Sfântul Ștefan - primul martir al Bisericii -

maria.filipoiu
Sfântul Ștefan - primul martir al Bisericii

„Iată văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu”. - Sfântul
Ștefan

„Pentru a primi jertfa primului mucenic al Său, Domnul S-a ridicat în picioare. Din respect
pentru Arhidiaconul Stefan și spre a-i aduce osebita cinstire" - Nicolae Steinhardt

Sfântul Ștefan este prăznuit de către Biserica Ortodoxa în fiecare an, pe 27 decembrie.
Conform Noului Testament, Stefan se tragea din Ierusalim, convertit din iudaism la
creștinism, fiind unul dintre primii șapte diaconi rânduiți de apostoli pentru a sluji Biserica
din Ierusalim. A fost numit arhidiacon, functie care prevedea ca el să îi conducă pe diaconi,
predicând învățăturile lui Iisus din Nazaret.
Ștefan a fost unul dintre cei șapte bărbați ”plini de Duh Sfânt și de înțelepciune”, aleși de
către apostoli pentru a îndeplini calitatea de diaconi. Ștefan a fost unul dintre ucenicii lui
Iisus Hristos, care îl urmau pretutindeni și care au asistat direct la faptele sale. Fiind ales
să îi conducă pe diaconi, precum și datorită credinței sale profunde și puterii sale de a
săvârși minuni și semne.
Sfântul Ştefan a vorbit dintr-un loc mai înalt şi a vestit tuturor pe Iisus Hristos, spunând:
„Bărbați, fraţi, aflaţi pentru ce s-au înmulţit răutăţile între voi şi s-a tulburat tot
Ierusalimul; fericit este omul care a crezut în Iisus Hristos, pentru că Acesta este cel Care a
plecat cerurile şi S-a pogorît pentru păcatele noastre şi S-a născut din Sfânta şi Preacurata
Fecioară Maria, cea aleasă mai înainte de întemeierea lumii. Acesta neputinţele noastre le-a
luat şi bolile noastre a purtat. Pe cei orbi i-a făcut să vadă, pe cei leproşi i-a curăţit şi dracii
a izgonit" (Vieţile Sfinţilor)
A fost dus în sinedriu şi învinuit de martorii mincinoşi că rosteşte cuvinte de hulă
împotriva Templului şi a Legii.
„Sfântul Ştefan stătea în mijlocul acelei adunări ucigaşe ca un înger al lui Dumnezeu,
strălucind cu lumina dumnezeiescului dar, precum odinioară Moise s-a preamărit cu
strălucirea feţei lui, şi toţi cei ce şedeau în adunare, căutând la dânsul, au văzut faţa lui ca
faţa îngerului" (Vieţile Sfinţilor).
Consultând Noul Testament, Nicolae Steinhardt scria: „Nu încape îndoială că pentru a
primi jertfa primului mucenic al Său, Domnul S-a ridicat în picioare. Şi pentru care
pricină? Din respect pentru Arhidiaconul Ştefan şi spre ai aduce osebită cinstire. La acest
dintâi act de jertă, mărturisire şi curaj, Domnul înţelege să asiste din ceruri într-o atitudine
cinstitoare. Domnul îl respectă şi-l admiră pe Ştefan pentru curajul de care dă dovadă,
pentru că Îl mărturiseşte şi nu se leapădă şi nu se ruşinează de Mântuitorul său, pentru că
şi-a înfruntat potrivnicii şi s-a străduit să le demonstreze adevărul dreptei credinţe".
Acuzat de blasfemie contra lui Moise și a lui Dumnezeu, Sfântul Stefan a fost condamnat la
moarte și ucis cu pietre.
„Multă ploaie de pietre zburând asupra lui şi cu totul roşindu-se de sângele lui, iar cu
 trupul slăbind şi din legăturile cele fireşti dezlegându-se, îl durea inima pentru cei ce-l
ucideau şi mai cu sârguinţă se ruga pentru ei, decât pentru sine. Căci pentru sine a zis:
«Doamne, Iisuse, primeşte sufletul meu!»Iar pentru ei, plecându-şi genunchii şi cu glas
mare strigând, a zis: «Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta»”
Printre cei care l-au judecat și care au asistat la uciderea lui a fost și Saul, convertit ulterior
la creștinism și numit Sfântul Apostol Pavel.
După aflarea sentinței, Sfântul Ștefan a avut o teofanie și le-a spus iudeilor:
„Iată văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu”.
Aflând despre martiriul lui, Fecioara Maria și Sfântul Ioan Teologul s-au rugat pentru el,
în timp ce era omorât cu pietre. Trupul său, a fost lăsat de evreii ucigași la marginea
orașului, timp de două zile, pentru a fi mâncat de câini, dar în a dua noapte a fost luat de
apostoli și dus în propria țară, spre a fi înmormântat creștinește.
Ucis pentru credință, a devenit primul martir și mărturisitor a credinței în Dumnezeu, iar
mulți dintre bolnavi au fost vindecați de moaștele lui.
Sfântul Stefan este recunoscut ca fiind primul martir creștin care a fost martirizat prin
lapidare, pentru de credința creștină. Iisus Hristos l-a luat sub protecția Sa, ca să-L urmeze
pretutindeni și să ia parte la faptele și minunile sale.
Sfântul Ștefan este sărbătorit de romano-catolici, anglicani, reformiști, evanghelici și
uniterani în 26 decembrie, iar de greco-catolici și ortodocși în 27 decembrie. Prin tradiție
creștină, în această zi este bine să dăruim icoana Sfântului Stefan sau o candelă aprinsă
pentru sănătatea rudelor bolnave dar și pentru ocrotirea casei de pericole.
Tot ca un semn al iubirii, prețuiri și respectului pe care i-l purtam Sfântului martir Ștefan
este bine ca în aceasta zi, persoanele certate să se împace.

Tradiții și ritualuri de Sf. Ștefan

Obiceiuri și tradiții O veche tradiţie spune că de ziua Sfântului Ştefan este bine să se aducă
în casă icoana care îl înfăţişează pe acest martir, sfântul ajutându-i pe creştinii care au
probleme de sănătate, dar şi pe cei care se judecă de multă vreme cu alte persoane.
Tradiția mai spune că, pentru sporul casei şi sănătatea rudelor bolnave sau păgubite, este
bine ca, pe 27 decembrie, să se dăruiască o icoană a Sfântului Ştefan sau o candelă nouă,
aprinsă.
În această zi, în biserici se pomenesc creştinii care au murit în împrejurări dramatice şi se
împart pachete cu mâncare celor care poartă numele Sfântului Ştefan.
În unele zone din Muntenia se prepară pâinicile lui Ştefan, care au formă rotundă şi sunt
făcute dintr-un aluat asemănător cu cel de cozonac. Unse cu miere, aceste pâinici rotunde
amintesc de pietrele care l-au ucis pe Sfântul Ştefan. După ce se sfinţesc la biserică, se
împart de pomană copiilor săraci. Se mai zice că în această zi persoanele certate trebuie să
se împace.
În România, peste 500.000 de români îşi sărbătoresc ziua onomastică de Sfântul Ştefan:
*359.675 de bărbaţi şi 148.924 de femei.
Cele mai întâlnite prenume sunt: Ştefan, Ștefana, Ștefania, Fane, Fănel, Fănica, Fănuța,
Ștefănel, Ștefânuș, Ștefănuț.

Tuturor: La mulți ani binecuvântați

CÂND ȘTEFAN E SĂRBĂTOARE

Ștefan este sărbătoare

Pentru toți ce-i portă nume.
Le urez la mic și mare,
Bucurii și gânduri bune!

Norocul să-i însoțească

Pe cei ce îl venerează!
Prin trăirea pământească,
Să primească ce visează!

Orice zi să-i răsplătească

După fapte săvărșite!
Sfântul să le dăruiască
Noroc în simboluri sfinte!

Iar când soarta îi aleargă

Prin vremuri fără speranță,
Vor afla că cea mai dragă
Este dragostea de viață.

Când viața e la răscruce,

Din sudoarea pământească,
În altă lume vor duce
Pricopseala sufletească.

Îți ures, „soră sau frate",

De-acum în posteritate,
Doar de bine să ai parte!
La mulți ani, cu sănătate!

27 decembrie - Sf. Arhidiacon Ștefan