CÂMP GRAVITAȚIONAL.

LEGEA ATRACȚIEI UNIVERSALE.

INTENSITATEA CÂMPULUI
GRAVITAȚIONAL
Clasa: a IX-a B
Calcan Maria și Bălțățeanu Francesca
1.CÂMP GRAVITAȚIONAL

Câmpul gravitațional este responsabil pen-

tru fenomenul cunoscut ca gravitație, unde in-

tensitatea câmpului gravitațional (Γ) este egală

cu accelerația gravitațională și se măsoară în Sis-

temul Internațional în newtoni pe kilogram (N/kg).

 DEFINIȚIE ÎN MECANICA
CLASICĂ

În mecanica clasică câmpul gravitațio-

nal este tratat ca un câmp de forță conser-

Vativ și poate fi definit prin legea atracției

universale.
 FORMULA

Ecuația de câmp gravitațional

F este forța gravitaționala, m este masa test, R este poziția parti-

culei de test, R̂ este vectorul unic în direcția lui R, t este timpul
G este constanta gravitațională, ∇ este operatorul diferențial nabla.
 2. LEGEA ATRACȚIEI
UNIVERSALE

Legea atracției universale enunțată de Issac Newton, este o lege a

mecanicii clasice.
Enunțul său este următorul: Două corpuri punctiforme de masa
m1 și m2 se atrag reciproc printr-o forta direct proporțională cu
produsul maselor corpurilor și invers proporțională cu pătratul dis-
tanței dintre ele, orientată pe direcția dreptei ce unește centrele de
greutate ale celor două corpuri.
 EXPRESIA MATEMATICĂ

F este magnitudinea forței gravitaționale dintre cele două cor-

puri punctiforme, G este un coeficient de proporționalitate numit
constanta atractiei universale, m1 este masa primului corp, m2 este
masa celui de al II-lea corp, r este distanța dintre cele două corpuri.
 CONSTANTA

Constanta G a fost măsurată pentru prima dată cu acuratețe

prin experimentul Cavendish, de către savantul britanic Henry
Cavendish, în 1798.
A fost prima verificare experimentală, în laborator, a teoriei
gravitației, la 111 ani după ce Isaac Newton publicase Principiile
matematice ale filozofiei naturale și la 71 de ani după moartea lui
Newton.