice.
● scorurile criteriale bazate pe convenții diagnostice – criteriile diagnostice sunt
stabilite consensual și reflectă înțelegerea de către comunitatea științifică, prin utilizarea
pe scară largă a DSM-5, ICD-10.
● scorurile criteriale bazate pe teorie – sunt utilizate în acele scale care măsoară
constructe discutate la nivel teoretic, dar care nu au întrunit consensul unei comunități
relevante pentru a fi ridicate la rang de criteriu obiectiv. Aici putem menționa testele de
tipologie temperamentală sau de personalitate, dezvoltate pe teoria lui Carl Gustav Jung.
■ valorile de prag (cut-off scores) – scorurile de prag reprezintă puncte ale unei scale
care sunt fixate pentru a identifica dacă performanța sau scorul obținut la test de un
anumit individ indică faptul că sunt îndeplinite criteriile minime pentru a considera că
există o condiție mintală.
● metoda stabilirii valorilor de prag – presupune definirea foarte clară a
condițiilor de limită pentru nivelurile între care respectivele valori de prag ar trebui să
facă diferențieri. Aceasta presupune lucrul cu experți care să identifice anumite valori de
prag, , ulterior fiind validate prin intermediul unor demersuri empirice, metoda fiind
centrata pe itemi sau respondenți.
 Procesul de interpretare a scorurilor

♦ interpretarea prin prisma teoriei:

- teoria pe care se bazează testul este critică pentru interpretarea scorurilor, psihologii
interpretând eticheta unei scale (ex. dislexia), ignorând teoria fundamentală pe care construcția
scalei s-a bazat.
- pentru ca scorurile unui test să poată fi interpretate , trebuie să îndeplinească două condiții: să
existe date robuste privind validitatea teoriei respective, iar scala care este interpretată să fi
demonstrat validitate de construct.
♦ interpretarea prin prisma dovezilor de validitate de criteriu și predictivă:
- psihologul nu ar trebui să ignore niciodată dovezile directe de validitate obținute pentru
scorurile scalei.
- sursele de validitate cele mai puternice pentru interpretarea scorurilor sunt considerate cele
legate de relaționarea directă cu criteriul țintă, fiind importante nu doar dovezile legate de
interpretarea directă a sensului scalei, cât mai ales dovezile privind validitatea scorurilor-
limită.
♦ interpretarea prin prisma considerentelor statistice:
- considerentele statistice sunt asociate direct cu scala al cărui scor este interpretat si ele sunt de
multe ori ignorate in interpretare.
♦ interpretarea prin prisma raționamentului clinic:
- clinicianul care realizează interpretarea unui scor ar trebui să se bazeze în primul rând pe ceea
ce din punct de vedere empiric știe că sunt predicții sau interpretări permise ale scorurilor
respective, pentru care există dovezi de validitate.
 Erori frcvente în interpretarea scorurilor la instrumente
psihometrice

▪ interpretarea centilelor:
- prima eroare frecventă este aceea că centilele sunt interpretate ca procente;
- interpretarea diferențelor absolute între centile fără a lua în considerare abaterile
standard sau semnificația diferențelor dintre scoruri.
▪ interpretarea scorurilor fără eroare standard de măsurare:
- eroare standard a măsurării se calculează pe baza fidelitășii unui instrument,
având o relație invers proporțională: cu cât fidelitatea este mai mare, cu atât
eroarea standard a masurării este mai scazută.
- o eroare întâlnită frecvent constă în încadrarea scorurilor într-o categorie fără a
lua în calcul intervalul de eroare.
▪ erori de formulare a concluziilor:
- una dintre cele mai frecvente erori în interpretare este cea in care scorurilor la
instrumente psihometrice sunt utilizate în mod eronat pentru a fundamenta
concluzii eronate.
▪ erori în compararea scorurilor.
▪ raționamente cauzale.
MULȚUMESC! 