Elemente de patrimoniu

unesco. Austria
Prezentat de Calota Otilia
Oana
• Organizația Națiunilor Unite pentru Educație,
Știință și Cultură (UNESCO) a propus un plan de
protejare a bunurilor culturale și naturale din lume,
prin Convenția privind Protecția Patrimoniului
Mondial Cultural și Natural, aprobată în 1972.
• În octombrie 2013 erau 981 de bunuri și locuri din 160
de țări pe listă.[1]
• Mai jos se prezintă lista de bunuri și locuri (clasificate
alfabetic după țări) care aparțin Patrimoniului
Mondial (sau Patrimoniului Comun al Umanității). În
stânga: anul preluării bunului / locului pe Lista
UNESCO.
• Afganistan
• Statuia distrusă a lui Budha din Afganistan
• 2002 Minaretul și vestigiile arheologice de la Jam / Djam.
• 2003 Peisajul cultural și vestigiile arheologice din Valea Bamiyan.
• Africa de Sud
• 1999 Parcul natural din zona umedă Sainte-Lucie.
• 1999 Insula Robben.
• 1999, 2005 Siturile fosilifere cu hominizi de la Sterkfontein,
Swartkrank, Kromdraai și din împrejurimile acestora.
• 2000 Parcul natural Drakensberg (Qathlamba).
• 2003 Peisajul cultural din Mapungubwe.
• 2004 Arealul protejat din regiunea Cap Floral.
• 2005 Domul Vredefort.
• 2007 Peisajul cultural și botanic de la Richtersveld.
• 2017 Peisajul cultural ǂKhomani
• Albania
• 1992, 1999, 2007 Ruinele vechiului oraș Butrint
• 2005, 2008 Centrele istorice ale orașelor Berat și Gjirokastra
• 2017
Pădurile primare și bătrâne de fag din Carpați și din alte regiuni ale
Europei
• Algeria
• 1980 Fortificația montană Beni Hammad
• 1982 Ruinele romane de la Djémila
• 1982 Valea M'Zab
• 1982 Picturile rupestre din zona Tassili n'Ajjer
• 1982 Ruinele romane de la Timgad
• 1982 Ruinele vechiului oraș Tipasa
• Andorra
• 2004 Peisajul cultural-natural din zona
Vall del Madriu-Perafita-Claror.
• Angola[modificare | modificare sursă]
• 2017 Mbanza Kongo, vestigiile capitalei fostului Regat Kongo
• Antigua și Barbuda[modificare | modificare sursă]
• 2016 Șantierul naval din Antigua și siturile arheologice asociate(d)
• Arabia Saudită[modificare | modificare sursă]
• 2008 Siturile arheologice de la Al-Hijr (Madâin Sâlih)
• 2010 Zona istorică At-Turaif din Ad-Dir’iyah
• 2014 Orașul istoric Jeddah, poarta către Mecca
• 2015 Arta pe piatră din regiunea Hail(d)
• Andorra
• 2004 Peisajul cultural-natural
din zona Vall del
Madriu-Perafita-Claror.
• (în catalană Vall del Madriu-Perafita-Claror) este o vale glaciară din
sud-estul Andorrei. Ea are o suprafață de 42,47 km², adică
aproximativ 9% din suprafața totală a țării, și face parte din al doilea
bazin hidrografic ca mărime din Andorra. Valea izolată este cunoscută
ca habitat pentru specii rare și amenințate cu dispariția, și a fost
denumită „inima spirituală” a Andorrei. Ea a devenit primul și,
deocamdată, singurul loc din Andorra înscris în
patrimoniul mondial UNESCO, din 2004, aria fiind extinsă puțin în
2006.
• Valea constă dintr-un peisaj glaciar, cu pășuni alpine, abrupturi de
stâncă și povârnișuri împădurite. La sud, est și vest, este mărginită de
creste montane, marginea sudică fiind și frontiera cu Spania, iar la
nord de un abrupt care cade către valea Valirei. Este izolată de restul
Andorrei, față de care e legată doar prin poteci de drumeție.
Refugiu la Perafida
• Două mici așezări, Entremesaigües și Ramio, se află la baza văii.
Ambele au fost așezări permanente până pe la jumătatea
secolului al XX-lea, dar ambele sunt acum locuite doar vara. În
total, ele au 12 case, construite din granit local, cu acoperișuri de
șist. Fiecare casă are un hambar mare pentru stocarea cerealelor
și fânului. Casele și curțile lor sunt singurele terenuri aflate în
proprietate privată, și reprezintă circa 1% din suprafața văii.
• Așezările sunt înconjurate de câmpii pe terase, utilizate pentru
cultivarea grâului și secarei, dar mai ales pentru pășunat.
Ogoarele de la altitudini mai mari fac acum loc pădurilor, care
acoperă acum și unele zone în care în Evul Mediu se aflau
podgorii. Pădurile, și ele în proprietate comună, erau până în
secolul al XIX-lea utilizate pentru producția de mangal.