Solstițiul de vară în astronomie și mitologie -

maria.filipoiu
SOLSTIȚIUL DE VARĂ ÎN ASTRONOMIE ȘI MITOLOGIE

Solstițiul de Vară este o sărbătoare astronomică, ce marchează debutul verii, cu soare

dogoritor în cea mai lungă zi din an (21 iunie) și cea mai scurtă noapte (20 spre 21).
În tradiția populară, solstițiul de vară este asociat cu sărbătoarea Sânzienelor, cunoscută în
popor sub denumirea populară - Drăgaica - celebrată pe 24 iunie.
În data de 21 iunie, longitudinea astronomică a Soarelui este de 90°, fiind momentul
solstițiului de vară, care marchează începutul verii astronomice, potrivit Observatorului
Astronomic „Amiral Vasile Urseanu” din București. Pământul execută atât o mișcare
anuală de revoluție în jurul Soarelui, cât şi o mișcare diurnă de rotație în jurul axei polilor
tereștri. Axa polilor păstrează (în prima aproximație) o poziție fixă în spațiu, ea fiind
înclinată pe planul orbitei Pământului (numit planul eclipticii) cu 66° 33'. Datorită acestui
fenomen, cele două emisfere terestre sunt luminate de Soare inegal în decurs de un an, fapt
ce generează la latitudinile medii inegalitatea zilelor şi a nopților, precum şi succesiunea
anotimpurilor.

Nopțile albe de la Pol

Etimologic, solstițiu provine de la expresia „Soarele stă”, dată de faptul că la data

respectivă are loc schimbarea mișcarii Soarelui în raport cu declinațiile acestuia. Soarele
aflându-se la culminație (pentru latitudinea medie a țării noastre) la 67° 52' deasupra
orizontului, durata zilei va avea cea mai mare valoare din an, respectiv 15 ore și 32 de
minute, durata nopții fiind de numai 8 ore și 28 de minute, purtând denumirea de „noapte
albă. Din același motiv, crepusculul are durata maximă din an, iar la latitudinile ridicate
(cu cât ne apropiem mai mult de Pol), crepusculul se prelungește toată noaptea, locuitorii
regiunilor respective fiind martorii frumoaselor „nopți albe”.
După momentul solstiţiului de vară, durata zilei iluminate de Soare începe să scadă, iar cea
a nopţii să crească, timp de şase luni, până la 21 decembrie, când este solstițiul de iarnă.
Atunci este cea mai scurtă zi și cea mai lungă noapte.
Între cele două solstiții intervine momentul de egalitate a zilei cu noaptea în orice loc de pe
Pământ, numit echinocțiu de toamnă („echi” înseamnă „egal”).
Solstițiul de vară (respectiv de iarnă) nu se produce în fiecare an la aceeași dată și la
aceeași oră. În anii bisecți, solstițiul de vară se poate întâmpla să se producă la 20 iunie.

Solstițiul în mitologie - purificarea spirituală

În mitologie, zeul Soare dogorește cu toată forța, pentru a-și arăta puterea covârșitoare
asupra Pământului.
Având originea într-un străvechi cult solar, evenimentul solstițiului care marchează
începutul verii astronomice, poartă numele „Cap de vară" în mitologia populară.
Tradiţia şi superstiţiile privind solstiţiul de vară au rădăcini străvechi, fiindcă cea mai
 lungă zi (iluminată de Soare) a anului este considerată punct de balanţă, de răscruce, de
schimbare, o zi a absolutului, înscrisă sub semnul focului, care este simbolul Soarelui.
De semnul focului se leagă și obiceiurile populare, prin care este celebrată atotputernicia
Soarelui de la solstițiu, aprins pe locul cel mai ridicat din localitate. Oamenii, încinşi cu
brâuri de pelin, se rotesc în jurul focului, apoi aruncă aceste brâuri în foc, să ardă odată cu
toate posibilele necazuri care vor veni.
Astfel, solstițiul devine și o sărbătoare a purificării spirituale.
Din cele mai vechi timpuri, solstiţiul de vară a constituit un mare prilej de bucurie şi
sărbătoare, fiind legat de momentul strângerii recoltei. De la această dată începe secerișul
grâului, ceea ce îi conferă sărbătorii un cult agrar. Serbarea coincide cu data solstiţiului -
21 iunie - sărbătoarea absolutului.