PRINCIPIUL DE BAZĂ AL TEORIEI ,, FARGHET

DEFINIŢIE:

Două forţe magnetice de acelaşi semn, generate de sarcinile

electrice induse în lungul axei de rotaţie a două corpuri materiale
sferice cu densităţi cumulate se atrag gravitaţional prin zonele lor
de CASP POLAR şi determină comprimarea spaţiului şi a materiei
dintre ele, asigurând astfel:

COERENŢA FIZICĂ DINTRE CELE PATRU FORŢE FUNDAMENTALE

ALE UNIVERSULUI.

SINTEZA TEORETICĂ:

Teoria ,, FARGHET “ are ca bază de studiu rezultatele cercetării ştiinţifice asupra UNIVERSULUI,
utilizând informaţia existentă în domeniu, din surse autorizate şi recunoscute pe plan ştiinţific mondial.
În urma studiilor comparate asupra teoriilor existente despre UNIVERS, autorii Teoriei ,, FARGHET “
au realizat obiecţii privitoare la:
1. Constanta de ,, forţă antigravitaţională “ introdusă de reputatul ALBERT EINSTEIN în TEORIA
RELATIVITĂŢII GENERALIZATE.
2. Expansiunea continuă a Universului.
3. Ipoteza de îndepărtare a galaxiilor constatată prin analiza spectrală a luminii ( efectul
DOPPLER-FIZEAU ).
4. Principiul de formare al Galaxiei CALEA LACTEE.
5. Ipoteza de pierdere totala a informaţiilor materiei în structura generatoare de BIG-BANG.
6. Stabilitatea activităţii solare pe durate de ordinul miliardelor de ani.

Teoria ,, FARGHET “ propune soluţii susţinute ştiinţific pentru:

a) Cauza temperaturilor generatoare ale momentului BIG-BANG.
b) Cauza declanşării momentului BIG-BANG înainte de căderea găurii-negre
cuantice spre singularitate zero.
c) Toate obiecţiile formulate la punctele 1, 2, 3, 4, 5 şi 6 ale prezentei sinteze.

1
 FORŢA GRAVITAŢIONALĂ DIN UNIVERS

COMENTARIU:

În concepţia fizicii clasice o serie de fenomene din natură au loc sub influenţa forţei
gravitaţionale.
Forţa gravitaţională este o proprietate inerenta a tuturor particulelor cu masă proprie din
UNIVERS. Prin această relaţie fiecare particulă exercită o forţă de atracţie asupra altei particule.
Caracterul forţei gravitaţionale este unic: forţa gravitaţională este întotdeauna o forţă de
atracţie. Caracterul unic al forţei gravitaţionale este evidenţiat şi în cazul considerării antimateriei, ale
cărei urme au fost descoperite şi cercetate în Marele Accelerator de Particule de la CERN.
Antimateria formează structuri din particule de antimaterie la fel cum materia formează
structuri din particule de materie. Pentru ca aceste structuri să existe este obligatorie o forţă iniţială de
atracţie cu caracter UNIC.
Considerând în cazul antimateriei o forţă antigravitaţională, ne-ar fi imposibil să realizăm
relaţia coerentă a unei structuri de particule de antimaterie.
Conform relaţiilor stabilite de fizica clasică, forţa gravitaţională acţionează prin unde
gravitaţionale care în totalitatea lor definesc câmpul gravitaţional. Unda gravitaţională este formată
din GRAVITONI. Aceştia nu au masă proprie, sunt neutri din punct de vedere electric şi se deplasează
în spaţiul cosmic cu viteza luminii. Aceste proprietăţi ale gravitonului au fost stabilite prin observarea
efectelor forţei gravitaţionale.
Încercările fizicienilor de a intercepta şi observa gravitonii au rămas fără rezultate până în
prezent.

CARACTERISTICILE SPECIALE ALE FORŢEI

GRAVITAŢIONALE STABILITĂ PRIN TEORIA ,, FARGHET “

VITEZA GRAVITONILOR

Teoria ,, FARGHET ” demonstrează că UNIVERSUL a luat naştere sub acţiunea primordială a

forţei gravitaţionale. Concentrarea materiei universale într-o gaură-neagră cuantică şi temperaturile
generatoare de BIG-BANG au drept cauză primordială acţiunea iniţială a forţei gravitaţionale.
Limitarea masei din gaura-neagra cuantică la strictul necesar care împiedică prăbuşirea
acesteia spre singularitate zero este efectul primordial al forţei gravitaţionale.
Având în vedere caracteristicile speciale ale forţei gravitaţionale, Teoria ,, FARGHET ”
fundamentează noua concepţie despre viteza luminii în vid, stabilită de ALBERT EINSTEIN drept
viteza-limita a oricărei particule din UNIVERS.

2
 Sinteza de elaborare a acestui raţionament se fundamentează pe însăşi observaţiile lui ALBERT
EINSTEIN asupra efectelor forţei gravitaţionale asupra luminii, conform relaţiei dintre masă şi
gravitaţie.
Lumina este şi undă şi particulă – FOTONII sunt particulele care alcătuiesc unda de lumină. Ei
au masă şi pot fi atraşi gravitaţional.
Curbura undei de lumină sub acţiunea gravitaţiei a fost stabilită de ALBERT EINSTEIN şi a
fost recunoscută drept ,, cea mai mare descoperire ştiinţifică în problema gravitaţiei ” conform
formulării lui Sir JOSEPH THOMSON JOHN în Şedinţa Comună a Societăţilor Regale Britanice de
ASTRONOMIE, reunite la LONDRA la 06 noiembrie 1919.
Acţiunea forţei gravitaţionale asupra FOTONILOR a fost observată de astronomi şi în
fenomenul identificat de fizicianul JOHN WHEELER în 1969 prin găurile-negre din UNIVERS.
În cazul găurilor-negre, forţa gravitaţională are nu numai capacitatea de a devia FOTONII, ci şi
capacitatea de a împiedica ieşirea FOTONILOR dintr-un câmp gravitaţional de mare intensitate.
În accepţiunea observaţiilor asupra relaţiei dintre lumină şi acţiunea forţei gravitaţionale
asupra luminii, Teoria ,, FARGHET ” obţine certitudinea că gravitonii se deplasează în spaţiul cosmic
cu VITEZE SUPERIOARE VITEZEI LUMINII. Această importantă calitate a forţei gravitaţionale
stabilită prin Teoria ,, FARGHET ” trebuie să determine o revizuire a concepţiilor despre
VITEZA LIMITĂ a LUMINII în VID.

Teoria ,, FARGHET ” stabileşte că VITEZA GRAVITONICĂ este cea mai mare VITEZĂ DIN
UNIVERS.

Baza de fundamentare a VITEZEI GRAVITONICE prin Teoria ,, FARGHET ” este compusă din
următoarea SINTEZĂ asupra forţei gravitaţionale.

Prin Teoria ,, FARGHET ”, UNIVERSUL se naşte în urma acţiunii a două forţe gravitaţionale.
Aceste două forţe interacţionează prin undele gravitaţionale emise din zonele de CASP POLAR nordic
a două mase cosmice cu densităţi cumulate.
Conform relaţiei stabilită prin LEGEA ATRACŢIEI UNIVERSALE a lui ISAAC NEWTON:

Modulul forţei de atracţie reciproce dintre două corpuri este direct proporţional cu produsul
maselor lor şi invers proporţional cu pătratul distanţei dintre ele.

LEGEA ATRACŢIEI UNIVERSALE se aplică în Teoria ,, FARGHET ” pentru definirea

NODULULUI GRAVITAŢIONAL CENTRAL al UNIVERSULUI, care se formează pe axa comună a
celor două mase cumulate considerate în teorie. În Teoria ,, FARGHET ” interacţiunea dintre undele
gravitaţionale are aspecte multiple cu rezultat unic: formarea NODULILOR GRAVITAŢIONALI.
Aspectele multiple evidenţiază că emisia difuză de unde gravitaţionale a celor două corpuri
considerate, produce şi alţi NODULI ca rezultat al intersectării undelor.
Având valori mai mici decât a NODULULUI CENTRAL care se formează pe linia dreapta ce
uneşte centrele de simetrie a celor două corpuri considerate, îi vom numi NODULI SECUNDARI.
Forţa gravitaţională a tuturor NODULILOR SECUNDARI, cumulată cu forţa de atracţie a
NODULULUI CENTRAL, determină valoarea masei universale. Caracterul CREAŢIONIST-
ŞTIINŢIFIC al Teoriei ,, FARGHET ” respectă atât conceptul biblic al CREAŢIEI UNIVERSULUI de
către DUMNEZEU cât şi conceptele fundamentale ale ştiinţelor fizice şi matematice moderne.
Prin aspectul CREAŢIONIST, Teoria ,, FARGHET ” consideră apa ( H 2O ) drept element
fundamental al originii UNIVERSULUI. Deci forţa gravitaţională a NODULILOR GRAVITAŢIONALI
acţionează asupra unui VOLUM imens de APĂ.
Prin Teoria RELATIVITĂŢII GENERALIZATE este stabilit că orice corp material care emite
unde gravitaţionale, pierde energie.
În consecinţă în punctele de intersectare a undelor gravitaţionale se produce un schimb intens
de gravitoni care are drept urmare eliberarea unei cantităţi de energie. Energia eliberată transformă
APA în vapori, care vor fi atraşi gravitaţional spre trei puncte de atracţie:
3
 1) Corpul cosmic 1 emiţător de unde gravitaţionale;
2) Corpul cosmic 2 emiţător de unde gravitaţionale;
3) NODULII gravitaţionali formaţi din intersectarea undelor.

Conform relaţiei dintre masă şi gravitaţie cantitatea de apă sub formă de vapori concentrată în
NODULII GRAVITAŢIONALI va fi direct proporţională cu valoarea forţei lor de atracţie.
Perfectul echilibru al masei reţinute de NODULII GRAVITAŢIONALI, arată primul aspect
fundamental al Teoriei ,, FARGHET ”.
Masa de materie din UNIVERS este perfect echilibrată de FORŢA GRAVITAŢIONALĂ, care
împiedică prăbuşirea găurii-negre cuantice, din Teoria BIG-BANG, spre momentul de singularitate
zero.
Capacitatea de portanţa a NODULILOR GRAVITAŢIONALI este direct proporţională cu masa
UNIVERSULUI.
În această acţiune primordială elaborată prin Teoria ,, FARGHET ”, viteza gravitonilor este
superioară tuturor vitezelor din UNIVERS.
Datorită vitezei superioare VITEZEI LIMITĂ stabilită de ALBERT EINSTEIN, gravitonii au
determinat constantele fundamentale ale naşterii UNIVERSULUI.
Transferul de energie şi repartizarea echilibrată a masei universale a fost posibilă numai
datorită vitezei superioare a gravitonilor prin unde gravitaţionale.
În cazul că în UNIVERS ar fi acţionat numai viteza limită stabilită de ALBERT EINSTEIN,
UNIVERSUL actual nu ar fi existat niciodată.
Masa de energie din momentul BIG-BANG s-ar fi împrăştiat iremediabil în spaţiu fără a avea
nici o şansă de a se structura vreodată în formele existente în UNIVERS.
Structurile UNIVERSULUI de după momentul BIG-BANG au fost asigurate de forţa
gravitaţională a NODULILOR formaţi de undele gravitaţionale intersectate înainte ca energia să aibă
timpul de a se pierde în spaţiu.
NODULII GRAVITAŢIONALI s-au format înaintea expansiunii generată de BIG-BANG şi au
asigurat masei de energie posibilitatea structurării în formele UNIVERSULUI actual.
Datorită NODULILOR GRAVITAŢIONALI din UNIVERS există rarefierea materiei din spaţiul
cosmic şi de aceea nu vedem cum stelele se prăbuşesc unele spre altele. Nebuloasele de gaze şi praf
cosmic se formează în jurul şi în lungul undelor gravitaţionale, iar în punctele de intersectare ale
acestora se formează corpurile cosmice masive din UNIVERS.
Datorită NODULILOR GRAVITAŢIONALI corpurile cosmice par suspendate în spaţiu şi
datorită imposibilităţii de percepţie a gravitonilor BIBLIA ne arată că pământul a fost suspendat ,, pe
NIMIC ”.
Datorită NODULILOR GRAVITAŢIONALI din UNIVERS există ordinea perfectă dintre
corpurile cosmice şi echilibrul perfect, de neînţeles pentru savanţi.
Datorită NODULILOR GRAVITAŢIONALI formaţi cu viteze superioare vitezei limita stabilită
de ALBERT EINSTEIN este posibilă structura atomică şi moleculară a tuturor formelor existente în
UNIVERS.
Datorită vitezei gravitaţionale imense este posibilă viaţa în toate formele cunoscute şi
perpetuarea ei în timp şi spaţiu.
Acest fundament stabilit prin Teoria ,, FARGHET ” permite ceea ce a fost imposibil până în
prezent: identificarea şi clasificarea UNDELOR GRAVITAŢIONALE.
Teoria ,, FARGHET ” a elaborat modalitatea de percepţie prin calcul a tuturor undelor
gravitaţionale din UNIVERS, deschizând astfel calea UNIFICĂRII tuturor teoriilor parţiale într-o
teorie unică:

MAREA TEORIE UNIFICATĂ A UNIVERSULUI.

4
 Pe baza acestei UNIFICĂRI, autorul şi coautorul-sponsor al Teoriei ,, FARGHET ” au elaborat
primul proiect de importanţă epocală pentru omenire:

PROIECTUL ,, FARGHET ” de prezicere pe termen lung şi cu exactitate a

evenimentelor catastrofice terestre şi universale.

În încheierea acestei fundamentări a vitezei gravitonilor din UNIVERS, ţinem să reamintim că

numai aspectul CREAŢIONIST-ŞTIINŢIFIC al Teoriei ,, FARGHET ” a făcut posibilă această
fundamentare, pe care o veţi regăsi în paginile acestei comunicări cu aplicabilitate în toate structurile
UNIVERSULUI, începând de la nivel SUBCUANTIC până la METAGALAXIE.

CLASIFICAREA FORŢELOR GRAVITAŢIONALE DIN

UNIVERS în conformitate cu Teoria ,, FARGHET ”

În Teoria ,, FARGHET ” sunt considerate trei clase de forţe gravitaţionale, care acţionează prin
unde şi intersectări de unde gravitaţionale:
1. forţa gravitaţională centrală a UNIVERSULUI;
2. forţa gravitaţională de axă;
3. forţa gravitaţională de portanţă care mai este denumită prin Teoria ,, FARGHET ” - FORŢA
GRAVITAŢIONALĂ SLABĂ, şi care este o forţă derivată.

CLASA 1
FORŢA GRAVITAŢIONALĂ CENTRALĂ A UNVERSULUI

Această forţă gravitaţională acţionează prin zonele de CASP POLAR ale celor două corpuri
sferice cu densităţi cumulate, conform definiţiei de bază a Teoriei ,, FARGHET ”. Prin întâlnirea şi
intersectarea undelor gravitaţionale emise de cele două corpuri materiale sferice, se formează
NODULUL de forţă gravitaţională CENTRALĂ a UNIVERSULUI.
Prin interacţiunea undelor gravitaţionale are loc procesul de legătură gravitaţională dintre
corpurile materiale sferice stabilite prin Teoria ,, FARGHET ”, conform desenului din planşa 1.

Interacţiunea acestor unde produce următoarele efecte:

1. Ţine legate cele doua corpuri sferice materiale prin puterea undelor gravitaţionale şi a
NODULULUI gravitaţional format în punctul de întâlnire şi intersectare a undelor.
2. Produce eliberarea de energie la nivelul NODULULUI CENTRAL al UNIVERSULUI prin
acţiunea de intersectare a undelor gravitaţionale. NODULUL CENTRAL asigură atât
temperaturile necesare transformării apei în vapori, acreţia acestora în NODUL, precum şi
generarea temperaturilor propice declanşării momentului BIG-BANG, prin difuzia de unde şi
formarea NODULILOR SECUNDARI.
3. Asigură legăturile fundamentale ale tuturor structurilor UNIVERSULUI, prin intersectarea lor
în NODULI SECUNDARI. În punctele lor de intersectare aceste unde gravitaţionale produc
apariţia undelor gravitaţionale de axă. Numărul undelor intersectate şi valoarea lor cumulată,
determină valoarea masei ce va fi captată de NODULUL gravitaţional SECUNDAR. Forţa
gravitaţională va susţine o masă echivalentă în spaţiul UNIVERSULUI, determinând o acreţie
echilibrată a maselor de particule din UNIVERS.
4. Aceste unde gravitaţionale emit continuu energie sub formă de gravitoni, conform TEORIEI
RELATIVITĂŢII GENERALIZATE. Această energie este un schimb continuu de gravitoni,
schimb care face ca undele gravitaţionale să dezvolte numai forţa de atracţie, deci în punctul de
5
 schimb gravitonic CENTRAL al UNIVERSULUI, produce un efect de atracţie, conform Legii
ATRACŢIEI UNIVERSALE dintre două corpuri;
5. Prin intersectare, undele gravitaţionale generatoare ale UNIVERSULUI produc legături prin
NODULUL CENTRAL şi prin NODULII SECUNDARI din UNIVERS. Aceste legături determină
mişcarea de rotaţie a celor două corpuri sferice într-un sens unic şi cu aceeaşi viteză.
NODULUL CENTRAL al UNIVERSULUI are cea mai slabă mişcare de rotaţie fiind format pe
axa comună a celor două corpuri materiale sferice, stabilite prin Teoria ,, FARGHET ”.
Conform Teoriei ,, FARGHET ” toate masele de materie din UNIVERS se deplasează spre
NODULUL CENTRAL atunci când valoarea masei o depăşeşte pe cea portanţă gravitaţională.
Acest efect este generator al GĂURILOR-NEGRE din UNIVERS.

CLASA 2
FORŢA GRAVITAŢIONALĂ DE AXA

Această forţă este generată de intersectarea undelor gravitaţionale emise de cele două corpuri
materiale sferice stabilite prin Teoria ,, FARGHET ”, cu undele emise de NODULUL CENTRAL.
Conform Legii Gravitaţiei Universale valoarea NODULULUI central al UNIVERSULUI este direct
proporţional cu produsul maselor generatoare de unde gravitaţionale şi invers proporţional cu pătratul
distanţei dintre mase. Acest principiu se aplică numai în cazul modulului rezultat din întâlnirea axelor
celor două corpuri sferice. Conform desenului din planşa 2, undele gravitaţionale care se intersectează
sunt cuprinse în două conuri cu aceeaşi bază iniţială. Înălţimea celor două conuri reprezintă unda
gravitaţională de axă a celor două corpuri sferice stabilite prin Teoria ,, FARGHET ”.
În centrul cercului care este baza comună a celor două conuri de unde gravitaţionale se află
CENTRUL UNIVERSULUI. Acest centru emite unde gravitaţionale pe raza unei sfere, iar undele emise
vor intersecta toate undele care formează cele două conuri. NODULII astfel formaţi sunt determinanţi
ai structurilor materiale ale UNIVERSULUI şi se numesc NODULI SECUNDARI.
Forţa gravitaţională de axă, defineşte prin însăşi denumirea ei, axele de rotaţie ale tuturor
structurilor mari din Univers: galaxii, roiuri de galaxii, superroiuri de galaxii, Metagalaxia.
Aceste unde gravitaţionale sunt undele secundare care compun conurile de unde cu bază
comună şi undele gravitaţionale emise din centrul UNIVERSULUI.
Numărul de unde intersectate determină valoarea de atracţie gravitaţională a fiecărui punct de
intersectare, care este un NODUL GRAVITAŢIONAL SECUNDAR.
Masele de materie care prin acreţie vor forma o structură galactică, vor avea o valoare
corespunzătoare forţei de atracţie gravitaţională a NODULULUI în cauză. Forţa gravitaţională de axă
asigură materiei suspensia în spaţiul cosmic. Prin efectul de intersectare cu alte unde, forţa
gravitaţională de axă este aptă să susţină mase de materie cum ar fi nucleele galactice din UNIVERS.
În considerarea lor singulară, undele gravitaţionale de axă susţin mase de materie sub formă de
nebuloase de praf şi gaze cosmice.
Când valoarea masei de materie condensată într-un NODUL format prin intersectarea undelor
de axă depăşeşte valoarea de portanţă a NODULULUI, masa de materie cade în spaţiu. Traiectoria de
cădere va fi numai în lungul unei unde de axă şi numai cu direcţionare spre centrul UNIVERSULUI.
Fenomenul de cădere al maselor în spaţiul cosmic a fost perceput cu multă vreme în urmă de
astronomi, dar numai fizicianul JOHN WHEELER l-a catalogat în anul 1969, denumindu-l GAURĂ-
NEAGRĂ.
Reputatul savant STEPHEN W. HAWKING a elaborat teorii speciale despre găurile-negre fără
a le afla însă conotaţia exactă. Prin Teoria ,, FARGHET ” fenomenul de GAURĂ-NEAGRĂ este
descifrat definitiv, după cum vom elabora în capitolul GĂURI-NEGRE în UNIVERS .

CLASA 3
FORŢA GRAVITAŢIONALĂ DE PORTANŢĂ
numită şi FORŢA GRAVITAŢIONALĂ SLABĂ, în Teoria ,, FARGHET ”
6
 Aceasta forţă este o forţă gravitaţională derivată şi acţionează pe raza unui disc în limita zonei
de atracţie emisă de nucleul unei mase cosmice mari. Discul de atracţie este mai subţire la centru şi
mai gros la periferie, conform Legii Difuziei Undelor Gravitaţionale stabilită prin Teoria ,, FARGHET”
şi conform desenului din planşa 3. Prin însăşi denumirea ei, forţa gravitaţională de portanţă susţine în
spaţiul cosmic componentele aferente unui nucleu galactic.
În cazul nostru, aceste componente sunt braţele galactice. Numărul de unde gravitaţionale de
axă intersectate determină numărul de braţe ale unei galaxii. Deci, intersectarea a două unde va genera
o galaxie cu două braţe, trei unde intersectate vor genera o galaxie cu trei braţe, şi aşa mai departe…
Sub aspect individual, forţa de portanţă gravitaţională, devine undă de axă atunci când se
intersectează cu o altă undă de portanţă.
Acest caz se aplică sistemelor solare, care i-au naştere în punctele de intersectare a două sau
mai multe unde gravitaţionale de portanţă, conform desenului din planşa 4.
În încheierea acestui capitol, forţa gravitaţională din UNIVERS clasificată prin Teoria ,,
FARGHET ” are următoarele caracteristici:

FORŢA GRAVITAŢIONALĂ din UNIVERS este UNICĂ sub toate aspectele şi acţionează în
toate formele ei ca FORŢĂ DE ATRACŢIE.

În completare ar fi de adăugat încă două definiţii complementare:

FORŢA GRAVITAŢIONALĂ din UNIVERS acţionează prin unde gravitaţionale care sunt
formate din gravitoni. Aceştia nu au masă proprie, sarcini electrice şi se deplasează în spaţiul cosmic
cu viteze superioare vitezei luminii.

FORŢA GRAVITAŢIONALĂ din UNIVERS acţionează prin intersectarea undelor

gravitaţionale, generând în punctele lor de intersectare, formarea NODULILOR GRAVITAŢIONALI
care susţin în spaţiu corpurile cosmice materiale din UNIVERS.

ASPECTELE GRAVITAŢIEI UNIVERSALE

determinate prin Teoria ,, FARGHET ”

CAPITOLUL 1.
FORMAREA PARTICULELOR ELEMENTARE

Teoria ,,FARGHET ” demonstrează prin aplicabilitatea principiului de baza, o lege unică a

gravitaţiei din UNIVERS. Această nouă LEGE a GRAVITAŢIEI deschide calea înţelegerii şi identificării
exacte a tuturor aspectelor UNIVERSULUI în care existăm.
LEGEA GRAVITAŢIEI stabilită prin Teoria ,, FARGHET ” este aplicabilă de la nivelul
particulelor elementare până la UNIVERS, înţelegând prin aceasta că absolut toate structurile şi
substructurile UNIVERSULUI sunt dominate şi subordonate acestei LEGI unice.

7
 În viziunea fizicii clasice, gravitonul este o particulă fără masă proprie şi fără sarcină electrică.
Gravitonul se deplasează în spaţiu cu viteze superioare vitezei-limită a luminii în vid, stabilită de
ALBERT EINSTEIN. Existenţa vitezei gravitonului sub acest aspect este stabilit prin Teoria ,,
FARGHET ”.
Gravitonul exercită întotdeauna o forţă de atracţie. Această forţă se cumulează – doi gravitoni
exercită o forţă de atracţie de două ori mai mare decât un singur graviton.
Mai mulţi gravitoni compun o undă gravitaţională. Valoarea de atracţie a unei unde
gravitaţionale este egală cu numărul de gravitoni care o compun, înmulţit cu valoarea de atracţie a
unui singur graviton.
Undele gravitaţionale sunt clasificate prin Teoria ,, FARGHET ” în trei clase principale.
Am scris principale, datorită aspectului dominant al acestor clase de unde gravitaţionale la
scară universală. Fiecare clasă principală are categorii secundare definitorii, care în esenţă sunt
diferenţiate de forţa de atracţie a unei unde de o alta undă.
Undele gravitaţionale cele mai simple, sunt formate din gravitoni legaţi în linie dreaptă.
Aceste unde sunt imperceptibile cu mijloacele existente în prezent, cum şi clasele de unde
gravitaţionale nu pot fi detectate şi nici înţelese ca atare.
Teoria ,, FARGHET ” face posibilă interpretarea corectă a gravitonului, prin instituirea
formulei de calcul, având ca referinţă valoarea de atracţie a unui singur graviton.
Această valoare este determinată prin stabilirea masei pe care o poate susţine un graviton.
Împărţind greutatea masei de hidrogen la numărul de unităţi electronice ale protonului şi electronului,
aflăm numărul de atomi de hidrogen care compun masa supusă calculului.
Fiecare unitate electronică din componenţa atomului, corespunde unui graviton. Dacă protonul
are 1833 unităţi electronice, iar electronul o unitate electronică, valoarea totală va fi de 1833 + 1 = 1834
gravitoni. Prin acest calcul simplu, gravitonul devine purtător de unitate electronică. Cum unitatea
electronică este o unitate de masă, rezultă că protonul ( de pildă ) este format din 1833 unităţi de masă
care sunt purtate de 1833 de gravitoni.
Luând în considerare componenţa protonului stabilită prin Teoria ,, FARGHET ” rezultă că
quarcii şi gluonii din proton au următoarele valori gravitonice:
1833
------------- = 305,5 unităţi gravitonice.
6
Numărul 305,5 reprezintă numărul de gravitoni care compun masa unui quarc.
Numărul de 3 quarci înmulţit cu numărul 305,5 ne dă produsul 916,5 – acest număr reprezintă
numărul de gravitoni care poartă masa quarcilor.
305,5
Cum fiecărui quarc îi corespunde trei gluoni, numărul ------------- ne dă valoarea masei
3
unui gluon şi respectiv numărul de gravitoni care poartă masa gluonilor.
Numărul de gravitoni care poartă masa gluonului este de
305,5
------------- = 101,833333333.
3
Prin urmare numărul de gravitoni care poartă masele particulelor elementare este egal cu
numărul unităţilor electronice care compun acele particule.

1 QUARC = 305,5 gravitoni,

1 GLUON = 101,833333333 gravitoni.

Prin considerarea acestui calcul simplu, masa de hidrogen care compune un atom, corespunde
prin împărţirea în unităţi electronice numărului de gravitoni care susţin sau poartă masa atomului.
Observăm că în cazul quarcului avem 5 subunităţi după virgulă şi 83 de subunităţi după virgulă
în cazul gluonului.
Aceste subunităţi corespund părţilor de undă gravitaţională care leagă quarcii şi gluonii
împreună în proton.
8
 În desenul din planşa 1, redăm repartizarea acestor valori gravitonice.
Masa cumulată a trei gluoni este egală cu masa unui quarc, ceea ce pune în evidenţă caracterul
acţiunii grupurilor de gluoni. Gluonii au rolul neutronului din orice atom. Aşa cum neutronul din atom
asigură prin forţa centripetă echilibrul mişcării protonului, la fel şi gluonii asigură forţa centripetă şi
echilibrul mişcării quarcului.
Din acest motiv masa unui quarc este egală cu masa a trei gluoni, cum şi masa neutronului este
egală cu cea a protonului.
Între quarc şi gluoni acţionează sub aspectul de legătură, gravitonii corespondenţi subunităţilor
fiecărei mase ( 0,5 în quarc şi 0,83 în gluon ).

În planşa 1, se văd prelungirile undelor gravitaţionale de axă ale quarcilor din componenţa
protonului. Aceste unde asigură legăturile atomice, fapt care trebuie sa conducă la revizuirea ideii ca
sarcina electrică leagă atomii prin electroni. Forţa electrică a electronului asigură orientarea quarcilor
cu sarcina plus spre exterior şi nicidecum legăturile atomice.
Legăturile atomice sunt asigurate de GRAVITONI atât la nivelul particulelor elementare cât şi
în întregul UNIVERS. Este imposibil ca o masă cu valoarea de o unitate electronică să asigure legătura
unor mase de 1840 ori mai mari. În conformitate cu cele stabilite prin Teoria ,, FARGHET ” privitor la
componenţa şi aspectul legăturilor interne ale protonului, ideea legăturilor prin sarcini electrice opuse
trebuie radical revizuită.
Gravitonii poartă unităţi de masă în spaţiu şi asigură prin unde gravitaţionale formarea tuturor
structurilor UNIVERSULUI.
La nivelul particulelor elementare acţiunea gravitonilor prin intersectarea de unde
gravitaţionale, determină primele formaţiuni de structuri materiale.
Nu există absolut nici o structură materială în UNIVERS fără a fi purtată de GRAVITONI sau
UNDE GRAVITAŢIONALE.

În planşele 1, 2, 3, 4, 5 şi 6 redăm grafic modalitatea de formare a particulelor elementare.

Formarea unor particule elementare este posibilă numai prin intersectarea undelor
gravitaţionale în forma lor cea mai simplă. Numai în punctul de intersectare a două unde
gravitaţionale se poate forma o particulă elementară ( quarci sau gluoni ). Numărul undelor
gravitaţionale intersectate este determinant al structurilor atomice complexe, în deplina conformitate
cu Teoria ,, FARGHET ”. Trăim într-un UNIVERS plin de gravitoni, într-un ocean gravitonic, care
acţionează asupra tuturor componentelor din UNIVERS. Principiul de baza al Teoriei ,, FARGHET ”
arată că sarcinile electrice asigură materiei posibilitatea de a nu se condensa într-o masă informă, iar
gravitonii prin unde gravitaţionale asigură structurarea materiei în formele atomice, moleculare, etc…
care compun întregul UNIVERS.
Structurile formate emit la rândul lor unde gravitaţionale echivalente ca forţă de atracţie, cu
masele care le emit. Undele gravitaţionale sunt determinante în formarea tuturor structurilor din
UNIVERS.
În inima munţilor, depozitele de minereuri diverse se formează datorită undelor gravitaţionale
emise de structura munţilor şi componenţa atomică a acestor structuri.
Reacţia termonucleară este posibilă tocmai datorită faptului că fiecare nou element emite un
număr sporit de unde gravitaţionale a căror intersectare produce noduli mai complecşi care permit
legături atomice mai mari. Este suficient ca heliul să absoarbă un alt atom de heliu, pentru ca noua
masă să emită noi fascicule de unde gravitaţionale. Noile unde gravitaţionale produc noduli cu
ramificaţii mai dense care vor compune un nou atom.
În sens invers, procesul fisiunii nucleare, determină prin smulgerea protonilor din atomi,
exercitarea forţei centrifuge a neutronilor. Neutronul rămas liber străpunge spaţiul şi materia cu o
forţă echivalentă cu cea imprimată de viteza de rotaţie din atom.
În cazul dezintegrării protonului, quarcii se asimilează prin forţa sarcinilor electrice, iar gluonii
( la fel ca neutronii ) străpung materia şi spaţiul cu forţe neînchipuit de mari.

9
 Sub acest aspect explicaţiile asupra temperaturilor generatoare de BIG-BANG sunt accesibile în
forma lor exactă.
Undele gravitaţionale determină prin numărul lor de intersectare formarea tuturor formelor
materiale atomice din UNIVERS.
Undele gravitaţionale intersectate ne influenţează direct sub toate aspectele vieţii terestre şi
universale.
Integrarea Teoriei ,, FARGHET ” va determina descifrarea tuturor enigmelor vieţii terestre şi a
tuturor misterelor. Clasificarea acţiunilor gravitonice prin calcul este datoria matematicienilor şi a
fizicienilor la nivel universitar mondial.
Teoria ,, FARGHET ” a stabilit principiul de bază al aplicabilităţii sale în tot UNIVERSUL, ceea
ce este suficient pentru ca procesul de clasificare să poată fi realizat.
Mijlocul de referinţă este Teoria ,, FARGHET ”, deci principiul de bază este potenţial activ atât
în descifrarea tuturor tainelor materiei, cât şi a acţiunii forţei gravitaţionale în întregul UNIVERS.

CAPITOLUL 2.
APLICABILITĂŢILE TEORIEI ,, FARGHET ” în toate domeniile

a) Teoria ,, FARGHET ” aplicată în domeniul medicinii poate determina rezolvarea tuturor

cazurilor de boli considerate incurabile. La nivelul corpului uman, undele gravitaţionale acţionează
conform Teoriei ,, FARGHET ”.

Exemple:
- spondiloza cervicală cunoscuta sub numele de LUMBAGO, este determinată de formarea unor
excrescenţe de natură osoasă, care ating nervul sciatic. Undele gravitaţionale emise de: scaune
de lemn şi fier, pereţi prea apropiaţi de scaun, legăturile tari în jurul brâului ( curea, centură de
piele ), şederea îndelungată cu spatele spre o structură materială din lemn, fier, piatră, piele,
produc formarea unor noduli gravitaţionali în locurile unde oasele corpului uman sunt cel mai
apropiate de sursele enumerate mai sus. Locul unde se instalează sciatica este locul cel mai
expus – stratul de piele şi muşchi este superficial, comparativ cu alte zone ale corpului uman.
Acelaşi fenomen se întâmplă la genunchi, coate, creştet, frunte, unde apar în mod misterios
bolile reumatismale.
- influenţa undelor gravitaţionale determină formarea pietrelor la rinichi, la fiere, la ficat şi tot
această influenţă determină apariţia tumorilor din organism.
- cancerul la sân la femei, chisturile la bărbaţi şi alte boli, apar datorită influenţei undelor
gravitaţionale. Aşa cum copacii au noduli în trunchiul lor, la fel se întâmplă şi în corpul uman.
- migrenele apar în special în zilele noroase şi ploioase. Fenomenele atmosferice sunt
determinate de unde gravitaţionale şi acţionează direct asupra corpului uman.
- starea de slăbiciune resimţită primăvara când oamenii ies din case în bătaia vânturilor de
primăvară se datoreşte acţiunii undelor gravitaţionale care produc vânturile de primăvară. Nu
lipsa vitaminelor, ci acţiunea undelor gravitaţionale asupra organismului uman produce starea
de slăbiciune. Expunerea îndelungată într-un câmp cu intensă acţiune gravitaţională smulge
din energia trupului uman. Energia este rezultatul arderii vitaminelor care se intensifica în
aceste perioade de primăvară. Energia ,, furată ” de undele gravitaţionale este echivalentul
vitaminelor consumate de corp prin ardere şi astfel la analize apar acele misterioase carenţe de
vitamine.
Sunt numai câteva exemple care pot determina apariţia bolilor sub efectul undelor
gravitaţionale.
De ce simţiţi că vă este frig într-o peşteră?! Undele gravitaţionale intense emise de structura
peşterii, vă ,, fură ” din energia calorică. Undele gravitaţionale prin structura lor gravitonică sunt
purtătoare de energie şi masă. O şedere prelungită într-o peşteră formată din minereu de fier produce
apariţia reumatismelor, a sciaticii, a chisturilor şi nodulilor osoşi precum şi apariţia cancerului în
diverse forme.
10
 Undele gravitaţionale emise de minereul de fier produce noduli care au mai mult de 26 de
ramificaţii atomice. La nivelul organismului uman, nu există structuri formate din 26 de componente
atomice ( proton, neutron, electron – câte 26 din fiecare ) în stare unică, ci numai în combinaţii unice.
Astfel, şederea într-un asemenea câmp gravitaţional acţionează asupra organismului prin
efectele arătate mai sus.
Purtarea brăţărilor metalice ( ceas, bijuterie, etc ) produce apariţia reumatismelor la
încheietura mâinii pe care purtaţi brăţara.
Undele gravitaţionale acţionează nociv asupra încheieturii, prin exemplul arătat mai înainte.
Aceste exemple sunt suficiente pentru a determina începerea studiului medicinii în plan mondial, prin
implementarea aspectelor Teoriei ,, FARGHET ”.
Ideea despre medicină trebuie revizuită!

Atunci când cercetătorii privesc microorganisme la microscop, trebuie să înţeleagă că acele

microorganisme se structurează conform nodulilor gravitaţionali formaţi din undele emise de
lamelele de sticlă, componentele microscopului, utilajele înconjurătoare!!!

b) Teoria ,, FARGHET ” aplicată în domeniul prospecţiunilor miniere, poate determina cu

precizie ce zăcământ se află în inima muntelui şi în ce cantitate. Baza de calcul este formată din
următoarele date:
- determinarea componenţei atomice a materiei de suprafaţă a muntelui;
- rezultantele atomice dintre undele gravitaţionale intersectate emise de structurile atomice de
suprafaţă ale muntelui.

c) Teoria ,, FARGHET ” aplicată în domeniul interioarelor, în construcţii de case şi alte edificii,

vă arată cu precizie efectul materialelor folosite asupra corpului uman. Aceleaşi efecte vor fi
determinate cu precizie în toate locurile de muncă din industrie, luându-se măsuri în consecinţă.

d)Teoria ,, FARGHET ” aplicată în domeniul construcţiilor de maşini va conduce la realizarea

optimizării materialelor din care sunt realizate mijloacele de transport. În transportul aerian şi
maritim, Teoria ,, FARGHET ” are aceeaşi deschidere benefică spre o lume a viitorului.

e) În învăţământul de toate gradele, Teoria ,, FARGHET ” va optimiza viziunea asupra sălilor de

curs, a mobilierului şi a clădirii în esenţă, pentru obţinerea unor parametri optimi de asimilare a
cunoştinţelor.

Teoria ,, FARGHET ” are aplicabilitate în toate domeniile şi la toate nivelele de viaţă.

Pierdem enorm de mult în viaţă datorită neînţelegerii efectelor Teoriei ,, FARGHET ” asupra
omenirii. Studiul aprofundat şi susţinut în toate domeniile, prin implementarea celor stabilite de
Teoria ,, FARGHET ” este imperios necesar.
Rezultatele nu vor întârzia să apară; se vor vedea repede roadele implementării Teoriei ,,
FARGHET ” în viaţa întregii lumi terestre.
În încheiere să nu uităm că Teoria ,, FARGHET ” este rodul celor scrise de MOISE în BIBLIE,
conform celor arătate de DUMNEZEU.

GAURILE-NEGRE DIN UNIVERS

11
COMENTARIU

Fenomenul numit gaură-neagră, de către savantul JOHN WHEELER în 1969 este perceput de
astronomi sub aspectul unei prăbuşiri în sine însele a maselor stelare din UNIVERS. Mai precis
găurile-negre sunt urmarea şi rezultatul compactării materiei în stele; ele emit unde gravitaţionale
foarte puternice, capabile să reţină şi particulele de lumină – FOTONII, care se deplasează cu viteze de
300 000 km/ secundă.
Se presupune că aceste stele supradense cad în spaţiu sub greutatea unor mase de ordinul
miliardelor de tone pe cm3. În locul de cădere al acestor stele rămâne practic o gaură-neagră în spaţiu.
Prin studiul Teoriei ,, FARGHET ” s-au realizat următoarele concluzii:

a) dacă momentul BIG-BANG a fost posibil, este cert ca o gaură-neagră cuantică nu poate să
cadă în spaţiu spre singularitate zero. O gaură-neagră cuantică având masa UNIVERSULUI
nostru, nu ar fi avut nici o şansă de a produce momentul BIG-BANG, odată ce se consideră
că pot cade spre singularitate zero găuri-negre cu mase de miliarde de ori mai mici.
Ipoteza că o astfel de cădere a masei condensate a unei stele poate ieşi în altă parte a
UNIVERSULUI sau într-o altă dimensiune este mai mult decât fantastică.
În UNIVERS domină legile atracţiei gravitaţionale, care nu permit materiei ,, să cadă spre
singularitate zero ” sau spre alte dimensiuni.

Că materia din UNIVERS se reciclează continuu este adevărat, deci nu pot exista stele
supradense sau găuri-negre în care energia să fie stocată definitiv.
Găurile-negre sunt o formă de transfer al maselor stelare şi implicit de transfer al energiei,
conform ecuaţiei E = m · c2 .
În studiul Teoriei ,, FARGHET ”, masa stelei supradense se deplasează cu o viteză impusă
de o traiectorie bine determinată, care se numeşte UNDĂ GRAVITAŢIONALĂ OPTIMĂ.
Punctul spre care se deplasează masa stelară este o zonă de intersectare a două sau mai
multe unde gravitaţionale.
Acest punct se numeşte prin Teoria ,, FARGHET ” – NODUL GRAVITAŢIONAL.
Astfel, masa stelară poate ajunge într-un NODUL GRAVITAŢIONAL apt să-i susţină
greutatea, în primul caz.
În al doilea caz, masa stelară în cădere pe traiectoria undei gravitaţionale, ajunge în punctul
unui NODUL GRAVITAŢIONAL care conţine materie, deci se produce un impact, o
explozie şi o eliberare a energiei din ambele mase.
Teoria ,, FARGHET ” fundamentează ideea căderii masei stelare supradense, spre un
NODUL GRAVITAŢIONAL care nu conţine materie. Dacă NODULUL GRAVITAŢIONAL
este apt să susţină materia supradensă a stelei, masa stelară devine STABILĂ în SPAŢIU.
Sensul de cădere al masei stelare produce curbarea spaţiu-timpului spre NODULUL
GRAVITAŢIONAL, antrenând astfel căderea turbionară a particulelor de materie aflate în
raza de producere a acestui eveniment. Din acest motiv sunt observate emanaţii de raze x şi
gamma la orizontul găurilor-negre.
Deplasarea particulelor cu viteze sporite în sens turbionar, dă naştere la ciocniri între
particule care astfel eliberează energie, conform TEORIEI RELATIVITĂŢII
GENERALIZATE. Emisia de energie este observată numai la orizontul găurii-negre şi nu în
interiorul ei. Acest fapt arată că masele de materie care continuă să cadă în gaura-neagră,
antrenează şi ciocnesc particule de materie în sensul lor de deplasare, cunoscut ca ,, efect
de cadă ”.
Conform desenului din planşa 5, căderea masei stelare condensate se va face în lungul axei
de rotaţie, care în Teoria ,, FARGHET ” este UNDA GRAVITAŢIONALĂ OPTIMĂ de AXĂ.
Desenul din planşa 6, ilustrează ajungerea masei stelare într-un NODUL
12
 GRAVITAŢIONAL, unde îşi amplifică mişcarea de rotaţie în jurul axei. Sarcina electrică
induce forţa magnetică şi la polii masei stelare apar zonele de CASP POLAR. Astfel, gaura-
neagră de tip ,, FARGHET ”, va dezvolta o atracţie dublă ( MAGNETICĂ +
GRAVITAŢIONALĂ ) care va capta particule de materie şi din afara orizontului de
eveniment, conform desenului din planşa 7. Această atracţie dublă acţionează şi asupra
particulelor de lumină ( fotonii ), fapt care a condus la denumirea de gaură-neagră, dată de
savantul american JOHN WHEELER.
Captarea continuă a particulelor de materie din jurul găurii-negre încetează atunci când în
raza de dublă atracţie nu mai există materie.
Cum acest eveniment antrenează spaţiul-timp, ne aflăm în prezenţa unei sfere de atracţie
care va fi percepută ca o gaură-neagră în spaţiu.

b) În cazul 2, masa stelara în cădere poate întâlni o alta masă într-un alt NODUL
GRAVITAŢIONAL. Se produce un impact, o explozie şi o eliberare a energiei ambelor mase.
Masele expulzate din explozie vor gravita în jurul NODULULUI GRAVITAŢIONAL,
sfârşind prin a se concentra în NODUL şi în jurul acestuia. NODULUL poate deveni o mică
galaxie sau se poate produce o nouă cădere a masei în sine însăşi, deci se formează o nouă
stea condensată şi apariţia unei noi găuri-negre. Dacă greutatea masei stelare condensate
nu poate fi susţinută de NODULUL GRAVITAŢIONAL, steaua va cade spre un alt NODUL,
pe traiectoria determinată de unda gravitaţională de AXĂ.

CONCLUZII FINALE LA CAPITOLUL

GĂURI-NEGRE ÎN UNIVERS

a) În ambele cazuri expuse mai înainte, găurile-negre de tip ,, FARGHET ” eliberează energie
conform TEORIEI RELATIVITĂŢII GENERALIZATE.

b) În primul caz, captarea continuă de masă din orizontul evenimentului, produce un aport de
energie, care este eliberată prin unde gravitaţionale.
Dacă rata de acumulare de masă este mai mare decât rata eliberării de energie, masa stelară
condensată va cade spre un NODUL GRAVITAŢIONAL, apt să-i menţină greutatea sporită.
Conform calculelor astronomice, masele stelare care depăşesc de 3,2 ori masa Soarelui,
devin găuri-negre.
În realitate, pot exista găuri-negre mult mai mari şi chiar mai mici. Nu masa stelară este
definitorie pentru apariţia unei găuri-negre, ci puterea de portanţă a unui NODUL
GRAVITAŢIONAL.

Când masa unei stele devine mai mare decât puterea de portanţă a NODULULUI
GRAVITAŢIONAL în care s-a format steaua, aceasta devine instabilă, conform limitei
stabilite de fizicianul indian CHANDRASEKHAR.
Limita CHANDRASEKHAR stabileşte valoarea de portanţă a maselor stelare în NODULII
GRAVITAŢIONALI.
Astfel limita maximă CHANDRASEKHAR defineşte o masă stelară susţinută de un NODUL
GRAVITAŢIONAL format din numărul maxim de unde gravitaţionale intersectate, conform
desenului din planşa 4.

13
 Limita minima CHANDRASEKHAR defineşte o masă stelară susţinută de un NODUL
GRAVITAŢIONAL format din intersectarea a numai două unde gravitaţionale, sau poate fi
posibilă şi o rotire continuă a masei stelare pe axa care este unda gravitaţională.
În acest ultim caz stelele nu vor avea niciodată stabilitate. Steaua se va roti în jurul axei
sale, care este unda gravitaţională cu viteza mereu sporită.
În acelaşi timp steaua va ,, aluneca ” pe undă, înainte sau înapoi, în funcţie de câmpurile de
atracţie care acţionează la capetele undei gravitaţionale.

ORIGINEA UNIVERSULUI
elaborata prin teoria ,, FARGHET ”

Teoria ,, FARGHET ” susţine Teoria BIG-BANG, elaborată de fizicianul G. GAMOW, arătând

atât cauzele temperaturilor din momentul BIG-BANG, cât şi structurarea UNIVERSULUI în formele
actuale.
Teoria ,, FARGHET ” răspunde tuturor întrebărilor actuale şi unifică toate teoriile parţiale
elaborate până în prezent, realizând astfel TEORIA UNIFICATĂ A UNIVERSULUI.
Principiul de baza al Teoriei ,, FARGHET ”, consideră ca faza anterioară momentului BIG-
BANG, structurarea a două corpuri materiale sferice cu densităţi cumulate, conform definiţiei.
Atracţia gravitaţională a celor două găuri-negre începe prin unificarea undelor gravitaţionale
emise din zonele lor de CASP POLAR, conform desenului din planşa 8.
Unificarea undelor gravitaţionale va produce apariţia unui NODUL GRAVITAŢIONAL
PRINCIPAL, care va fi CENTRUL UNIVERSULUI.
Este cunoscut că gravitaţia acţionează pe distanţe mari şi este întotdeauna o forţă de atracţie.
Efectele undelor gravitaţionale se cumulează, deci între două corpuri care se atrag gravitaţional va
apare un punct de schimb de gravitoni.
Gravitonii nu au masă proprie şi se deplasează cu viteze superioare celei a luminii, fapt stabilit
prin Teoria ,, FARGHET ”. Punctul de schimb de gravitoni, devine NODULUL GRAVITAŢIONAL
CENTRAL, care va dezvolta o atracţie sporită în jurul sau. Masele de materie cosmică ( gaze şi praf
stelar ) vor fi atrase spre NODULUL PRINCIPAL, determinând creşterea masei acestuia. Cum aportul
de masă este direct proporţional cu creşterea forţei de atracţie gravitaţională, se aplică LEGEA
GRAVITAŢIEI UNIVERSALE conform căreia:
,, Modulul forţei de atracţie reciproce dintre două corpuri este direct proporţional cu produsul
maselor lor ”.
Deci valoarea masei concentrate în NODULUL CENTRAL al UNIVERSULUI va fi determinată
conform legii lui ISAAC NEWTON. Teoria ,, FARGHET ” respectă atât principiul biblic al creaţiei cât şi
legităţile ştiinţifice ale fizicii şi matematicii moderne.
Prin caracterul CREAŢIONIST-ŞTIINŢIFIC, Teoria ,, FARGHET ” consideră existenţa apei sub
formă de vapori în spaţiul din jurul NODULULUI CENTRAL al UNIVERSULUI. Conform LEGII
GRAVITAŢIEI UNIVERSALE masa de vapori de apă va fi atrasă gravitaţional spre cele două corpuri
materiale sferice şi spre NODULUL CENTRAL format între ele. Acest proces determină un echilibru
perfect al masei concentrate în NODULUL CENTRAL şi totodată amplifică atracţia gravitaţională
dintre cele două corpuri materiale sferice prin aportul de masă. Creşterea forţei gravitaţionale
determină apropierea rapidă a celor două corpuri materiale sferice, apropiere care va fi oprită
asemenea unor amortizoare, de forţele magnetice de acelaşi semn aflate în opoziţie. Efectul de
amortizare produce un balans de recul între cele două corpuri sferice şi un efect de ,,
forfecare ” a undelor gravitaţionale care compun NODULUL CENTRAL al UNIVERSULUI. Se produce
14
o rupere bruscă a masei de materie concentrată în NODUL CENTRAL al UNIVERSULUI, care se
organizează în noii NODULI SECUNDARI formaţi din intersectarea undelor gravitaţionale. Viteza
imensa a undelor gravitaţionale, mult mai mare decât viteza limită stabilită de ALBERT EINSTEIN,
obligă particulele de materie să urmeze NODULII GRAVITAŢIONALI SECUNDARI. Mişcarea de recul
a forţelor magnetice de acelaşi semn aflate în opoziţie, produce apariţia diverselor poziţii ale
NODULILOR SECUNDARI şi totodată procesul de ciocniri intense şi cu viteze imense ale particulelor
de materie care urmează poziţiile NODULILOR SECUNDARI.
Aceste ciocniri intense şi repetate ale maselor de materie, produc temperaturile necesare
declanşării reacţiilor termonucleare începând de la hidrogenul existent din abundenţă în masa de
vapori de apă. Reacţia termonucleară este întreţinută atât de ciocnirile violente dintre particule, cât şi
de imensa energie calorică eliberată din reacţiile în lanţ. Este cunoscut că reacţia termonucleară a
numai 1 gram de hidrogen eliberează energie calorică până la 150 miliarde de calorii. Această reacţie
continuă în lanţ până la apariţia elementelor fisionabile. Ultimele mişcări de recul generate de forţele
magnetice produc fisiunea nucleară a californiului, care este un element foarte instabil. Reacţia de
fisiune nucleară culminează cu o imensă explozie care va genera expansiunea masei energetice în care
există doar quarcii eliberaţi de legăturile lor – gluonii.
Momentul exploziei cunoscut în fizica modernă sub numele de BIG-BANG este ulterior
formării NODULILOR GRAVITAŢIONALI, care datorită vitezei gravitonice stabilită prin Teoria ,,
FARGHET ” vor asigura formarea structurilor UNIVERSULUI. Momentul BIG-BANG este prezentat
în planşele 9 şi 10, cât şi punctele de intersectare ale undelor gravitaţionale care sunt NODULII
SECUNDARI. Conform relaţiei dintre spaţiu şi temperatură, masa de energie expulzată de BIG-BANG
se va răci brusc, organizându-se în particule care vor fi atrase gravitaţional de NODULII SECUNDARI
deja formaţi din intersectarea undelor gravitaţionale.
Prin acreţie de masă i-au naştere în NODULI corpurile cosmice masive, conform desenelor din
planşele 11 şi 12. Observăm o concentrare masivă de materie în NODULUL CENTRAL care este
CENTRUL UNIVERSULUI. Masele cosmice care cad în spaţiu în lungul undelor gravitaţionale au
orientare unică spre centrul UNIVERSULUI.
Direcţia de cădere a oricărei mase din UNIVERS se face numai spre centrul UNIVERSULUI
sub acţiunea imensei forţe gravitaţionale al NODULULUI CENTRAL.
Prin cele prezentate de Teoria ,, FARGHET ”, privitor la originea UNIVERSULUI, NODULII
GRAVITAŢIONALI pot fi generatori de galaxii, stele şi găuri-negre, conform desenelor din planşele 13,
14, 15 şi 16.
UNDELE GRAVITAŢIONALE susţin nebuloase de materie, gaze şi praf cosmic, fiind totodată
adevărate ,, artere ” ale UNIVERSULUI. Pe undele gravitaţionale circulă materia din întregul
UNIVERS, asigurând schimbul continuu de energie în spaţiul cosmic. Desenele reprezintă numai
secţiuni bidimensionale ale structurilor UNIVERSULUI format prin Teoria ,, FARGHET ”.

15
 O reprezentare tridimensională ar fi creat o imagine greu de înţeles, iar o imagine cu patru
dimensiuni ( cea de-a patra dimensiune fiind TIMPUL ) ar fi făcut totul de nepătruns.
Observăm cât de apropiate sunt aceste imagini bidimensionale de reprezentările ştiinţifice ale
UNIVERSULUI.
Ar fi de adăugat că în masa de energie generatoare de BIG-BANG există quarcii separaţi de
legăturile lor –gluonii. Prezenţa quarcilor indică limpede că informaţia nu a fost total dizolvată în
masa de energie din momentul BIG-BANG. Avem totodată explicaţia faptului că gaura-neagră cuantică
formată în NODULUL PRINCIPAL nu avea cum să atingă momentul de singularitate zero – NODULII
GRAVITAŢIONALI şi viteza gravitonilor nu ar fi permis ca acest lucru să se întâmple, cum şi căderea
spre singularitate zero nu este permisă în întregul UNIVERS.
Prin aplicarea Teoriei ,, FARGHET ” putem obţine universuri infinite în afara UNIVERSULUI
nostru. Unica problemă ar fi ca celelalte UNIVERSURI ar fi treptat mai mari, spre plus infinit.
De asemenea, Teoria ,, FARGHET ” determină UNIVERSURI infinite în propriul nostru
UNIVERS.
Deci, infinit în plus şi infinit în minus.
Dacă dorim să limităm totuşi infinitul, este suficient să începem cu plus la centru şi să
terminăm tot cu plus la limita UNIVERSURILOR. Acelaşi lucru îl obţinem începând cu minus şi
terminând cu minus.
Din acest motiv, al UNIVERSURILOR infinite, am adăugat în desenele 12 şi 13, unde
gravitaţionale venind şi din zonele de compresie dintre forţele magnetice de acelaşi semn. Aceste unde
gravitaţionale vin din afara UNIVERSULUI şi asigură energiei un circuit continuu… şi infinit. Despre
universuri infinite în propriul nostru UNIVERS, vă prezentăm în capitolele următoare aplicabilitatea
teoriei la nivelul fizicii cuantice şi subcuantice, unde vom remarca eleganţa cu care Teoria ,, FARGHET
” reuşeşte unificarea forţelor fundamentale ale UNIVERSULUI.
În încheierea capitolului de identificare a originii UNIVERSULUI prin Teoria ,, FARGHET ”
trebuie să reamintim că toate datele necesare elaborării CREAŢIONIST-ŞTIINŢIFICE a teoriei noastre
există, în BIBLIA scrisă de MOISE cu mii de ani în urmă. Faptul că aceste date se identifică cu cele
ştiinţifice până la a forma un tot unitar care face accesibilă o înţelegere rotunda a UNIVERSULUI,
trebuie să devină un argument de edificare al CREDINŢEI absolut necesară în existenţa şi PUTEREA
LUI DUMNEZEU.

APLICABILITATEA TEORIEI ,, FARGHET ”

în determinarea structurilor protonice şi neutronice din
atomi

CARACTERISTICILE PROTONULUI ŞI ALE NEUTRONULUI

COMENTARIU

Conform celor stabilite de fizica cuantică, PROTONUL este parte componentă a unui atom.
Numit şi nucleon, protonul este format din quarci, care sunt cele mai mici forme de energie.
Fiind mult mai mici decât lungimea de undă a luminii vizibile, studiul quarcilor instituie ştiinţa fizicii
subcuantice.
Protonul în forma sa cea mai stabilă este format din trei quarci, care sunt legaţi între ei prin
gluoni. În ansamblul atomului, protonul conţine sarcină electrică pozitivă. Având o masă de 1840 de

16
ori mai mare decât masa electronului, protonul conţine o sarcină electrică pozitivă egală cu sarcina
electrică negativă a electronului corespondent din componenţa atomului.
Fiecărui proton îi corespunde un electron aflat în mişcare orbitală în exteriorul atomului, pe
trei traiectorii eliptice.
Studiul aprofundat al atomului a arătat că masa cumulată a protonilor din atom nu corespunde
cu greutatea iniţiala a atomilor. Studiul atomului de litiu a evidenţiat realitatea ca cele trei sarcini
nucleare pozitive nu au greutatea totală de trei ori mai mare decât a unui singur proton.
Această greutate a fost determinată a fi de aproape şapte ori mai mare, fapt care a generat ideea
că în atomul de litiu trebuie să mai existe şi alte particule. Această idee a condus la descoperirea
neutronilor în anul 1930 de oamenii de ştiinţă germani BOTHE şi BECKER. Experimentând acţiunea
razelor α asupra beriliului, BOTHE şi BECKER au descoperit o emisie de raze foarte dure, care aveau o
putere de pătrundere imensă.
Descoperirea celor doi oameni de ştiinţă germani a fost definitivată în anul 1932 de
Sir JAM S. CHADWICK care le-a denumit NEUTRONI, drept pentru care a primit premiul NOBEL în
anul 1935.
Caracteristicile neutronului au fost stabilite pe baza naturii corpusculare ale acestuia.
Neutru din punct de vedere electric NEUTRONUL se deplasează în linie dreapta în orice
direcţie şi are o putere de pătrundere imensă, deci o capacitate de distrugere foarte mare, fapt
evidenţiat de folosirea forţei neutronice în reacţiile de fisiune nucleară. Fizica subcuantică consideră că
şi neutronul este format din quarci. Structura neutronică cea mai stabilă a fost limitată la trei quarci,
exact ca în cazul protonului.

Astfel aspectul structurii atomice este stabilit în fizica mecanicii cuantice prin existenţa a trei
particule elementare:

- ELECTRON – masa 1, sarcina electrica –

- PROTON – masa 1833, sarcina electrica +
- NEUTRON – masa 1839, sarcina electrica 0.

Mecanica atomului consideră în prezent că sarcinile electrice asigură legătura atomilor în

structuri moleculare. Modelul schematic al legăturilor atomice este încă neelucidat. Dacă în structurile
simple cum este atomul de hidrogen, legătura atomică se consideră a fi realizată de electroni prin
mişcarea orbitală dublă, la nivelul atomilor cu mase mari, identificarea acestor legături nu este precis
elaborată.

IDENTIFICAREA PROTONULUI ŞI A NEUTRONULUI

prin TEORIA ,, FARGHET ”

Principiul de baza al Teoriei ,, FARGHET ” aplicat la nivelul mecanicii cuantice, defineşte două
moduri de identificare a structurii nucleonilor care formează atomii.
Conform legilor mecanicii cuantice, particulele cu sarcină electrică devin prin rotaţie magneţi
minusculi; asupra lor acţionează în consecinţă câmpuri magnetice exterioare, care permit particulelor
numai poziţii bine determinate în spaţiu. Aceste poziţii sunt clasificate prin noţiunea de spin.
Spinul unei particule exprimă momentul cinetic al acesteia în mişcarea de rotaţie în jurul axei
sale.
Pe baza spinului atribuit fiecărei categorii de particule elementare s-a elaborat o statistică a
mişcărilor permise ale unei particule. Astfel, particula cu spin ½ poate avea numai două poziţii în
spaţiu.
Particula cu spin 1 poate avea trei poziţii, adică axa de rotaţie poate fi orientată spre cele două
polarităţi şi de-a curmezişul axei.

17
 Ideea că particulele elementare trebuie să aibă mişcări continue şi diferite în spaţiu a fost
elaborată prin celebrul principiu al excluziunii, de fizicianul austriac PAULI.
Dacă particulele cu spin ½ satisfac principiul de excluziune al lui PAULI, prin cele două poziţii
ale sale, Teoria ,, FARGHET ” arată că nu este neapărat necesar acest principiu pentru ca particulele să
nu sufere un colaps spre o stare de mare densitate.
Prin aplicabilitatea Teoriei ,, FARGHET ” la nivelul protonului, identificăm adevărul că două
particule similare pot exista în aceeaşi stare şi având aceleaşi viteze, fără a se produce starea de colaps
spre o masa de materie amorfă şi fără identitate.
Prin acest nou principiu de identificare a stării particulelor elementare nu se exclude nici
necesitatea mişcării continue a materiei şi nici Legea TEORIEI RELATIVITĂŢII GENERALIZATE.
Principiul de baza al Teoriei ,, FARGHET ” evidenţiază că legile mecanicii cuantice sunt
respectate, iar protonul poate fi desluşit şi interpretat în mod coerent din punct de vedere fizic, fără
aplicarea principiului de excluziune.
Conform desenului din planşa 17, Principiul ,, FARGHET ” leagă gravitaţional doi quarci
( roşu şi albastru ). Am folosit numai doi quarci pentru a dovedi cât mai clar acţiunea tuturor forţelor
universale la nivelul protonului. Relaţia este instabilă datorită lipsei unei unde gravitaţionale în
intersectare cu unda gravitaţională de axă stabilită prin Teoria ,, FARGHET ”. O asociere de doi quarci
ar aluneca în lungul undei gravitaţionale de axă spre electron sau spre câmpuri magnetice şi
gravitaţionale exterioare.
Se poate observa cu uşurinţă rolul fiecărei forţe în acest simplu edificiu protonic:
1) Sarcinile electrice induse în lungul axei comune de rotaţie a celor doi quarci determină
apariţia radiaţiei magnetice.
2) Electronul cu sarcina electrică minus asigură orientarea celor doi quarci cu sarcina pozitivă
spre exteriorul protonului.
3) Unda gravitaţională de axă asigură legătura dintre cei doi quarci prin NODULUL
GRAVITAŢIONAL CENTRAL şi prin NODULI SECUNDARI.
4) Gluonii sunt susţinuţi pe unda gravitaţională de portanţă emisă de cei doi quarci.
5) Traiectoria orbitală eliptică a electronului este justificată de trecerea sa prin doua câmpuri
magnetice cu semne diferite. Acţiunea de respingere a electronului este compensată de
trecerea sa printr-un câmp de minimă acţiune între sarcinile de semn negativ, fapt care îi
permite trecerea pe orbita atomică superioară.
6) Ansamblul protonic există datorită forţei de respingere magnetică între sarcinile de semn
minus.
7) Edificiul protonic nu corespunde legilor mecanicii cuantice, având doar doi quarci. Există
doar mişcarea de rotaţie în jurul axei comune a celor doi quarci şi mişcarea de rotaţie în
jurul quarcilor a gluonilor susţinuţi de undele gravitaţionale de portanţă.
Însă la nivelul protonului format clasic din trei quarci ( roşu, verde şi albastru ) edificiul
protonic corespunde legilor mecanicii cuantice, conform desenului din planşa 18.
Astfel quarcii descriu trei mişcări:
-1) în jurul axei proprii de rotaţie;
-2) în jurul axei comune de rotaţie;
-3) balans sus-jos a discului de rotaţie în jurul axei comune.
Conform desenului din planşa 19, quarcii descriu o mişcare ondulatorie pe traiectorii bine
determinate în proton.
Dacă aceste trei mişcări clasifică quarcul, conform legilor mecanicii cuantice, în categoria
particulelor cu spin 1, câteva caracteristici nu corespund principiului de excluziune al lui
PAULI.
1) Quarcii au mase egale şi sarcini electrice egale. Sarcina electrică a unui quarc ar fi
rezultanta sarcinii totale a protonului împărţită la trei. Cum sarcina protonului este
aproape egală cu cea a electronului, fiecare quarc are o sarcină electrică de trei ori
mai mică decât a electronului în cazul atomului de hidrogen. Quarcii cu mase egale
se deplasează în acelaşi sens în jurul axei comune de rotaţie.
2) Quarcii se rotesc în jurul axei proprii cu viteze egale, corespunzător cu sarcinile
electrice egal repartizate.
18
 3) Quarcii se deplasează în acelaşi sens în mişcarea ondulatorie.
4) Gluonii urmează toate aceste mişcări ale quarcilor, având în acelaşi timp mişcări
egale în jurul quarcilor, pe raza undei gravitaţionale de portanţă.
Sub aspectul celor relatate mai înainte, principiul de excluziune al lui PAULI nu este edificator
în identificarea protonului prin Teoria ,, FARGHET ” şi totuşi protonul există fără a exista pericolul
colapsului materiei aşa cum presupune fundamentarea principiului de excluziune.
Nu ne aflam în prezenţa unui proton deformat şi nici în prezenţa ideii de forţă de schimb emisă
de W. HEISENBERG. Atomii de hidrogen pot fi legaţi între ei prin principiul de baza al Teoriei ,,
FARGHET ” fără a exista pericolul deformării lor, conform desenului din planşa 20.
Prin această nouă idee a interacţiunii coerente dintre forţele fundamentale ale UNIVERSULUI,
Teoria ,, FARGHET ” îţi dovedeşte aplicabilitatea la nivelul mecanicii cuantice. Principiul
,, FARGHET” este principiul unic al existenţei UNIVERSULUI şi a tuturor structurilor materiale şi
energetice.
În planşa 21 vă prezentăm schema completă a atomului de hidrogen. Observăm eleganţa
desăvârşită a atomului de hidrogen şi legătura sa interioară solidă şi coerentă.
Nodulul gravitaţional asigură stabilitatea atomului într-o formă bine determinată. Relaţia
dintre masă şi gravitaţie se regăseşte perfect în atomul de hidrogen. Nodulul central al atomului are
valoarea stabilită de ISAAC NEWTON în Legea Gravitaţiei Universale.
Undele gravitaţionale de axă asigură legături atomice infinite în spaţiu sub aspectul prezentat
de Teoria ,, FARGHET ”
Celelalte particule elementare pot fi deduse cu uşurinţă, conform legilor mecanicii cuantice.
În desenul din planşa 21 observăm că la antipodul fiecărui quarc există o importantă
intersectare de unde gravitaţionale, iar aici se afla gluonii. Rolul gluonilor este acela de a echilibra
efectul forţei centrifuge prin forţa centripetă. Gluonii nu sunt singuri în aceasta acţiune; ei sunt ajutaţi
de forţa gravitaţională a NODULULUI CENTRAL ATOMIC.
În cazul atomilor care urmează hidrogenul în tabelul periodic al elementelor, forţa centripetă
este asigurată de NEUTRON.
NEUTRONUL are masa aproape egală cu a PROTONULUI. Mica diferenţă de masă o regăsim
în forţa gravitaţională a NODULULUI GRAVITAŢIONAL CENTRAL al ATOMULUI:
NEUTRON – masa 1839 -
PROTON – masa 1833
_____________________
NODUL GRAVITAŢIONAL = 6

Astfel la nivelul atomului, această diferenţă de masă o regăsim în NODULUL

GRAVITAŢIONAL CENTRAL, subliniind încă o data eleganţa identificării atomului prin Teoria
,, FARGHET ”, prin coeficientul gravitonic de legătură atomică.
NEUTRONUL, prin forţa centripetă care asigură echilibrul mişcărilor protonului, urmează
aceeaşi mişcare, exact ca în cazul unei haltere: protonul şi neutronul sunt legaţi prin gravitoni.
Observăm în planşa 22 că legătura NEUTRONULUI cu PROTONUL în atomul de litiu se face
printr-o zonă cu largă deschidere acţiunii forţei gravitaţionale. Devine de la sine înţeles forţa
distrugătoare a NEUTRONILOR. În cazul smulgerii unui proton din atom prin bombardare cu raze α,
neutronul rămas liber este acţionat de forţa centrifugă şi străpunge tot ce întâlneşte în cale cu efecte
devastatoare. Dacă protonul se integrează unui alt edificiu atomic prin natura sa magnetică,
NEUTRONUL fiind neutru, din punct de vedere electric, are libertatea de a străpunge orice câmp
magnetic sub impulsul vitezei gravitonice mult superioară vitezei limită stabilită de
ALBERT EINSTEIN.
NEUTRONUL va fi oprit numai de un NODUL GRAVITAŢIONAL sau de un CÂMP
GRAVITAŢIONAL cu VALOARE MARE.
În încheierea acestui capitol, importanţa descoperirii principiului de identificare atomică la
nivel CUANTIC prin Teoria ,, FARGHET ” se regăseşte în modalitatea de compunere a tuturor
structurilor atomice din tabelul periodic al elementelor, prin principiul treimii de măsură folosită de

19
DUMNEZEU în CREAŢIA UNIVERSULUI este văzut în toate bisericile creştine, acel triunghi
enigmatic care înseamnă sub aspectul Teoriei ,, FARGHET ”:
1) trei colţuri şi trei laturi sunt simbolul apei din care DUMNEZEU a creat UNIVERSUL
-1) HIDROGEN 1 atom,
-2) HIDROGEN 1 atom ,
-3) OXIGEN 1 atom,
deci redă formula chimică a apei H2O;
2) trei forţe acţionate gravitaţional;
3) trei componente materiale:
- două corpuri materiale sferice cu densităţi cumulate;
- un corp material care este NODULUL CENTRAL al UNIVERSULUI.
4) trei forţe magnetice în componenţa protonului, forţe care nu permit materiei să sufere un
colaps spre o densitate amorfă;
5) trei quarci în proton şi trei legături formate din câte trei gluoni;
6) trei componente definitorii ale atomului:
- PROTON
- NEUTRON
- ELECTRON
7) trei caracteristici ale sarcinilor electrice:
1) sarcina electrică plus,
2) sarcina electrică minus,
3) sarcina electrică zero ( neutron ).

Aceste aspecte sunt suficiente pentru a nu considera că asocierea celor scrise de Proorocul
ISAIA în capitolul 40, verset 12 din VECHIUL TESTAMENT, cu Principiul ,, FARGHET ” de
identificare a atomului, este întâmplătoare.
PUTEREA LUI DUMNEZEU este perceputa prin Teoria ,, FARGHET ” fiind arătată omenirii cu
mii de ani în urmă. Din punct de vedere al elaborării, Teoria ,, FARGHET ” îţi demonstrează pe deplin
aspectul CREAŢIONIST-ŞTIINŢIFIC şi invită la reflecţii profunde asupra necesităţii

CREDINŢEI în EXISTENŢA şi PUTEREA LUI

DUMNEZEU!

APLICABILITATEA TEORIEI ,,FARGHET“ în identificarea

Legii ,,TITIUS-BODE“

I) OBIECTUL APLICABILITĂŢII TEORIEI ,,FARGHET“

Determinarea precisă a armoniei distanţelor dintre planete (Legea ,,TITIUS-BODE“).

II) STAREA ACTUALĂ A LEGII ,, TITIUS-BODE “

a) Stabileşte prin observaţie o relaţie de armonie între distanţele dintre planetele sistemului solar.

b) Oferă soluţia explicării armoniei observate prin progresia de numere: 2°, 2¹, 2², (2³ ?), 24 , 25, 26,
care este aproximativ apropiată de relaţia distanţelor dintre planete.

20
c) Consideră empiric aspectul armoniei observate, prin premisa că ar exista ,, o lege fundamentală a
unei cibernetici naturale “.

d) Nu oferă soluţii pentru planeta Pluton, considerând că datorită depărtării acesteia de Soare este
supusă unor acţiuni perturbatoare din afara sistemului solar.

e) Nu oferă soluţii pentru determinarea existenţei centurii de asteroizi.

DEMONSTRAREA APLICABILITĂŢII TEORIEI ,,FARGHET“

în identificarea exactă a Legii ,,TITIUS-BODE“

Conform Teoriei ,, FARGHET “, Soarele s-a format într-un punct gravitonic generat de
intersectarea undelor gravitaţionale existente în Galaxia ,, Calea Lactee “. În cazul Soarelui sunt
intersectate doua unde gravitaţionale cu valori diferite de portanţă:
1) o undă gravitaţională cu valoare mare de portanţă ;
2) o undă gravitaţională cu valoare mică de portanţă.

Datorită valorilor diferite de portanţă gravifică, sistemul solar are caracteristicile observate de
astronomi.
Unda gravitaţională cu valoare mare de portanţă este axa de rotaţie a Soarelui, iar unda
gravitaţională cu valoare mică de portanţă stabileşte axele de rotaţie ale planetelor componente ale
sistemului solar.
Datorită valorii mai mari a undei de axă a Soarelui, punctul care generează această undă
gravifică, atrage Soarele cu viteza de 72 000 km/ora. Punctul de atracţie este numit ,,apex" în practica
astronomică şi se află în Constelaţia Hercules.
Unda gravifică cu valoare mică de portanţă susţine planetele în câmpul gravitaţional solar şi
este generată de un corp cosmic care gravitează în jurul punctului ,,apex“ din Constelaţia Hercules,
conform desenului din planşa 1.
Soarele prin mişcarea de rotaţie în jurul axei sale, generează câmpul magnetic solar şi raza de
acţiune gravitaţională slabă, stabilită prin Teoria ,, FARGHET “. Acelaşi fenomen se produce şi în cazul
planetelor din sistemul solar.

Teoria ,, FARGHET “ introduce constanta de FORŢĂ GRAVITAŢIONALĂ SLABĂ, care se

defineşte astfel:
FORŢA GRAVITAŢIONALĂ SLABĂ ACŢIONEAZĂ ÎN ZONA DE MAXIMĂ INTENSITATE A
FORŢELOR MAGNETICE, DINTR-UN MAGNET PERMANENT ÎN FORMĂ DE BARĂ.

În cazul nostru, magneţii permanenţi sunt componentele sistemului solar: Soarele şi planetele
care gravitează în jurul lui. Pentru exemplificare vom defini aspectul magnetic al Terrei: ,, Terra are
proprietăţile unui magnet permanent, cu două polarităţi: pozitivă şi negativă, determinate de un
moment magnetic dipolar. Câmpul magnetic astfel determinat, are la polii geomagnetici direcţie
verticală, iar la ecuatorul geomagnetic direcţie orizontală. Valoarea câmpului total la polii
geomagnetici este dublul celei de la ecuatorul geomagnetic“. Caracteristicile magnetice ale
componentelor sistemului solar sunt similare cu cele definite de aspectul magnetic terestru.
FORŢA GRAVITAŢIONALĂ SLABĂ acţionează pe suprafaţa unui disc determinat de raza
ecuatorială a fiecărei componente a sistemului solar. Efectul forţelor magnetice este de intensitate
minimă pe ecuator şi permite acţiunea câmpului de FORŢĂ GRAVITAŢIONALĂ SLABĂ.

FORŢA GRAVITAŢIONALĂ SLABĂ acţionează asupra tuturor componentelor sistemului

solar, pe suprafaţa unui disc cu centrul în nucleul solar şi marginea situată la periferia
sistemului, respectiv în zonele orbitale ale planetelor periferice.
21
 Conform desenului din planşa 2, planetele sistemului solar sunt încadrate în discul de FORŢĂ
GRAVITAŢIONALĂ SLABĂ. Distanţele dintre planete sunt determinate de razele (unde gravitaţionale)
emise de corpul cosmic care gravitează în jurul punctului apex.
Fixarea planetelor în zona discului de FORŢĂ GRAVITAŢIONALĂ SLABĂ este asigurată de
intersectarea axelor de rotaţie ale planetelor cu discul de FORŢĂ GRAVITAŢIONALĂ SLABĂ, al
Soarelui, conform desenului din planşa 1.
Astfel, armonia distantelor dintre planete conform progresiei numerice 20, 21, 22, 23, etc… este
asigurată de emisia undelor gravitaţionale a corpului cosmic care gravitează în jurul apex-ului situat în
Constelaţia Hercules.

CONCLUZIA FINALĂ:

♦ Aplicabilitatea Teoriei ,, FARGHET “ în completarea Legii ,,TITIUS-BODE“, demonstrează în mod

coerent din punct de vedere fizic, legătura indisolubilă dintre forţa gravitaţională şi câmpul
magnetic.

♦ În consecinţă, Teoria ,, FARGHET “ exclude teoriile GRAVITOVORTEX, în care sunt violate legile
fundamentale ale fizicii clasice. GRAVITONII NU AU SARCINĂ ELECTRICĂ şi totuşi acţionează
în deplină armonie cu forţa magnetică, prin constanta de FORŢĂ GRAVITAŢIONALĂ SLABĂ
introdusă de Teoria ,,FARGHET“ determinând astfel armonia distanţelor dintre planetele
sistemului solar.

APLICABILITATEA TEORIEI ,,FARGHET “

ÎN DETERMINAREA CARACTERISTICILOR SISTEMULUI SOLAR

I) OBIECTUL APLICABILITĂŢII TEORIEI ,, FARGHET “

Determinarea caracteristicilor mişcării de revoluţie a Terrei în jurul Soarelui.

II)CUNOSTINTELE DESPRE MISCAREA DE REVOLUTIE A TERREI

a) Terra efectuează o mişcare de rotaţie în jurul Soarelui, pe o orbită eliptică, determinată de atracţia
gravitaţională a Soarelui.

b) Durata mişcării de revoluţie este de 365,25 zile.

c) Viteza Terrei în mişcarea de revoluţie este de 29,8 km/sec. ceea ce corespunde vitezei orare de
107 280 km.

d) Distanţa medie dintre Terra şi Soare este de 149,6 milioane de km. La apropierea maxima a Terrei
de Soare (numită periheliu) distanţa este de 147,1 milioane de km., iar la îndepărtarea maximă de
Soare (numită afeliu) distanţa este de 152,1 milioane de km.

DEMONSTRAREA APLICABILITĂŢII TEORIEI ,, FARGHET “

22
 în determinarea caracteristicilor mişcării de revoluţie a Terrei

Conform Teoriei ,, FARGHET “ mişcarea de revoluţie a Terrei este determinată de atracţia

FORŢEI GRAVITAŢIONALE SLABE a Soarelui, care acţionează variabil sub două aspecte:

Aspectul 1:

♦ Faza de maximă apropiere a Terrei de Soare este determinată de viteza mişcării de

revoluţie, care asigură o interacţiune gravitaţională slabă progresivă, în raport direct
proporţional cu viteza de deplasare în jurul Soarelui. Cum zona de interacţiune
gravitaţională slabă este situată pe raza dintre nucleul şi ecuatorul terestru, vom situa zona
de interacţiune pe ecuatorul Terrei. Astfel în zona de maximă apropiere de Soare, Terra
expune circa o treime din ecuatorul terestru, deci schimbul de gravitoni este de intensitate
maximă. Odată depăşit acest punct de maximă intensitate, suprafaţa de o treime din
ecuatorul terestru expusă acţiunii gravitaţionale slabe scade progresiv în raport direct
proporţional cu viteza mişcării de revoluţie. Scăderea progresivă a suprafeţei câmpului de
interacţiune gravitaţională slabă este tributară înclinării de 23,50 a axei geomagnetice care
rămâne neschimbată pe toata durata unei mişcări de revoluţie.

Aspectul 2:

♦ Faza de maximă îndepărtare a Terrei de Soare este determinată de mişcarea de revoluţie

care asigură o suprafaţă de interacţiune gravitaţională slabă progresiv mai mică pe
ecuatorul terestru.

♦ Zonele de maximă apropiere şi maximă îndepărtare ale Terrei de Soare pot fi determinate
prin calcul:

Л x 6 378,136 km ( raza ecuatorului terestru )

------------------------------------------------------- = 6 675,782 km.
3

♦ Astfel, zona de maximă interacţiune gravitaţională slabă este de 6 675,782 km. din
ecuatorul terestru, ceea ce asigură apropierea Terrei de Soare până la distanţa de
147,1 milioane de km.
Timpul dintre apropierea şi îndepărtarea maximă a Terrei de Soare este de:

365 zile
--------------- = 91,25 zile
4

deci, zona de minimă interacţiune gravitaţională slabă este de:

6 675,782 km.
---------------------------- = 73,159 km. din ecuatorul terestru
91,25 zile

ceea ce determină îndepărtarea Terrei până la distanţa de 152,1 milioane km. de Soare.

Evident că relaţiile obţinute sunt aproximative, deoarece nu a fost luată în calcul înclinaţia de
23.50 a axei geomagnetice care rămâne constantă pe toată durata unei mişcări de revoluţie.

23
CONCLUZIA FINALĂ :

Aplicabilitatea Teoriei ,, FARGHET “ în determinarea mişcării de revoluţie este valabilă pentru

toate planetele sistemului solar, cu excepţia planetei Pluton, care aflându-se la periferia zonei de forţă
gravitaţională slabă, este supusă unor acţiuni gravitaţionale perturbatoare exterioare sistemului solar,
care îi modifică mişcarea orbitală.

ALTE ASPECTE ALE APLICABILITĂŢII TEORIEI ,,FARGHET“

♦ În deplină conformitate cu relaţiile de referinţă la sistemul solar, Teoria ,,FARGHET“

demonstrează că FORŢA GRAVITAŢIONALĂ SLABĂ, este determinantă a solstiţiilor şi a
echinocţiilor care definesc anotimpurile terestre. De asemenea, explică şi oscilaţia elicoidală a
mişcărilor de revoluţie ale planetelor sistemului solar.
Această oscilaţie determină orientarea emisferei nordice terestre spre Soare, în solstiţiul de
vară şi orientarea emisferei sudice, în solstiţiul de iarnă. Conform desenului din planşa 3, grosimea
,, discului “ de forţă gravitaţională slabă exercitată de Soare este dominantă în raport cu cel al
Terrei şi al celorlalte planete.
Sub acest aspect Soarele asigură planetelor un ,, cuplaj “ variabil şi de maximă intensitate în
câmpul său de acţiune gravitaţională slabă. Astfel, Terra se va ,, cupla “ în partea superioară a
,, discului “ de forţă gravitaţională solară în decembrie şi în partea inferioară a discului în iunie. În
acest mod Terra expune spre Soare emisfera nordică în iunie şi emisfera sudică în decembrie.
,, Cuplaj “-ul ,, sus şi jos “ determină traiectoria elicoidală a Terrei şi a celorlalte planete în
mişcarea lor de revoluţie.

♦ Această mişcare ondulatorie a fost pusa pe seama apropierii Soarelui de apex ( un centru de
atracţie aflat în Constelaţia ,, Hercules “ ):
Viteza de 20 km/sec, respectiv 72 000 km/h ar trebui să perturbeze mişcarea orbitală a planetelor
şi menţinerea lor într-un singur plan, odată ce deplasarea Soarelui spre apex este continuă.
În consecinţă este necesar să răspundem, coerent din punct de vedere fizic, următoarelor întrebări:
a) Ce forţă menţine orbitele planetare în acelaşi plan, dacă la fiecare mişcare de revoluţie,
planetele trebuie să dezvolte o forţă suplimentară pentru a se reîncadra în planul orbital
iniţial?! Cumulând forţa suplimentară necesară reaşezării orbitelor pe acelaşi plan, rezultă că
după o anumită perioadă de timp, planetele nu s-ar mai reînscrie în planul iniţial al orbitelor şi
astfel ordinea din sistemul solar ar fi perturbată iremediabil.

b) Cum se împacă Legea armoniei ,,TITIUS-BODE“ cu această ,,deformare“ continuă a relaţiei

dintre Soare şi planete ?!

24
 c) Care sunt efectele deplasării Soarelui spre apex, asupra Sateliţilor planetari din sistemul solar?!

d) Care sunt efectele deplasării Soarelui spre apex, asupra centurii de asteroizi ?!

Teoria ,, FARGHET “ răspunde tuturor acestor întrebări.

Câmpul de forţă gravitaţională slabă exercitat de Soare, determină ordinea desăvârşită a
mişcărilor din sistemul solar. Perturbarea acestei ordini este permisă numai în limitele grosimii
,, discului “ în care acţionează câmpul de forţă gravitaţională slabă exercitat de Soare, ( limita de sus şi
limita de jos ). Ceea ce scapă acestui câmp gravitaţional, acţionează dezordonat, ca în cazul planetei
Pluton. Ceea ce este încadrat discului de forţă gravitaţională slabă, trebuie să dezvolte o viteză
superioară celei de rotaţie în jurul Soarelui pentru a scăpa de legile stricte ale sistemului solar.

APLICATIVITATEA TEORIEI ,, FARGHET “

în determinarea fazelor de formare ale sistemului solar

I) OBIECTUL APLICABILITĂŢII TEORIEI ,, FARGHET “

Determinarea cauzelor care au generat sistemul solar în forma sa actuală.

II) IPOTEZELE DESPRE FORMAREA SISTEMULUI SOLAR

a) Ipoteza cosmogonică elaborată de IMMANUEL KANT presupune acreţia unei nebuloase de

gaze şi de praf cosmic. Această ipoteză a fost suplinită de marchizul SIMON De LAPLACE care a
elaborat mecanica formării sistemului solar. Această ipoteză este cunoscută ca: Ipoteza
,, KANT-LAPLACE “.
b) Ipoteza lui J.P. JEANS, propune considerarea unei stele care în urma unui eveniment
catastrofic pierde o parte din masă. Masa de materie pierdută de stea se transformă în planetele
sistemului solar, iar steaua devine Soarele nostru.
c) Ipoteza lui O.I. SCHMIDT, propune o stea care captează o nebuloasă de gaze şi de praf
cosmic, din care prin condensare şi acreţie se formează planetele sistemului solar.
d) Ipoteza lui HOYLE, propune formarea sistemului solar prin combinarea efectelor Ipotezei
,, KANT-LAPLACE “ cu efectele generate de o protostea.

DEMONSTRAREA APLICABILITĂŢII TEORIEI ,,FARGHET“

în Ipoteza ,,FARGHET“ - a formării sistemului solar

1) Ipoteza ,, FARGHET “, propune pentru formarea sistemului solar o viziune complet nouă.
Este stabilit că, sistemul solar are o vârstă de numai 4,5 miliarde de ani faţă de 18 miliarde de ani
atribuiţi vârstei Universului. Prin urmare, sistemul solar s-a format mult mai târziu.
2) Conform Ipotezei ,, FARGHET “ privind formarea Galaxiei ,, Calea Lactee“, acreţia de
materie cosmică este continuă, determinând transformări permanente ale structurilor galactice.
3) Cum grosimea discului galactic este de aproximativ 2 000 de ani-lumină, în zona unde se va
forma sistemul solar, materia provenită din culoarele galactice are de parcurs 1 000 de ani-lumină
până în această zonă. Când masa de materie formată din gaze, praf cosmic şi asteroizi se unifică într-o

25
mişcare proprie de rotaţie, determină fenomenul de condensare şi acreţie prin unificarea mişcărilor şi
vitezelor componentelor acelei mase, conform Principiului de Excluziune al lui PAULI.
Când condensarea masei de materie devine suficientă pentru a determina acreţia într-un corp
cosmic închegat, deplasarea iniţială a corpului cosmic este perturbată de câmpurile gravitaţionale şi
magnetice ale structurilor galactice deja formate. Astfel, viteza de deplasare a corpului cosmic scade
progresiv, în raport direct proporţional cu numărul de perturbaţii. În cele din urmă viteza de deplasare
a corpului cosmic devine suficient de slabă pentru a determina captarea corpului cosmic de o forţă
gravitaţională a unei structuri deja formată în Galaxia ,, Calea Lactee “.
Astfel, viteza de deplasare a corpului cosmic se transformă în viteză gravitaţională care creşte
până la rata de contrabalansare a atracţiei. Corpul cosmic (SOARELE) devine satelitul unei structuri
galactice mai mari. Procesul de acreţie continuă; SOARELE atrage tot ce intră în raza sa de atracţie
gravitaţională, ceea ce determină o creştere continuă a masei solare. În această fază apar două
alternative:
a) acreţia de masă amorsează explozia suprafeţei solare,
b) coliziunea SOARELUI cu o nebuloasă de gaze şi praf cosmic provenite din culoarele
galactice sus amintite.

În prima alternativă se produce o explozie de suprafaţă şi o ,, decupare “ din masa iniţială

solară care astfel amorsată determină începutul ,, vieţii “ SOARELUI nostru. Masa ,, decupată “ din
SOARE se împrăştie pe traiectorii drepte în toate direcţiile. Părţi din masa ,, decupată “ se încadrează
pe discul de forţă gravitaţională slabă exercitată de SOARE şi devin sateliţii SOARELUI, respectiv
planetele sistemului solar. Părţile care nu se încadrează discului de forţă gravitaţională slabă, scapă
atracţiei SOARELUI sau sunt captate de SOARE prin forţa atracţiei duble (gravitaţională şi magnetică)
a emisferelor solare.
Ajungem la premisele ştiinţifice actuale privitor la faza de acum 4,5 miliarde de ani prin
demonstrarea procesului primar de formare a sistemului solar elaborat prin viziunea Ipotezei
,,FARGHET“.
În ipotezele clasice nu este explicată provenienţa materiei şi nici existenţa ei într-o structură
deja organizată.
Coliziunile cu mase de materie trebuie să stabilească provenienţa materiei, deci să definească o
sursă exterioară, alta decât cea existentă în structurile galactice deja aşezate.

CONCLUZIA FINALĂ:

Ipoteza ,, FARGHET “ explică în mod coerent din punct de vedere fizic, că sistemul solar s-a
format într-o perioadă când structurile galactice erau în mare parte definitivate.
Având determinări coerente pentru momentele devenirii sistemului solar ipoteza ,,FARGHET“
susţine deci Ipoteza lui I. KANT, completând-o prin determinarea caracteristicilor primare ale
provenienţei nebuloasei de gaze şi praf cosmic şi a proceselor coerente din punct de vedere fizic.

APLICABILITATEA TEORIEI ,,FARGHET“ ÎN

DETERMINAREA EVENIMENTELOR PERIODICE CARE
TRANSFORMĂ SISTEMUL SOLAR

IPOTEZELE ACTUALE :

Conform ipotezelor actuale, sistemul solar a suferit transformări prin evenimente catastrofale
petrecute în trecutul îndepărtat. Aceste evenimente au produs extincţia marilor primate terestre şi au
imprimat Terrei caracteristici noi printr-un proces de acreţie progresivă. Astfel, se presupune că Terra
26
era mai mică şi se rotea mai rapid, pe o orbită mai apropiată de Soare. Evenimentele petrecute sunt
insuficient demonstrate, deci nu avem explicaţii fundamentate printr-o relaţie bine determinată.

DESCIFRAREA EVENIMENTELOR DIN TRECUTUL ÎNDEPĂRTAT

AL TERREI prin Teoria ,, FARGHET “

Conform procesului formării galaxiilor, elaborat prin Teoria ,,FARGHET“, prin culoarele
galactice formate de undele gravitaţionale care au generat Galaxia ,,Calea Lactee“, circulă mase de
materie sub forma de gaze, praf cosmic şi asteroizi. Aceasta materie pătrunde în galaxie în mod inegal
şi cu viteze diferite, sub acţiunea câmpurilor de forţă gravitaţională medie şi slabă din galaxie şi este
,,dizolvată“ în structurile galactice, prin diferite procese de acreţie.
Din unele mase de materie se formează sisteme solare, conform Ipotezei ,,FARGHET“, iar din
altele se formează cometele ce străbat galaxia. Din alte mase de materie se formează nebuloase de gaz
şi praf cosmic care nu ajung să se condenseze.
Când aceste nebuloase întâlnesc sistemul solar dau naştere unor evenimente care pot fi numite
pe bună dreptate – catastrofice.
Caracteristicile sistemului solar sunt determinante în stabilirea precisă a zonei din care provin
aceste nebuloase de materie. Una din aceste caracteristici este centura de asteroizi care se află între
planetele Marte şi Jupiter.
Centura de asteroizi nu este o fostă planetă dezintegrată de un eveniment catastrofic, aşa cum
presupun ipotezele cosmogonice, ci un adevărat etalon astronomic. Ea stabileşte centrul zonei din care
provin masele de materie, a cărei lăţime este egală cu distanţa dintre Marte şi Jupiter.
Aceasta zonă poate fi comparată cu un abis încadrat între doi pereţi invizibili. Pereţii ar fi în
acest caz delimitaţi de doua raze apropiate care pornesc din centrul galaxiei şi se opresc pe cercul
( imaginar trasat ) periferiei galactice. Distanţa dintre raze la centrul galaxiei ar fi de 1 0, ceea ce conferă
imaginea unui spaţiu mai larg, corespunzător relaţiei, pe cercul periferic galactic.
Abisul astfel descris nu este vertical pe planul galactic; el descrie o diagonală între bază şi
plafonul discului galactic. Această înclinare a abisului este determinată de mişcarea de rotaţie a
discului galactic, care va antrena masele de materie ce pătrund continuu în abis, în sensul sau de
rotaţie. Cum masele de materie ce pătrund prin acest spaţiu au o viteză mai mare decât viteza de
rotaţie a discului galactic, se vor supune mişcării de rotaţie, păstrându-şi totodată şi sensul de
deplasare.
Este aspectul unui fir de trestie ce se îndoaie sub acţiunea vântului. Trestia se îndoaie, dar nu
se dezintegrează.
În cazul pătrunderii Soarelui în spaţiul de impact cu materia cosmică, acesta va avea rolul de
atractor principal, deci numai o mică parte din materie va fi captată de planetele telurice: Mercur,
Venus, Terra şi Marte. O dovadă certă în acest sens este faptul că planetele telurice sunt foarte mici în
raport cu planetele gigantice ale sistemului solar.
După trecerea Soarelui şi a planetelor telurice peste suprafaţa de impact, intervine un ,, gol “ de
atracţie, care este exact distanţa dintre Marte şi Jupiter.
Spaţiul dintre câmpurile magnetice ale acestor două planete este spaţiul în care se formează
centura de asteroizi, în deplină conformitate cu Legea Armoniei Distanţelor (Legea ,,TITIUS-BODE“
completată de Teoria ,,FARGHET“ ), conform desenului din planşa 4.
În momentul intrării planetei Jupiter în spaţiul suprafeţei de impact, Soarele este suficient de
departe, pentru a nu-şi mai exercita forţa completă de atracţie asupra maselor de materie care pătrund
continuu prin această zonă. Astfel, planeta Jupiter obţine locul unui al doilea ,, Soare “ în conformaţia
sistemului planetar, pentru faptul că va capta o cantitate de materie aproape echivalentă cu cea captată
de Soare la trecerea peste zona de impact.

27
 Absenţa forţelor cumulate (gravitaţionale şi magnetice) solare din acest moment, conferă
planetelor Jupiter, Saturn, Uranus şi Neptun posibilitatea de a capta o mare parte din materia care
pătrunde în flux continuu prin zona de impact.
Scenariul este valabil şi în cazul când planeta Jupiter intră prima peste zona de impact,
conform desenului din planşa 5.
Rata de acreţie de masă este clar reprezentată prin caracteristicile planetelor mari. Jupiter este
cea mai mare planetă a sistemului solar, fapt determinat de concluzia că în drumul său peste zona de
impact, captează materie cosmică de unul singur. Urmează Saturn ale cărui inele demonstrează de
asemenea o rată ridicată de captare a materiei cosmice din zona de impact.
Planetele Uranus şi Neptun, fiind mai mici, demonstrează o rată mai mică de acreţie, datorită
atracţiei puternice a planetei Jupiter.
Urmările acestui proces de impact al sistemului solar cu masa de materie cosmică sunt
observate pe Terra şi pe celelalte planete; cratere imense care presupun impacturi cu caracter
catastrofal sunt observate planete, începand de la Marte spre Saturn. Este uşor de presupus că astfel
de impacturi amorsează activitatea solară în cazul scăderii ei dramatice, dând naştere la furtuni solare
care ,, pârjolesc“ planetele telurice.
Furtunile magnetice declanşate în Soare ,,împing“ planetele pe orbite mai îndepărtate, în
conformitate cu Legea ,,TITIUS-BODE“ completată prin Teoria ,,FARGHET“.
Cum o mică parte din materia cosmică va fi captată şi de planetele telurice, masa lor va creşte,
determinând amplificarea forţei lor gravitaţionale.
Un astfel de eveniment poate determina sfârşitul unui ciclu de viaţă terestră care va reîncepe,
după o perioadă îndelungată de timp.
În conformitate cu Teoria ,,FARGHET“ sistemul solar suferă astfel de transformări de trei ori
într-un an galactic. Amploarea acestor evenimente este imprevizibilă. Datorită poziţiei sistemului solar
în Galaxie, avem parte de un eveniment catastrofal mai ,,blând“, datorită faptului că nebuloasa de
materie pierde din intensitate în drumul de 1 000 de ani-lumină pe care îi parcurge până la Soare.
Acest eveniment poate determina provenienţa sateliţilor planetari, prin observaţiile aplicabilităţii
Teoriei ,,FARGHET“, că sateliţii planetari au traiectorii aproape perpendiculare pe raza de acţiune
gravitaţională slabă exercitată de Soare, conform desenului din planşa 6. Aceasta corespunde
observaţiei că Luna nu provine dintr-o ,,decupare“ din masa terestră, ci dintr-un proces de acreţie
început după formarea Terrei.

CONCLUZIA FINALĂ:

Teoria ,,FARGHET“ îşi dovedeşte aplicabilitatea în determinarea caracteristicilor sistemului

solar prin descifrarea coerentă a evenimentelor catastrofice. Acumularea de masă cosmică periodică,
răspunde aspectelor încă neelucidate ale trecutului îndepărtat terestru.

Acreţia periodică de materie cosmică, conduce la concluzia clară că Terra a avut o dimensiune
mai mică în trecutul îndepărtat, ceea ce explică existenţa primatelor gigantice terestre, prin raportul
direct proporţional dintre masa corpului viu şi gravitaţia terestră.

Gigantismul vieţii din trecutul terestru este o dovadă că Terra a fost în acea vreme o planetă cu
dimensiuni mai mici decât cele actuale.

De asemenea, acreţia periodică de masă prin evenimente catastrofice, răspunde misterioasei

dispariţii bruşte a marilor primate din viaţa terestră.

Prin determinarea evenimentelor catastrofice care au produs extincţia periodică a vieţii terestre
avem posibilitatea să înţelegem de ce Charles Darwin nu a găsit verigi de legătură în elaborarea Teoriei
Evoluţioniste a Speciilor.

28
 Întreruperea catastrofică a unui ciclu de viaţă şi începerea altui ciclu (dar la valori
gravitaţionale superioare celor anterioare ) după o anumită perioadă de timp, poate oferi ,, cheia“
dezlegării misterului lipsei verigilor de legătură din teoria lui Darwin.

De asemenea, prin descifrarea evenimentelor catastrofice terestre dezlegăm misterele care

presupun existenţa unor civilizaţii anterioare ale căror urme sunt descoperite în prezent şi interpretate
prin cele mai fantastice ipoteze.

Considerând existenţa unei Terre de mai mici dimensiuni (deci cu o atracţie gravitaţională mai
scăzută) avem posibilitatea să înţelegem cum au fost ridicate şi transportate marile blocuri de granit,
trilitonul de la Baalbeck în Liban, menhirii de la Stonehenge în Anglia, statuile gigantice din Insula
Paştelui, piramidele egiptene şi cele incaşe, etc…

La valori de atracţie gravitaţională mult inferioare celor actuale, giganticele blocuri de piatră şi
construcţii pot fi ridicate fără tehnologii sofisticate sau macarale mai performante decât cele actuale,
aşa cum presupun unele dintre ipoteze.

Trecutul îndepărtat terestru poate fi descifrat cu uşurinţă; interpretarea descoperirilor

arheologice prin viziunea Teoriei ,, FARGHET “ poate umple ,, paginile albe “ din istoria vieţii terestre,
oferind o imagine coerentă sub toate aspectele privitoare la civilizaţiile din trecutul îndepărtat.

PROIECTUL „FARGHET” elaborat pe baza Teoriei

„FARGHET”

29
I) RELAŢII ASUPRA ELABORĂRII

Raţiunea elaborării Proiectului „FARGHET” are ca fundament descoperirea relativităţii

speciale dintre forţa gravitaţională şi celelalte trei forţe fundamentale ale UNIVERSULUI. Stabilind
prin observaţie şi studiu aprofundat relaţiile speciale dintre undele gravitaţionale, autorii Teoriei
„FARGHET” au descoperit NODULII GRAVITAŢIONALI şi interacţiunile speciale dintre categoriile de
unde gravitaţionale. În urma studiului şi a stabilirii coordonatelor gravitaţionale generale din
UNIVERS, Proiectul „FARGHET” propune înfiinţarea activităţii de prezicere pe termen lung a tuturor
evenimentelor catastrofale terestre generate de:
- CUTREMURE DE TOATE GRADELE,
- TORNADE, TAIFUNURI, CICLOANE,
- FURTUNI,
- VALURI SEISMICE,
- AVALANŞE,
- ERUPŢII VULCANICE,
- SECETE PRELUNGITE,
- INUNDAŢII ŞI PLOI TORENŢIALE,
- GOLURI DE AER ÎN TRAFICUL AERIAN TERESTRU.

Conform relaţiilor speciale elaborate prin aplicabilitatea universală a Teoriei ,,FARGHET” toate
evenimentele generatoare de catastrofism pot fi prezise cu exactitate şi pe termen îndelungat. Această
posibilitate complet nouă, oferă lumii terestre şansa de a evita cu ani şi zeci de ani înainte de a se
produce, dezastrele generate de calamităţi naturale imprevizibile până acum.

ŞANSA DE A ANTICIPA nu este stabilită empiric, ci prin metoda

ştiinţifică elaborată de PROIECTUL „FARGHET”!!!

II) ELABORAREA PROIECTULUI „FARGHET”

OBIECTIV 1 – Înfiinţarea de urgenţă a Laboratorului mondial de prezicere a evenimentelor

catastrofice terestre.

Acesta este primul pas spre demarajul urgent al PROIECTULUI ,,FARGHET” – înfiinţarea
unui colectiv special format din personalităţi marcante în studiul astronomiei şi astrofizicii. Autorii
Proiectului „FARGHET” propun în funcţia de coordonator principal al acestui laborator de prezicere a
evenimentelor catastrofice terestre, pe domnul profesor-academician STEPHEN W. HAWKING, de la
UNIVERSITATEA din CAMBRIDGE – ANGLIA.
Autorii Proiectului ,,FARGHET” propun în mod special pe domnul STEPHEN W. HAWKING,
recunoscând imensa capacitate de sintetizare a domnului profesor în domeniul matematicii şi al
astrofizicii.
De asemenea, autorii Proiectului „FARGHET” cunosc profunda CREDINŢĂ în existenţa lui
DUMNEZEU a domnului profesor STEPHEN W. HAWKING şi consideră că în spiritul credinţei,
misiunea de a conduce de la cel mai înalt nivel desfăşurarea proiectului, va fi acceptată şi susţinută în
consecinţă.
Prin această numire, suntem convinşi că Proiectul „FARGHET” îşi va arăta roadele în cel mai
scurt timp posibil, datorită profundei experienţe în domeniu a domnului STEPHEN W. HAWKING.

Colectivul de studiu trebuie format de coordonatorul principal, din:

- ASTRONOMI şi ASTROFIZICIENI,
- FIZICIENI şi MATEMATICIENI,
30
 - SEISMOLOGI şi FIZICIENI de FIZICA GLOBULUI TERESTRU,
- VULCANOLOGI şi METEOROLOGI,
- GEOGRAFI şi STATICIENI,
- ISTORICI şi LINGVIŞTI,
- INFORMATICIENI de performanţă.

Laboratorul va fi compartimentat pe domenii de activitate. Aceste compartimente vor avea

acces continuu şi nelimitat la Banca Centrală de Date a Laboratorului. Detaliile de funcţionare a
fiecărui compartiment vor fi stabilite de către coordonatorul principal al Laboratorului de Studiu
asupra evenimentelor catastrofice.

OBIECTIV 2 - Finanţarea Proiectului „FARGHET”

a) COMPANIILE DE ASIGURĂRI

Fiind o acţiune de amploare mondială, Proiectul „FARGHET” trebuie finanţat în primul rând
de populaţia globului terestru, prin toate companiile de asigurări terestre. Marile companii de
asigurări sunt primele beneficiare ale roadelor Proiectului „FARGHET”. Prin elaborarea în fapt a
acestui proiect vor apare legi stricte de interdicţie a construirii de orice gen în zonele ce vor fi afectate
de evenimente catastrofice. Astfel, toate companiile de asigurări vor beneficia de statistici pe termen
îndelungat şi vor cunoaşte cu exactitate unde, când şi la ce oră, minut, secundă, se va produce o
catastrofă terestră, evitând astfel, pierderi imense. Este cunoscut că nu odată marile companii de
asigurări au ajuns în stadiul incapacităţii de plată în cazul unor catastrofisme de proporţii.
Prin urmare, companiile de asigurări terestre trebuie să contribuie direct şi urgent la
acoperirea DEVIZULUI de necesităţi şi dotare a Laboratorului mondial de Studii asupra
evenimentelor catastrofice terestre.

b) COMPANIILE DE TRANSPORT AERIAN, MARITIM ŞI TERESTRU

O altă categorie de beneficiari direcţi ai roadelor Proiectului „FARGHET” sunt companiile de

transporturi aeriene, maritime şi terestre. Pentru evitarea golurilor de aer care se formează pe rutele
aeriene ale liniilor de transport aerian, marile companii de transport aerian trebuie să contribuie direct
şi să susţină DEVIZUL de dotare al Laboratorului. Aeronavele întâmpină şi alte genuri de perturbaţii
ale stratului atmosferic, în afara golurilor de aer. Aceste perturbaţii pot fi cunoscute cu exactitate
printr-o statistică elaborată de Laborator, pe ani întregi.

31
32
33
34
 Cunoscând aceste date exacte până la secundă, rutele de trafic aerian devin
sigure, fapt care ridică performanţele de exploatare ale potenţialului aerian terestru.
Aceleaşi date, dar cu diferenţe de calcul, pot fi puse şi la dispoziţia companiilor de
trafic maritim, prin statistici pe termen lung.
Companiile de transport terestru vor fi beneficiare ale aceloraşi date, diferenţiate
doar de calculul aferent zonelor şi unghiurilor gravitaţionale generatoare de catastrofism.
La acest aspect este de adăugat contribuţia companiilor în construcţii de drumuri,
poduri şi baraje care vor cunoaşte rutele optime de construcţie a infrastructurilor şi
regimul de construcţie adecvat fiecărei zone terestre, prin statistici pe termen îndelungat,
stabilite cu precizie.

c) COMPANIILE DE CONSTRUCŢII

Beneficiare directe ale roadelor Proiectului „FARGHET” sunt companiile de

construcţii din plan mondial.
Prin accesul la o statistică pe termen lung în prezicerea cu exactitate a
evenimentelor catastrofice, companiile de construcţii vor şti cu siguranţă unde şi cum să
construiască pe timp îndelungat.
Tehnologia în construcţii va fi adecvată fiecărei zone terestre unde se va produce o
catastrofă naturală, prin accesul la statisticile Laboratorului mondial care va derula
desfăşurarea Proiectului „FARGHET”.
Aceste statistici vor demara un alt proiect de amploare – PROIECTUL de arhitectură
şi tehnologie în CONSTRUCŢII, pe baza statisticii elaborate prin Proiectul „FARGHET”. Nu
este un VIS, ci o realitate imediată a viitorului apropiat, deci mai precis este o
NECESITATE de URGENŢĂ! Pentru asigurarea viitorului omenirii: această URGENŢĂ poate
fi fundamentată doar pe baza statisticii elaborată de colectivul de studiu prin Proiectul
„FARGHET”, deci companiile de CONSTRUCŢII trebuie să contribuie direct la demarajul
URGENT al înfăptuirii Proiectului „FARGHET”.

OBIECTIV 3 – Organizarea finanţării

Am enumerat principalele beneficiare ale roadelor Proiectului „FARGHET” şi lista

este departe de a fi completă.
Aspectul principal al finanţării se răsfrânge direct asupra populaţiei globului
terestru, deci beneficiari direcţi ai roadelor Proiectului „FARGHET” sunt trăitorii prezenţi ai
TERREI.
Am punctat atât necesitatea finanţării Proiectului „FARGHET”, cât şi beneficiile
directe ale acestei finanţări. Trebuie înfiinţat un centru de finanţare care ar trebui numit
pe bună dreptate:

CENTRUL DE FINANŢARE AL PROIECTULUI „FARGHET”

Acest CENTRU trebuie să colecteze şi să asigure fondurile necesare dotării
Laboratorului de statistică exactă a evenimentelor catastrofice. Tot acest CENTRU trebuie
să trimită tuturor beneficiarilor principali ai roadelor Proiectului ,,FARGHET” formulare cu
explicaţii clare asupra proiectului şi cereri de finanţare a acestuia.

35
 Acest CENTRU trebuie înfiinţat în regim de URGENŢĂ şi dotat cu mijloace adecvate
( computere, imprimante, linii telefonice, etc…) precum şi cu lingvişti de performanţă
care să traducă în regim de urgenţă orice text necesar comunicărilor.

Începutul acestor comunicări a fost făcut de coautorul Teoriei „FARGHET” şi

sponsorul exclusiv al popularizării acestei teorii, domnul ILIE GHEŢU, o persoană
marcantă a lumii de afaceri din România. Evident că strădania domnului ILIE GHEŢU s-a
limitat la a face publică prin toate mijloacele care îi sunt disponibile sub aspect financiar,
importanţa Teoriei „FARGHET” şi a proiectului cu acelaşi nume. Datorită acestui om,
autorul IOAN FARCAŞ are posibilitatea de a oferi lumii roadele strădaniei sale de-o viaţă
întreagă.
Lipsit de auz, autorului IOAN FARCAŞ i-ar fi fost imposibil să facă eforturile
domnului ILIE GHEŢU.
Neşansa de a-i fi imposibil să comunice prin telefon şi chiar direct cu persoanele
din jurul sau, a fost înlăturată de sponsorul - coautorul ILIE GHEŢU, care susţine în
continuare ceea ce a început. Având în vedere atât paternitatea asupra teoriei şi a
Proiectului „FARGHET” este limpede că cel mai indicat om care să înfiinţeze şi să
coordoneze:

CENTRUL DE FINANŢARE AL PROIECTULUI „FARGHET”

este domnul ILIE GHEŢU. Un argument în sprijinul acestei necesităţi este faptul că
deocamdată este singurul om de pe planetă care a înţeles şi a finanţat cu toate puterile
sale popularizarea teoriei şi a proiectului „FARGHET”.
Animat de o credinţă profundă în existenţa şi puterea lui DUMNEZEU, domnul ILIE
GHEŢU, împlineşte de fapt o misiune nobilă, greu de observat în lumea zilelor noastre.
Pentru a înţelege sensul profund al misiunii domnului ILIE GHEŢU, vă invităm să
citiţi BIBLIA la cartea ,, MALEAHI ” – capitolul 4, versetele 5 şi 6 din VECHIUL TESTAMENT.
Cum nu întâmplător autorul Teoriei şi a Proiectului „FARGHET” se numeşte
IOAN, concluziile sunt lesne de interpretat, atât sub aspectul importanţei demarajului
urgent al înfăptuirii Proiectului „FARGHET”, cât şi sub aspectul beneficiilor imediate ale
omenirii prezente şi viitoare.
Trăim într-o lume în care ideile mari rămân necunoscute în lipsa banilor necesari
popularizării lor. Este un lucru simplu de înţeles, mai ales la nivelul ROMÂNIEI. Când însă
ne aflăm în prezenţa unei realităţi de genul Teoriei şi a Proiectului „FARGHET” trebuie să
ne gândim în primul rând la sufletele sfâşiate de durere ale celor care au pierdut fiinţe
dragi şi bunuri realizate cu trudă şi sudoare, datorită evenimentelor catastrofice
imprevizibile, care sunt cutremure, taifunuri, tornade, căderi de aeronave, inundaţii,
avalanşe, etc…
Pierderea unei fiinţe dragi nu poate fi compensată de nici o COMPANIE de
ASIGURĂRI din lume. Doar spiritul acestei imagini plină de suferinţă trebuie să fie
suficient pentru a înţelege ce simt autorul şi coautorul Teoriei şi a Proiectului „FARGHET”
şi de ce trebuie materializat urgent acest proiect.
Acest comentariu asupra organizării finanţării Proiectului „FARGHET” era necesar
pentru a fi bine înţeles, că în cazul când potenţialul financiar al domnului ILIE GHEŢU i-ar
fi permis punerea în practică a acestui proiect, ar fi făcut-o fără a mai fi nevoie de
această organizare a finanţării. Însă Proiectul „FARGHET” implică necesităţi care depăşesc
posibilităţile omului ILIE GHEŢU şi de aceea acest om trebuie înţeles şi susţinut fără
ezitare, urgent şi prin toate căile şi mijloacele posibile.
36
 Contactarea directă a coautorului ILIE GHEŢU şi a autorului IOAN FARCAŞ se poate
face prin:
1) telefon 094/582800, România,
2) telefon 036/310492, România,
3) telefon 036/310079, România,
4) strada Domneasca, nr.72, Galaţi, judeţul Galaţi, cod 6200, România,
5) e-mail farghet@hotmail.com

DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII LABORATORULUI MONDIAL DE

PREZICERE A EVENIMENTELOR CATASTROFICE

ORGANIZAREA STATISTICĂ A DATELOR ASTROFIZICE

1. CLASIFICAREA AŞTRILOR aflaţi pe o rază determinată în jurul Sistemului SOLAR. Această rază va
fi stabilită de colectivul de cercetare şi va acţiona în interiorul unei sfere imaginare în spaţiu, având în
centru SOARELE.
2.CLASIFICAREA DATELOR va avea caracter statistic pe fiecare astru observat, deci se va institui un
fişier particular al fiecărui astru în parte. Acest fişier computerizat trebuie să conţină următoarele
date:
-1) magnitudinea astrului,
-2) masa stelară,
-3) sensul mişcării de rotaţie în jurul axei sale,
-4) sensul axei de rotaţie faţă de axa de rotaţie a SOARELUI,
-5) sensul axei de rotaţie faţă de axa de rotaţie a TERREI,
-6) distanţa dintre astru şi TERRA,
-7) poziţia perpendicularei pe axa de rotaţie a astrului,
-8) raza de acţiune gravitaţională în funcţie de masa stelară,
-9) coeficientul de gravitaţie al NODULULUI GRAVITAŢIONAL stelar, care este în
centrul nucleului astrului supus observării şi clasificării datelor sale caracteristice.
Asupra acestui coeficient vom reveni la sfârşitul acestui capitol.
-10) poziţia periodică a astrului în raport cu TERRA. Această poziţie va avea în vedere
atât mişcarea TERREI în jurul axei sale, cât şi mişcarea de revoluţie în jurul SOARELUI.
Este recomandat ca această poziţie să fie computerizată prin poziţionare în spaţiu
tridimensional. Mişcările TERREI faţă de astru vor fi redate pe computer şi repetate pe
termen lung (30 de ani înainte). Imaginea trebuie sa permită suprapunerea pe
computer în spaţiu şi în plan. Deci variantele schematice vor fi realizate şi în plan.
-11) axa de rotaţie terestră va fi prelungită, cum şi axa de rotaţie a astrului va fi
prelungită atât cât permite imaginea în plan şi cea tridimensională, în limita sferei de
cercetare prestabilită.
-12) punctele de intersectare a axei de rotaţie prelungită a astrului, cu alte axe
prelungite în spaţiul supus observaţiei, vor fi notate prin numere sau componente de
numere şi litere. Aceste notaţii trebuie să constituie un COD DE CLASIFICARE A
NODULILOR GRAVITAŢIONALI, în funcţie de numărul şi valoarea de gravitaţie a
undelor intersectate.
-13) rata medie de acreţie de materie cosmică a astrului în funcţie de raza sa de acţiune
gravitaţională,
-14) luminozitatea astrului şi determinarea cantitativă a procesului de ardere a
hidrogenului. Datele obţinute vor fi clasificate statistic pe termen lung (30 de ani),
evidenţiind evoluţia vieţii astrului pe această perioadă.
37
 -15) densitatea aproximativă a nucleului stelar şi componenţa sa stabilită prin calculele
aferente şi posibile actual prin analize spectrale.
Fiecare fişier statistic va avea anexate imaginile în plan şi tridimensionale ale astrului şi relaţia
directă a axei sale de rotaţie în raport cu axa de rotaţie terestră. Creşterea sau scăderea masei stelare
trebuie raportată corespunzător razei de atracţie gravitaţională pe timp de 30 de ani înainte.

CENTRALIZAREA DATELOR STATISTICE ÎNTR-UN FIŞIER

CENTRAL

Datele personale ale aştrilor observaţi în zona stabilită de colectivul de cercetare, vor fi
cumulate într-un fişier central. Această centralizare de date are rolul de a înfiinţa:

HARTA GRAVITAŢIONALĂ A SPAŢIULUI OBSERVAT!

Centralizarea imaginilor va fi făcută atât în plan, cât şi tridimensional.
Această hartă va avea caracter permanent, deci va fi vizualizată pe un monitor principal cu cele
mai mari dimensiuni posibile.
În centrul imaginii se va afla TERRA cu mişcările sale caracteristice în jurul SOARELUI.
Centralizarea datelor trebuie să permită un sistem de semnalizare a oricărei intersectări de
undă gravitaţională cu câmpul gravitaţional terestru. Această semnalizare va stabili următoarele
înregistrări de date obligatorii:
- Punctul de intersectare cu câmpul gravitaţional terestru. Această intersectare trebuie să
asigure obţinerea detaliilor precise referitoare la:
- unghiul de intersectare;
- acţiunea pe suprafaţa a undei de intersectare;
- durata acţiunii ( timpul cât unda gravitaţională traversează câmpul gravitaţional terestru );
- zona de intersectare precisă în raport cu centrul nucleului terestru.

În planşele 1 şi 2 vă prezentăm ideea de baza în observaţie şi clasificare. Datele din planşe se

raportează la următoarele efecte, catalogate numeric de la 1 la 6:
1) CUTREMURE DE MAGNITUDINI MARI, care au drept consecinţă deplasarea brusca a
plăcilor continentale. Valorile pot fi prezise prin calculul, care are drept referinţe:
a) valoarea câmpului gravitaţional la nivelul nucleului terestru;
b) valoarea undei gravitaţionale de intersectare; (valoarea de portanţă)
c) calculul modulului gravitaţional, conform legii atracţiei universale;
d) viteza de tranziţie a undei şi viteza de deplasare a TERREI în mişcarea de revoluţie;
e) viteza de deplasare a Soarelui spre apex (72 000 km/h).
Cutremurele de mare amplitudine se produc ca urmare a schimbului intens de gravitoni în
NODULUL GRAVITAŢIONAL din centrul TERREI. Intensitatea schimbului gravitonic se repercutează
direct asupra scoarţei terestre în punctul de traversare a undei gravitaţionale spre nucleul terestru.
Tensiunea schimbului gravitonic produce deplasarea scoarţei terestre într-o mişcare de urmare
a sensului de deplasare al undei. Acest efect este combinat cu o uşoară mişcare de recul (sus-jos) a
scoarţei terestre pe magma incandescentă.
Efectul combinat este resimţit prin vibraţii şi ondulări ale scoarţei terestre, care în totalitatea
lor produc efectul de cutremur cu magnitudine mare.
Durata cutremurului este durata de deplasare a undei gravitaţionale în câmpul gravitaţional
terestru. Replicile cutremurului sunt imediate şi derivate în timp. Replicile imediate arată că unda
gravitaţionala nu a părăsit câmpul gravific terestru, iar replicile derivate arată reaşezarea plăcilor

38
tectonice în raport direct proporţional cu câmpul gravific terestru. Echilibrarea acestui raport se poate
derula pe o durată mai îndelungată de timp, fără a mai genera efecte cu valoarea celui iniţial.
2) ERUPŢII VULCANICE, care au drept cauză dereglarea presiunii din magma incandescentă.
În magma traversată de o undă gravitaţională se produce o concentrare a particulelor de materie în
jurul undei.
Această concentrare de particule are aspectul turbionar al unei tornade. Efectul de vârtej
eliberează energii care dereglează presiunile de sub scoarţa terestră.
Surplusul de energie repercutat direct asupra presiunii interne terestre este eliberat prin
vulcani. În consecinţă, vulcanii marchează locurile de ieşire a undei gravitaţionale din spaţiul magmei.
Acest aspect va fi imediat observat după întocmirea hărţii gravitaţionale din Proiectul „FARGHET”.
Odată întocmită HARTA GRAVITAŢIONALĂ, efectul Teoriei „FARGHET” poate fi determinat prin
studiu retrospectiv. Se va observa imediat precizia de prezicere prin Proiectul „FARGHET” – vulcanii
se află în locurile unde unda gravitaţională iese din câmpul gravific al sigmei.
Din acest motiv, vulcanii erup la perioade relativ egale în timp şi erupţiile sunt însoţite de
cutremure violente.
Când acest fenomen se produce în ocean, dă naştere vulcanilor submarini şi a valurilor
seismice de mare magnitudine. Prin Proiectul „FARGHET” toate aceste evenimente vor fi prezise cu
precizie şi pe termene îndelungate!

3) TAIFUNURI, CICLOANE, TORNADE care au drept cauză intersectarea undei gravitaţionale

cu câmpul gravific terestru la nivelul mării.
În punctul de intersectare se produce NODULUL GRAVITAŢIONAL care are valoarea
cumulata a undelor intersectate. Particulele de gaz atmosferic se concentrează brusc în jurul acestui
NODUL şi în lungul undei gravitaţionale care vine din spaţiul cosmic.
Cum unda se deplasează, va determina particulele de gaz atmosferic să urmeze acelaşi sens.
Efectul va fi tot cel de vârtej, fiind singurul sens de mişcare al particulelor în jurul undei gravitaţionale.
NODULUL GRAVITAŢIONAL se deplasează odată cu unda gravitaţională trecând prin
diferitele denivelări ale solului. Forţa de atracţie a NODULULUI GRAVITAŢIONAL smulge copacii din
rădăcini şi absolut tot ce nu este solid ancorat în scoarţa terestră, NODULUL GRAVITAŢIONAL atrage
şi deplasează orice greutate materială care nu depăşeşte valoarea sa de portanţă. Din acest motiv cad
ploi de peşti în urma unei tornade:
NODULUL GRAVITAŢIONAL a trecut prin bancuri de peşti la câţiva metri sub nivelul mării.
Viteza de deplasare a acestor fenomene naturale poate fi determinată cu exactitate. Viteza lor
corespunde până la identificare cu viteza de revoluţie a TERREI în jurul SOARELUI, la care se adaugă
viteza de rotaţie a TERREI în jurul axei sale. Celelalte viteze ( a sistemului solar şi a astrului ) nu vor fi
neglijate, fiind semnificative în determinarea acestor efecte. Traiectoria unei tornade şi efectele ei pot
fi prezise cu exactitate prin Proiectul „
FARGHET”.
Durata şi începutul tornadei pot fi prezise până la fracţiuni de secundă cu ani şi zeci de ani
înaintea producerii lor.

4) AVALANŞE DE ZĂPADĂ şi PIETRE, PRĂBUŞIRI MINIERE, FURTUNI MONTANE şi

TERESTRE, PLOI TORENŢIALE, SECETE PRELUNGITE, GOLURI DE AER ÎN SPAŢIUL
ATMOSFERIC, care se produc ca urmare a formării unui NODUL GRAVITAŢIONAL la înălţimi de la
100 m. peste nivelul mării, până la 7 000 m. în atmosferă.
Efectele de atracţie gravitaţională ale NODULULUI GRAVITAŢIONAL dislocă mase solide
(pietre) în munţi, mase de zăpadă şi în unele cazuri produc seisme care determină prăbuşirile din
galeriile minelor de cărbuni şi minereuri.
Tot atracţia gravitaţională a unui astfel de NODUL produce concentrarea de mase de nori şi
declanşează ploile torenţiale. Ideea descărcărilor electrice violente trebuie revizuită.

Aceste descărcări electrice sunt efectul deplasării în spaţiul atmosferic a unui NODUL
GRAVITAŢIONAL sau a unei unde gravitaţionale.

39
 Concentrarea de particule sub forţa atracţiei gravitaţionale, produce ciocniri violente ale
acestora în spaţiul atmosferic, fapt care determină explozii violente şi descărcările electrice de mare
intensitate. Este suficientă o singură explozie pentru ca efectul să continue în lanţ până la eliberarea
totală a energiei rezultate din ciocnirile violente dintre particulele de gaz şi vapori din atmosferă.
Când TERRA traversează un câmp intens de unde gravitaţionale pe o durată lungă de timp, se
produc ploi torenţiale generatoare de inundaţii catastrofale. Efectul de intersectare a câmpurilor
gravifice ( terestru şi cel din spaţiul cosmic ) dereglează uniformitatea presiunilor atmosferice şi
repartizarea uniformă a precipitaţiilor, fapt care are urmări dezastruoase din punct de vedere ecologic,
determinând secete prelungite.
Tot acest efect produce pe timp senin, apariţia golurilor de aer în spaţiul atmosferic. În funcţie
de valoarea de atracţie, un NODUL GRAVITAŢIONAL poate produce prăbuşirea avioanelor sau
smulgerea lor din spaţiul atmosferic.
Tot din acest motiv, navele maritime se pot scufunda la contactul cu un NODUL
GRAVITAŢIONAL, care acţionează sub nivelul mării.
Prin aplicabilitatea Proiectului „FARGHET” misterioasele dispariţii de nave aeriene şi maritime
pot fi pe deplin descifrate.
De asemenea prăbuşirile de aeronave, produse aparent fără motive întemeiate pot fi descifrate
prin Proiectul „FARGHET”, materializat în regim de urgenţă.
Un NODUL GRAVITAŢIONAL poate fi observat în noapte sub forma unui obiect cu
luminozitate puternică şi cu viteze fantastice de deplasare. Mişcările neregulate ale unui astfel de
NODUL sunt explicate de alternanţa continuă dintre undele gravitaţionale intersectate. Chiar forma de
glob cu irizaţie luminoasă în formă de disc, arată că astfel de fenomene sunt NODULI
GRAVITAŢIONALI atmosferici, de slabă intensitate. Aceşti noduli gravitaţionali pot fi singulari sau în
grupuri, în funcţie de numărul undelor intersectate.
Prin întocmirea HARŢII GRAVITAŢIONALE propusă prin Proiectul „FARGHET” toate aceste
fenomene inexplicabile până în prezent vor fi descifrate, dizolvându-se astfel ideea despre O.Z.N. –uri.
Enumerarea efectelor poate continua, dar nu aceasta este ideea de baza a Proiectului
„FARGHET”, ci aceea de a evidenţia cele mai importante fenomene catastrofice ce pot fi prezise cu
exactitate prin materializarea acestui proiect.
Din această enumerare se poate desprinde cu uşurinţă CONCLUZIA că Proiectul „FARGHET”
trebuie demarat în regim de urgenţă, prin implicarea urgentă a tuturor posibilităţilor de finanţare la
nivel terestru, prin contactul imediat cu CENTRUL DE FINANŢARE din România, la adresa
menţionată anterior.

ATRIBUŢIILE CONTINUE ALE COLECTIVULUI CE VA

MATERIALIZA PROIECTUL ”FARGHET”
Este de la sine înţeles că activitatea colectivului ce va materializa Proiectul „FARGHET” nu se
încheie prin observaţia unei părţi din spaţiul imediat înconjurător sistemului solar.
Să nu uităm că spaţiul observat face parte din Galaxia ,, CALEA LACTEE ”, în al cărei câmp
gravitaţional ne aflăm. Atribuţiile LABORATORULUI de cercetare şi prezicere exactă a evenimentelor
catastrofice se răsfrâng direct asupra viitorului omenirii, deci acest LABORATOR trebuie să
funcţioneze în permanenţă.
UNIVERSUL identificat prin Teoria „FARGHET” se află în continuă transformare, iar această
transformare trebuie observată printr-o activitate susţinută şi nelimitată în timp.
Stelele se nasc, trăiesc şi mor, iar efectele naşterii, vieţii şi morţii lor se răsfrâng direct asupra
echilibrului structurilor care compun UNIVERSUL.
În UNIVERS se derulează un proces continuu de transfer şi transformare a energiei în materie
şi invers, fapt care trebuie studiat în permanenţă.

40
 Cu cât vom pătrunde mai adânc în tainele UNIVERSULUI, cu atât mai mult vom înţelege cât de
mare este PUTEREA LUI DUMNEZEU şi cât de important este mesajul trimis omenirii prin Teoria
„FARGHET”.
Mulţi dintre savanţii lumii se vor mira de simplitatea cu care MOISE a scris despre creaţie în
prima carte a BIBLIEI şi vor preamări acest DOCUMENT DIVIN.
Deci atribuţiile colectivului de cercetare şi prezicere a evenimentelor catastrofice, va continua şi
va preda ştafeta continuităţii viitoarelor generaţii de astronomi, astrofizicieni, etc …

INFORMAŢIILE NECESARE MATERIALIZĂRII PROIECTULUI

„FARGHET”
Este evident că informaţiile de prim rang în materializarea Proiectului „FARGHET” provin din
domeniul observaţiei astronomice şi astrofizice. Deci, activitatea marilor telescoape terestre şi a
telescopului ,,HUBBLE” (lansat recent pe orbită în jurul TERREI) trebuie să se amplifice la maximum.
Absolut toate informaţiile trebuie transmise în timp optim LABORATORULUI MONDIAL de
CERCETARE şi PREZICERE a evenimentelor catastrofice. Pentru prelucrarea coerentă a datelor la
nivelul LABORATORULUI MONDIAL, colaborarea directă cu N.A.S.A. este indispensabilă. De
asemenea sunt necesare informaţii din domeniul geografiei, seismologiei şi informaţii de fizica
globului terestru. Calitatea şi cantitatea informaţiilor sunt hotărâtoare în munca de sintetizare a unui
lanţ logic şi coerent al efectelor gravitaţionale cu caracter catastrofic. Având în vedere caracterul
singular şi unic al poziţiilor corpurilor cosmice, informaţia în totalitatea sa trebuie să aibă continuitate
şi coerenţă. Mai precis, este nevoie de observaţia continuă pe timp nelimitat a zonei aferente
sistemului solar.
Deşi sistemul solar se află într-o zonă galactică destul de ,, lejeră ” din punctul de vedere al
densităţii medii a corpurilor cosmice care alcătuiesc braţul galactic ORION, el este supus
interacţiunilor gravitaţionale care în esenţă susţin în spaţiu întreaga Galaxie ,, CALEA LACTEE ”.
Cu alte cuvinte, informaţiile trebuie să provină pentru început din observaţia şi studiul aştrilor
imediat apropiaţi sistemului solar. ,, Vecinii ” TERREI sunt de asemenea foarte importanţi din toate
punctele de vedere. Planetele sistemului solar şi Soarele sunt surse de unde gravitaţionale care
influenţează direct sistemul ecologic şi meteorologic al TERREI.
Dacă până în prezent ideea de gravitaţie părea suficient studiată, legile gravitaţiei trebuie
completate prin coerenţă cu Teoria „FARGHET”. Prin această teorie, suspensia corpurilor cosmice în
spaţiu este determinată de intersectările de unde gravitaţionale de mare putere, care generează
NODULII GRAVITAŢIONALI.
Acest nou principiu, exclude ideea unei gravitaţii fără ,, coloană vertebrală ”, aşa cum o
cunoaştem în prezent. Principiul de baza al Teoriei „FARGHET” arată limpede că nu pot exista
structuri cosmice fără existenţa NODULILOR GRAVITAŢIONALI, aflaţi în legătură directă cu
NODULUL CENTRAL al UNIVERSULUI. Aplicând Teoria „FARGHET” în studiul galaxiilor găsim cu
uşurinţă explicaţiile privitoare la caracteristicile sistemelor planetare care le compun.
Prin aplicarea ei în studiul caracteristicilor sistemului solar obţinem coerenţa completă a
caracteristicilor sale, precum şi explicaţiile necesare în toate aspectele atracţiei gravitaţionale din
sistem. Practic Teoria „FARGHET” are o aplicabilitate unică începând de la componenţa şi structura
nucleonilor, până la Metagalaxie sau UNIVERS. Principiul de baza al teoriei acţionează ca un principiu
UNIC în toate structurile şi substructurile UNIVERSULUI. Integrând forţa gravitaţională în teoriile
parţiale, nu faceţi decât să integraţi Teoria „FARGHET” în mult aşteptata:

MARE TEORIE UNIFICATĂ A UNIVERSULUI

Calitatea neutra din punct de vedere electric a gravitonilor, nu a permis nici interceptarea şi
nici clasificarea acestora până în prezent.
41
 Acum această necesitate este posibilă prin Teoria „FARGHET”. Proiectul „FARGHET” se
fundamentează pe implementarea Teoriei „FARGHET” în toate teoriile parţiale despre UNIVERS.
Dacă ALBERT EINSTEIN a emis ideea că cea mai mare viteză din UNIVERS este viteza
luminii, Teoria „FARGHET” propune viteza gravitonilor pe primul loc.
Motivul este lesne de înţeles: pentru ca UNIVERSUL să se poată forma în structurile actuale, undele
gravitaţionale formate din gravitoni trebuiau să aibă:

OBLIGATORIU VITEZE SUPERIOARE VITEZEI LUMINII

Teoria „FARGHET” arată limpede că nu energia a generat gravitaţia!!!

În principiu, informaţiile necesare desfăşurării PROIECTULUI „FARGHET” trebuie să ţină

seama de aceste importante descoperiri menţionate în Teoria „FARGHET”. Deci sunt invitate să
participe la acest proiect cu informaţii de calitate, marile INSTITUTE ALE LUMII.
Informaţiile provenite presupun integrarea celor stabilite de Teoria „FARGHET”, deci această
teorie va fi trimisă tuturor INSTITUTELOR existente în plan mondial.
Principiul fundamental de studiu şi elaborare a informaţiilor trebuie să ţină seama de
ADEVARUL stabilit de Teoria „FARGHET” :

Nu masa de energie din momentul BIG-BANG a generat naşterea gravitaţiei

şi implicit structurarea UNIVERSULUI.

1) Gravitaţia a existat înainte de momentul BIG-BANG fiind generatoare a acestui moment

şi este singura forţă , nedizolvată” de momentul BIG-BANG.
2) Gravitaţia a generat gaura-neagră cuantică şi a împiedicat căderea acesteia spre
singularitate zero.
3) Gravitaţia a generat temperaturile care au făcut posibilă declanşarea BIG-BANG-ului.
4) Gravitaţia a organizat structurile UNIVERSULUI prin NODULII GRAVITATIONALI care
s-au format în spaţiu înaintea expansiunii care se presupune că ar continua şi în prezent!
5) Gravitaţia este forţa principală care asigură atât existenţa tuturor structurilor materiale şi
energetice, precum şi tranzitul continuu al energiei şi materiei din UNIVERS.

Luând în calcul toate aceste cinci constante fundamentale ale Teoriei „FARGHET”, veţi realiza
cu uşurinţă ADEVARUL că:

GRAVITONII SE DEPLASEAZĂ CU VITEZE SUPERIOARE VITEZEI LUMINII.

Dacă luminii îi trebuiesc miliarde de ani pentru a străbate UNIVERSUL de la un capăt la altul,
gravitonilor le trebuie mult mai puţin. Acest aspect este deja aflat în studiu în marile institute de
astrofizică, care consideră că lumina ar fi trebuit să aibă viteze mult mai superioare celei stabilite de
ALBERT EINSTEIN. Pentru ca UNIVERSUL să existe în formele actuale gravitonii care în fapt poartă
particula fotonică în spaţiu, trebuiau să aibă viteza mult mai mare decât 300 000 km/secundă.
Raţionamentul este foarte simplu: dacă fotonii pot fi deviaţi gravitaţional este clar că forţa
gravitaţională este coordonatoare a vitezei fotonilor şi deci a undelor de lumină din UNIVERS care nu
s-ar putea deplasa în spaţiu dacă nu ar fi purtate de gravitonii care practic împânzesc tot spaţiul
universal. Forţa de atracţie a gravitonilor permite particulelor fotonice să treacă de la un graviton la
altul tocmai datorită acestei forţe. Cele stabilite prin Proiectul „FARGHET” sunt rodul fizicii teoretice
elaborată în Teoria „FARGHET”.
Tocmai din acest motiv am propus în funcţia de COORDONATOR PRINCIPAL al colectivului
de cercetare şi prezicere a evenimentelor catastrofice, pe domnul Profesor Academician
STEPHEN W. HAWKING. În munca acestui colectiv sunt implicate calcule pe care numai mintea

42
sclipitoare şi pasiunea pentru astrofizică a domnului profesor, le poate realiza. În calitate de autor al
Teoriei şi al Proiectului „FARGHET” am studiat atât cât mi-a fost posibil din operele domnului
STEPHEN W. HAWKING ajungând la concluzia că domnia sa este om dăruit cu har de la DUMNEZEU
– numai un om cu har dumnezeiesc poate percepe UNIVERSUL aşa cum îl vede şi îl interpretează
domnul Profesor Academician STEPHEN W. HAWKING.
Acest comentariu asupra calităţii şi cantităţii informaţiilor necesare materializării Proiectului
„FARGHET” era necesar pentru a sublinia o data în plus, importanţa implementării celor stabilite de
Teoria „FARGHET” în informaţii. Pentru materializarea în timp optim a Proiectului „FARGHET” este
absolut necesar girul şi recomandarea instituţiilor universitare şi a Centrului Spaţial N.A.S.A. cărora
le-am trimis toate datele necesare studiului într-un material cu conţinutul complet al Teoriei şi al
Proiectului „FARGHET”.

Solicităm tuturor instituţiilor cărora ne-am adresat şi în mod special Centrului Spaţial
N.A.S.A., atât părerile competente în domeniu, cât şi avizul demarajului urgent al Proiectului
„FARGHET”.
Mulţumim pe această cale anticipat, tuturor celor cărora ne adresăm şi tuturor celor care îşi
aduc aportul şi contribuţia la definitivarea concepţiei despre UNIVERS, prin implementarea celor
stabilite de Teoria „FARGHET” în viziunea fizicii şi astrofizicii moderne, contribuind astfel la
demarajul cât mai urgent a Proiectului „FARGHET”, care în esenţă reprezintă un beneficiu major al
întregii umanităţi.

AUTORUL : FARCAŞ IOAN

COAUTORUL-SPONSOR: GHEŢU ILIE

ASPECTUL CREAŢIONIST AL TEORIEI “FARGHET”

1. Teoria “FARGHET” susţine principiul din filosofia lui PLATON, conform căruia : « UNUL A
CREAT LUMEA ŞI OMUL »

2. Teoria ,, FARGHET ” susţine principiul creaţionist al BIBLIEI, ca fiind unicul scenariu posibil,
capabil să explice Originea Universului şi caracteristicile sale actuale, într-o formă unitară şi
demonstrabilă în mod ştiinţific.

3. Prin fundamentarea creaţionist – ştiinţifică, Teoria “FARGHET”, susţine sursa cunoaşterii

ADEVARULUI despre viaţă şi Univers, ca fiind informaţia introdusă de CREATOR în OPERA SA
– UNIVERSUL în care existăm.

4. Aspectul creaţiei BIBLICE, deşi elaborat în zorii civilizaţiei Iudaice, este astăzi aspectul de bază
al religiei creştine, prin legătura indisolubilă dintre VECHIUL şi NOUL TESTAMENT. Teoria
“FARGHET” nu susţine religia ebraică în particular, ci religia universală, unificarea tuturor
religiilor şi unicitatea CREATORULUI.

43
 BIBLIA ESTE OPERA FUNDAMENTALĂ DE INSPIRATIE DIVINĂ
din al cărei conţinut a fost extrasă şi elaborată TEORIA ,,FARGHET“.

SINTEZA LEGĂTURII FUNDAMENTALE DINTRE ASPECTELE CREAŢIEI BIBLICE ŞI

CELE ELABORATE DE TEORIA ,,FARGHET“ :

1) ,,La început DUMNEZEU a făcut cerurile şi pământul.“

GENEZA / capitolul 1 / verset 1 VECHIUL TESTAMENT

♦ CUM A FACUT DUMNEZEU CERURILE ŞI PĂMÂNTUL ?

2) ,, EL întinde miazănoaptea deasupra adâncului şi spânzură pământul pe

nimic. “

IOV / capitolul 26 / verset 7 VECHIUL TESTAMENT

♦ UNDE SE AFLĂ ADANCUL PESTE CARE DUMNEZEU ÎNTINDE MIAZĂNOAPTEA ?

3),, DOMNUL m’a făcut cea dintâi dintre lucrările LUI, înaintea celor mai vechi lucrări ale
LUI. Eu am fost aşezată din vecinicie, înainte de orice început, înainte de a fi pământul. Am
fost născută când încă nu erau adâncuri, nici izvoare încărcate cu ape; am fost născută
înainte de întărirea munţilor, înainte de a fi dealurile, când nu era încă nici pământul, nici
câmpiile, nici cea dintâi fărâmă din pulberea lumii. Când a întocmit DOMNUL cerurile, eu
eram de faţă; când a tras o zare pe faţa adâncului, când a pironit norii sus, şi când au ţâşnit
cu putere izvoarele adâncului, când a pus un hotar mării, ca apele să nu treacă peste porunca
LUI, când a pus temeliile pământului, eu eram meşterul LUI, la lucru lângă EL, şi în toate
zilele eram desfătarea LUI, jucând neîncetat înaintea LUI, jucând pe ROTOCOLUL
PĂMÂNTULUI SĂU, … “
PROVERBELE sau PILDELE lui SOLOMON / capitolul 8 / versetele 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29,
30, 31
VECHIUL TESTAMENT

SINTEZĂ: Deasupra unui adânc plin cu apă, în scoarţa unei planete gigantice, DUMNEZEU
întinde miazănoaptea şi suspendă pământul pe nimic.
Miazănoaptea defineşte o polaritate NORDICĂ, iar întinderea NORDULUI peste adânc
defineşte cerurile sau tăria cerurilor. Apa din adânc se transformă în nori, în urma acestei prime
acţiuni din cartea ,, Genezei “.
Cuvântul ceruri sau ,, tăria cerurilor “ este redat în ebraica veche prin termenul lingvistic ,,
RAKIA “ sau ,, RAQIA “. Acest termen în traducere înseamnă: CERURI, TĂRIA CERURILOR,
PERETE TARE ÎNTINS ÎNTR-O SUBTIRIME LAŢITĂ.
Aceste relaţii se cer ordonate pentru a defini un aspect logic şi coerent în acţiunea ,, Genezei “
biblice. Astfel, am situat adâncul în zona POLULUI NORD al planetei gigantice. Deasupra adâncului
am considerat acţiunea unei forţe magnetice de polaritate NORDICĂ. Am obţinut un efect de
respingere între două radiaţii magnetice de acelaşi semn: NORD contra NORD. Efectul obţinut nu
era suficient pentru a demonstra veridicitatea afirmaţiilor biblice.
Timp de ani de zile am creat scenarii după scenarii, căutând să dezlegăm misterul biblic. A
fost o vreme de căutări şi renunţări la multe din bucuriile vieţii unui om. Credinţa nezdruncinată în
puterea lui DUMNEZEU ne spunea că ADEVARUL este aproape … undeva lângă noi şi în noi… Cele
învăţate din manualele didactice şi de specialitate ne umbreau orizontul cunoaşterii prin definiţii
atât de stricte … şi totuşi DUMNEZEU A VRUT S-Ă CUNOAŞTEM MAI MULT DECÂT POT ARĂTA
acele manuale, desluşindu-ne ADEVARUL!
44
 NORDUL întins de DUMNEZEU peste adâncul plin cu vapori de apă a fost atras brusc către
NORDUL iradiat de planeta gigantica de către o FORŢĂ GRAVITAŢIONALĂ! Cele două NORD-uri
au comprimat vaporii de apă din adânc, atrase fiind de FORŢA GRAVITAŢIONALĂ a planetei
gigantice care interacţiona coerent cu forţa gravitaţională a altei planete.
DUMNEZEU aşezase peste adânc acea ,,PIATRĂ din capul UNGHIULUI“ relevată de BIBLIE,
o altă planetă gigantică. Cele două NORD-uri au fost legate gravitaţional prin zonele de casp polar
şi astfel s-a născut TEORIA ,,FARGHET“.
Desluşirea ADEVARULUI a venit de la sine, odată cu elaborarea acestei teorii. Am desluşit o
lume infinită în afara Universului nostru şi o alta lume infinită în interiorul nostru şi al materiei din
care suntem alcătuiţi.
Am desluşit dorinţa lui DUMNEZEU, voinţa LUI şi imensa LUI IUBIRE, precum şi
înţelegerea unei infime părţi a PUTERII DUMNEZEIEŞTI.
Ne facem datoria să arătăm tuturor cele desluşite de noi, cu credinţa că împlinim VOINŢA
LUI DUMNEZEU.

Ne exprimăm credinţa că cele desluşite de noi vor fi folosite spre BINELE UMANITĂŢII şi
spre definirea unei lumi mai drepte şi mai bune, o lume dominată de PACE şi CREDINŢA ETERNA
ÎN

CREATORUL UNIVERSULUI, CREDINŢA ÎN D U M N E Z E

U.

PLANSELE : 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, si 17, … explică coerent
aspectul creaţionist al Teoriei ,, FARGHET ˝, ( textele biblice sunt doar câteva, cele mai
elocvente ; dar … BIBLIA conţine nenumărate texte care atestă cert Creaţia şi Puterea
nemărginită a Creatorului DUMNEZEU). Autorii explică acest aspect mult mai amplu
şi mai la subiect în volumul ,, UNIVERSUL FĂRĂ TAINE “, ( ediţie revăzută şi adăugită
) în care sunt dezvăluite scopul creaţiei de către CREATOR şi răspunsuri ştiinţifice la
majoritatea enigmaticilor întrebări pe care omenirea şi le-a pus de lungul veacurilor
până în prezent, precum şi într-un scenariu de film documentar cu acelaşi nume, de o
amploare fără precedent în istoria omenirii.

45
 ÎN LOC DE CONCLUZII
,, Cei care pun la îndoială ipoteza privitoare la DUMNEZEU sau
ipoteza sufletului nu sunt neapărat atei. Ateu este cineva sigur că
DUMNEZEU nu există, cineva care are o dovadă convingătoare
împotriva existenţei lui DUMNEZEU. Eu nu cunosc o asemenea
dovadă.”
CARL SAGAN,, Creierul lui Broca” –( De la pământ la
stele )
,, Cel mai mare rău al timpului nostru este că ŞTIINŢA şi RELIGIA
apar ca două forţe vrăjmaşe greu de împăcat. Acest rău este cu atât
mai dăunător cu cât porneşte de sus şi se infiltrează pe nesimţite,
dar fără greş, în toate conştiinţele, ca o otravă subtilă pe care o
respiri odată cu aerul. Ori, fiecare păcat al minţii se transformă fără
tăgadă în rău sufletesc şi apoi în rău social.”
EDUARD SCHURÉ - ,, Marii iniţiaţi ”

… Cu multă vreme în urmă, când încă nu era ,, nici cea dintâi fărâmă din pulberea
lumii” noastre, DUMNEZEU – existent din veşnicie într-o lume tot veşnică, a hotărât
împreună cu ,,FIII SĂI” şi cu locuitorii lumii SALE – CREAŢIA UNIVERSULUI NOSTRU.

46
 Hotărârea s-a concretizat în faptă, în urma unui eveniment de o importanţă
crucială: RĂUL în formele sale cele mai subtile, pătrunsese în lumea lui DUMNEZEU,
asemenea unui virus distrugător ce pătrunde în trupul uman.
Astfel, în ,,trupurile” ( entităţi ) lumii lui DUMNEZEU, RĂUL ,,îşi făcea mendrele” –
precum ,,NEGHINA” într-un lan de ,,GRÂU”. DUMNEZEU avea de ales:
1. Să distrugă ,, trupurile” pătrunse de RĂU.
2. Să distrugă numai RĂUL şi să salveze ,,trupurile”.
Cu multă înţelepciune, ,,CEL UNIC” a elaborat un PLAN, prin aplicarea căruia
RĂUL avea să fie eradicat definitiv, iar trupurile curăţate de RĂU să rămână în viaţă
pentru eternitate.
PLANUL lui DUMNEZEU, rod al gândirii SALE înţelepte, s-a declanşat în faptă prin
CUVÂNT.
Şi ,,la început … a fost CUVÂNTUL”. Prin CUVÂNT, DUMNEZEU poruncea ce să se facă, iar
,,FIII LUI” ascultau şi îndeplineau pe rând poruncile SALE. Astfel, pe un ,,rotocol de
pământ” ( imens în comparaţie cu TERRA – cum ar fi oceanul faţă de un fir de nisip )
DUMNEZEU porunceşte ,,săparea” unui ,,adânc” - o prăpastie!?!... adâncă. Din pereţii
,,adâncului” izbucnesc izvoare ,,încărcate cu apă”, care umplu ,,adâncul” asemenea
unui ocean. ,,Adâncul” este ,,săpat” în zona NORDICĂ a giganticului ,,rotocol de
pământ”, cât mai aproape de POLUL său NORD.
Odată terminată această lucrare, DUMNEZEU creează CERURILE. ,,El întinde
miazănoaptea deasupra adâncului”. Prin puterea SA nemărginită, CEL UNIC
( DUMNEZEU ) creează o forţă magnetică de polaritate NORDICĂ, pe care o ,,întinde
peste adâncul plin de ape”.
După cum vedem şi în desene, ,,miazănoaptea” întinsă de DUMNEZEU peste
,,adânc”, apasă ca un ,,perete tare” ( RAKIA ) peste radiaţia magnetică a ,,rotocolului
de pământ”. În ,,adâncul” plin cu apă acţionează opoziţia dintre cele două forţe
magnetice de acelaşi semn, doi ,,pereţi tari”, două CERURI, aşa cum este menţionat în
BIBLIE.
Cele doua forte magnetice de acelaşi semn sunt atrase una spre alta de forţa
gravitaţională, conform legii atracţiei universale dintre două corpuri, elaborată de ISAC
NEWTON. În adânc se formează MODULUL gravitaţional care este direct proporţional cu
produsul maselor ce-l generează. Teoria relativităţii generalizate arată că orice corp
care emite unde gravitaţionale, pierde energie, deci în MODULUL gravitaţional se
acumulează energie. Această energie produce temperaturi de peste 100 grade Celsius
şi astfel apa din adânc intră în procesul de fierbere şi evaporare. O parte din vapori se
concentrează în MODULUL gravitaţional, iar o alt parte este atrasă spre
„miazănoaptea” întinsă de DUMNEZEU asupra adâncului. O altă parte de apă
transformată în vapori rămâne pe fundul adâncului. „Miazănoaptea” acumulează
vapori de apă, deci masa ei va creşte direct proporţional cu rata acumulării. Creşterea
masei produce creşterea forţei de atractie gravitationala, deci „miazanoaptea” coboara
brusc spre „adanc”. Fortele magnetice de acelasi semn actioneaza prin opozitia dintre
ele, aidoma unei „perne” sau aidoma unor resorturi. Se produce un balans sus-jos, care
genereaza desfacerea masei de vapori retinuta de MODUL, in mai multe MODULE
secundare. Masa MODULULUI din „adanc” intra intr-un proces de ciocnire fantastic de
rapida a particulelor pe care le contine si astfel se declanseaza reactia termonucleara
in lant, incepand cu HIDROGENUL exsitent in masa de vapori. Odata inceputa, reactia
termonucleara se auto intrtine si astfel apar elementele universale. Aparitia cliforniului
produce prin instabilitate, explozia primordiala, BIG-BANG-ul: „Si DUMNEZEU a zis:
<<SA FIE LUMINA!>>”
Masa de energie declansata de explozia primordiala incepe expansiunea in
spatiul dintre „peretii tari” care sunt fortele magnetice de acelasi semn aflate in
opozitie.
S-A NASCUT UNIVERSUL IN CARE EXSISTAM!
(GALAXII, STELE, PLANETE, ASTEROIZI, METEORITI etc.)
Particulele masei de energie sunt retinute de MODULELE gravitonice deja
formate de spatiul dintre „ceruri”(peretii tari). Conform relatiei dintre spatiu si
temperatura particulele se racesc in raport direct proportional cu rata expansiunii.

47
Astfel „PAMANTUL”(materia din UNIVERS) este suspendata pe „nimic” intre „peretii
tari” sustinuta fiind de MODULELE gravitonice.
Exactitatea BIBLIEI este cumplit de clara: DUMNEZEU creeaza cerurile intai si
apoi „PAMANTUL”(care este materia din intregul UNIVERS)
,, Astfel, a fost o seară, apoi o dimineaţă: Ziua întâi”. ,,Rotocolul de pământ” în a
cărui emisferă nordică DUMNEZEU a săpat ,,adâncul”, a efectuat o mişcare completă de
rotaţie în jurul axei sale, deci a trecut o zi în lumea lui DUMNEZEU. În ,,adânc” acest
timp de o zi, este echivalentul a miliarde de ani tereştri. Prin explozia ,,PĂMÂNTULUI”
între CERURILE din ,,adânc” s-a născut UNIVERSUL NOSTRU. Forţa exploziei împinge
CERURILE într-un proces de expansiune, care se stabilizează treptat şi încep să ia
naştere structurile UNIVERSULUI: galaxii, stele, planete, asteroizi, meteoriţi, etc.
DUMNEZEU continuă aplicarea PLANULUI în faptă şi creează tot ceea ce se află în
UNIVERSUL NOSTRU, creează VIAŢA şi ,,OMUL”. Timpul de CREAŢIE este de 6 zile, deci 6
rotaţii în jurul axei sale a ,,rotocolului de pământ”, în care se află UNIVERSUL NOSTRU.
Ţinând cont că UNIVERSUL a fost estimat ca având o vechime de 18 miliarde de ani
tereştri, o zi de creaţie este egală cu aproximativ 3 miliarde de ani tereştri.
În fiecare trup uman, DUMNEZEU introduce câte o microparticulă din trupurile
spirituale ale lumii SALE, pătrunse de virusul RĂULUI. Astfel, într-un trup uman va
introduce o microparticulă de ,,GRÂU”, iar în alt trup uman, o microparticulă de
,,NEGHINĂ” şi procesul purificării continuă. ,,GRÂUL” şi ,,NEGHINA” în forma lor de
microparticule spirituale, seamănă între ele. Fiecare trup uman va făptui în timpul
vieţii terestre de maximum 120 de ani, conform conţinutului său spiritual. ,,NEGHINA”
va face RĂUL, iar ,,GRÂUL” va face BINELE. După moartea trupului uman, care se
reintegrează materiei PĂMÂNTULUI din care a fost creat, toate microparticulele
spirituale sunt strânse la un loc. Ele sunt ,,JUDECATE” şi catalogate în funcţie de
făptuirea în trup uman, în a fi ,,GRÂU” sau ,,NEGHINĂ”. ,,NEGHINA” este aruncată în
UNIVERS - ,,locuinţa morţilor”, iar ,,GRÂUL” este scos din ,adânc”. DUMNEZEU
recompune la loc trupurile spirituale ale locuitorilor lumii SALE, dar fără nici o urmă de
RĂU.
,,Căci aşa de mult a iubit DUMNEZEU lumea (Sa-n.a.) încât l-a dat pe FIUL pentru
mântuirea ei”, ne arată BIBLIA.
În cea de-a şasea zi a procesului de creaţie DUMNEZEU a creat OMUL, după
chipul şi asemănarea SA. ,, Apoi DUMNEZEU a zis: Să facem OM după chipul Nostru,
după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului,
peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.
DUMNEZEU a făcut pe OMUL după chipul Său, l-a făcut după chipul lui DUMNEZEU;
parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut.”
GENEZA, cap. 1, vers.26…, VECHIUL TESTAMENT
Parte integrantă a UNIVERSULUI creat de DUMNEZEU, omul nu se situa în rândul
vieţuitoarelor din punct de vedere intelectual şi era asemănător cu Divinitatea
Creatorului prin inteligenţă dăruită de EL. Asemănarea omului cu DUMNEZEU trebuie
interpretată numai prin această particularitate definitorie care este inteligenţa umană,
datorită deosebirii structurale fizice bine fundamentată de BIBLIE, într-un alt capitol al
GENEZEI, unde omul este numit de către DUMNEZEU drept ,,carne păcătoasă”. În timp
ce DUMNEZEU este considerat veşnic, omul este muritor şi condiţionat a trăi numai
până la limita maximă de 120 de ani, iar această hotărâre aparţine lui DUMNEZEU.
Creaţia în totalitatea sa este opera unei inteligenţe universale şi produsul final al
creaţiei – OMUL – presupune din capul locului atestarea inteligenţei infinite a
Creatorului DUMNEZEU. Oricât de mult ne-ar surâde ideea asemănării noastre cu
Divinitatea, trebuie să acceptăm neta noastră inferioritate în raport cu infinita putere
dumnezeiască.
Acceptând această inferioritate nu înseamnă că am fi marcaţi sau limitaţi anume
de către Creator. Numai ideea că suntem rodul creaţiei Sale, trebuie să ne fie de ajuns
pentru a fi mulţumiţi pe deplin. Dincolo de realităţile adaptării umane în cadrul
materialităţii terestre, există presupunerea mereu mai certă a existenţei unei alte lumi
invizibile şi inaccesibilă privirilor şi simţurilor noastre. Relaţia dintre spiritul uman şi
corpul fizic uman poate fi evidenţiată argumentat prin coexistenţa în mediul terestru şi
universal. Existenţa lor individuală constituie efectul inevitabil al despărţirii lor prin
48
moarte. Corpul material uman despărţit de spirit se reintegrează în circuitul natural al
mişcării definitorii al materiei, transformându-se în substanţe şi particule disociate în
funcţie de caracteristici şi conţinut, iar spiritul se desprinde de forma materială
devenită improprie continuării vieţii integrându-se în lumea de substanţă invizibilă şi
imperceptibilă omului viu.
În ultima vreme se aud mereu mai pregnante presupunerile ce idealizează modul
de devenire al informaţiei cosmice, susţinând că omul este realizarea supremă a unui
cumul de informaţii cosmice, adaptate mediului terestru. Terra fiind numai o simplă
escală a drumului acestui tot informativ, călător prin întregul UNIVERS. În acceptarea
acestei ipoteze sunt argumentate credinţele de referinţă la îmbogăţirea continuă a
acelui cumul informaţional, omul fiind numai una dintre nenumăratele forme de
adaptare la condiţiile existenţei materiale şi spirituale din UNIVERS. Această ipoteză se
exclude pe sine prin imposibilitatea de a demonstra existenţa unor alte stări de
combinaţie dintre spirit şi materie, altele decât cele cunoscute nouă până acum. Este
greu de presupus că informaţiile acumulate în existenţele anterioare vor influenţa sub
o anumită formă existenţa terestră, în condiţiile în care omul zilelor noastre ,,orbecăie”
încă în imensitatea UNIVERSULUI.
Acceptând totuşi ipoteza că omul ar fi una dintre formele superioare de
combinaţie a informaţiilor cosmice, cum să interpretăm fragila sa constituţie materială
şi scurta durată a dăinuirii sale terestre, ca raportare la vârsta estimativă a
cosmosului? Dacă este să luăm în considerare modul de desfăşurare a vieţii umane,
remarcăm că adaptarea la mediul terestru este imperios fundamentată de necesităţi
pur materiale, în principal. Deşi, condiţiile terestre nu au fost mereu aceleaşi, materia
a fost şi mai este aceeaşi, diferite fiind numai modificările geomagnetice si
gravitationale. Este bine cunoscut că vechile civilizaţii posedau cunoştinţe astronomice
avansate, imposibil de conceput în zilele noastre în lipsa tehnologiilor moderne,
precum şi faptul că strămoşii noştri erau capabili să efectueze complicate calcule
matematice, inexplicabile în condiţiile comparării epocilor respective cu prezentul
continuu suprasaturat de calculatoare electronice.
Privită sub aceste aspecte, evoluţia umanităţii se poate numi simplu, ADAPTARE
la necesităţi. Omul compus din relaţia trup şi spirit se adaptează mereu, descoperă
mereu, noi şi noi modalităţi de folosire a mediului terestru, iar aceste modalităţi se
înscriu în sfera necesităţilor umane. Dorinţa omenirii de a depăşi ,,pragurile” adaptării
a generat naşterea ideilor noi. Prin intermediul amplificării câmpului electromagnetic,
la valori de mii de ori mai mari decât câmpul magnetic terestru, omul a realizat
experimentul ,,PHILADELPHIA” efectuat la începutul celei de-a doua jumătăţi a
secolului trecut. Experimentul a reuşit să ,,răsufle” informaţii extrem de surprinzătoare
care, nu au convins pe nimeni că adevărul ar presupune numai limitarea la strictul
comun al aspectului militar.
Efectuarea experimentului în cadrul militar al marinei americane a vizat
posibilitatea de a avea la dispoziţie ,,cobai umani”, imposibil de găsit şi convins să
accepte efectuarea experimentului în alte condiţii, decât cele militare. Urmările
imprevizibile ale experimentului ,,PHILADELPHIA” nu puteau fi garantate, deci s-a ajuns
la decizia desfăşurării experienţei în cadrul militar, de catre coordonatorii acesteia
printre care se afla şi ALBERT EINSTEIN.
Din studiul acestei idei, nu este greu de edificat sensul urmărit de efectuarea
experimentului ,,PHILADELPHIA” şi nici sensul continuei căutări a îmbunătăţirii
mijloacelor de transport cosmic. Există un scop bine fundamentat şi mascat sub
interminabilele argumentări ale binefacerilor ,,colonizării” Cosmosului, care ar deveni
în viziunea celor doritori de călătorii în UNIVERS, pasul spre alte lumi. Acest lucru bine
disimulat sub alte aspecte, este extrem de clar dacă încercăm să adunăm la un loc
imensele valori materiale şi umane, folosite în slujba devenirii proiectelor de cucerire a
Cosmosului.
A fost descoperită o barieră de netrecut pentru condiţia existenţei umane sau s-
a ajuns la concluzia că evadarea ar fi posibilă numai cu concursul întregii lumi
terestre?!
Originea omului şi sensul creaţiei sale de către DUMNEZEU este bine explicat de
BIBLIE. Omul are o durată efemeră de viaţă, comparativ cu timpul de la naşterea
49
UNIVERSULUI şi până în prezent. Deşi în gândirea omului încap planuri ce se pot întinde
pe durate de timp ce-ar sfida însuşi infinitul, DUMNEZEU a hotărât un timp maxim de
120 ani, pentru o viaţă umană.
,,Duhul Meu nu va rămâne ( nu va stăpâni ) pururi în om, căci omul nu este decât
carne păcătoasă. Totuşi, zilele lui vor fi de 120 ani”. GENEZA, cap.6, vers.3,
VECHIUL TESTAMENT
Duhul lui DUMNEZEU nu va stăpâni veşnic omul. Fiecare om trebuie să dispară la
un moment dat, pentru a face loc altuia şi acest ciclu se repetă de la facerea lumii. DE
CE această limitare a duratei vieţii lumii? Răspunsul este clar, daca luam în considerare
absolut toate cele relatate de BIBLIE cu privire la destinaţia omului în viaţa terestră.
Principalul aspect este făptuirea, în timpul a 120 de ani: omul poate fi definit privitor la
conţinutul său spiritual. Un habitat mai îndelungat al omului ar fi impropriu pentru
împlinirea scopului în care a fost creat. Omul observă şi trage concluzii, caută căi de
ameliorare a condiţiilor de viaţă şi încearcă să-şi prelungească viaţa dincolo de limitele
sale biologice. În spiritul uman persistă reminiscenţa amintirii despre veşnicie, viaţa
veşnică şi omul caută soluţii de descifrare a acestor amintiri. El ştie că nu aici, pe Terra,
este originea lui spirituală, simte aceasta şi încearcă să înţeleagă, prin căutări şi
explorări continue.
Când descoperă de unde provine conţinutul său spiritual, el caută mijloace de
evadare din universul actual. Turnul Babel a fost oare un turn construit din piatră? Nu
cumva el constituie aspectul de turn al unei rachete gigantice? Religiile lumii au
construit în arhitectura templelor şi a bisericilor aspecte ale unor astronave.
Minaretele turceşti seamănă până la identificare cu rachetele moderne, iar bisericile au
turle ce amintesc de corpurile unor aparate de zbor în Cosmos.
Interioarele bisericilor par a fi similare cu cele ale astronavelor moderne
proiectate pentru viitor. Imaginile sfinţilor de pe faţa exterioară a altarelor par a fi
ecrane de calculatoare, ordonarea acestora aduce cu imaginea unui pupitru de
comandă, modul de fixare a sfeşnicelor pentru lumânări amintesc de amplasamentele
luminoase cu anumite destinaţii, ferestrele mici au forme ce aduc a hublouri. Ne putem
întreba, la ce nivel de civilizaţie ajunseseră constructorii Turnului Babel şi ce soi de
astronavă gigantică se apucaseră să construiască pentru a atinge cerul unde se află
DUMNEZEU? De ce a fost necesar ca DUMNEZEU să le încurce limbile, pentru a nu se
mai înţelege între ei? Un turn de piatră ar fi ajuns să fie finalizat fără ca scopul de a
atinge ,,cerul” să fie definitivat. Implicarea directă a puterii dumnezeieşti ne arată că
Turnul Babel era cu totul altceva decât o simplă construcţie din piatră.
În cele mai nebănuite locuri sunt descoperite, astăzi, imagini misterioase ale
unor fiinţe ce poartă ciudate căşti de cosmonauţi, costume aidoma celor ale
astronauţilor moderni, imagini de maşini zburătoare dotate cu pupitre de comandă,
manete, pedale şi hublouri, iar acestea sunt conduse de fiinţe umane considerate a fi
,,zei”. Omul ştie că se află în acel ,,adânc” şi că undeva, în imensitatea UNIVERSULUI,
una dintre miliardele de stele este locul pe unde poate ieşi din acest ,,adânc” spre
lumea luminii veşnice, adică lumea lui DUMNEZEU.
Cele mai avansate tehnologii, sunt păstrate multă vreme în cel mai strict secret,
fiind folosite exclusiv în domeniul militar. Se alocă sume imense şi sunt implicate
energii umane fantastice pentru proiecte ce sfidează imposibilul. Scopul în sine nu este
definit în limitele stricte ale asigurării unei păci fundamentata pe forţă militară. În
BIBLIE este scris: ,,Şi ei s-au suit pe faţa pământului şi au înconjurat tabăra sfinţilor şi
cetatea prea-iubită. Dar din cer s-a pogorât un foc care i-a mistuit”. APOCALIPSA,
cap.20, vers.9, NOUL TESTAMENT
Magog, fiul lui Iafet, unic în cartea ,,Cronicilor”, se manifestă acum într-un
număr definit ,,ca nisipul mării”. Amplificarea lui Magog este o ,,cheie” a originii
spiritului uman. Parte dintr-un trup spiritual, dintr-o entitate din lumea lui DUMNEZEU,
care se află într-o dimensiune de o amploare inaccesibilă fiinţei umane, Fiul Omului
reprezintă o infimă parte din Om. Lumea terestră este numai o etapă, o parte din
timpul vieţii urieşesc de imensă, ca durată, a unei entităţi din lumea lui DUMNEZEU.
Originea Omului este Originea Divină. Dincolo de percepţiile senzoriale ale trupului
uman terestru, există reminiscenţa amintirii a ceea ce suntem, iar această amintire se
manifestă într-o multitudine de forme. Spiritele din trupurile terestre comunică între
50
ele, la fel cum celulele unui trup carnal au un mod de comunicare unic. Fenomenul
telepatic sau cel al viselor şi al premoniţiilor devine explicabil. Microparticulele
spirituale comunică între ele în lumea noastră, la fel cum comunică între ele în trupul
spiritual din care fac parte. Presimţirea unei nenorociri sau a morţii trupeşti este
simţită ca o comunicare printr-un telefon fără fir. Deseori simţim impulsul interior de a
face un lucru şi nu altul, iar apoi realizăm că ,,am fost inspiraţi”.
Dar nu ,,inspiraţia”, ci informaţia primită de la o altă microparticulă spirituală
ne-a ajutat să luăm decizia potrivită. Ura, iubirea, fericirea, invidia sunt numai câteva
dintre aspectele comunicării dintre spiritele existente în trupurile umane.
Iisus Hristos ne-a spus să ne rugăm cu credinţă şi astfel vom dobândi orice ne
dorim. O informaţie completă valorează enorm într-o situaţie critică în care deciziile
pot fi fatale. Prin rugăciune avem posibilitatea de a comunica cu alte spirite şi putem
obţine îndrumare de la DUMNEZEU însuşi.
Viaţa terestră este procesul prin care fiecare trup uman îşi defineşte conţinutul:
,,neghină” sau ,,grâu”. Şi conform celor arătate de BIBLIE, ,,neghina se va arde în foc”,
iar ,,grâul se va aduna în hambarele” lui DUMNEZEU, în lumea originii noastre, în
lumea veşnică, în lumea de unde venim.
Încercările de validare ale scrierilor biblice au fost şi continuă să fie unul dintre
subiectele cele mai preferate ale filozofilor, teologilor, astronomilor şi ale oamenilor de
ştiinţă. Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii au încercat să construiască posibile
scenarii ale originii vieţii umane terestre, formulând argumente în susţinerea scrierilor
biblice. Au fost ignorate cu bună ştiinţă cele mai elementare legi ale fizicii şi mecanicii
cereşti, cum este cazul Inchiziţiei. Apelul la autoritatea deplină a viabilităţii unei
ipoteze cosmologice, devine extrem de fragil şi foarte marcat de scepticism şi este
rezultatul căderii numeroaselor teorii şi ipoteze care nu au ţinut cont de importanţa
BIBLIEI. Erorile se autocorectează prin capacitatea umană de a pune întrebări şi de a
formula răspunsuri argumentate, ţinând seama, desigur, de imensul evantai de
posibilităţi oferite de cunoaştere şi implicit de BIBLIE. Şi totuşi, ,,Ştiinţa reprezintă mai
degrabă o metodă de cunoaştere decât o sumă de cunoştinţe”, conform părerii unui
mare om de ştiinţă (Carl Sagan), ceea ce nu înseamnă neapărat negarea a ceea ce a
realizat cercetarea ştiinţifică până în prezent. Veşnica întrebare: ,, Există sau nu există
DUMNEZEU” s-a apropiat de un răspuns cu precădere afirmativ, pe măsură ce mult
susţinutele teorii unanim acceptate până nu de mult, pierd din strălucire. Definind
creaţia biblică a fi drept o devenire progresivă a UNIVERSULUI şi situând Omul în
centrul final a acestei acţiuni, ajungem la inevitabila întrebare care vizează scopul
creaţiei în sine. Răspunsul există, bine formulat, în cuprinsul scrierilor biblice şi explică
în întregime sub nu numai scopul creaţiei, dar şi explicaţia ştiinţifică a desfăşurării
acţiunii creaţiei UNIVERSULUI.
Important în formularea biblică a ,,GENEZEI” este afirmarea pentru prima dată a
monoteismului, fapt edificator al religiei creştine de mai târziu. Unicitatea Creatorului
DUMNEZEU şi confundarea sa totală cu propria creaţie devine elementul principal al
edificării noii religii ce rezistă timpului şi tuturor vicisitudinilor generate de ignoranţa
umană a generaţiilor trecute. Avem de-a face cu o implicare totală a puterii
dumnezeieşti în actul creaţiei UNIVERSULUI. Facem o distincţie clară între existenţa
lumilor cereşti şi a lumii terestre definind în mod clar, ce anume sunt lumile cereşti,
unde se află ele şi care este raţiunea creaţiei UNIVERSULUI. Adoptând ipoteza unor
,,ceruri astrale” unde spiritele ajung după moarte, trupului material realizăm existenţa
lumii cereşti. Lumea cerească, lumea lui DUMNEZEU, lumea pe care DUMNEZEU a iubit-
o atât de mult încât l-a dat pe FIUL pentru mântuirea ei, nu se află în UNIVERSUL
nostru. Lumea cerească este un hiperspaţiu, un supraunivers sau un superunivers. În
cadrul acestui superspaţiu este UNIVERSUL existenţei lui DUMNEZEU.
În deplină contradicţie cu realităţile descoperirilor ştiinţifice moderne şi a
imensului progres tehnologice care marchează psihologic întregul viitor al umanităţii,
unele grupări ( secte ) religioase stopează cu bună ştiinţă nu numai fireasca tendinţă
umană de asimilare în domeniul CUNOAŞTERII, ci şi posibilităţile Omului de a-şi defini
într-un anume mod legătura cu divinitatea ce l-a creat. În contradicţie cu părerea
unanim generalizată în prezent care susţine că religia tradiţională nu mai satisface
cerinţele de cunoaştere ale noii generaţii, se poate demonstra că există o cale de
51
reabilitare a concepţiilor şi a sensului unic al scrierilor biblice, prin realizarea tangenţei
demonstrate dintre religie şi ştiinţă.
Atâta timp cât Omul nu-şi poate defini cu exactitate propria-i origine, trebuie să
se ţină seama de ceea ce există, ca documentare istorică, indiferent dacă aspectul
acestei documentări este religios sau pur ştiinţific.
Avem un punct critic în orice relaţie a gândirii umane, unde siguranţa
fundamentării unui anumit concep despre originea vieţii terestre şi universale, devine
inevitabil legat de religie. Faptul în sine caracterizează gândirea celor credincioşi şi
într-o anumită măsură seamănă îndoiala în gândirea ateilor.
Dincolo de neajunsurile posibilităţii de a verifica această tangenţă persistă
misterul necunoscutului nominalizat astăzi prin ocultismul modern şi prin credinţa
mereu mai prolifică a existenţei fenomenelor paranormale.
Fiind extrem de confortabil din punctul de vedere al demonstrării, ocultismul şi
în paralel studiul fenomenelor paranormale, produce şi dezvoltă o ideologie extrem de
sofisticată, atât sub aspectul comunicării literare cât şi privitor la periculoasa tendinţă
de complacere a gândirii umane într-un tărâm al misticismului absolut. Date fiind
bazele extrem de şubrede ale acestei noi ideologii, care nu poate fi susţinută şi
demonstrată din punct de vedere experimental, ajungem la concluzia că noua
concepţie a ocultismului modern slujeşte, de fapt, anihilarea tendinţei de cunoaştere.
Depozitele de informaţii sunt completate cu noi şi noi elemente constructive,
rezultate ale cercetării ştiinţifice din cele mai diverse domenii. Ar fi necesară
întrebarea prin cunoaştere, se apropie sau se îndepărtează Omul de credinţa în
DUMNEZEU? Răspunsul poate fi ambiguu dacă urmăm căile tradiţionale de gândire.
Dacă încercăm să explicăm afirmaţiile biblice în mod ştiinţific, ne poate surprinde
uimitoarea armonie dintre religie şi ştiinţă. Deşi poate contraria pe mulţi îndoctrinaţi în
concepţii tradiţionale, afirmaţia că religia este în deplină concordanţă cu descoperirile
ştiinţifice contemporane, poate fi verificată prin studiul comparativ cu ceea ce ştiinţa a
realizat până în prezent.
Ştim că ştiinţa se rezumă la observaţii şi experimente demonstrabile în limitele
universului perceptibil simţurilor umane, evitând orice fundamentare ce nu prezintă
argumente verificabile sub aspectul experienţei. Din acest punct de vedere se poate
afirma că Omul descoperă noi şi noi valenţe de folosire a materiei şi a mediului
terestru, înţelegând mereu mai profund sensul şi definiţia scopului în care omul a fost
creat. Omul are la îndemână BIBLIA, care este nu numai un izvor de înţelepciune şi un
cod de legi definitorii, ci şi UN ADEVĂRAT TRATAT DE ONTOLOGIE.
Înţelegerea perfectă a scrierilor biblice presupune în primul rând acceptarea
atotputerniciei lui DUMNEZEU şi subordonarea totala a creaţiei dumnezeieşti, unui
scop bine definit.
Din orice concepţie sau teorie elaborată, nu trebuie să lipsească baza
fundamentală a creaţiei UNIVERSULUI, a originii şi scopului ei. Din multitudinea
interpretărilor scrierilor biblice au rezultat religiile lumii şi proliferarea miilor de secte
religioase existente în zilele noastre. Rătăcirile ideologice nu pot fi puse decât pe
seama trudei justificate de a atinge o asimilare mai precisă a noţiunii de credinţă în
DUMNEZEU.
Tendinţa de a atinge nivelul înţelegerii mesajului biblic ar fi mult mai apropiată
de succes, dacă nu s-ar răstălmăci mereu şi iar mereu, simplitatea afirmaţiilor biblice
privitoare la creaţia UNIVERSULUI de către DUMNEZEU.
Totul este atât de clar evocat în BIBLIE, încât orice tăgăduire a acestui mare
ADEVĂR nu poate genera decât devieri, de drumuri ce nu pot sfârşi decât într-o
fundătură cufundată în întuneric.
Acest ADEVĂR ne este permis, este scris în BIBLIE, iar Iisus Hristos a suferit
pentru noi, pentru ,,grâul” ce trebuie să ştie şi să cunoască realitatea.
,,Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mântui” a spus Iisus Hristos.
Scopul creaţiei UNIVERSULUI a fost relatat de Iisus Hristos în nenumăratele pilde
şi prin cuvinte ce nu pot fi răstălmăcite. Înţelegem din acest capitol atât valoarea
credinţei în DUMNEZEU, cât şi absolut tot ce se raportează la lumea terestră. Înţelegem
nu numai scopul creaţiei în totalitatea sa cât şi esenţa tuturor enigmaticelor versete

52
biblice privitoare la acest aspect, ceea ce conduce la formula magică de la sfârşitul
BIBLIEI: ,,DA! EU VIN CURÂND!”
Concluzia finală este mult prea limpede pentru a nu fi acceptată fără rezerve:
BIBLIA este UN REAL TRATAT ŞTIINŢIFIC dăruit lumii noastre prin puterea şi voinţa lui
DUMNEZEU, pentru a înţelege că şi aici, în viaţa terestră, în toate încercările şi
neajunsurile vieţii de zi cu zi, nu suntem singuri. Trebuie să nu ne pierdem CREDINŢA
oricât de aspre ar fi încercările la care suntem supuşi, căci darul tuturor este VIAŢA
VEŞNICĂ, în lumea lui DUMNEZEU şi împreună cu DUMNEZEU!

AUTORII

53