Amintiri în amurg - Dumitru Iacobescu

 Adăugat de: Adina Speranta

Amurgul cască roze mari de sânge,

Prin parc țâșnesc izvoare de parfum,
Ascult cum plâng fântânile și cum
Pe nervii mei arcușul serei plânge.

E-o muzică pierzându-se-n trecut,

Un vis fugind pe-o strună de vioară,
Trezind ecoul stins odinioară
Și-amantele ce dorm în gropi de luL

Ce triste sunt! Cu ochii mari și reci,

Se-adună gânditoare pe poteci,
În mâini purtându-și inimile goale.

Apoi cu gesturi mute și domoale

Plutesc sfios spre mine, rând pe rând,
Și îmi sărută sufletul, plângând.