6.1. Definitia fidelitatii Termenul fidelitate- n limbajul curent se asociaz cu ncrederea.

n stiinele sociale si comportamentale, msurtorile sunt mult mai predispuse la eroare datorit naturii intangibile a constructelor care sunt evaluate si datorit faptului c o mulime de factori dificil de controlat pot afecta comportamentele. Scorurile testelor psihologice sunt n special susceptibile s fie influenate de o mulime de surse: persoana examinat, examinatorul, contextul examinrii toate acestea pot determina variaii strine sau opuse scopului testrii. 1. 1954 si 1966, n Standards For Educational And Psychological Tests- Fidelitatea = precizia, consistena si stabilitatea msurrii realizate de test 2. 1974- n aceleasi standarde fidelitatea este definit prin gradul n care rezultatele testrii pot fi atribuite surselor sistematice de variaie 3. 1985- n aceleasi standarde fidelitatea este gradul n care scorurile testului sunt consistente sau repetabile, adic gradul n care ele nu sunt afectate de erorile de msur 4. 2004- Susana Urbina- n contextul testrii erorile de msur pot fi definite ca fiind orice fluctuaie a scorurilor care rezult din factori ai msurrii, irelevani pt ceea ce se msoar. Definim atunci fidelitatea ca o calitatea a scorurilor testului care sugereaz c sunt suficient de consistente si libere de erori de msur astfel nct s fie folositoare. Fidelitatea este o caracteristic a scorurilor testului , mai degrab dect a testului n sine. Fidelitatea oricrei msurtori, psihologice n particular, nu este absolut sau imuabil. De aceea posibilele surse de eroare si msura n care se pot manifesta trebuie luate n considerare, estimate, si raportate de fiecare dat cnd testele sunt aplicate. Un test dispune de dovezi ale fidelitii msurtorilor dac: Este lipsit de erori de msur Orice persoan obine scoruri egale la test si la o form paralel a testului, cnd erorile de msur la cele 2 teste sunt independente Criterii pt fidelitatea tehnic: Dispersia rezultatelor s fie mare Distribuia rezultatelor s fie normal Rezultatele aceluiasi subiect s fie asemntoare la retestare Pt testele colective, fidelitatea s fie mai mare dect la cele individuale 6.2. Rolul coeficientului de fidelitate si eroare standard a masurarii (SEM) Coeficienii de fidelitate se utilizeaz la compararea testelor. Eroarea standard a msurrii SEM- este utilizat la interpretarea scorurilor testului- adic la determinarea intervalelor de ncredere pt scorurile reale ale subiecilor. Formula de calcul: SEM= x = abaterea standard a scorurilor testului(deviaie standard- SD) rtt= coeficientul de fidelitate pt lotul testat Valoarea SEM este cu att mai mic cu ct coeficientul de fidelitate este mai mare. De ex, dac scorul la un test de inteligen pt un subiect este de IQ=110, iar SEM este 5 alturi de scorul obinut trebuie s lum n considerare si variaia posibil a scorurilor, adic 3SEM, pt ncrederea maxim(99%)= 15. Este posibil ca scorul real al subiectului s fie 110, dar la fel de posibil s fie oricare altul n intervalul de ncredere [95la125]. Dac ncrederea este de 95% atunci scorul se paote afla n intervalul 110 2 SEM, adic ntre 100 si 120. Sursele de variaie a erorii si tipul de fidelitate care pune n eviden msimea erorii: 1. esantionarea timpului- fidelitatea test- retest pune n eviden stabilitatea n timp a rezulatelor unei persoane 2. esantionarea coninutului-fidelitatea prin corelaia ntre formele alternative(aplicare imediat) pune n eviden erorile de esantionare a coninutului 3. esantionarea coninutului si a timpului- fidelitatea prin corelaia ntre formele alternative(la interval mai mare de timp) 4. esantionarea coninutului si eterogenitatea acestuia (inconsistena ntre itemi) fidelitatea calculat prin metoda njumtirii, sau metoda Kuder-Richardson, sau Alfa- Cronbach 5. diferene ntre evaluatori- fidelitatea interevaluatori pune n eviden erorile datorate acestor Diferene 6.3. Metode pt evaluarea fidelitatii testelor: Metode: Metoda test- retest Metoda analizei consistenei interne Metoda formelor paralele Coeficieni de fidelitate interevaluatori Pt un test, n funcie de ceea ce msoar si de condiiile n care a fost administrat, se calculeaz unul sau mai muli dintre urmtorii coeficieni, prin care se aproximeaz valoarea coeficientului de fidelitate: A. coeficienii de stabilitate- metoda test-retest (stabilitate n timp) B. coeficieni de echivalen- metoda formelor paralele, prin corelarea scorurilor obinute la 2 teste paralele, administrate aproape n acelasi timp(arat ct de asemntoare sunt cele 2 instrumente de msur)

C. coeficienii consistenei interne- pe baza scorurilor obinute un test administrat o singur dat coeficientul a al lui Cronbach, coeficientul lui Guttman, si coeficienii Kuder- Richardson(exprim concordana diferitelor pri ale testului) D. coeficienii de fidelitate interevaluatori- se calculeaz pt teste al cror scor este rezultatul aprecierii subiective fcute de evaluator(arat n ce msur prerile unor evaluator concord ntre ele). Metoda test-retest Este util cnd scorurile reale ale testului msoar caracteristici durabile, generale si specifice ale persoanelor. Se consider c factorii temporari nu modific scorul real al persoanei, ci influeneaz erorile de msur. Procedur: 1. administrarea testului unui grup 2. dup un interval de timp (nu mai puin de 3 luni, si nu mai mult de sase luni- P.Kline, 2000) se administreaz acelasi test, acelorasi persoane, n aceleasi condiii 3. se calculeaz coeficientul de corelaie liniar ntre scorurile obinute la cele 2 testri La testele de aptitudini si de cunostine corelaia dintre scoruri nu msoar fidelitatea, uneori, msoar schimbarea nivelului cunostinelor sau aptitudinilor. Cnd valoarea coeficientului de corelaie liniar test-retest este apropiat de 1- atunci se poate s existe si situaia cnd testul nu este potrivit pt grupul de subieci- este f greu sau foarte usor, deci intrepretarea coeficientului trebuie nsoit de analiza formei histogramelor scorurilor observate la test si retest. Cnd se comunic valoarea coeficientului de stabilitate se mai comunic si: Lungimea intervalului de timp dintre test si retest Condiiile n care s-au efectuat testrile (surse posibile de eroare) Vrsta subiecilor testai Atunci cnd testul este utilizat pt decizii, prin plasarea subiecilor n categoria admis sau respins(scorul mai mare sau mai mic dect pragul de admitere- cut off score)- este considerat stabil dac nu se produc modificri n clasarea subiecilor. Dezavantaj- necesit timp si cheltuieli materiale- pt administrarea de 2 ori. Metoda analizei consistenei interne Consistena intern nseamn c itemii testului se refer la acelasi lucru. Pt a afla consistena se pot calcula unul din 3 coeficieni(cel adecvat situaiei): Alfa - al lui Cronbach(1943)- este utilizabil cnd subiecii rspund pe o scal cu mai multe trepte(ex. 3, 5 sau 7, pt 5 trepte - ex. niciodat - f rar - uneori - f des - ntotdeauna, unde niciodat nseamn 1 , ntotdeauna nseamn 5) ( ) (1( )

) in care

S = suma variantelor la scorurile totale ale testului (SDi)= suma variantelor la scorurile fiecarui item al testului N = nr-ul de itemi ai testului Lamda 3 - al lui Guttman(1968) r 20 sau r 21 ai lui Kuder-Richardson(1939)- se aplica atunci cnd rspunsurile sunt de tipul DA-NU, Adevrat-Fals(binare)
( )

, in care

= coeficientul de fidelitate al intregului test n = nr-ul de itemi ai testului S = deviatia standard a scorurilor totale ale testului = suma produselor persoanelor care reusesc si a celor care nu reusesc la fiecare item Metoda este util atunci cnd testul msoar o caracteristic unidimensional, si arat ct de bine fiecare item msoar aceeasi caracteristic. Testul trebuie administrat fr limit de timp, astfel nct toi subiecii s termine testul. Pt o consistena intern bun trebuie alesi itemii cu dispersii mici ale scorurilor si corelaii mari cu scorul total al testului. Dac un test are n itemi paraleli, atunci coeficientul su de fidelitate se msoar cu formula lui Spearman- Brown:

r=

Se observ c fidelitatea testului depinde de nr-ul itemilor componeni (n teoria clasic a psihometriei). Din aceast formul se poate afla de cte ori trenuie lungit sau scurtat testul, prin itemi paralei, astfel nct fidelitatea s fie egal cu o valoare fixat. Metoda formelor paralele Const n administrarea a 2 teste, care reprezint instrumente de msur paralele, la momente f apropiate unul de altul, si determinarea coeficientului de corelaie liniar ntre scorurile observate ale celor 2 forme. Valoarea calculat se numeste coeficient de echivalen. Dac cele 2 teste sunt paralele si dac pt fiecare persoan erorile de msur la cele 2 administrri sunt variabile aleatoare independente, atunci coeficientul de echivalen coincide cu coeficientul de fidelitate al fiecrui test.

Metoda formelor paralele este potrivit n cazul cnd se urmreste msurarea unor caracteristici generale ale persoanelor. Asemenea caracteristici vor influenta n acelasi mod scorurile ambelor teste. Metoda formelor paralele prezint unele avantaje fa de metoda test- retest: cele 2 forme fiind diferite, rezultatele la cel de-al 2-lea test nu sunt influenate nici de memorarea rspunsurilor date la primul test si nici de aflarea rspunsurilor la ntrebrile Ia care nu s-a stiut rspunde (n cazul testelor de aptitudini sau de cunostine). Dar, metoda formelor paralele are inconveniente. Dintre acestea amintim urm: sunt necesare 2 administrri separate, ceea ce consum timp; intervine oboseala sau plictiseala persoanelor examinate, ceea ce influeneaz scorurile la cel de al 2-lea test elaborarea unor forme paralele poate fi dificil si costisitoare Metoda se mai foloseste si atunci cnd se doreste obinerea unei colecii de teste paralele, de bun calitate. Un caz particular l constituie metoda njumtirii(half-split). Uneori este considerat ca metod de analiz a consistenei interne. Pt c e dificil s se creeze forme paralele se procedeaz altfel: Se administreaz testul Se mparte n 2 jumti ct mai asemntoare Se calculeaz coeficientul de corelaie ntre cele 2 jumti. Dac jumtile testului sunt instrumente de msur paralele atunci valoarea calculat reprezint coeficientul de fidelitate al fiecreia dintre ele. Aplicnd formula Spearman- Brown se calculeaz coeficientul de fidelitate pt ntreg testul. Metoda nu se aplic atunci cnd administrarea testului se face cu limit de timp. Aceast metod rezolv multe din inconvenientele metodei test-retest si a formelor paralele, dar are si dificulti- itemii slectai n cele 2 jum trebuie s fie echivaleni, si independeni. Coeficientul de fidelitate interevaluatori Se utilizeaz n cazul testelor care nu au o cotare obiectiv- cum ar fi cele proiective sau cele de creativitate. Pt a vedea n ce msur scorurile sunt dependente de cel care a fcut cotarea se calculeaz coeficientul de corelaie liniar ntre scorurile atribuite acelorasi subieci de ctre evaluatori diferii. Unii autori recomand pentru aprecierea acordului ntre evaluatori a coeficientului K al lui Cohen, care ia valori ntre +1 si -1, si indic n ce msur concerdana evalurilor este diferit de cea datorat ntmplrii. 6 .4. Observatia asupra metodelor folosite pt estimarea fidelitatii Alegerea metodei aplicate trebuie s in seama de ceea ce msoar testul, de scopul pt care el var fi folosit s de condiiile concrete n care se poate face testarea (exist sau nu posibilitatea administrrii repetate a testului, exist sau nu forme paralele ale testului etc). Cnd testul msoar o caracteristic durabil si, deci, trebuie s fie puin sensibil la situaia de testare, sau cnd pe baza scorurilor testului urmeaz s se trag anumite concluzii valabile pt o perioad de timp mai ndelungat, se va aplica metoda test - retest. In situaia cnd nu se poate asigura retestarea persoanelor dup un interval de timp suficient de lung pt ca subiecii s nu si mai poat aminti rspunsurile date la test, dar exist o form paralel a testului, se va utiliza metoda formelor // paralele. In cazul particular, cnd forma paralel a testului a fost administrat mpreun cu testul, se va putea aplica metoda njumtirii. Dac se stie c testul se compune din itemi care msoar aceeasi caracteristic - mai mult sau mai puin durabil - pt estimarea coeficientului de fidelitate, se va folosi o formul de calcul al unui coeficient de consisten intern. Pt testele unde nu se poate realiza o cotare strict obiectiv, evaluatorul devine o component a procesului de msurare realizat cu aj testului. Alturi de o alt metod de estimare a fidelitii se va calcula si coeficientul de fidelitate interevaluatori. In general, valorile coeficienilor de consisten intern sunt mai mari dect cele ale coeficienilor de echivalen, care sunt, de obicei, mai mari dect coeficienii de stabilitate (Murphy, Davidshofer, 1987). Acest lucru se explic prin faptul c nr-ul factorilor care influeneaz erorile ele msur este mai mare n metoda test - retesl si n metoda formelor //, dect n metoda analizei consistenei interne. De ex, acumularea de informaii ntre test si retest va afecta numai valoarea coeficienilor de stabilitate, nu si pe aceea a coeficienilor de echivalen sau a coeficienilor consistenei interne. Dac, ns, persoanele examinate in minte rspunsurile date la test si le repet la retest, se poate obine un coeficient de stabilitate mare, chiar dac testul are consisten intern sczut. 6.5. Factori care intervin in estimarea coeficientilor de fidelitate Experimentele efectuate pt determinarea valorii unui coeficient de fidelitate nu cuprind, n general, ntreaga populaie de persoane creia i este destinat testul, ci doar un esantion din aceast populaie valoarea calculat este doar o aproximare(o estimare) a coeficientului de fidelitate. Selecia unui alt lot va conduce la obinerea unei alte valori. Pt cresterea preciziei coeficientului de fidelitate, este necesar s fie ndeplinite urmtoarele condiii (Traub, 1994): A. Esantionul s fie ct mai voluminos. Desi forma exact a repartiiei coeficienilor de fidelitate calculai pt diverse esantioane de acelasi volum, extrase aleator din populaie, nu este cunoscut, se obisnuieste s se considere c abaterea standard a acestei repartiii (denumit eroare standard) este invers proporional cu rdcina ptrat din volumul esantioanelor. Prin urmare, pt a micsora de 2 ori eroarea standard este necesar s se mreasc de 4 ori volumul esantionului.

B. Esantionul de subieci s fie reprezentativ pt populaia creia i este destinat testul. El trebuie s fie la fel de eterogen ca si aceast populaie, ntruct gradul de omogenitate al esantionului are influen asupra mrimii coeficientului de fidelitate. C. Msurtorile efectuate cu aj testului s fie independente ntre ele. Msurtoarea realizat asupra unui subiect s nu fie influenat si nici s nu influeneze msurtorile efectuate asupra altor persoane. Dac administrarea testului se face n grup, acest lucru nseamn c persoanele examinate vor fi supravegheate astfel nct nici una s nu poat copia. Atunci cnd calculul coeficientului de fidelitate impune ca fiecare persoan s rspund de 2 ori la acelasi test sau s rspund la 2 forme paralele ale testului f asemntoare ntre ele, cerina de independen a msurtorilor se extinde, n sensul c msurtorile efectuate asupra aceleiasi persoane trebuie s fie independente ntre ele. Aceasta nseamn c nu li se va oferi subiecilor posibilitatea de a revedea sau de a-si aminti rspunsurile date la prima administrare a testului. Dac se calculeaz un coeficient de consisten intern, se- va urmri ca itemii testului s fie independeni ntre ei. Prin urmare, rezolvarea unuia nu va fi condiionat de rezolvarea altuia si nu vor exista itemi care s se refere la acelasi aspect, astfel nct subiecii s rspund la ei n acelasi mod (corect sau gresit). D. Procedura de administrare a testului si a retestului sau a celor 2 forme paralele ale testului s fie identic si, n acelasi timp, s fie aceeasi cu cea care se va utiliza n practic. Astfel, de ex, dac se prevede ca testul s fie administrat cu limit de timp, n 40 de minute, atunci acest interval de timp va fi respectat si la administrarea testului pentru estimarea fidelitii. 6.6. Interpretarea coeficientilor de fidelitate Cnd avem de ales dintr-o mulime de teste avnd toate celelalte caracteristici egale, este de preferat testul care are cea mai mare fidelitate. Dar, pe de o parte, testul cel mai fidel poate fi cel mai scump sau mai dificil de administrat. Pe de alt parte, caracteristicile testelor sunt rareori egale, Nu este posibil s se specifice un nivel minim care s fie impus coeficienilor de fidelitate ai tuturor testelor. In practica obisnuit sunt utile urmtoarele recomandri: 1. Se vor cere nivele nalte de fidelitate testelor folosite pt a se lua decizii importante asupra persoanelor si celor care mpart indivizii n mai multe categorii pe baza unor diferene relativ mici ntre ei. In selecia profesional, de ex, se vor folosi teste care au coeficieni de fidelitate mai mari dect 0.90 (J. C. Nunnally, dup Hammond, 1995). 2. Se vor accepta nivele sczute de fidelitate atunci cnd testele se utilizeaz pt a lua decizii preliminare, nu finale, si n cazul testelor care mpart persoanele ntr-un numr mic de categorii, pe baza unor diferene individuale mari. 3. Dac un test serveste la compararea grupelor de persoane, coeficientul su de fidelitate poate fi mai mic, chiar cuprins ntre 0.6 si 0.7. Dac, ns testul se foloseste pentru compararea persoanelor, una cu alta, coeficientul su de fidelitate trebuie s fie mai mare dect 0.85 (Aiken, 1994). Fidelitatea chestionarelor de personalitate si a celor de interese tinde s fie mai mic dect cea a testelor cognitive (de cunostine, de inteligen, de aptitudini speciale, Aiken, 1994). In general, se ntlnesc de obicei coeficieni de fidelitate cuprinsi ntre 0.70 si 0.98 (Guilford, 1965). Testele cotate obiectiv care msoar aptitudini cognitive pot furniza, n loturi eterogene de persoane, coeficieni de fidelitate mai mari dect 0.8. Testele cotate subiectiv care msoar aptitudini, testele de cunostine si cele care evalueaz performane tipice (de exemplu, chestionare de personalitate) au, adesea, coeficieni de fidelitate mai mici dect 0.80 (Traub, 1994). Testele standardizate de cunostine au, n general, o fidelitate mare spre moderat. Testele cu alegere multipl pot avea o fidelitate mai sczut. Coeficientul lor de fidelitate este apropiat de 0.75. In practic se folosesc adesea teste care sunt valide pentru populaia si situaia n care sunt administrate, dar care nu au coeficieni de fidelitate foarte mari. Tipul de fidelitate necesar a fi calculat(Urbina, S., 2004), pe scurt: Dac scorarea testului implic judeci subiective atunci trebuie calculat fidelitatea interevaluatori, (sau testul trebuie s aib un coeficient ridicat) Dac un test va fi utilizat pt a msura schimbarea n timp, cum ar fi mbuntirile n urma unei intervenii terapeutice, o estimare a erorii datorate esantionrii timpului este esenial Dac exist posibilitatea ca o persoan s fie retestat ulterior, pentru a confirma rezultatele anterioare, atunci este necesar fidelitatea prin metoda testelor paralele Dac omogenitatea sau consistena intern a testului este necesar, atunci avem nevoie de coeficientul KR-20(KuderRichardson) sau Alpha Cronbach. Alte consideraii despre fidelitate atunci cnd selectm un test(Urbina, S., 2004): Pasul 1. Determinm sursele poteniale de eroare care pot afecta scorurile instrumentelor studiate Pasul 2. Examinm datele despre fidelitate ale acestor instrumente, inclusiv tipurile de esantioane pe care aceste date au fost obinute Pasul 3. Evalum datele despre fidelitate n lumina celorlalte atribute ale testelor- cum ar fi datele despre norme si validitate, constrngeri de timp si costuri, etc. Pasul4. Cnd toate celelalte sunt egale selectm testul care promite c furnizez cele mai de ncredere scoruri pt scopurile testrii si pt populaia supus testrii(simultan) .