ASPECTE ESENTIALE ALE FIDELITATII

Pornind de la sensul termenului fidelitate care sugereaya incredere, atunci cand este folosit in legatura cu testele si masuratorile, fidelitatea se bazeaza pe consistenta si precizia rezultatelor procesului de masurare. Lipsa fidelitatii presupune inconsistenta si imprecizie ambele echivalente cu o eroare de masura. Prin urmare fidelitatea este o calitate a scorurilor obtinute la test ce sugereaza ca acestea sunt suficient de consistente si de lipsite de erori pentru a fi utile. Conceptele de fidelitate si eroare a scorurilor testului, care in mod evident trebuie luate in considerare cu privire la orice scor, se aplica in moduri asemanatoare, dar oarecum diferite cand este vorba despre scorurile obtinute de un singur individ sau de un grup. Una dintre cele mai durabile abordari a temei fideliatii este notiunea de scor real, care sunt definite ca fiind entitati ipotetice care ar reyulta dintr o masurare lipsita de eroare. In teoria clasica a testarii, scorul real al unui individ este conceptualizat ca scorul mediu al unei distributii ipotetice de scoruri care s ar obtine daca individului i s ar aplica acelasi test de un numar infinit de ori. In practica este imposibil sa obtii un astfel de scor, chiar si pentru un singur individ din test rezultand scoruri observate, scoruri pe care de fapt indivizii le obtin. Desi practica descrierii testelor ca fidele este obtinute, de fapt, calitatea de fidelitate, daca este preyenta, apartine nu testelor ci scorurilor obtinute la test. Insa si atunci cand este aplicata scorurilor obtinute la test, calitatea de fidelitate este relativa. Un scor obtinut poate fi mai mult sau mai putin fidel datorita factorilor ce tin de persoana testata )oboseala, lipsa motivatiei, influenta unor medicamente, etc) sau de conditiile situatiei de testare) preyenta ygomotelor care distrag atentia, personalitatea examinatorului, strictetea cu care sunt impuse limitele de timp). Erorile care apar in scoruruile obtinute la un test pot fi clasificate dupa urmatoarele trei surse contextul in care are loc testarea , persoana care este testata si testul in sine. Unele dintre erorile care apar din aceste surse pot fi minimaliyate sau eliminate dat fiind faptul ca practicile de testare adecvate sunt urmate de parti implicate in procesul de construire, selectare, administrare si scorare a testelor. In discutarea fidelitatii se va presupune ca utiliyatorii testului., cei care il administreaza si il scoreaza, selecteaza cu

atentie instrumentele adecvate, pregatesc medii de testare potrivite, stabilesc un raport bun cu subiectii testati si scoreaza testele in acord cu procedurile standardizate bine stabilite. Surse de eroare -diferenta inter-evaluatori unde se presupune ca evaluatori diferiti nu vor atribui intotdeauna exact aceleasi scoruri sau ranguri la un test chiar daca instructiunile de scorare sunt explicie si detaliate iar acestia unt constiinciosi in aplicarea acestora. - eroarea de esantionare a timpului se refera la variabilitatea inerenta in scorurile testului datorita fatului ca acestea sunt obtinute la un anumit moment de timp, si nu in altul.Acest concept este legat de doua concepte relationate, si anume ca este probabil ca orice construct sau comportament pe care un test il evalueaya sa fluctueze in timp si ca unele dintre constructele si comportamentele ezaluate prin teste fie sunt mai putin supuse schimbarii fie se schimba intr-un ritm mai lent. - Eroarea determinata de esantionarea continutului este un termen utilizat pentru a eticheta variabilitatea irelevanta pentru trasatura care poate intra in scorurile testului ca rezultat al factorilor fortuiti legati de continutul itemilor specifici inclusi intr-un test. Eroarea in acest caz poate fi determinata de exemplu de scorurile obtinute la un test ca rezultat al construrii defectuase a testului care ar fi putut fi evitata cu usurinta. - Inconsistenta inter-item se refera la erorile scorurilor care rezulta din fluctuatiilor itemilor in intregul test, opusa erorii de esantioanre a continutului care rezulta din configurarea particulara a itemilor inclusi in test.Desi inconsistentele inter-item pot fi evidente la o examninare atenta a continutului de itemi si a proceselor cognitive care pot intra in joc in raspunsul la diferiti itemi dintr-un test din punct de vedere statistic acestea se manifesta prin corelatii reduse intre itemii testului. - Erori combinate de esantionarea timpului si continutului pot fi estimate intr-o maniera combinata pentru testele care necesita atat stabilitate, cat si consistenta a rezultatelor. Estimarea fidelitatii - Fidelitatea test-retest Pentru a genera estimari ale gradului de eroare determinata de esantionarea timpului care are probabilitatea de a influenta scorurile unui test dat, se administreaza de obicei acelasi test in doua situatii diferite, separate de un

anumit interval de timp, unuia sau mai multor grupuri de indivizi. Corelatia dintre scorurile obtinute in cele doua administrari reprezinta coeficientul de fidelitate test-retest sau de stabilitatesi poate fi vazut ca un indicator al masurii in care este probabil ca scorurile sa fluctueze ca rezultat al erorii de esantionare a timpului. Exista multi factori care pot influenta diferentiat scorurile obtinute de la un grup de oameni in doua situatii. Din acest motiv nu exista un interval de timp care poate fi recomandat pentru orice test. Daca intervalul este foarte redus cei carora li se aplica testul isi pot aminti raspunsurile din prima situatie si acest lucru le poate influenta raspunsurile la testare iar pe de alta parte daca intervalul este prea lung exista intotdeauna posibilitatea ca experientele care intervin sa poata afecta scorurile obtinute in a doua situatie. - Estimarea fidelitatii prin metoda formelor alternative Procedeele fidelitatii estimate prin forme alternative sunt destinate sa estimeze gradul de eroare din scorurile obtinute la test care poate fi atribuit erorii de esantionare a continutului. Pentru a investiga acest tip de fidelitate, doua sau mai multe forme diferite ale testului-identice ca scop, dar diferite sub aspectul continutului specific- trebuie pregatite si administrate aceluiasi grup de subiecti.Scorurile pentru fiecare versiune sunt apoi corelate pentru a obtine coeficientii de fidelitate prin forme alternative. Deoarece este improbabil ca aceiasi factori factori determinati de intamplare, care favorizeaza anumiti subiecti si nu altii, sa influenteze formele alternative corelatiile puternice si pozitive intre scorurile la diferite forme pot fi luati ca un indicator al faptului ca eroarea de esantionare a continutului nu are o influenta majora asupra scorurilor obtinute la test. - Estimarea fidelitatii prin metoda injumatatirii Aceasta metoda presupune sa se administreze pur si simplu un test unui grup de indivizi si sa se creeze doua doua scoruri pentru fiecare persoana, impartind testul pe jumatate in functie de modul in care acesta este contruit pentru a calcula coeficientii de fidelitate prin injumatatire. Exista doua conditii care pot avea efecte profunde asupra marimii coeficientilor de fidelitate prin injumatatirii: - diferente sistemice ale itemilor testului pot aparea din diferite motive. De exemplu multe teste de aptitudini incep cu itemii cei mai usori si devin progresiv din ce in ce mai dificile sau sunt divizate in parti si subteste care acopera continuturi diferite. - atunci cand performantele la test dpind in primul rand de viteza, itemii sunt de obicei fixati la un nivel de dificultate suficient de scazut pentru toti subiectii testati astfel incat toti ii pot rezolva corect dar limitele de timp sunt stabile astfel incat cei mai multi dintre ei nu vor putea

finaliza testul. De exemplu, testele de abilitati functionaresti includ deseori sarcini care cer ca persoanele testate sa urmareasca atent o lista lunga de perechi de numere, litere sau simboluri pentru o scurta perioada de timp si sa indice daca fiecare pereche este sau nu identica. In acest test de viteza foarte mare, scorurile depind in principal de numarul de itemi completai si nu de raspunsurile corecte. Deoarece cea mai mare parte a persoanelor testate vor obtine rezultate perfecte sau aproape perfecte la toti itemii pe care ii incearca, orice impartire a unui astfel de test in jumatati ca si orice masura a consistentei interne va duce la coeficienti aproape perfecti. Estimarea fidelitatii prin forme alternative decalate in timp Coeficientii de fidelitate estimata prin forme decalate in timp pot fi calculati atunci cand doua sau mai multe forme alternative ale aceluiasi test sunt administrate in doua situatii diferite, separate de un anumit interval de timp unuia sau mai multor grupuri de indivizi.Ca si in cazlzu fidelitatii test-retest, intervalul dintre cele doua administrari trebuie fie specificat in mod clar alaturi de competenta esantioanelor si a altor conditii care ar putea influenta marimea coeficientilor obtinuti. O nota cu privire la efectele practice o consecinta inevitabila a utilizarii aceluiasi test sau a formelor alternative ale unui test in mod repetat cu aceiasi subiecti este ca introduce in scorurri o sursa suplimentara de variabilitate nedorita datorita efectelor exersarii. Binenteles, lungimea dintre intervale dintre administrari influenteaza masura in care scorurile la a doua administrare sau la administrarile ulterioare ale testului sunt supuse efectului exersarii.Mai important totusi este faptul ca atunci cand testele sunt administrate in mod repeteat pentru evaluarea schimbarilor aparute dea lungul timpului, asa cum se intampla in studiile longitudinale, efectul exersarii poate constitui o variabila semnificativa care produce confuzie si de care ar trebui sa se tina cont. Eterogenitatea continutului Eterogenitatea continutului apare din includerea unor itemi sau seturi de itemi care se refera la cunoasterea continutului sau la functii psihice ce difera de cele vizatede alti itemi din acelasi test.Acest factor este in mare masura controlat in etapa de construire a testului, cand ar trebui sa se determine gradul de eterogenitate al continutului testului pe baza scopului testului si a tipului de populatie careia ii este adresat testul. In masura in care un test este contruit intentionat pentru a esantiona un continut eterogen, eterogenitatea continutului nu poate fi considerata o sursa de eroare.

Analiza caracterului eterogen si omogen In testarea psihologica conceptele de eterognitate si omogenitate sunt utilizate in raport cu competenta esantioanlor de comportament sau a itemilor ce alcatuiesc un test si grupurilor de persoane carora li se aplica testul, cum sunt esantioanele de standardizare sau populatiile. Astfel trebuie sa retinem: - Eterogenitatea si omogenitatea sunt termeni relativi. Orice entitate alcatuita din elemente separate este eterogena in masura in care elementele sale nu sunt similare sub anumite aspecte. Astfel orice grup alcatuit din entitati multidimensionale este eterogen din anumite puncte de vedere. Din acelasi motiv, nuciun astfel de grup nu este omogen sub toate aspectele. - Pentru a caracteriza un grup drept eterogen sau omogen este necesar sa decidem care variabile vor servi ca baza pentru evaluarea similaritatii sau nesimilaritatii: - itemii dintr-un test pot fi eterogeni in raport cu continutul si formatul daca unii sunt alcatuiti din cuvinte in timp ce altii sunt alcatuiti din numere sau unii sunt preyenti oral, altii in scris, dar pot fi omogeni in raport cu functia cognitiva investigata, daca toti implica memoria; - un grup de persoane pooate fi eterogen in raport cu sexul si varsta, daca include barbati si femei cu varsta cuprinsa intre 17 si 45 de ani, dar omogen in raport cu statutul educational, daca include numai studenti in anul intai. Masuri ale consistentei interne