SOLSTIȚIUL DE IARNA

 Iarna este unul din cele patru anotimpuri ale zonei temperate. Vremea este mai rece în perioada
iernii, fiind anotimpul cu cele mai mici temperaturi, zilele cele mai scurte și nopțile cele mai
lungi.
 Iarna astronomică de pe planeta noastră durează de la solstițiul de iarnă până la echinocțiul de
primăvară, adică în emisfera nordică din 22 decembrie până în 21 martie, iar în emisfera sudică
din 22 iunie până în 21 septembrie. În diferiți ani, aceste momente astronomice cad în momente
diferite adică în zilele specificate.
Solstițiul de iarnă sau solstițiul hibernal, cunoscut și sub denumirea de mijlocul iernii, corespunde momentului
în care poziția Soarelui pe cer este la cea mai mare distanță unghiulară negativă față de ecuatorul ceresc. Acest
fenomen astronomic are loc de două ori pe an, câte odată în fiecare emisferă (nordică și sudică). Pentru emisfera
respectivă, solstițiul de iarnă este ziua cu cea mai scurtă perioadă de lumină și cea mai lungă noapte a anului, când
Soarele se află la cea mai mică înălțime zilnică maximă pe cer.[1] Opusul solstițiului de iarnă este reprezentat de
solstițiul de vară.

În funcție de corespondența cu calendarul, solstițiul de iarnă are loc în fiecare an între 20 și 23 decembrie, în cazul
emisferei nordice și între 20 și 23 iunie, în cazul emisferei sudice.
În mod tradițional, în multe regiuni temperate, solstițiul de iarnă este văzut ca mijlocul iernii, dar astăzi, în unele
țări și calendare, este văzut ca începutul iernii. În meteorologie, iarna este socotită ca fiind deja începută cu
aproximativ trei săptămâni înainte de venirea solstițiului de iarnă.[2] Încă din preistorie, solstițiul de iarnă a fost
văzut ca o perioadă semnificativă a anului în multe culturi și a fost marcat prin festivaluri și ritualuri.[3] Aceasta
marca moartea simbolică și renașterea Soarelui.[4][5][6] Semnificația sezonieră a solstițiului de iarnă constă în
inversarea prelungirii treptate a nopților și scurtarea zilelor.
Probabil că solstițiul era un moment special al ciclului anual pentru unele culturi încă din perioada
neolitică. Evenimentele astronomice au fost adesea folosite pentru ghidarea activităților, precum
împerecherea animalelor, însămânțarea culturilor și monitorizarea rezervelor alimentare de iarnă.
Multe mitologii și tradiții culturale sunt constituite în funcție de acest ciclu anual.

 Acest lucru este atestat de rămășițele din structurile siturilor arheologice din Neoliticul târziu și
din epoca bronzului, cum ar fi Stonehenge în Anglia și Newgrange în Irlanda. Axele primare ale
ambelor monumente par să fi fost aliniate cu atenție pe o linie vizuală care indică răsăritul
soarelui la solstițiul de iarnă (la Newgrange) și apusul soarelui la solstițiului de iarnă (la
Stonehenge). Este semnificativ faptul că la Stonehenge Marele Trilithon este orientat spre
exterior din mijlocul monumentului, adică fața sa netedă și plată a fost întoarsă cu spatele spre
Soare.[7]
 Solstițiul de iarnă era extrem de important, deoarece oamenii depindeau economic de
monitorizarea progresului anotimpurilor. Înfometarea era ceva obișnuit în primele luni de iarnă,
ianuarie-aprilie (în emisfera nordică), sau iulie-octombrie (în emisfera sudică), cunoscute și sub
denumirea de „lunile foametei”. În zonele cu climă temperată, festivalul de la mijlocul iernii
era ultima sărbătoare înainte de a începe iarna grea. Majoritatea vitelor erau sacrificate, astfel
încât să nu mai trebuiască a fi hrănite în timpul iernii, așa încât aceasta era aproape singura
perioadă a anului când era disponibilă o cantitate abundentă de carne proaspătă.[8] Majoritatea
vinului și a berii obținute în cursul anului erau fermentate și gata de băut în acest moment.
 Deoarece evenimentul era perceput ca o inversare a prezenței Soarelui pe cer, concepte despre
nașterea sau renașterea zeilor soarelui erau des întâlnite. În culturile care utilizau calendare
ciclice bazate pe solstițiul de iarnă, „anul renăscut” era sărbătorit cu referire la viața, moartea
și renașterea unor zei sau „noi începuturi”, cum ar fi Hogmanay Redding, un An Nou și o tradiție
de curățare. De asemenea, „inversarea” era o temă frecventă, ca la sărbătoarea romană
Saturnalia, unde sclavii și stăpânul lor își inversau rolurile în timpul acelei sărbători.