CUPRINS

Prefaţa 11
Descrierea Cil* a Bibliotecii Naţionale a României
VASEY, CHRISTOPHER
Ghid de detoxifierc - metode simple de eliminare a toxinelor din organism /
Preambul 15
Christopher Vasey; trad.: Alexandra Nâşcutiu. - Bucureşti: Editura NICULESCU, 2 0 0 8
ISBN: 978-973-748-228-0
P a r t e a î n t â i : D r e n a r e a toxinelor
I. Năşcutiu, Alexandra (trad.)

615.83
Drenajul 17
© Editions Jouvence, 1992.2003 1. Intoxinare şi intoxicare 19
Titlu original: Manuel de detaxicaiion - sanie ei vilaiite par Velimination des taxines,
par Christopher Vasey Intoxinarea 19
Editions Jouvence SA, Chemin du Guillon 20, Case 184, CH 1233 Bernex Intoxicarea 22
httpy'/www.editions-jouvence.com, info@editions-jouvence.com
2. Cum ne îmbolnăvesc deşeurile? 25
Pentru ediţia in limba română: 3. Boala se datoreazâ unei alterâri a terenului 30
© Editura NICULESCU, 2008
Adresa: Bd. Regiei 6D
4. Organismul nostru îşi îmbunătăţeşte
060204 - Bucureşti, România sănătatea purificându-se 33
Tel: (+40)21-312.97.82
(+40)21-312.97.84 5. A îngriji înseamnă a purifica 39
Tel/Fax: (+40)21-312.97.83
Caii Centen (+40)21-314.88.55
6. Practicarea drenajului 41
E-mail: club@niculescu.ro
Internet: www.niculescu.ro Emonctoriile 44
7. Emonctoriul intestinal 44
Ilustraţia copertei: Carmen Luatei
INTESTINUL SUBŢIRE 44
COLONUL 48
Tipărit la fedprint
t i p o g r a f i a Funcţia digestivă 48
U:<tuUt<1UU! MSpnftB
Funcţia de eliminare 50
ISBN 978-973-748-228-0
SEMNE ALE UNEI BUNE Şl ALE UNEI PROASTE
Toate drepturile rezervate. Nicio parte a acestei carp nu poate fi reprodusă sau transmisă sub nicio formă şi
prin niciun mijloc, electronic sau mecanic, inclusiv prin fotocopiere, înregistrare sau prin orice sistem de stocare FUNCŢIONĂRI INTESTINALE 52
şi accesare a datelor, fără permisiunea Editură NICULESCU.
Frecvenţa eliminărilor 52
Orice nerespectare a acestor prevederi conduce in mod automat la răspunderea penală fată de legile naţionale
şi internaţionale privind proprietatea intelectuală. Viteza activităţii intestinale 52

5
 iuiiiria a eenalttsnfa 53 Epidermul 1 0 3

iglllt Ifitagilnala 53 Pielea este un organ vascular 103

Abdomenul preeminent 53 Pielea este un organ contracţii 104
W, [^'Bncinfll Intestinali 55 Pielea este un organ nervos . 105
Med do acţiune mecanic 57 14. Drenanfii cutana)i 1 0 6

Mod de acjiune chimic 57 Frecjia uscata 1°°

Mod de acjiune osmotic 57 Exercifiul fizic 107
DRENANTII CU M O D DE ACŢIUNE MECANIC 58 Baia calda 1 0 7

Alimentele laxative 58
Sauna 1 0 8

Spălaturile 62 Baia de vapori 109

Cura de apâ 65 Baia de aer cald la domiciliu 109
DRENANTII CU M O D DE ACŢIUNE CHIMIC:
împachetârile calde 1
10
PLANTELE MEDICINALE 66
Baia de soare HO
DRENANTII CU M O D DE ACŢIUNE OSMOTIC 70
Masajul prin frământare HI
ALŢI DRENANŢI NATURALI 71
Fructele şi legumele 1 1 1

9. Emonctoriul hepatic şi biliar 74

Plantele medicinale H2
Ficatul 76
15. Emonctoriul pulmonar 115
Caile biliare 76
Semne ale unei bune şi ale unei
Semne ale unei bune şi ale unei proaste
proaste funcţionări H 7

funcfionâri hepato-biliare 78
16. Drenanjii pulmonari 11 8

10. Drenanjii hepatici şi biliari 79

Expectorajia voluntară 11 8

Fructele şi legumele 80
Inversarea pozifiei corpului 11 8

Plantele medicinale 82
Alji drenan}i naturali 86 Gâfâiala H 9

1 1 . Emonctoriul renal 87 Plantele medicinale 120

Semne ale unei bune şi ale unei proaste Al}i drenanfi naturali 124

funcţionări renale 89 17. Drenajul auricular 125

12. Drenanfii renali .91 Anatomia urechii 125

Fructele şi legumele 92 Lumânările pentru urechi ale indienilor Hopi . . . 126

Plantele medicinale 93 18. Sistemul limfatic 129

Alfi drenanfi naturali 98 19. Drenajul sistemului limfatic 131
13. Emonctoriul cutanat 100 Postul negru 131
Hipodermuţ 100 Masajul Vodder (sau masajul de drenaj limfatic) ..131
Dermul 101 Masajul zonelor reflexogene plantare 132

7
 QiiivefHJi 133 Comprimatele - capsulele 197
90. UifHiîielB tipuri fJtt tlopouri 133 Tincturile-mamă 197
GrlBtalolo 134 Uleiurile esenţiale 198
Coi utile .,, 135 Dozare 199
2 I. Praeliee derivaţiilor 138 Intoleranţă şi contraindicaţii 200
O singură plantă sau un amestec de plante? . . . 200
Partea a doua:
Anexa 2 202
D e z i n c r u s t a r e a deşeurilor p r o f u n d e
Masajul zonelor reflexogene plantare 202

Dezincrustajul 142 Anexa 3 205

22. Deşeurile circulante şi deşeurile impregnate 142 Dezintoxicarea toxicomanilor

Deşeurile circulante 142 şi curele de drenaj 205

Deşeurile necirculante sau impregnate 143 Intoxicaţia 205
23. Crizele curative 147 Care este soluţia pentru intoxicaţie? 207
Drenajul prin hipervitaminizare 208
Tehnicile d e dezincrustaj 151 Anexa 4 210
24. Postul 151
Cure de slăbire şi detoxîficare 210
Cum se ţine un post? 154
25. Dietele 161
Bibliografie 213
Regimurile restrictive 162
Indexul drenanţilor şi tehnicilor 219
Monodietele 167
Dietele şi crizele curative 170
26. Cura de apă distilată 178
Apele slab mineralizate 180
27. Efortul fizic intens 181
28. Baia hipertermică 183
29. Cataplasmele de argilă 188
Cum se face o cataplasmâ de argilă? 189
3 0 . Cataplasmele din frunze de varză ; 193

Concluzii 195

Anexe 196
Anexa 1 196
Note despre folosirea plantelor medicinale . . . . 196
Ceaiurile 196

8 9
 Prefaţă

A vorbi despre detoxificare înseamnă implicit a vorbi

despre intoxicare!... Până la începutul epocii industriale,
omul nu era confruntat decât cu agresiunile naturale din
mediul său exterior. Fructele toxice, ciupercile otrăvitoare,
plantele alergizante, animalele veninoase, diverşii microbi
erau pe atunci inamicii cei mai redutabili.
Cu cât ne apropiem de epoca noastră, şi aceasta în spe­
cial de la începutul secolului al XlX-lea, cu atât organismul
nostru este mai agresat. Prin înmulţirea agenţilor chimici
care ne înconjoară, suportăm consecinţele progresului.
Putem distinge două tipuri de agresiuni:
Pe de o parte, cea legată de modul de viaţă al individului
care se intoxică printr-un comportament alimentar greşit:
chimicale, deşeuri de nitraţi, de insecticide sau ierbicide în
alimente, dezechilibru hormonal în cărnuri, alimentaţie prea
bogată în grăsimi saturate, în proteine animale, în produse
rafinate şi în zahăr; şi prin diversele droguri care îi devin
încetul cu încetul indispensabile pentru a-i compensa indis­
poziţia tot mai accentuată: alcool, tutun, medicamente
sedative, somnifere.... In fine, prin sedentarism şi lipsa de
oxidare a deşeurilor metabolismului celular, individul se

11
 intoxinează* (sau am putea spune că se autointoxică),
nepermiţând o eliminare convenabilă a deşeurilor sale toxice
de origine internă.
Pe de altă parte, cea legată de mediul de viaţă al indi­
vidului, este clar că cineva care trăieşte în mediul urban este
expus unui mediu ostil: poluarea apei de suprafaţă şi a celei
subterane, fum, gaze de eşapament, praf şi zgomot, mergând
până la pericolul contaminării radioactive. Calmul,
prospeţimea şi liniştea au devenit o raritate în oraşe.
Omului i se perturbă deci zilnic echilibrul biologic de
către obiceiurile sale de viaţă şi de către invazia tot mai pu­
ternică de chimicale din mediul său înconjurător. Şi ar fi o
iluzie să credem că acest lucru s-ar putea schimba. O tenta­
tivă vizând recrearea condiţiilor de viaţă din trecut este
desuetă. Progresul trebuie înţeles şi consecinţele sale accep­
tate.
Progresele în cunoaşterea lumii materiale s-au derulat
într-un mod mult prea rapid, astfel încât omul nu a putut
progresa în paralel în ce priveşte cunoaşterea lumii spirituale,
singura cunoaştere care i-ar fi permis să-şi gestioneze mai
bine înaintarea prin lumea materială şi să asimileze legile
acesteia şi i-ar fi oferit o compensare necesară faţă de această
retragere în materie.
Astfel, omul modern se confruntă cu o dublă necesitate:
• de a compensa în mod real impactul nociv al modu­
lui şi al mediului său de viaţă asupra organismului, care este
preţul plătit în această epocă tehnică.
• de a-şi găsi drumul spiritual în funcţie de aspiraţiile
interioare care îi sunt specifice.
Prin aceasta, şi-ar putea întări mijloacele de apărare.
* Prin acest termen, care nu se regăseseşte în limba română ca atare, autorul se
refera la o intoxicare produsă de substanţe care se găsesc în mod normal în inte­
riorul organismului {n.tr.j.
Cum potfiîntărite mijloacele de apărare ale organismului?
Aceasta este prima întrebare fundamentală a unei abordări
etiologice a bolii. Este bine să alertăm, să sensibilizăm opinia
publică în legătură cu ravagiile produse de factorii care şu­
brezesc organismul conducând la boală, dar trebuie neapărat
să oferim şi mijloacele de luptă împotriva acestor ravagii.
Constatăm apariţia unei duble polarităţi, a unei duble
sarcini pentru omul modern:
Conştient de primele elemente dăunătoare, fiinţa umană
poate să le remedieze în parte prin atitudinea sa faţă de exte­
rior, îşi poate modifica alimentaţia, alegerea alimentelor şi
provenienţa lor, cantitatea şi calitatea lor. Poate de asemenea
să decidă asupra obiceiurilor proaste care îl leagă de diverse
substanţe toxice: tutun, alcool, cafea, medicamente. în fine,
poate evita sedentarismul şi se poate oxigena practicând re­
gulat exerciţii fizice. Va putea astfel să ofere organismului său
o compensaţie faţă de agresiunea toxică crescândă. Dar acest
lucru deseori nu este suficient, în special în zonele urbane,
căci în prezent încărcătura toxică este de aşa natură, încât
generează numeroase maladii; aici intervin tehnicile corpo­
rale de detoxificare, alături de corectarea conştientă a ali­
mentaţiei. Cartea lui Christopher Vasey prezintă o gamă
largă de asemenea tehnici. Ele îl vizează atât pe individul
sănătos, cât şi pe cel bolnav, căci rolul lor profilactic este de
netăgăduit. Esenţialul acestei abordări constă în întărirea
funcţiei organelor eliminatoare: rinichi, ficat, intestin,
plămân, piele prin folosirea unor elemente care le stimulează
în mod specific. Tehnicile de curăţare în profunzime se
adresează deşeurilor care sunt acumulate şi incrustate în
ţesuturile organismului şi care contribuie la perturbarea func­
ţionării normale şi armonioase a acestuia.
Al doilea tip de factori dăunători este mai greu de com­
pensat. Poluarea mediului înconjurător este reflectarea
13
 A

exterioara a p o l u ă r i i E u l u i fiinţei u m a n e . I n m e d i u l d i n j u r u l

n o s t r u n i s e r e f l e c t ă E u l ! . . . D o a r î n c e p â n d s ă a c ţ i o n ă m

i n d i v i d u a l a s u p r a l u i p e n t r u a - 1 î n t ă r i p u t e m d e t e r m i n a m o ­

d i f i c ă r i î n e x t e r i o r . E s t e i n u t i l s ă d o r i m s ă s c h i m b ă m l u m e a ş i

p e c e i l a l ţ i , e s t e m a i î n ţ e l e p t s ă î n c e p e m p r i n a n e s c h i m b a p e

n o i î n ş i n e . E s t e p r e f e r a b i l s ă î n c e p e m p r i n a î n c e r c a s ă n e

î n g r i j i m d e c e e a c e s t ă î n p u t e r e a n o a s t r ă . E s t e c a t e g o r i c Preambul
i n u t i l s ă r e p e t ă m c ă , p e n t r u a l u p t a î m p o t r i v a m a l a d i i l o r c i ­

v i l i z a ţ i e i , t r e b u i e r e d u s c o n s u m u l d e t u t u n , a l c o o l , c a f e a , c ă

t r e b u i e d i m i n u a t e g r ă s i m i l e a n i m a l e , z a h ă r u l , f ă i n i l e r a f i n a t e
î n ţ e l e p c i u n e a p o p u l a r ă n e p u n e î n f a ţ a u n u i m a r e a d e v ă r
ş i c a r n e a , c ă t r e b u i e f ă c u t e e x e r c i ţ i i f i z i c e î n m o d s i s t e m a t i c ,
a t u n c i c â n d n e r e c o m a n d ă o c u r ă d e p r i m ă v a r ă p e n t r u
c ă n u m a i t r e b u i e f o l o s i t e a t â t e a î n g r ă ş ă m i n t e c h i m i c e , p e s t i -

c u r ă ţ a r e a s â n g e l u i ş i p u r i f i c a r e a o r g a n i s m u l u i . M e d i c i n a
c i d e , i e r b i c i d e t o x i c e , c o l o r a n ţ i , c o n s e r v a n ţ i , d i v e r ş i a d i t i v i . . .

n a t u r i s t ă m u l t i m i l e n a r ă a f i r m ă c ă d a c ă n e î m b o l n ă v i m , o
F i i n ţ a u m a n ă e s t e l a o r i g i n e a a c e s t e i p o l u ă r i ş i e s t e t o t ­

f a c e m p e n t r u c ă i - a m p e r m i s o r g a n i s m u l u i n o s t r u s ă f i e i n v a ­
o d a t ă ş i v i c t i m a e i . . . I n d o r i n ţ a s a d e s c h i m b a r e , o m u l t r e ­

d a t d e t o x i n e ş i c ă b o a l a n u î n s e a m n ă n i m i c a l t c e v a d e c â t
b u i e î n t â i s ă c o n ş t i e n t i z e z e c a r e î i e s t e r e s p o n s a b i l i t a t e a

e f o r t u r i l e n a t u r i i p e n t r u e v a c u a r e a m a t e r i e i m o r b i d e ş i r e s t a ­
i n d i v i d u a l ă î n c o n t e x t u l î n c a r e e s t e p u r t ă t o r u l u n e i c o n ­

b i l i r e a s ă n ă t ă ţ i i n o a s t r e .
ş t i i n ţ e î n m i j l o c u l g r u p u l u i d i n c a r e f a c e p a r t e .

E s t e e v i d e n t c ă o r g a n i s m u l n o s t r u n u p o a t e f u n c ţ i o n a

c o r e c t d a c ă e x i s t ă d e ş e u r i c a r e i n t o x i c ă s â n g e l e ş i i n v a d e a z ă
D r . P h i l i p p e - G a s t o n B E S S O N

Vicepreşedinte o r g a n e l e . F ă r ă î n c e t a r e , o r g a n i s m u l c a u t ă s ă s e d e b a r a s e z e d e

Asociaţia medicală Kousmine a c e s t e d e ş e u r i d a r , d a t o r i t ă m o d u l u i n o s t r u a c t u a l d e v i a ţ ă

( s u p r a a l i m e n t a r e , s e d e n t a r i s m , t e n s i u n i n e r v o a s e ) , n u r e u ­

ş e ş t e n i c i o d a t ă s ă o f a c ă p e d e p l i n . A t u n c i , t o x i n e l e s e a c u ­

m u l e a z ă î n o r g a n i s m ş i l o g i c , d e t e r m i n ă î m b o l n ă v i r e a a c e s t u i a .

D i n f e r i c i r e , e x i s t ă p o s i b i l i t a t e a s t i m u l ă r i i o r g a n e l o r

r e s p o n s a b i l e d e f u n c ţ i a d e c u r ă ţ a r e . E x i s t ă î n t r - a d e v ă r m a i

m u l t e m e t o d e d e d r e n a r e a f i c a t u l u i , a i n t e s t i n e l o r , a

r i n i c h i l o r ş i a p i e l i i , d a r e l e n u s u n t s u f i c i e n t f o l o s i t e î n z i l e l e

n o a s t r e . Ş i t o t u ş i , c â t e p e r s o a n e n u ş i - a u v ă z u t d u r e r i l e s a u

t u l b u r ă r i l e d i s p ă r â n d c a u r m a r e a u n e i s i n g u r e c u r e d e

c u r ă ţ a r e , j u d i c i o s a p l i c a t ă ! Ş i î n p l u s , a c e s t e p e r s o a n e ş i - a u

r e c ă p ă t a t ş i b u c u r i a d e a t r ă i .
 Drenajul nu este deci doar un excelent mijloc de pre­
venire, aşa cum gândesc mulţi, ci deopotrivă o metodă te­
rapeutică de sine stătătoare.
O cură de curăţare trebuie neapărat să aibă loc primă­ P a r t e a întâi:
vara sau era o aluzie la reînnoire, la o nouă manifestare a Drenarea toxinelor
energiilor caracteristice acestui anotimp, o stare pe care o
trăim după o asemenea cură?
Scopul acestei cărţi este tocmai acela de a furniza datele
indispensabile pentru o bună înţelegere a funcţiei de drenare, Drenajul
a raţiunii sale de a fi şi a metodelor prin care se poate realiza.

Christopher VASEY Medicina naturistă afirmă că principala cauză a bolilor

este prezenţa de substanţe indezirabile în organism. Această
concepţie decurge din observaţii şi poate fi verificată de
fiecare dintre noi în parte.
Persoanele care suferă de maladii respiratorii îşi suflă
nasul, tuşesc sau expectorează pentru a se debarasa de sub­
stanţele care le umplu alveolele (astm), bronhiile (bronşite),
gâtul (tuse), sinusurile (sinuzite) sau nasul (răceală).
Articulaţiile celor cu reumatisme sunt inflamate, blocate
şi deformate de prezenţa unor „cristale".
Toate problemele pielii sunt datorate eliminării fie a sub­
stanţelor acide de către glandele sudoripare (eczemă uscată,
crăpături), fie a deşeurilor coloidale de către glandele sebacee
(acnee, furuncule, piele grasă, eczemă umedă).
Prezenţa substanţelor alimentare în exces la nivelul
stomacului şi a intestinului este cea care provoacă regurgi-
taţii, indigestii, greaţă, vărsături şi diaree; sau atunci când
aceste substanţe sunt iritante sau fermentează şi se descom­
pun, apar inflamarea mucoaselor digestive (gastrită, enterită,
colită) şi gazele (aerofagie, balonări).
întreaga gamă de maladii cardiovasculare, care constituie
cauza de deces a trei persoane din cinci în zilele noastre, se
16
17
 1
datorează prezenţei de substanţe excedentare (colesterol,
I n t o x i n a r e
I
a c i z i graşi) c a r e c r e s c v â s c o z i t a t e a s â n g e l u i , se d e p u n p e vase
s i i n t o x i c a r e
(ateroscleroză), le inflamează pereţii (flebite, arterite), le j

deformează (varice) şi le o b s t r u e a z ă (infarct, accident cere­

bral, embolie). Poluarea organismului nostru cu substanţe nedorite

In bolile renale, substanţele incriminate sunt deşeuri rezultă fie d i n t r - o acumulare de toxine (intoxinare), fie din

proteice; în obezitate: grăsimea; în diabet: zahărul; în cancer: pătrunderea substanţelor toxice, a otrăvurilor (intoxicare).

substanţele cancerigene; în alergii: alergenele; în ulcerele

gastrice: acizii; î n gută: acidul uric etc. A c ţ i u n e a nocivă a

tuturor acestor substanţe asupra organismului nostru trebuie

Intoxinarea
să n e d e t e r m i n e să n e i n t e r e s ă m d e p r o v e n i e n ţ a l o rrl

Toxinele s u n t d e ş e u r i şi r e z i d u u r i r e z u l t a t e din metabo-

lisme. Prezenţa unor mici cantităţi de toxine în ţesuturile

noastre este perfect normală, căci, prin însăşi funcţionarea

sa, organismul produce aceste deşeuri. El este de altfel

pregătit să se descotorosească de acestea. Corpul posedă

patru organe care filtrează sângele, extrag de acolo toxinele şi

le elimină în exterior. Este vorba despre ficat, rinichi,

p l ă m â n i şi p i e l e .

O parte din toxinele prezente în corp provin din însăşi

uzura ţesuturilor. Zilnic, corpul trebuie să e l i m i n e resturile

celulare perimate, cadavrele de globule roşii, mineralele

folosite etc. Totuşi, majoritatea acestor toxine provine din

degradarea substanţelor alimentare de către corp. Proteinele,

de pildă, odată degradate, formează ureea, acidul uric; c o m ­

bustia glucozei produce acidul lactic şi g a z u l carbonic, iar

grăsimile prost transformate acizii cetonici.

Aceste diferite toxine sunt perfect suportate de orga­

nism, atâta vreme cât prezenţa lor n u depăşeşte un anumit

prag. Dar, o d a t ă pragul de toleranţă depăşit, aceste substanţe

reprezintă u n adevărat pericol pentru organism. Ele

a c ţ i o n e a z ă c a o o t r a v ă a s u p r a ţ e s u t u r i l o r şi o r g a n e l o r şi prin

prezenţa lor în exces, îngreunează funcţionarea normală a

18 19
 corpului: ele „virusează" sau „îmbâcsesc" angrenajele „moto­
p r o t e i c e este aşa d e r ă s p â n d i t ă . A c e l a ş i l u c r u se î n t â m p l ă şi
rului organic". •
c u c o n s u m u l e x c e s i v d e g l u c i d e şi d e grăsimi.
Sursa principală de toxine fiind alimentele, reiese clar
O altă sursă de intoxinare este disproporţia în sensul
i m p o r t a n ţ a adaptării c o n s u m u l u i la nevoile noastre organice.
unei exagerări, între cantitatea de alimente consumate şi
Căci chiar şi a l i m e n t e l e naturale şi s ă n ă t o a s e consumate în
cantitatea de alimente pe care tubul nostru digestiv este
exces p o t fi o sursă d e intoxinare.
capabil să o transforme. Alimentele prost transformate au
A t â t a vreme cât alimentele noastre sunt adaptate capa­
tendinţa să f e r m e n t e z e sau să se d e s c o m p u n ă . Substanţele
cităţilor digestive, combustive şi e l i m i n a t o a r e - aceştia sunt j
c a r e i a u n a ş t e r e d i n a c e s t e f e r m e n t a ţ i i şi p u t r e f a c ţ i i , precum
cei trei factori ce trebuie luaţi î n considerare - nu va avea Ioc
acidul piruvic, scatolii, indolii, fenolii, ptomainele, sunt
vreo acumulare nedorită de toxine, acumulare generatoare
otrăvuri violente.
de maladii.
C â n d producţia de deşeuri depăşeşte posibilităţile de
Dimpotrivă, de îndată ce m â n c ă m mai mult decât
eliminare ale corpului, toxinele se a c u m u l e a z ă î n ţ e s u t u r i şi
ardem, adică mai mult decât are nevoie organismul ca să
pregătesc terenul pentru bolile viitoare. Cifrele n e ajută cel
f u n c ţ i o n e z e , c o r p u l n o s t r u se a f l ă î n p r e z e n ţ a u n o r substanţe
mai bine să ne d ă m seama de rolul unei eliminări insufi­
cu care n u v a şti c e să facă. S u p r a a l i m e n t a r e a nu duce doar
c i e n t e : r i n i c h i i ar t r e b u i să e l i m i n e 2 5 p â n ă la 3 0 d e g r a m e de
l a o b e z i t a t e , c u m se c r e d e î n g e n e r a l . A c u m u l a r e a de grăsimi
uree î n 2 4 de ore. D a c ă n u elimină decât 2 0 de grame, aceas­
n u este d e c â t u n a s p e c t a l s u p r a a l i m e n t ă r i i . E x i s t ă şi p o s i b i l i ­
ta reprezintă o retenţie de 5 grame pe zi, adică de 150 de
tatea acumulării de toxine fără creştere ponderală semnifica­
grame pe lună! Dacă rinichii ar elimina doar 12 grame de
tivă. Intoxinarea este de departe mai periculoasă decât
sare (NaCl) în 24 de ore în loc de 15 grame sau m a i mult
obezitatea. In cazul obezităţii, substanţele excedentare sunt
care sunt absorbite zilnic d i n h r a n ă , ar exista o retenţie de 3
stocate sub formă de grăsimi; în cazul intoxinării, sub formă
g r a m e pe zi, adică de 9 0 d e g r a m e î n t r - o lună!
d e t o x i n e , c a r e , a ş a c u m l e - o a r a t ă şi n u m e l e , p r e z i n t ă o anu­
Evident, aceste cifre n u reprezintă adevărul absolut,
mită toxicitate pentru corp. !
întrucât deşeurile se e l i m i n ă pe m a i multe căi; însă ele ne
S t a r e a d e i n t o x i n a r e este atinsă repede î n zilele noastre, \
permit să ne facem o idee despre viteza cu care se poate
căci m â n c ă m mult prea mult. în Elveţia, de pildă, fiecare ;
desfăşura intoxinarea.
locuitor consumă în medie 3 4 0 0 de calorii zilnic, dar 2400 '
Dacă în zilele noastre se c o n s u m ă cantităţi excesive de
i-ar fi s u f i c i e n t e . Este deci m u l t prea mult. în 1982, fiecare
alimente, acest lucru se e x p l i c ă printre altele prin faptul că
elveţian a consumat în medie 88,6 kilograme de carne.
alimentele sunt private de elementele lor vitale prin mulţimea
Aceasta reprezintă 243 de grame de carne pe zi. Necesarul
proceselor d e prelucrare pe care le suferă. A s t ă z i trebuie con­
proteic este astfel acoperit î n proporţie d e 2/3 de către carne.
sumate m a i multe alimente ca în trecut pentru a acoperi
Şi dacă ne gândim la toate proteinele care m a i sunt consu­
n e v o i l e c o t i d i e n e d e v i t a m i n e , m i n e r a l e şi o l i g o e l e m e n t e .
m a t e pe parcursul zilei sub f o r m ă de produse lactate, de ouă
Şi aceasta este o sursă d e i n t o x i n a r e . C ă c i m â n c â n d mai
şi de cereale, nu ne v o m mira că intoxinarea cu deşeuri
mult, introducem în alimentaţia noastră tot felul de

20
21
 „alimente false" produse de industria alimentară, dar care în
realitate nu figurează printre alimentele prevăzute de natură
pentru corpul nostru. Vor fi deci mai puţin metabolizate şi va
rezulta o producţie mai mare de deşeuri.
Este vorba, de pildă, de toate băuturile industriale şi de
toate dulciurile oferite sub o mulţime de forme.
Stresul, prin perturbarea tuturor funcţiilor organice, con­
tribuie şi el mult la crearea unei stări de intoxinare. Hiper-
funcţia facultăţilor motrice, nervoase şi cerebrale absoarbe o
mare parte din energia necesară organelor digestive şi excre-
toare, în cele mai multe cazuri fiind vorba de o agitaţie ste­
rilă. Nivelul toxinelor creşte deci repede, cu atât mai repede
cu cât o persoană stresată în general nu face efortul de a
mânca corect, ci, dimpotrivă, foloseşte pentru a-şi stimula
apetitul numeroşi produşi intoxicanţi (dulciuri, carne, tutun,
cafea, alcool).
Intoxicarea
Spre deosebire de intoxinare, în cazul intoxicaţiei, sub­
stanţele care au pătruns în corp nu ar trebui să se afle deloc
acolo. Sunt substanţe total nepotrivite cu o funcţionare nor­
mală a corpului, pentru care sunt nocive, fiind considerate
drept toxice sau otrăvuri.
O intoxicaţie nu ar trebui să fie decât un eveniment
accidental şi rar. Din păcate, în prezent, ne intoxicăm zilnic
cu substanţe toxice cu care poluăm mediul şi alimentele.
Otrăvirea pe care o suferă culturile şi crescătoriile de
animale datorită poluării aerului, apei şi solului face ca ali­
mentele să-şi piardă acea puritate pe care o aveau cândva.
Otrăvurile pe care le conţin pătrund în interiorul organismu­
lui atunci când le consumăm. Ele vor contribui astfel la
22
creşterea nivelului deşeurilor din ţesuturile noastre şi la
îmbolnăvirea noastră. Şi aceasta cu atât mai mult cu cât
aceste substanţe sunt în sine... toxice.
La această poluare înconjurătoare se adaugă poluarea
voluntară la care supunem terenurile cultivate prin trata­
mentele repetate cu insecticide, ierbicide, fungicide etc.
Acelaţi lucru se petrece şi în ferme. Animalele sunt
frecvent supramedicate (cu antibiotice, de pildă) pentru a
supravieţui condiţiilor nefireşti în care sunt ţinute sau pentru
a accelera creşterea lor în greutate (hormoni). Aceste
medicamente se regăsesc evident în carnea pe care o con­
sumăm şi parţial până şi în subprodusele animaliere cum ar fi
ouăle, laptele, produsele lactate.
Medicamentele chimice, de sinteză şi vaccinurile pe care
le absoarbe organismul nostru sunt şi ele o cauză de intoxi­
care. Administrate în situaţii excepţionale şi rare, aceste
medicamente nu ar avea un efect atât de dăunător asupra
corpului nostru, dar supraconsumul medicamentos din zilele
noastre intoxică populaţia în mod rapid.
In plus, absorbim cu regularitate coloranţi, emulgatori,
potenţiatori de gust, stabilizatori, antioxidanţi, agenţi
antirâncezire, agenţi conservanţi etc, toţi aceşti aditivi pe
care îi adăugăm la alimente, nu pentru a le ameliora valoarea
nutritivă, ci pentru ca să arate mai bine şi să dureze mai
mult. Deşi prezente în cantităţi foarte mici în alimente, s-a
calculat că în fiecare an consumul mediu de asemenea sub­
stanţe este de aproximativ 2-3 kilograme!
Din fericire, nu toţi aditivii sunt toxici; unii sunt com­
plet inofensivi. Alţii, dimpotrivă, au o anumită toxicitate
recunoscută. Ei sunt totuşi toleraţi, nu de către organismul
nostru, ci de... reglementări. Autorităţile motivează că dozele
utilizate sunt minime, cu mult sub dozele care ar putea provo­
ca intoxicaţii. Fiecare substanţă a fost, bineînţeles, testată.

Nu se cunoaşte totuşi efectul final din interiorul organismu­
lui al interacţiunilor tuturor acestor substanţe puţin sau
deloc nocive în doze mici. In prezent, începem să ne dăm
seama de pericolele acestor amestecuri.
într-adevăr, s-a descoperit că amestecul diferiţilor aditivi
consideraţi inofensivi ar putea avea efect cancerigen!
Căile digestive nu sunt singurele porţi de intrare ale sub­
stanţelor toxice. Pielea, organ semipermeabil, este alta.
Unele cosmetice, tâlcuri, creme, vopsele de păr, pudre,
deodorante etc. conţin substanţe nocive sau la limită.
Numeroase substanţe toxice pătrund şi prin căile respira­
torii. La fumul de ţigară se adaugă otrăvurile aflate în fumul
coşurilor de uzină, în cel al instalaţiilor de încălzire şi în
gazele de eşapament ale maşinilor.
Această listă nu a fost făcută pentru a speria, ci pentru a
atrage atenţia asupra multiplelor surse de deşeuri. Dacă îi
acordăm puţină atenţie, majoritatea acestor surse de intoxi­
care ar putea fi evitate. Organismul nostru nu este o pubelă
unde se poate arunca absolut orice!
N. B. Chiar dacă termenul de toxină n-ar trebui utilizat
decât pentru deşeurile produse de organism şi nu pentru
otrăvurile provenind din exterior, în limbajul curent el este
folosit atât într-un sens, cât şi în celălalt.
Acelaşi lucru se întâmplă şi cu termenii de intoxicare şi
intoxicat care, în loc să fie utilizaţi exclusiv în cazul otrăvi­
rilor cu substanţe toxice provenite din exteriorul organismu­
lui, sunt folosiţi şi pentru a desemna starea de intoxinare sau
prezenţa deşeurilor în general, indiferent dacă provin din
exterior sau din interior.
I *
2
Cum ne
îmbolnăvesc deşeurile?
Pentru a ne da seama cum poate prezenţa deşeurilor în
corp să ne îmbolnăvească, trebuie să reamintim că acest corp
este un ansamblu de celule şi că el funcţionează doar pentru
că toate aceste celule sunt active.
Grupându-se, celulele formează organele corpului, dar şi
ele posedă propriile organe care le permit să respire, să pro­
ducă energie, să elimine deşeurile, să se reproducă şi să
recepţioneze mesaje. Celulele sunt cele mai mici „unităţi vii"
din organismul nostru, dar în ciuda acestui fapt, ele sunt în
întregime dependente de mediul în care se găsesc. Neputân-
du-se deplasa, oxigenul şi substanţele nutritive trebuie să le
fie aduse, iar deşeurile pe care le excretează trebuie îndepăr­
tate. Funcţia de transport este îndeplinită de fluidele orga­
nice de tipul sângelui, limfei şi lichidelor celulare. Aceste
fluide organice erau numite odinioară umori şi se vorbea
despre starea umorilor sau despre starea umorală. In zilele
noastre, termenii s-au schimbat şi vorbim despre „teren".
70% din corpul nostru este alcătuit din lichid. Celulele
noastre se scaldă deci într-un ocean interior constituit din
lichide celulare în care circulă curenţi nutritivi şi epurativi:
curenţii sangvin şi cel limfatic. Compoziţia acestor lichide
este deci esenţială pentru celulă, căci reprezintă mediul ei
vital. Ca orice fiinţă vie, celulele nu pot supravieţui într-un
mediu care nu le este favorabil.
Dacă ar fi etalate, ţesuturile ar acoperi o suprafaţă de
200 de hectare. O sută de mii de kilometri de capilare
sangvine servesc drept sistem de conducte pentru irigarea
acestei suprafeţe enorme. Corpul nostru nu dispune totuşi
decât de câţiva litri de sânge. Cum pot supravieţui celulele
25
 cu atât de puţin lichid nutritiv? Doi factori compensează
cantitatea mică de lichid. Pe de o parte, nu toate capilarele
sunt umplute în acelaşi timp, doar părţile cele mai active ale
corpului sunt puternic irigate: organele digestive atunci când
mâncăm, creierul atunci când gândim, muşchii atunci când
desfăşurăm o activitate fizică. Pe de altă parte, viteza de cir­
culaţie compensează lipsa lichidului, căci circulând cu viteză
mare într-un sistem închis aşa cum este cel circulator, sângele
trece des şi repede prin aceleaşi locuri. Sângele face turul
corpului cam într-un minut.
Irigarea diferenţiată şi viteza de circulaţie permit deci ca
toate celulele să fie irigate corect. Dar un al treilea factor
fundamental se adaugă celor doi: celulele pot funcţiona nor­
mal pentru că lichidele organice sunt curate. Dacă o canti­
tate atât de mică de lichide poate fi utilizată pentru a asigura
nutriţia şi epurarea unui atât de mare număr de celule, acest
lucru se datorează faptului că lichidele îşi conservă în perma­
nenţă compoziţia ideală, adică nu se supraîncarcă cu deşeuri.
Lichid intracelular (50%)
Fig. 1: Lichidele care compun terenul nostru
greutatea corporală (după L'Eau, source vitale de votre sânte
sursă vitală a sănătăţii dumneavoastră],
I »
Una din activităţile principale ale corpului este deci
menţinerea purităţii lichidelor organice. Totuşi, cele 50 000
de miliarde de celule care compun corpul îşi excretează
deşeurile în mediul umoral ca într-o rigolă şi 5 până la 7 mi­
liarde de cadavre de celule ajung zilnic în sânge şi limfă. In
plus, aşa cum am văzut, o mulţime de otrăvuri pătrund în
corpul nostru pe cale respiratorie, digestivă şi cutanată.
Pentru a menţine puritatea mediului său intern, corpul
dispune de diferite emonctorii (fig. 2). Fiecare în felul lui,
ficatul, intestinul, rinichii, glandele sudoripare şi sebacee,
precum şi căile respiratorii filtrează deşeurile şi le elimină în
exterior. Atunci când aceste organe lucrează normal şi pro­
ducţia şi aportul de deşeuri nu sunt foarte ridicate, mediul
rămâne curat şi celulele pot funcţiona corect.
Dimpotrivă, atunci când deşeurile sunt prea numeroase
fli emonctoriile leneşe sau deficiente, terenul acumulează
progresiv deşeuri şi situaţia organică se degradează.
Sângele se îngroaşă, devine mai dens şi mai greu şi nu
mai circulă atât de uşor prin vase. Deşeurile vehiculate de
BAnge pătrund în limfă şi în fluidele celulare. Cu cât e mai
puternică poluarea, cu atât mai mult se contaminează şi
ticeste fluide. Cu timpul, celulele ajung să se scalde într-o
ndevărată mlaştină a cărei masă inertă paralizează toate
flchimburile. Oxigenul şi substanţele nutritive nu mai ajung
Iu celule şi determină carenţe grave. Deşeurile eliminate de
efUrc celule nu mai sunt îndepărtate, crescând astfel şi mai
niult gradul de poluare. In aceste condiţii, celulele nu-şi mai
pol desfăşura activitatea. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu
ni'Kiinele în alcătuirea cărora intră. Activitatea lor scade,
npoi se întrerupe mai mult sau mai puţin.
Depunându-se pe pereţii vaselor, deşeurile îngustează
şi procentajul raportat la
[Apa,
diametrele acestora, ceea ce încetineşte şi mai mult circu-
Ch. Vasey, Ed. Jouvence) Itiţla, irigarea ţesuturilor şi schimburile. Acumulându-se,
 deşeurile murdăresc şi a s t u p ă filtrele emonctoriilor, conges- j

tionează organele, blochează articulaţiile. Ţesuturile sunt iri- ;

tate, se i n f l a m e a z ă şi se s c l e r o z e a z ă . Vor apărea multe boli i

d i f e r i t e , î n f u n c ţ i e d e o r g a n e l e c a r e s u n t a t i n s e şi d e m o d u l î n t

care sunt afectate.

Atunci când deşeurile n u sunt ele însele toxice, pro- j

b l e m e l e p e c a r e l e p r o v o a c ă se d a t o r e a z ă î n p r i m u l r â n d dis­

confortului determinat de simpla lor prezenţă. Locul pe care

îl o c u p ă şi c a n t i t a t e a lor au un efect negativ. Dimpotrivă, j

atunci când deşeurile sunt toxice, la inconvenientul

p r e z e n ţ e i l o r se a d a u g ă şi c a r a c t e r u l l o r i n t o x i c a n t şi o t r ă v i ­

tor. Celulele şi d e c i corpul în întregime, sunt agresate de ,

către otrăvuri. In funcţie de aceste otrăvuri, activitatea

organică va fi î n g r e u n a t ă , î n f r â n a t ă , deviată sau paralizată.

D a r şi m a i g r a v e s t e c ă c e l u l e l e a r p u t e a fi o m o r â t e !

Prezenţa substanţelor indezirabile î n organismul nostru,

atât din punct de vedere c a n t i t a t i v , c â t şi c a l i t a t i v , a r e d e c i .

u n efect n e g a t i v asupra stării noastre d e sănătate.

I *
 3 B o a l a

u n e i
s e

a l t e r ă r i
d a t o r e a z ă

a t e r e n u l u i
hemoroizii sângerează m a i

Tulburările

b a r o m e t r u l stării generale
locale sunt
abundent.

deci

a terenului. C u
într-o anumită

cât starea
măsură

terenului

ne d e g r a d e a z ă , cu atât apar, se a g r a v e a z ă şi se î n m u l ţ e s c tul­

Deşeurile care pătrund în corp n u se d e p u n într-o sin­
b u r ă r i l e l o c a l e . Ş i i n v e r s , c u c â t s t a r e a t e r e n u l u i se ameliorează,
gură regiune a organismului. D a t ă fiind circulaţia permanen­
eu atât tulburările se r a r e f i a z ă , d i m i n u a şi î n f i n a l dispar. Evi­
tă a lichidelor, deşeurile se repartizează în întregul corp,
dent, acţiunea terapeutică, pentru a a v e a logică, ar trebui să
acesta fiind invadat şi s u p r a î n c ă r c a t . A c e s t lucru este reflec-ij
(le d i r i j a t ă î n p r i m u l r â n d s p r e t e r e n şi n u s p r e barometru!
tat de aforismul fundamental al medicinei naturiste: „Natura
Dacă terenul supraîncărcat n u ar constitui natura pro­
p r o f u n d ă a b o l i l o r e s t e g e n e r a l ă şi u n i c ă şi c o n s t ă î n poluarea
fundă a bolilor, c u m a m p u t e a explica faptul c ă la acelaşi bol­
terenului".
nav un tratament unic, constând dintr-un drenaj general al
Pornind de aici pot apărea o m u l ţ i m e de simptome şi d e
toxinelor, ar putea antrena dispariţia tuturor tulburărilor
tulburări locale. Toate acestea sunt manifestările „de
Oi'lcat d e m a r e a r fi d i v e r s i t a t e a lor?
suprafaţă", care sunt variate datorită marii diversităţi a
în ciuda aparenţelor, această concepţie despre boala
părţilor corpului unde r ă u l se p o a t e fixa. într-adevăr, fiecare
dtUorată supraîncărcării n u este în opoziţie cu concepţia
organism îşi are punctele slabe, care cedează primele sub
despre o r i g i n e a m i c r o b i a n ă a bolii.
greutatea poluanţilor.
Majoritatea oamenilor consideră că sunt victime ale
Manifestările locale, vizibile, dureroase ale poluării
microbilor şi c ă se î m b o l n ă v e s c din cauza lor. O cercetare
umorale sunt bineînţeles cele care alarmează şi a t r a g atenţia
Mli|H'rficială pare să valideze această teorie. Fără a nega
b o l n a v u l u i şi a m e d i c u l u i . D i n păcate, foarte adesea u i t ă m că
Ivitatea microbilor, trebuie totuşi să s u b l i n i e m faptul că
adevăratele responsabile de apariţia tulburărilor de suprafaţă
1'iiliU' multe maladii n u sunt nicidecum de origine micro-
sunt profunzimile umorale, încărcate cu deşeuri. Această
lilwifl, c a d e pildă: bolile cardiovasculare, astmul, tumorile,
omisiune gravă are drept consecinţă şi „ d e t u r n a r e a " terapiei
• I I v i li e l e ,
1
nevralgiile, anemia, depresia, aproape toate m a -
d e la cauzele principale spre efectele secundare.
I idilic pielii şi ale tubului digestiv, cataracta, glaucomul,
Bolile catalogate şi e t i c h e t a t e n u sunt în realitate altceva
I nulii M e n i e r e * şi B a s e d o w * * , menoragiile etc.
decât nişte n u m e date vârfului aisbergului. Partea cea m a i impor

t a n t ă a aisbergului, cea ascunsă, este t e r e n u l supraîncărcat. F'iHipnr M e n i e r e ( 1 7 9 9 - 1 8 6 2 ) , m e d i c f r a n c e z , a descris în 1 8 6 1 b o a l a c a r e îi

Este uşor de observat cât sunt de d e p e n d e n t e tulburării ¥ ulO azi n u m e l e , d u p â o e x p e r i e n ţ a d e peste 2 0 d e a n i ca m e d i c şef a l
••««(iltllului p e n t r u s u r d o m u ţ i din Paris. B o a l a M e n i e r e este o b o a l ă a urechii
locale de starea terenului.
<«friB, cu o c a u z ă n e c u n o s c u t ă . D e r e g u l ă u n i l a t e r a l ă , cu d e b u t tipic între 2 0 şi
într-adevăr, orice alterare localizată, de tipul bronşitei
" ' I (JH uni, m a i f r e c v e n t ă la f e m e i , b o a l a se m a n i f e s t ă prin vertij, s c ă d e r e a
fistulei, hemoroizilor, poate fi considerată u n barometru fi «lllll, liuiluri î n u r e c h i , senzaţie d e c o m p r e s i e î n u r e c h e a a f e c t a t ă . Crizele

stării terenului: oare subiectul n u face c u m v a abateri all r«lrJlP rluc la d e g r a d a r e a c o n t i n u ă a funcţiei a u d i t i v e , u n e o r i p â n ă la surditate
eriplalfi (n. Ir.).
mentare? Metabolismele sale n u sunt c u m v a încetinite d
* >MI VUM Basedow { 1 7 9 9 - 1 8 5 4 ) , m e d i c g e r m a n , a studiat î n t â i la H a l l e , a p o i
lipsa somnului? Cantitatea de poluanţi creşte în umori §j j
''ulii Doucrierea bolii c a r e îi p o a r t ă a z i n u m e l e d a t e a z ă din 1 8 4 0 . Boala
bronşita se agravează... fistulele supurează şi m a i tarem • • H î ^ H W oslo c a r a c t e r i z a t ă p r i n h i p e r t i r o i d i e , g u ş ă şi e x o f t a l m i e (proeminenţa

30 31
 Pe de altă parte, d u p ă c u m s-a constatat d e m u l t , nocivi­
Organismul nostru îşi menţine
tatea acţiunii microbilor variază e n o r m de la un bolnav la

altul. Ea poate fi redusă sau excesivă, chiar mortală, dar şi

sănătatea purificându-se
absolut nulă, în funcţie de organismul care adăposteşte
Voinţa organismului de a-şi păstra integritatea şi puri­
microbii. Aceştia n u sunt în realitate decât musafirii unui'

teren supraîncărcat. Ei nu supravieţuiesc, n u proliferează şi'v tatea terenului printr-o rezistenţă permanentă la
se m a n i f e s t ă

n u provoacă stricăciuni decât atunci când terenul le-o per- i J pătrunderea oricărui corp străin sau nociv şi prin eliminarea celor
mite. care totuşi au reuşit să pătrundă în ţesuturi.
Chiar Louis Pasteur*** ar fi r e c u n o s c u t acest lucru pe Această luptă are deja loc la nivelul proceselor digestive.

patul de moarte, atunci când le-a mărturisit apropiaţilor săi: D i g e s t i a e s t e o a d e v ă r a t ă l u p t ă î n t r e o r g a n i s m u l n o s t r u şi a l i ­

„... m i c r o b u l n u este n i m i c , t e r e n u l este totul!". ,! mente, care are ca scop neutralizarea, selecţionarea şi uti­

Principala cauză a maladiilor n u este deci microbul, cii lizarea energiilor exterioare. D e pildă, proteinele c o n ţ i n u t e în

t e r e n u l s u p r a î n c ă r c a t c u deşeuri care le p e r m i t e m i c r o b i l o r să alimente sunt energii prea puternice pentru organismul nos­

se i n s t a l e z e . A j u n g e m a s t f e l d i n n o u l a t e r e n şi l a necesitatea tru; de aceea, în timpul digestiei, proteinele sunt reduse la

c a a c e s t a să n u c o n ţ i n ă d e ş e u r i î n e x c e s . S t a r e a t e r e n u l u i are uminoacizi î n a i n t e de a fi absorbite.

o importanţă atât de mare pentru funcţionarea sănătoasă a Atunci când alimentele sau gazele nocive p ă t r u n d acci­
organismului nostru, încât acesta caută în permanenţă să-Ii
dental î n organism, acesta le e l i m i n ă prin vărsături, strănut
m e n ţ i n ă într-o perfectă stare de puritate.
sau tuse.

Corpului îi trebuie uneori ani de zile c a să e x t r a g ă din

ţesuturile sale u n c o r p străin care n u a fost î n d e p ă r t a t c o m ­

plet de acolo (aşchii, schije d e obuz).

în starea de boală sau dinainte de boală, adică atunci

când terenul se supraîncarcă în m o d periculos, corpul n u

globilor oculari). Hipertiroidismul basedowian se datorează dereglării
rămâne inactiv, ca o victimă fără apărare. El reacţionează
h o r m o n a l e la nivelul centrilor nervoşi d i n creier, cu s t i m u l a r e a p r o d u c e r i i d e
h o r m o n h i p o f i z a r tireotrop (TSH) c a r e la r â n d u l lui s t i m u l e a z ă g l a n d a t i r o i d ă să î n c e r c â n d să n e u t r a l i z e z e şi să e l i m i n e î n e x t e r i o r e x c e s u l de
secrete cantităţi m a r i d e h o r m o n i t i r o i d i e n i . Pacientul p i e r d e r e p e d e î n g r e u t a t e
substanţe toxice.
( 1 0 - 2 0 kg î n câteva luni), cu t o a t e că apetitul este e x a g e r a t , prezintă t r e m u r ă t u r i
a l e extremităţilor, p i e l e a l b ă şi u m e d ă , t u l b u r ă r i c a r d i o v a s c u l a r e (tahicardie, Purificarea mediului intern are loc prin intermediul

p a l p i t a ţ i i , respiraţie dificilă la efort) ( n . tr.). emonctoriilor despre care a m vorbit deja: hipersecreţie bi­
* * * Louis Pasteur ( 1 8 2 2 - 1 8 9 5 ) , chimist şi b i o l o g f r a n c e z , este considerat pionier
l i a r ă şi s a l i v a r ă , v ă r s ă t u r i , d i a r e e la nivelul căilor digestive;
în domeniul m i c r o b i o l o g i e i şi a l v a c c i n o l o g i e i . A r e a l i z a t , printre a l t e l e , o
urine dense, acide, fierbinţi, încărcate î n cazul căilor renale;
m e t o d ă d e c o n s e r v a r e a b e r i i (care a v e a s ă - i p o a r t e n u m e l e : p a s t e u r i z a r e a ) , a
d e m o n s t r a t n a t u r a m i c r o b i a n ă a n u m e r o a s e b o l i . G l o r i a i-a a d u s - o p r e p a r a r e a transpiraţii profuze, secreţii, apariţia coşurilor, eczemelor în
vaccinului r a b i c , î n 1 8 8 5 ( n . tr.).
cazul căii cutanate; eliminarea deşeurilor coloidale prin

I n t e r m e d i u l bronhiilor, sinusurilor, nasului.

32 33
 Pentru eliminarea deşeurilor, pot fi folosite şi unele căi
secundare: glandele salivare, uterul, amigdalele, glandele
lacrimale.
In disperare de cauză, corpul îşi creează uneori emonc-
torii „artificiale" pentru a face faţă mareei de deşeuri:
hemoroizi, fistule, ulcere...
Aceste eforturi de purificare, aceste crize de curăţare cu
ajutorul cărora corpul se eliberează de toxinele care saturează
mediul său intern nu sunt altceva decât ceea ce numim...
boli. Sau cu alte cuvinte, dar în acelaşi sens, bolile sunt rezul­
tatul tentativelor de curăţare făcute de către organism. Ele se
numesc bronşite atunci când au loc la nivelul bronhiilor,
eczeme când apar pe piele etc. Ele exprimă deci un efort de
purificare şi de prevenire şi nu o operaţiune distructivă.
Sydenham* a sintetizat în mod strălucit caracterul salu­
tar şi eliminator al bolii în următoarele cuvinte: „Boala nu
este altceva decât un efort al naturii care, pentru a proteja bol-
namd, se căzneşte să evacueze materia morbidă".
Câteva exemple ne vor permite să înţelegem mai bine că
boala este o criză de eliminare.
• In timpul exceselor alimentare - de pildă în timpul
sărbătorilor de sfârşit de an - membrii unei familii îşi vor
satura fluidele organice cu deşeuri. Dar faţă de această boală
unică, intoxinarea umorală, fiecare membru al familiei va
reacţiona în felul lui pentru a încerca să elimine materia
morbidă: unul va face o criză de eliminare pe cale respirato­
rie (bronşită), celălalt va constata că i se reactivează eczema
(eliminare prin piele), altul va face o diaree etc.
* Thomas Sydenham (1624-1689), medic englez, supranumit
englezilor sau pârintele medicinii engleze, a fost unul
e p i d e m i o l o g i e i (n. tr.).
I 34
• Bolile pe care le „decapităm" cu ajutorul medica­
mentelor ce reprimă simptomele (deci şi eliminările) au
tendinţa să se agraveze sau să lase bolnavul într-o stare de
slăbiciune şi de proastă dispoziţie persistentă. într-adevăr,
deşeurile care ar fi trebuit să părăsească organismul pentru ca
acesta să poată funcţiona din nou corect, au fost împinse în
profunzime.
• Bolile pe care le lăsăm să „iasă la suprafaţă", ca de
pildă gripa, cele pe care le ajutăm să „iasă" prin intermediul
băilor calde, al băuturilor calde, ne aduc o stare de sănătate
mai bună decât cea care a precedat apariţia bolii. Acest lucru
se explică foarte simplu prin faptul că eliminările au restabilit
o stare umorală fiziologică. De altfel, fiecare dintre noi a
putut să constate în practică acest lucru.
• In timpul curăţărilor practicate în medicina naturistă,
se pot declanşa crize curative. De fapt, este vorba pur şi sim­
plu de o criză de eliminare, favorizată de dietă şi de drenâri.
Este interesant să notăm mai ales că aceste crize iau forme
asemănătoare maladiilor catalogate: eliminarea prin piele
este analogă eczemei, golirea sinusurilor este identică cu si-
nuzitele etc. Aceste simptome de boală nu înseamnă o dete­
riorare a stării generale, ci o întoarcere la starea de sănătate.
Aceste crize de curăţare - bolile - pot fi acute sau cro­
nice, în cazul bolilor acute, acţiunea de eliminare este bruscă,
violentă şi cuprinzătoare. în cazul bolilor cronice, eforturile
permanente (cronice) de neutralizare şi de eliminare se opun
unei surse neîntrerupte de intoxinare sau intoxicare.
Atunci când un emonctoriu devine incapabil să-şi rea­
Hipocrat al lizeze acţiunea de eliminare, deşeurile sunt deviate spre altă
din fondatorii | poartă de ieşire. Doar cunoaşterea acestor transferuri mor­
bide ne poate permite să înţelegem cum o persoană abia
35
 „vindecată" „recontractă" aceeaşi boală sau face o alta care,
Kll?,ft d e e l i m i n a r e , t e r a p i a a p l i c a t ă r e f u l e a z ă i m e d i a t deşeurile
o d a t ă v i n d e c a t ă , l a s ă l o c u l u n e i a l t e i a . . . şi aşa m a i departe.
ţi\ profunzimile umorale. Desigur, u n tratament represiv
Bolnavul aleargă atunci de la un specialist la altul, în
pmiie fi util la u n m o m e n t dat, dar boala profundă, adică
speranţa că se va vindeca. D a r problema fundamentală - fhtlificsirea u m o r a l ă , se v a a g r a v a , d e o a r e c e n i v e l u l d e supra-
îmbâcsirea terenului - rămânând nerezolvată, crizele de îiicflrcare iniţial n u scade, ci dimpotrivă, sporeşte datorită

c u r ă ţ a r e c o n t i n u ă şi afectează d e fiecare d a t ă alt organ. «spoitului s u p l i m e n t a r d e o t r ă v u r i medicamentoase.

Este foarte posibil ca în timpul acestor revolte ale orga­ Refularea nefirească este o iluzorie soluţie facilă. E a nu

nismului, al acestor furtuni purificatoare, să fie provocate fltcc d e c â t să agraveze situaţia, dând iluzia că ameliorează

daune emonctoriilor epuizate sau ca o infecţie gravă să se nflnfllatea. N a t u r a n e a r a t ă c ă această cale n u este c e a bună.

adauge. Aceste complicaţii vor necesita îngrijire adecvată. într-adevăr, forţa vitală nu-şi abandonează atât de re­

D a r o r i c u m scopul organismului este o epurare binevenită a p e d e e f o r t u r i l e p u r i f i c a t o a r e şi l a f i e c a r e t e n t a t i v ă d e refulare

terenului său. iftHpunde p r i n t r - o n o u ă criză de e l i m i n a r e , care la î n c e p u t se

fiice p e a c e e a ş i c a l e c a r e t o c m a i a f o s t î n c h i s ă . In felul acesta

O criză de curăţare nu ar trebui deci să fie reprimată fără
H\tar recidivele sau recăderile repetate şi supărătoare.
motiv. D i m p o t r i v ă , e a a r t r e b u i să fie s u s ţ i n u t ă , f a v o r i z a t ă şi

c h i a r p r o v o c a t ă a t u n c i c â n d a r e d i f i c u l t ă ţ i î n a se manifesta A t u n c i c â n d nivelul d e supraîncărcare creşte foarte mult

s a u a se d e s ă v â r ş i . g! c â n d r e z i s t e n ţ a t e r e n u l u i s c a d e , u r m a r e i n e v i t a b i l ă a trata­

m e n t e l o r r e p r e s i v e , se i n s t a l e a z ă complicaţiile.
O medicaţie ce reprimă simptomele aflate în contrast cu
Prin refularea „micilor maladii" eliminatoare, benefice şi
eforturile purificatoare ale organismului n u ar trebui utilizată
r e g e n e r a t o a r e , a c e s t e a se t r a n s f o r m ă d e s t u l d e r e p e d e î n m a ­
decât atunci când viaţa bolnavului este în pericol, când
ladii d e g e n e r a t i v e şi d i s t r u c t i v e * . A c e s t l u c r u d u c e la situaţii
durerile sunt prea puternice sau c â n d are loc o invazie micro-
î n c a r e o r g a n i s m e l e s u n t a t â t d e u z a t e şi slăbite, posibilităţile
biană.
lor d e a p ă r a r e a t â t d e r e d u s e , î n c â t b o l n a v u l se trezeşte mar­
Reprimarea simptomelor ar trebui să fie o măsură
torul neputincios al invaziei şi d i s t r u g e r i i corpului său de
excepţională! Rezultatele u n o r astfel d e t r a t a m e n t e n u sunt
cAlre deşeuri sau d e către infecţiile microbiene supraadău-
de altfel decât pasagere, deoarece cauza profundă nu este
jjate. î n aceste cazuri, m a l a d i a îşi î n c e t e a z ă e f e c t u l benefic şi
suprimată. Pentru a obţine rezultate profunde şi durabile,
c o n s t r u c t i v şi t r e b u i e r e c u r s l a u n t r a t a m e n t d e o s e b i t , adap­
amânările pe care le determină suprimarea simptomelor ar
tat situaţiei specifice a bolnavului. D a r chiar şi î n aceste
t r e b u i să fie î n t o t d e a u n a imediat urmate de o curăţare gene­
cazuri extreme, trebuie iniţiată epurarea terenului căci, în
rală a mediului umoral. c i u d a g r a v i t ă ţ i i u n e i b o l i , u n t e r e n curat n u î n c e t e a z ă să con­

Neînţelegând a c e s t e n o ţ i u n i a t â t d e s i m p l e şi î n spiritul stituie c o n d i ţ i a p e n t r u f u n c ţ i o n a r e a n o r m a l ă a corpului.

legilor n a t u r i i , n u m e r o a s e s i s t e m e t e r a p e u t i c e r e p r i m ă f ă r ă să
Paradoxal, curăţarea organismului de deşeuri care sa­
ştie e f o r t u r i l e c u r a t i v e ale o r g a n i s m u l u i . R e z u l t ă următoarea
turează ţesuturile sale a r e d e asemenea u n efect benefic în
situaţie catastrofală: de fiecare dată când organismul
* A se citi de a s e m e n e a : d e a c e l a ş i a u t o r , Să înţelegem bolile grave. Ed. Soleil,
î n c e a r c ă să scape d e t o x i n e l e c a r e î l d e r a n j e a z ă d e c l a n ş â n d o
Geneva, 1 9 8 8

37
 5
bolile provocate de carenţe, în care organismul suferă de
A î n g r i j i î n s e a m n ă
lipsa sau de absenţa substanţelor utile precum vitaminele, '

oligoelementele etc. într-adevăr, deseori aceste substanţe j a p u r i f i c a

vitale n u a j u n g u n d e este n e v o i e d e ele (celulele) pentru că

drumul până acolo (lichidele organice) este plin de deşeuri. Dacă natura profundă a bolilor se caracterizează prin
Pentru a ajuta la înlăturarea acestor carenţe, trebuie deci
prezenţa de substanţe nedorite în organism, boala cu toate
dezintoxicat organismul. Restabilind puritatea terenului prin
B i m p t o m e l e e i e x p r i m ă e f o r t u r i l e c o r p u l u i d e a se d e b a r a s a de
drenaje, corpul beneficiază atunci din n o u din plin de aportul
nceste toxine.
nutritiv.
Pentru a fi logică, terapia a r t r e b u i d e c i să se b a z e z e pe

nceastă constatare şi să susţină eforturile curative la care

recurge corpul. Vindecarea intervine atunci când deşeurile

im fost expulzate în afara organismului, când ţesuturile au

fost r e p a r a t e şi c â n d s t a r e a u m o r a l ă a r e v e n i t l a normal.

A îngriji înseamnă deci a purifica. Hipocrat, părintele

„Toate bolile se vindecă prin

medicinii, a e n u n ţ a t acest adevăr:

Intermediul unei evacuări, fie pe gură, fie prin anus, sau prin ve­
zică, sau prin alt emonctoriu. Organul transpiraţiei este unul din­
tre ele şi este comun tuturor bolilor".
Dacă această nevoie de puritate umorală nu ar fi decât

un simplu punct de vedere, o teorie construită de o m , nimic

?n n a t u r ă nu ar confirma-o. D a r observarea atentă a pro­

cedeelor curative folosite d e către a n i m a l e n e afată că natura

HC c u r ă ţ ă p e n t r u a s e regenera.

A t u n c i c â n d u n a n i m a l este bolnav, posteşte. Postul per­

mite degradarea deşeurilor prin autoliză şi facilitează eli­

minarea lor.

S e ştie d e a s e m e n e a c ă a t â t c â i n i i , c â t şi p i s i c i l e mănâncă

trifoi sau pir a t u n c i c â n d s u n t b o l n a v i . A c e s t e p l a n t e medici­

nale au, în funcţie de doză, efect eliminator la nivelul

plămânilor (efect expectorant), al rinichilor (efect diuretic)

sau al i n t e s t i n u l u i (efect l a x a t i v sau purgativ).

S - a o b s e r v a t c ă l u p i i şi c a p r e l e n e g r e m u ş c a t e d e şerpi v e n i ­

n o ş i se e l i b e r e a z ă de substanţele toxice cu ajutorul plantelor

m e d i c i n a l e . L a r â n d u l lor, e l e f a n ţ i i se p u r i f i c ă c u argilă.

39

Unele animale rănite sau bolnave se tăvălesc în noroiul
argilos şi prin aceste cataplasme improvizate beneficiază de
puternicele proprietăţi de curăţare ale argilei. In mod curios,
proprietatea comună tuturor plantelor medicinale este cea
depurativă, adică acea capacitate de a favoriza epurarea
organismului.
Peste tot în lume, diferitele populaţii propun şi utilizează
tehnici de depurare pentru a conserva sănătatea sau pentru a
vindeca maladii.
Virtuţile dezintoxicante ale transpiraţiei sunt puse în va­
loare în ţările nordice sub formă de saună, în ţările arabe şi
turce sub formă de băi de aburi (hammam) şi de către indi­
enii din America de Nord prin băi cu vapori calzi, amenajate
în mici colibe.
Toate marile religii au propus perioade de purificare prin
post. Prin tradiţie, se practică şi faimoasele „cure de primă­
vară" al căror scop declarat este acela de a curăţa sângele. Să
ne mai amintim şi purgaţiile şi spălaturile la care erau supuşi
altădată copiii la venirea primăverii.
Aceste câteva exemple - şi ar mai fi multe altele — ne
arată căile pe care ne îndrumă natura.
40
6
Practicarea
drenajului
Drenajul este o modalitate ce ne ajută să curăţăm orga­
nismul, conform principiului lui Hipocrat, care spune că
„medicina este arta de a imita metodele curative ale naturii".
Un drenaj constă în stimularea activităţii de filtrare a
jiftngelui şi de eliminare a toxinelor prin diferitele emonctorii
de care dispune organismul. Mijloacele aplicate sau drenanţii
Hunt variaţi. Poatefivorba de plante medicinale, de absorbţia
de sucuri sau de alimente având calităţi dezintoxicante, de
masaje, de spălaturi intestinale etc.
Emonctoriile sunt mijloacele indirecte indispensabile
prin care se poate face drenajul. In cazul curelor de drenare,
toate eforturile se îndreaptă spre ele şi vizează restabilirea
unor eliminări normale dacă acestea erau insuficiente sau, şi
mai mult, creşterea acestor eliminări pentru o anumită
perioadă de timp, pentru a ajunge la zi.
întâi de toate, emonctoriul stimulat de drenanţi se
curăţă de toate deşeurile care stagnează în ţesuturile sale şi îi
blochează „filtrele". Odată curăţat emonctoriul, el redevine
capabil să filtreze corect sângele. La rândul lui, acesta va
putea capta toxinele acumulate în ţesuturile profunde pe
care Ie irigă, pentru a le transporta apoi spre emonctorii.
Un drenaj este deci caracterizat printr-o eliminare cres­
cută de deşeuri prin intermediul emonctoriilor. Această eli­
minare intensă trebuie să fie vizibilă pentru persoana care
face cura: materiile evacuate de către intestin sunt mai abun­
dente sau evacuarea are unritmmai regulat; urinele capătă o
culoare mai închisă pentru că se încarcă cu deşeuri, iar volu­
mul lor creşte; pielea transpiră mai abundent, căile respira­
torii se eliberează de deşeurile coloidale care le astupă.
41
 L a a c e a s t ă e l i m i n a r e v i z i b i l ă a d e ş e u r i l o r c o r e s p u n d e o p r i m a d a t ă , e s t e c h i a r p r e f e r a b i l s ă f i e s t i m u l a t c â t e u n u l s i n -

s c ă d e r e a n i v e l u l u i d e t o x i n e t i s u l a r e . T e r e n u l r e d e v i n e c u r a t p r p e n t r u a e v i t a i r o s i r e a f o r ţ e l o r c o r p u l u i . T r e b u i e a l e s

ş i î n c o n s e c i n ţ ă , s t a r e a g e n e r a l ă s e a m e l i o r e a z ă , t u l b u r ă r i l e t i t u n c i c e l d e s p r e c a r e ş t i m c ă e s t e c e l m a i d e f i c i e n t .

m o r b i d e s e r e d u c ş i d i s p a r p r o g r e s i v . P o s i b i l i t ă ţ i l e d e v i n d e ­ O a l t ă s o l u ţ i e e s t e d e a l e s t i m u l a î n o r d i n e a i m p o r t a n ţ e i

c a r e d e p i n d e v i d e n t d e a m p l o a r e a s t r i c ă c i u n i l o r p r o v o c a t e lor. f i c a t u l , i n t e s t i n u l , rinichii, p i e l e a , p l ă m â n i i . A c e a s t ă

d e j a î n o r g a n e d e c ă t r e d e ş e u r i , d a r ş i d e c a p a c i t a t e a d e m ă s u r ă d e p r u d e n ţ ă ş i d e a v a n s a r e p r o g r e s i v ă e s t e c u a t â t

r e g e n e r a r e a a c e s t o r o r g a n e . A l ţ i d o i f a c t o r i i m p o r t a n ţ i c e iiiiii v a l a b i l ă , c u c â t p e r s o a n a c a r e v a f a c e d r e n a j u l e s t e m a i

t r e b u i e l u a ţ i î n c o n s i d e r a r e s u n t e f i c i e n ţ a ş i d u r a t a c u r e i . I n t o x i c a t ă ( m a r e c o n s u m a t o a r e d e c a r n e , p e r s o a n ă

m i p r a m e d i c a t ă . . . ) s a u a r e f o r ţ e l e l i m i t a t e ( p e r s o a n ă v â r s t ­

Eficienţa drenajului depinde de intensitatea sa. D o z a r e a

n i c ă , b o l n a v ă ) . B i n e î n ţ e l e s , o d a t ă e m o n c t o r i i l e r e e d u c a t e ,

d r e n a n ţ i l o r t r e b u i e s ă f i e b i n e f ă c u t ă ; n i c i p r e a p u ţ i n i , c ă c i
C u r e l e p o t v i z a m a i m u l t e e m o n c t o r i i d e o d a t ă . P e n t r u a

s t i m u l a r e a e l i m i n ă r i i a r p u t e a f i p r e a r e d u s ă ş i n u s - a r o b ţ i n e
N c ţ i o n a e f i c i e n t a s u p r a d i f e r i t e l o r e m o n c t o r i i , e s t e n e c e s a r î n

n i c i u n r e z u l t a t ; n i c i p r e a m u l ţ i , c ă c i o r g a n i s m u l s - a r p u t e a
p r e a l a b i l s ă s e c u n o a s c ă b i n e m o d u l l o r d e f u n c ţ i o n a r e .

e p u i z a ş i e m o n c t o r i i l e a r p u t e a f i v ă t ă m a t e d e c ă t r e u n f l u x
D i n a c e a s t ă p e r s p e c t i v ă , c a p i t o l e l e c a r e v o r u r m a ş i c a r e

p r e a i m p o r t a n t d e t o x i n e . D o z a o p t i m ă e s t e d e c i c e a c a r e s e
( r u l e a z ă d i f e r i t e l e e m o n c t o r i i v o r f i î m p ă r ţ i t e î n t r - o p r i m ă

s i t u e a z ă î n t r e c e l e d o u ă e x t r e m e . E a e s t e d i f e r i t ă p e n t r u
p i t r t e c e s e v a o c u p a d e f u n c ţ i o n a r e a o r g a n u l u i ş i o p a r t e

f i e c a r e o r g a n i s m ş i n u e x i s t ă r e g u l i m a t e m a t i c e c a r e s - o
flecundă c e v a a b o r d a m i j l o a c e l e p r a c t i c e d e s t i m u l a r e a

d e f i n e a s c ă . F i e c a r e t r e b u i e s ă - ş i c a u t e d o z a c a r e î i c o ­
e m o n c t o r i i l o r .

r e s p u n d e . T r e b u i e î n c e p u t c u d o z e m i c i c a r e t r e b u i e c r e s c u t e
V a fi p r e z e n t a t ă p e n t r u f i e c a r e e m o n c t o r i u o g a m ă s u f i ­

p r o g r e s i v . A î n c e p e c u d o z e p u t e r n i c e ş i a l e r e d u c e u l t e r i o r
c i e n t d e m a r e d e t e h n i c i d e d r e n a j , p e n t r u c a f i e c a r e s ă ş i - 1
e s t e o a b o r d a r e g r e ş i t ă , c ă c i d o z e l e p u t e r n i c e e p u i z e a z ă ş i
p o n t ă g ă s i p e c e l c a r e î i f a c e c e l m a i m u l t b i n e . I n g e n e r a l , u n
d e r e g l e a z ă c o r p u l ş i d e v i n e g r e u d e v ă z u t c a r e e s t e a d e v ă r a t a
d r e n a n t b i n e a l e s e s t e s u f i c i e n t p e n t r u u n e m o n c t o r i u . I n
s a r e a c ţ i e l a d r e n a n t .
n n u m i t e c a z u r i s e î n t â m p l ă î n s ă c a e m o n c t o r i i l e s ă fie î n a ş a

U t f t s u r ă s a t u r a t e d e d e ş e u r i , î n c â t s ă fie n e c e s a r ă c o m b i n a r e a
Durata curei joacă şi ea un rol fundamental. P r o c e s u l d e
[inii m u l t o r t e h n i c i d e d r e n a j p e n t r u a r e u ş i d e b l o c a r e a l o r .
c u r ă ţ a r e p r o v o c a t d e d r e n a j e e s t e u n p r o c e s f i z i o l o g i c . N u a r e
D r e n a n ţ i i p r e z e n t a ţ i î n a c e a s t ă l u c r a r e î n d e p l i n e s c d o u ă
e f e c t p r o f u n d d e c â t p e t e r m e n l u n g . C o r p u l n u p o a t e s ă s e
g f k e r i i : simplitate, e i n u a u n e v o i e d e c â t d e p u ţ i n d i s ­
e l i b e r e z e b r u s c d e t o a t e t o x i n e l e . D i m p o t r i v ă , a c e s t e a s u n t
c e r n ă m â n t p e n t r u a f i f o l o s i ţ i c o r e c t , ş i aplicare uşoară, e i
e x t r a s e t r e p t a t d i n s â n g e ş i d i n ţ e s u t u r i . P e n t r u a f i e f i c i e n t ă ,
p u t â n d fi a p l i c a ţ i d e c ă t r e o s i n g u r ă p e r s o a n ă , f ă r ă a n e c e s i t a
o c u r ă t r e b u i e s ă s e î n t i n d ă p e o p e r i o a d ă d e m a i m u l t e s ă p ­
0 a p a r a t u r ă c o m p l i c a t ă . L i s t e l e d e d r e n a n ţ i p r e z e n t a ţ i n u
t ă m â n i , p r e f e r a b i l î n t r e u n a ş i d o u ă l u n i . I n f u n c ţ i e d e c a z , e a
s u n t d e c i l i m i t a t i v e ş i n u t r e b u i e e z i t a t s ă f o l o s i m a l ţ i i , d a c ă
a r t r e b u i r e p e t a t ă d e m a i m u l t e o r i p e a n .

n c c i a s u n t m a i e f i c i e n ţ i .

E m o n c t o r i i l e n u t r e b u i e n e a p ă r a t s ă f i e s t i m u l a t e t o a t e

î n a c e l a ş i t i m p . A t u n c i c â n d d r e n a j e l e s u n t p r a c t i c a t e p e n t r u

42 43
 bolul a l i m e n t a r î n particule asimilabile, c u a j u t o r u l secreţiilor

p u n c r e a t i c e şi h e p a t i c e , p r e c u m şi a p r o p r i i l o r s u c u r i d i g e s t i v e .

C â n d alimentele ingerate sunt adaptate la capacitatea de

transformare a t u b u l u i digestiv, d i g e s t i a se f a c e c u uşurinţă.

i Transformările pozitive de-a lungul tubului digestiv contri­

buie la f o r m a r e a d e s c a u n e n o r m a l e şi l a o b u n ă e l i m i n a r e a
\
acestora.

Emonctorile j S c o p u l digestiei este r e d u c e r e a

alimentele -
particulelor complexe

î n p a r t i c u l e s i m p l e , c a r e p o t fi a b s o r b i t e d e către
-

Emonctoru
7in iI | h celule. T o a t e

tubului digestiv.
transformările alimentelor au loc în interiorul

testinal Odată

nutritive
încheiate

vor părăsi
diferitele faze ale digestiei,

intestinul,

sangvin p e n t r u a fi trimise spre locul u n d e v o r

pătrunzând

fi
în
substanţele

curentul

folosite.
Alimentele pe care le m â n c ă m suferă primele transferi
Această absorbţie are loc în intestinul subţire. Sub-
m ă r i d i g e s t i v e la n i v e l u l g u r i i şi a l s t o m a c u l u i . L a i e ş i r e a dini'
titanţele n u t r i t i v e t r a v e r s e a z ă p e r e ţ i i i n t e s t i n a l i şi p ă t r u n d în
s t o m a c , i n t e s t i n u l s u b ţ i r e şi c o l o n u l f o r m e a z ă u n t u b l u n g , în
reţeaua bogată de capilare care tapetează intestinul. Toate
care substanţele a l i m e n t a r e îşi desăvârşesc t r a n s f o r m a r e a în
aceste c a p i l a r e se u n e s c p e n t r u a f o r m a v e n a p o r t ă c a r e duce
v e d e r e a a b s o r b ţ i e i s a u e l i m i n ă r i i lor. ; 1

la f i c a t d i v e r s e l e s u b s t a n ţ e n u t r i t i v e e x t r a s e d i n b o l u l alimen­

tar: a m i n o a c i z i , z a h a r u r i , c o r p i graşi, m i n e r a l e , v i t a m i n e etc.

Intestinul subţire
D u p ă diverse transformări, ficatul le redistribuie î n organism,

eliberându-le în curentul sangvin.

Intestinul subţire este segmentul de tub digestiv care
C â n d este î n stare b u n ă , m u c o a s a intestinală acţionează
uneşte stomacul cu colonul (fig. 3 ) . P r i m a p a r t e a a c e s t u i seg­
ca u n filtru „inteligent" c a r e lasă să p ă t r u n d ă î n sânge doar
m e n t este d u o d e n u l , o parte fixă î n care ajung secreţiile pan-,
substanţele nutritive bine procesate, adică bine digerate.
creatice şi hepatice. A doua parte este formată din două
Moleculele alimentare mari, prost degradate şi reziduurile
s e g m e n t e m o b i l e , j e j u n u l şi i l e o n u l . A c o l o se î n c h e i e d i g e s t i a ,
toxice sunt constrânse să r ă m â n ă î n i n t e s t i n şi v o r fi evacu­
şi a r e l o c a b s o r b ţ i a s u b s t a n ţ e l o r nutritive.
ate spre c o l o n , u n d e v o r f o r m a o parte a materiilor fecale.
Intestinul subţire se t e r m i n ă la nivelul cecului, aflat la ;

baza colonului ascendent. A r e o lungime de 4 metri şi u n Se î n t â m p l ă însă c a această „ m u c o a s ă filtru" să fie vătă­

diametru de aproximativ 3 centimetri. mată şi să l a s e să p ă t r u n d ă în curentul sangvin numeroase

D u p ă primele transformări digestive, stomacul varsă m a ­ toxine prin microleziunile pe care le prezintă. Pereţii devenind

teriile în intestinul subţire. Sarcina sa este de a dezintegra I „poroşi", p o a r t a d e i n t r a r e a m e d i u l u i i n t e r n se d e s c h i d e larg,

44 45
 lăsând deşeurile să satureze terenul. Aceasta este îmbâcsirea
umorală, cauza profundă a tuturor maladiilor*.
Cauzele acestei agresiuni şi distrugeri a filtrului intestinal
sunt multiple. Mucoasa intestinală este iritată de digestia
proastă a oricărui aliment, datorată consumului în cantitate
prea mare sau neadaptării din punct de vedere calitativ,
amestecul de alimente nepotrivite din punct de vedere diges­
tiv antrenează fermentaţii şi o mare producţie de substanţe
toxice şi iritante. Insecticidele, antibioticele, aditivii etc. re­
prezintă tot atâtea agresiuni pentru fragila mucoasă digestivă.
Este de altfel bine cunoscut că numeroase remedii farmaceu­
tice au un efect dezastruos asupra tubului digestiv. Să cităm,
între altele, aspirina, care distruge mucoasa stomacului.
Chimul sau bolul alimentar, format din substanţele ali­
mentare impregnate cu sucuri digestive, este propulsat în
intestin prin peristaltismul intestinal Acest fenomen se
datorează acţiunii muşchilor circulari care se găsesc în pereţii
intestinului şi care, contractându-se în amonte de bolul aii- |
mentar şi relaxându-se în aval, îl împing înainte, spre colon. 1
Peristaltismul intestinal este o activitate reflexă ce are
Ioc atunci când tenninaţiile nervoase ale pereţilor intestinali '
sunt excitate de către bolul alimentar. Pentru ca acest peri-
staltism să funcţioneze bine, trebuie îndeplinite următoarele ?
două condiţii:
• bolul alimentar trebuie să fie suficient de voluminos
pentru a umple intestinul şi a fi în contact cu întreaga
suprafaţă a pereţilor, pentru a excita filetele nervoase;
• bolul alimentar trebuie să fie constituit din materiale
suficient de „aspre" pentru a stimula filetele nervoase.
Aceste două condiţii sunt îndeplinite atunci când ali­
mentaţia este constituită din alimente bogate în celuloză.
* A se citi d e a s e m e n e a : A s o c i a ţ i a m e d i c a l ă K o u s m i n e , Cei cinci
tăţii sau abordarea Kousmine, Ed. Jouvence, G e n e v a , 1 9 9 2 .
46
Aceste alimente sunt în principal de origine vegetală:
legume, fructe, cereale integrale.
Un alt factor care influenţează peristaltismul intestinal
laie activitatea musculară. Muşchii netezi, care nu sunt con­
trolaţi de voinţa noastră, cum sunt muşchii intestinali şi cei
fii tuturor organelor interne, au o capacitate funcţională care
depinde mult de activitatea muşchilor striaţi, care ne permit
Oft ne deplasăm şi care sunt supuşi controlului voluntar.
Atunci când facem activitate fizică, muşchii striaţi, con-
tiiictându-se, „masează" muşchii netezi, îi stimulează şi îi
obligă să funcţioneze.
Sedentarismul, dimpotrivă, nesolicitând muşchii striaţi,
un trenează o degenerescentă a muşchilor netezi ai organelor.
Ln nivel intestinal, aceasta se traduce printr-o pierdere de
tonus, apoi progresiv printr-o atrofie a muşchilor peristaltici.
Consecinţa este o încetinire a tranzitului intestinal mai mult
finu mai puţin accentuată.
Intestinul subţire, pe lângă rolul pe care îl joacă în diges-
lln alimentelor, este, împreună cu colonul, un organ de eli­
minare şi acesta este aspectul care ne interesează acum.
Care sunt deşeurile care tranzitează intestinul şi cate
1
mint evacuate prin colon?
• Toate particulele alimentare neabsorbite. Este vorba în
Hpecial de fibrele de celuloză provenite din alimentele vegetale.
• Substanţele utilizabile care, dintr-un motiv sau altul,
nu au putut fi asimilate. După unii autori, aceste substanţe
reprezintă aproximativ o treime din hrana noastră.
• In fiecare zi, glandele digestive secretă sucuri diges­
tive în cantitate mare:
j| un litru până la un litru şi jumătate de salivă;
|| un litru şi jumătate de sucuri gastrice;
|| un litru de bilă;
piloni ai sănă­
|| aproximativ un litru de sucuri pancreatice;
|| 2 litri de sucuri intestinale.
47
 Aceste secreţii diverse conţin toate sucuri digestive, dar ;
şi deşeuri filtrate de către aceste glande. Bila, de pildă,
serveşte la digestia grăsimilor, dar conţine şi deşeuri filtrate
de către ficat. Majoritatea acestor secreţii este resorbită în !
acelaşi timp cu substanţele nutritive, dar deşeurile pe care le '
conţin sunt eliminate pe cale intestinală.
Mucoasa tubului digestiv are un rol dublu: asimilaţie —
dezasimilaţie.
Ea dezasimilează deşeurile care se găsesc în mediul
intern. Procesul este foarte uşor de observat la nivelul gurii.
Gura cleioasă şi limba albă reprezintă un fenomen de eli­ Colon
. Jejun

minare a deşeurilor prin mucoasa tubului digestiv.

Colonul

Va
• lleon
Colonul este numit şi intestinul gros, căci diametrul său
este superior celui al intestinului subţire: de la 3 la 8 centi­
metri, în funcţie de nivel. Lungimea sa este de 1,5 metri. El
înconjoară intestinul subţire şi abdomenul precum un cadru,
(fig. 3).
Intestinul gros este alcătuit din colonul ascendent,
Apendice
colonul transvers, colonul descendent şi rect, partea termi­
nală a tubului digestiv. Din rect fac parte ampula rectală, o
cavitate servind drept rezervor pentru materiile fecale, şi
canalul anal care se termină cu anusul, poarta de ieşire a
tubului digestiv.
Funcţia colonului este dublă:
Fig. 3

Funcţia digestivă
In colon se realizează ultimele transformări ale materiilor.
Bacteriile colonice sunt cele care, atacând fibrele alimentare,
încearcă să extragă ce mai poate fi extras ca substanţe utile.

49
48

Acestea din urmă vor fi absorbite de către mucoasa colonului
şi trimise la ficat printr-un proces identic cu cel care are loc în
intestinul subţire. Pe de altă parte, importante cantităţi de apă
sunt resorbite la nivelul colonului.
Contrar celor pretinse de unii, fenomenul absorbţiei
există la nivelul colonului, fapt dovedit de altfel de efectul
incontestabil al supozitoarelor sau al spălaturilor nutritive.
Este important de ştiut acest lucru, căci dacă intestinul gros
este capabil să absoarbă substanţe nutritive, el este capabil şi
să absoarbă substanţe toxice, ceea ce se întâmplă de fiecare
dată când tranzitul intestinal este încetinit şi materiile fecale
rămân mai multe zile în contact cu mucoasa colonului.
Materiile neeliminate fermentează şi se descompun, agre­
sează pereţii, făcându-i poroşi. Se deschide larg poarta care
permite toxinelor să pătrundă în mediul intern!
La aceste toxine se adaugă şi pătrunderea microbilor pe­
riculoşi care provin din intestin. Caracteristicile mediului
intestinal se modifică în momentul fermentaţiilor şi al putre­
facţiilor şi provoacă mutaţii ale microorganismelor benefice
ale florei intestinale, transformându-le în microbi agresivi
care vor coloniza şi infesta organele învecinate.
Rezultă clar că un tranzit intestinal normal este de o
importanţă capitală.
Dacă nu dăm imediat curs dorinţei de a defeca şi
reţinem materiile fecale - ceea ce este posibil deoarece
muşchii anusului sunt supuşi controlului voluntar - creăm
spasme. In timp, aceste spasme ale sfincterelor pot antrena
eonstipaţia.
Materiile fecale sunt propulsate în colon datorită
mişcărilor peristaltice ale pereţilor. Trebuie subliniată aici
încă o dată importanţa unei cantităţi suficiente de celuloză
în alimentaţia zilnică.
Dacă scaunele sunt prea uscate, ele se lipesc de "pereţii
colonului, avansează greu şi sunt greu de eliminat (căcăreze).
Un consum suficient de lichide, care va umezi materiile
fecale permite uneori rezolvarea problemei tranzitului şi a
eliminării.
Poziţia ghemuită este cea mai potrivită din £>unct de
vedere fiziologic pentru o defecaţie naturală (toaletele „tur­
ceşti"). Poziţia şezândă a toaletelor modeme nu se numără
printre cele ideale. Pentru a atenua acest inconvenient,
unele persoane se ghemuiesc direct pe scaunul de toaletă;
altele îşi refac poziţia ideală ridicându-şi genunchii cu aju­
torul unui taburet.

Funcţia de eliminare
Reziduurile inutilizabile sau neasimilate formează materi­
ile fecale care vor fi expulzate printr-un proces reflex. Când
ampula rectală este dilatată, fiind plină, se declanşează un
reflex de relaxare a muşchilor sfincterieni interni şi se mani­
festă dorinţa de a defeca. Acest proces poate avea loc prin
relaxarea muşchilor sfincterului extern (anusul), muşchi care
sunt supuşi controlului voluntar.

50
 Semne ale unei bune şi ale unei p r o a s t e
funcţionări intestinale
Frecvenţa eliminărilor
Intestinele care funcţionează bine se golesc o dată sau de
două ori pe zi. In mediul său natural, omul primitiv eva­
cuează 2-3 scaune pe zi. Un scaun o dată la 2-3 zile sau mai
multe este un semn sigur al unei proaste eliminări intestinale.
Evacuarea la oră fixă nu este necesară, chiar dacă ea ar putea
întări reflexul de defecaţie.
Viteza activităţii intestinale
Viteza tranzitului intestinal este de asemenea un punct
important, care trebuie controlat. Deşeurile ar trebui să
părăsească organismul sub formă de scaune cam la 24 de ore
după ingerarea lor. Aceasta înseamnă că în fiecare zi trebuie
să eliminăm ceea ce am consumat în ziua precedentă.
Putem defeca în fiecare zi fără a avea obligatoriu un
tranzit de 24 de ore. In anumite situaţii, materiile se acu­
mulează în intestin şi cele care ajung ultimele apasă spre
capătul tubului digestiv pe cele care s-au acumulat în zilele
precedente. Scaunele sunt astfel eliminate zilnic, dar în rea­
litate, ele au o întârziere de 3-4 zile.
Fiecare îşi poate verifica cu uşurinţă viteza tranzitului
intestinal cu ajutorul testului următor: la masa de prânz, de
pildă, se consumă o porţie serioasă de sfeclă. Această legumă
are proprietatea de a colora scaunele în roşu. Se va constata
astfel timpul scurs între momentul consumării şi cel al eli­
minării. Testul s-ar putea face şi cu spanac, care colorează
scaunul în verde.
52
Să semnalăm totuşi că aceste legume au un efect uşor
llixativ, care, în consecinţă, creşte uşor viteza de tranzit.
Un tranzit prea rapid, cu scaune de 3-4 ori pe zi, nu este
neapărat un semn bun. Fecalele tranzitează atunci prea
repede şi asimilarea substanţelor nutritive se face prost.
In imele cazuri, când tranzitul este prea lent, materiile se
depun pe pereţii colonului sub formă de cruste, micşorând
Htttfcl diametrul interior. După unii autori, aceste cruste pot
lUinge 5-7 centimetri grosime. Scaunele, fie ele şi zilnice,
tare prezintă un diametru redus nu pot fi considerate eli­
minare normală.
Culoarea - consistenţa
Culoarea normală a scaunului este brună. Consistenţa
este păstoasă şi tare. Nu ar trebui să murdărească nici anusul,
nici vasul de toaletă.
Gazele intestinale
Gazele intestinale sunt inexistente la o persoană sănă­
toasă. O prezenţă frecventă sau chiar obişnuită a gazului
(balonare...) este un semn de fermentaţie sau de putrefacţie
a alimentelor în tubul digestiv. In general, tranzitul este prea
lent şi eliminarea se face prost.
Abdomenul proeminent
Atunci când scaunele stagnează în colon prea mult şi în
cantitate prea mare, acesta se poate alungi (dolicocolon) sau
dilata (megacolon) sub greutatea materiilor neevacuate. Este
posibilă şi apariţia ptozelor care, prin deplasarea segmentelor,
de re z i s t e n f ă
c
m u ş c h i I o r Jj f |
Materiile sunt atunci mai greu propulsate spre ieşire
ateaPre
-unea exercitată pe pereţii abdominali depăşeşte a a c i t ^
P
8 Drenanţii
intestinali
abdomen rotunjit şi proeminent. •
O Drenajul intestinal vizează:
• Golirea intestinului de conţinutul lui, ceea ce poate
reprezenta o cantitate mare de materie, după cum pot
constata mulţi oameni care iau un laxativ pentru prima
dată. Intestinul poate fi umplut nu doar cu materii
fecale, ci şi cu cruste dure, acele materii vechi care s-au
depus cu timpul pe pereţii intestinali. Aşa cum am
menţionat deja, aceste cruste îngreunează peristaltismul
intestinal şi absorbţia substanţelor nutritive;
• Favorizarea dezasimilaţiei toxinelor prin pereţii intesti­
nali;
• Restabilirea tranzitului intestinal;
• Acordarea posibilităţii organismului de a izgoni toxinele
din ţesuturi şi de a elimina aceste deşeuri prin poarta de
ieşire din nou deschisă, ceea ce determină curăţarea
terenului în profunzime.

Este denumit purgativ un remediu capabil să provoace

evacuarea materiilor care se găsesc în intestin. In general,
purgaţia este considerată un mijloc radical, aproape violent.
Latura expeditivă a procedeului, evacuarea rapidă şi completă
H scaunului, este foarte utilă în cazurile urgente. Dar violenţa
acestei metode nu este lipsită de inconveniente; purgaţiile
repetate obosesc intestinul, irită mucoasa intestinală şi eva­
cuează în acelaşi timp o mare parte a florei intestinale.
Din acest motiv, purgaţiile au intrat într-un con de
umbră. Ele rămân însă un procedeu foarte util, bine de
cunoscut, dar care nu trebuie folosit decât în cazuri
excepţionale.

55
 Un laxativ este un purgativ uşor, care acţionează cu blân­
deţe, fără a irita. El stimulează încet intestinul şi poate fi luat
fără niciun risc timp de mai multe săptămâni, pentru a face
un drenaj. Când nu este urgenţă, trebuie luat un laxativ şi nu
trebuie recurs la purgativ.
Ceea ce li se reproşează Iaxativelor este că dacă sunt
administrate regulat, „intestinul se obişnuieşte" şi devine din
ce în ce mai leneş. La această afirmaţie răspundem că dacă
trebuie să alegem între a lua sau a nu lua un laxativ pentru a
face să funcţioneze intestinul, este mai bine să-I luăm, căci
obişnuinţa cu laxativele are mai puţine inconveniente pentru
organism decât stagnarea în intestine a unei mase toxice care
să fermenteze şi să se descompună.
Dâr din fericire, alegerea nu se rezumă doar la această unică
posibilitate, întrucât există multe alte mijloace de reeducare a
intestinului. Să amintim de exemplu corectarea regimului ali­
mentar şi dezvoltarea musculaturii abdominale, care se numără;
printre procedeele cele mai logice şi cele mai fiziologice.
Un laxativ bine dozat înmoaie scaunele fără a le face
prea lichide şi declanşează defecaţia de 2-3 ori pe zi. Nu irită
şi nu oboseşte.
Dacă doza este prea slabă şi nu apare un efect vizibil şi
clar delimitat la nivelul evacuării intestinale, trebuie mărită
doza sau schimbat drenantul.
Dacă doza este prea puternică, scaunele devin lichide,
prea dese şi irită intestinul. Trebuie atunci întreruptă a d m i r
nistrarea laxativului timp de câteva zile, pentru a permite
intestinului să se odihnească. Reluarea se va face cu doze mai
rezonabile sau cu un drenant mai uşor.
O plantă sau un produs poate fi laxativ sau purgativ, în
funcţie de doză! Trebuie deci administrat cu prudenţă,
începând cu doze mici care vor fi crescute progresiv. Există
trei moduri de acţiune principale:
Modul de acţiune mecanic
Sunt metodele cele mai fiziologice, cele mai blânde şi în
consecinţă, cel mai bine tolerate. Servesc şi la reeducare. Se
va începe întotdeauna cu acest tip de drenanţi, înainte de a
trece la mijloacele mai radicale şi mai destabilizatoare.
Volumul de celuloză conţinut în legume, târâtele de
[,'râu, seminţele de in... stimulează cu blândeţe peristaltismul
Intestinal.
Mucilagiul sau uleiurile conţinute de smochine, prune
uscate... lubrifiază intestinul şi favorizează astfel alunecarea
fecalelor.
Spălaturile înmoaie scaunele, ceea ce facilitează eva­
cuarea.
Modul de acţiune chimic
In primul rând, este vorba de plantele medicinale care,
prin substanţele lor chimice, stimulează peristaltismul acţio-
iifind asupra sistemului nervos şi a musculaturii netede a
'
Intestinului.
Modul de acţiune osmotic
Toate sunt laxative saline, adică sunt compuse doar din
Hflruri minerale preparate în laborator, cum ar fi citratul de
magneziu, sulfatul de sodiu etc.
Organismul va încerca să dilueze aceste săruri mai mult
fiau mai puţin iritante pentru intestin, pentru a le diminua
agresivitatea. In acest scop, organismul ia din ţesuturi o mare
, cantitate de apă pentru a o introduce în intestin prin osmoză,
pentru lichefierea fecalelor şi favorizarea evacuării lor.
57 |
 Drenanţii cu mod de acţiune m e c a n i c
Alimentele laxative
Consumul regulat de legume şi fructe are un efect laxa-
tiv. într-adevăr, aceste alimente asigură un aport important
de fibre vegetale care vor curăţa intestinul şi vor excita peri-
staltismul. Simplul fapt de a creşte cantitatea zilnică de
salate, crudităţi, legume coapte sau fructe va ajuta tranzitul
intestinal.
Câte intestine leneşe nu au fost scoase din amorţeală
prin acest mijloc atât de simplu!
Toate legumele şi fructele sunt laxative datorită conţinu­
tului lor bogat în celuloză. Iată-le pe cele mai reprezentative:
Vinetele, sfecla roşie, morcovii, hasmaţuchi, cicoarea,
varza, dovleacul, spanacul, lăptuca, salatele, păpădia, prazul,
roşia, napul;
Caisele, migdalele, cireşele, smochinele, căpşunile, fragii,
coacăzele, pepenele, murele, măslinele, portocalele, piersi­
cile, prunele, prunele uscate, rubarba.
Aceste alimente diverse pot fi utilizate şi în cure. De
pildă, în sezonul cireşelor, o masă normală ar putea fi
înlocuită cu o porţie mare de cireşe sau s-ar putea recurge la
o monodietă cu cireşe timp de 1-2 zile.
Efectul laxativ va fi cu atât mai pronunţat, cu cât canti­
tatea de celuloză consumată va fi mai mare. Acest lucru nu
trebuie însă să împingă la supraalimentare. Absorbţia unei
cantităţi importante de celuloză ar putea fi facilitată prin
înmuierea legumelor şi fructelor prin fierbere. Deci există
avantaje şi atunci când se consumă fructele sub formă de
compoturi sau de piureuri, iar legumele sub formă de supă.
Supele groase de legume sunt excelente pentru absorbţia unei
mari cantităţi de celuloză; ele mai sunt denumite şi „lichid
celulozic". Acţionează ca o mătură la nivelul intestinului.
| Lichid celulozic
• Tăiaţi bucăţele legumele de sezon, în special cele
bogate în celuloză. Câţiva carton vor putea folosi la
îttgroşarea şi legarea terciului;
• Puneţi pe foc cu puţină apă... terciul este mai
degrabă gros decât lichid!
• Adăugaţi plante aromatice (rozmarin, usturoi,
pătrunjel etc.) care stimulează glandele digestive şi dezin­
fectează intestinul;
• Eventual treceţi totul prin mixer.
Terciul celulozic poate fi consumat în timpul mesei sau
B i i b formă de monodietă, mai multe zile la rând.
j:Remarcă importantă referitoare la celuloza crudă
La Celuloza crudă poate irita intestinul persoanelor
1
|J care suferă de ulcer, enterită sau colită sau care au
ftj un tub digestiv sensibil. Pentru aceste persoane,
|j| folosirea alimentelor bogate în celuloză nu este con-
Ei traindicată, va trebui doar avut grijă să fie consu­
lii mate după ce au fost înmuiate prin fierbere.
Smochinele uscate şi prunele uscate sunt frecvent
folosite pentru efectul lor laxativ.
• Smochine uscate. înmuiaţi 3 sau mai multe smochine
timp de 12 ore într-un vas cu apă; mâncaţi smochinele şi beţi
lichidul fie dimineaţa pe stomacul gol, fie seara, înainte de
eulcare. Acţiunea este blândă, eficientă. Această cură se
noatc întinde pe mai multe luni.
• Prune uscate. înmuiaţi 5 sau mai multe prune timp de
12 ore într-un vas cu apă; mâncaţi prunele şi beţi lichidul fie
dimineaţa pe stomacul gol, fie seara, înainte de culcare.
Această cură nu are contraindicaţii şi se poate întinde pe mai
nud te luni.
59
 1 Tărâţeie de grâu
Târâtele reprezintă învelişul bobului de grâu. Sunt alcă­
tuite în primul rând din celuloză. Bogăţia lor în celuloză le dă bite sau nu. Ele potfişi mestecate asemeni alunelor, căci au
târâtelor proprietăţile laxative. Când tărâţeie ajung în
intestin, excită peristaltismul cu celuloza lor dură şi aspră,
care zgârie pereţii şi stimulează inervaţia locală. în plus, celu­
loza se umflă în umiditatea mediului intestinal, capătă volum
şi umple întreaga circumferinţă a tubului. Tranzitul fecalelor
este astfel mult uşurat.
Indicatii
Tărâţeie sunt cu precădere eficiente în stimularea
intestinului devenit leneş din cauza lipsei balastului. Acest
lucru se întâmplă la toţi cei a căror alimentaţie este prea
săracă în alimente de origine vegetală.
Mod de utilizare
Se iau 1-5 linguri de tărâţe repartizate de-a lungul zilei.
Se consumă amestecate cu apă sau iaurt, cu legume fierte sau
adăugate în supă. Se dozează în funcţie de rezultat.
Contraindicaţii
Rugozitatea târâtelor poate irita intestinul persoanelor
suferind de ulcere sau de inflamaţii la nivelul tubului digestiv
Tărâţeie vor fi atunci mai bine tolerate dacă vor fi întâi
înmuiate în apă timp de câteva ore.
i Seminţele de in
Modul de acţiune al seminţelor de in este foarte
asemănător cu cel al târâtelor. Seminţele de in excită peri­
staltismul intestinal cu celuloza lor şi se umflă datorită
mucilagiului pe care-l conţin. în plus, fiind bogate în ulei,
lubrifiază intestinul şi ajută la alunecarea fecalelor. Au o acţi­
une mai blândă decât tărâţeie.
| 60
Mod de utilizare
Se adaugă la alimente 1-2 linguri de seminţe de in, zdro­
un gust plăcut. Unele persoane preferă să le lase să se umfle
în apă timp de câteva ore înainte de a le înghiţi.
1 Seminţele de psyllium*
Seminţele de psyllium sunt foarte bogate în mucilagiu.
După ce au fost lăsate în apă, volumul lor creşte mult. Astfel,
ele umplu uşor intestinul cu balast, stimulând peristaltismul
eu blândeţe.
Indicaţii
Constipaţie prin lipsă de balast. Acţiunea seminţelor de
psylliumfiindfoarte blândă, ele sunt recomandate atunci
când intestinul este prea sensibil, iritat sau crispat.
Mod de utilizare
Se lasă la macerat o jumătate de oră 1-2 linguri de se­
minţe într-un vas cu apă. Se înghite totul, cu o jumătate de
oră înainte de masa de seară.
| Agar-agar
Praf de alge care, amestecat cu apă, se umflă şi dă o
1,'elatină laxativă. Este recomandată atunci când scaunele
sunt dure şi uscate. Agar-agarul are o acţiune blândă.
Mod de utilizare
1-3 linguriţe în puţin iaurt, piure etc.
• Psyllium, specie d e p l a n t a cu p r o p r i e t ă ţ i l a x a t i v e , Plantago psyHium, î n r u d i t ă cu
pâtlagina.
61
 «

compusă din două părţi: para propriu-zisă, din cauciuc şi

Spălaturile
eanula, d i n plastic, care este fixată de p a r ă şi c a r e se intro­

duce î n a n u s p e n t r u a se e x e c u t a s p ă l ă t u r ă . ,
0 spălătură intestinală constă în injectarea prin anus a'
Riscurile de iritare sunt m i n i m e şi p o t fi e v i t a t e c u uşu­
unui lichid în intestin. Acest lichid va lichefia scaunul, va
rinţă d a c ă se unge canula cu vaselină sau ulei de măsline.
dizolva crustele care tapetează pereni §i a s t f e l , va ajuta Ia
T r e b u i e a v u t grijă c a p a r a să fie b i n e u m p l u t ă c u a p ă , pentru
expulzia deşeurilor; v a f o l o s i şi c a s u p o r t p e n t r u favorizarea \
u evita introducerea de aer î n colon. Este de preferat ca apa
eliminărilor, aşa c u m se î n t â m p l ă în m o d natural în cursul
Ba f i e l a t e m p e r a t u r a corpului.
diareilor.
O serie de 2-3 duşuri rectale poate fi a p l i c a t ă fără pro­
Adăugat la v o l u m u l scaunului, lichidul injectat exercită
bleme în fiecare zi, câteva săptămâni la rând, chiar şi
p r e s i u n e a s u p r a s f i n c t e r u l u i a n a l şi a m u s c u l a t u r i i i n t e s t i n a l e s
d i m i n e a ţ a şi s e a r a . U n e l e persoane, pentru a se c u r ă ţ a bine,
şi v a s t i m u l a p u t e r n i c p e r i s t a l t i s m u l şi r e f l e x e l e d e defecare.
fnc a u t o m a t u n d u ş r e c t a l d u p ă c e a u d e f e c a t î n m o d natural.
I n plus, evacuarea rapidă a u n u i v o l u m m a r e de fecale şi
P r o c e d e u l n u p r e z i n t ă risc d e o b i ş n u i n ţ ă sau de dependenţă.
d e a p ă c r e e a z ă u n v i d c a r e a s p i r ă m a t e r i i l e c e se a f l ă m a i sus
Dimpotrivă, duşul rectal reeducă intestinul şi î l obligă să
în intestin.
lucreze.
Dintre numeroasele posibilităţi de spălaturi, a m ales
I n t e r e s u l d u ş u l u i r e c t a l c o n s t ă î n e f i c i e n ţ a sa, u ş u r i n ţ a în
două: duşul rectal şi c l i s m a cu u n litru. Aceste două pro­
a p l i c a r e şi r a p i d i t a t e a e f e c t e l o r sale.
c e d e e s u n t u ş o r d e a p l i c a t , n u n e c e s i t ă a p a r a t u r ă s o f i s t i c a t ă şi

n u prezintă pericol*.
Mod de aplicare
Stând în picioare, se i n t r o d u c e apa în anus cu ajutorul
1 Duşul rectal
perei de spălătură. O d a t ă introdusă a p a , se s c o a t e c a n u l a şi
D u ş u l r e c t a l e s t e o s p ă l ă t u r ă m i c ă , î n t r u c â t se u m p l e cu
p a c i e n t u l se a ş a z ă p e t o a l e t ă . A p a n u m a i trebuie reţinută, ci
lichid doar ampula rectală, partea terminală a colonului.
trebuie lăsată să iasă i m e d i a t . Operaţiunea se r e p e t ă d e 2 - 3
S c o p u l duşului rectal este î n t â i d e toate acela d e a permite
ori, iar a p a e l i m i n a t ă v a fi d i n c e î n c e m a i limpede.
i n t r o d u c e r e a r a p i d ă şi u ş o a r ă a a p e i î n c o l o n , a p ă c a r e , atunci

c â n d v a fi e l i m i n a t ă , v a a n t r e n a c u e a , p r i n aspirare, fecalele
| Clisma cu maxim un litru
c a r e se a f l ă m a i sus î n i n t e s t i n . A c e a s t ă e v a c u a r e b r u s c ă a apei
Majoritatea spălaturilor se fac cu mulţi litri de lichid
şi a f e c a l e l o r d e c l a n ş e a z ă , p e c a l e r e f l e x ă , t r e z i r e a comenzilor
pentru a iriga b i n e c o l o n u l . L i c h i d u l este ţinut cât m a i mult
d e d e f e c a ţ i e şi s t i m u l e a z ă p e r i s t a l t i s m u l intestinal.
cu p u t i n ţ ă p e n t r u a d a t i m p f e c a l e l o r să se d i z o l v e .
A p a este i n t r o d u s ă c u a j u t o r u l u n e i pere de spălătură cu o
R e c o m a n d ă m î n special clisma d e u n litru, care este mai
capacitate de aproximativ 3 decilitri. Para de spălătură este
uşor de făcut. C u un litru de apă, u m p l e m doar colonul

* A se v e d e a şi Dr. G e o r g e s M o n n i e r , Sănătatea prin igienă intestinală, Fillinges, descendent. O d a t ă p a c i e n t u l aşezat pe toaletă, apa introdusă
1 9 9 2 şi Asocia(ia m e d i c a l a K o u s m i n e , C e i 5 piloni ai sănătăţii sau abordarea
p o a t e să se s c u r g ă c u u ş u r i n ţ ă d a t o r i t ă f o r ţ e i gravitaţionale.
Kausmine, Ed. Jouvence, G e n e v a , 1 9 9 2 .

63
 DIMPOTRIVĂ, D A C Ă I N T R O D U C E M M A I M U L T D E U N LITRU, set
SC G O L E Ş T E D E L I C H I D U L I N T R O D U S Ş I D E F E C A L E L E C A R E S - A U D I L U A T în
U M P L E Î N GENERAL ŞI C O L O N U L TRANSVERS ŞI CEL A S C E N D E N T . APA'
TLEESTA.
N U SE M A I E V A C U E A Z Ă P R I N S I M P L A SCURGERE. T R E B U I E ADOPTATE
C L I S M A D E U N LITRU S A U M A I M U L T N U SE UTILIZEAZĂ decât
A N U M I T E P O Z I Ţ I I P E N T R U A P E R M I T E A P E I SĂ SE SCURGĂ DATORITĂ
Ocazional. P R A C T I C A T Ă PREA DES, EPUIZEAZĂ INTESTINUL şi PERTUR-
FORŢEI G R A V I T A Ţ I O N A L E D I N S P R E C O L O N U L A S C E N D E N T SPRE CEL T R A N S - J
L)A flora I N T E S T I N A L Ă .
VERS ŞI A P O I P R I N CEL D E S C E N D E N T . O P E R A Ţ I U N E A ESTE D E C I DESTUL;
APA LA 3 7 D E G R A D E E S T E S U P O R T U L I D E A L P E N T R U CLISMĂ.
D E DELICATĂ ŞI, D A C Ă ESTE PROST FĂCUTĂ, SPĂLĂTURA N U V A A V E A UN
A C E A S T Ă T E M P E R A T U R Ă P E R M I T E O R G A N I S M U L U I SĂ R Ă M Â N Ă PERFECT
M A R E E F E C T , V A FI N E P L Ă C U T Ă Ş I V A C R E A D E Z E C H I L I B R E . ;
RELAXAT. A P A P R E A R E C E D E C L A N Ş E A Z Ă U Ş O R S P A S M E ABDOMINALE,
|ur C U A P A P R E A C A L D Ă E X I S T Ă RISCUL P R O V O C Ă R I I ARSURILOR. I N L O C de
Material TIPA, P O T fi F O L O S I T E Ş I I N F U Z I I Ş I D E C O C T U R I D E P L A N T E MEDICINALE
TRUSĂ COMPLETĂ PENTRU CLISMĂ CONŢINE: \ bine FILTRATE. P L A N T E L E A L E S E S U N T Î N F U N C Ţ I E D E S C O P U L D O R I T .
• U N RECIPIENT PENTRU APĂ; • P E N T R U A S T I M U L A PERISTALTISMUL, SE V O R ALEGE plante
• U N TUB LUNG D I N CAUCIUC; LAXATIVE (CRUŞIN, S I M I N I C H I E . . . )
• O CANULĂ PREVĂZUTĂ CU ROBINET. • PENTRU A DEZINFECTA, SE V O R A L E G E P L A N T E BOGATE în
T R U S E L E P O T FI P R O C U R A T E D I N M A G A Z I N E L E SPECIALIZATE ULEIURI E S E N Ţ I A L E (CIMBRIŞOR, E U C A L I P T . . . )
(ŞI Î N V A R I A N T A P E N T R U V O I A J , C U S O N D Ă D E 7 M I L I M E T R I ) . • P E N T R U A C A L M A M U C O A S A I N F L A M A T Ă A C O L O N U L U I , SE va
FOLOSI M U Ş E Ţ E L U L , T Ă T Ă N E A S A S A U N A L B A M A R E .
M O D de aplicare T R E B U I E A M I N T I T TOTUŞI CĂ PLANTELE MEDICINALE UTILIZATE

R E C I P I E N T U L E S T E U M P L U T C U A P Ă LA T E M P E R A T U R A C O R P U L U I . , P E N T R U C L I S M E A U O A C Ţ I U N E FOARTE R A P I D Ă ŞI FOARTE P U T E R N I C Ă .

VA FI P L A S A T LA O ANUMITĂ ÎNĂLŢIME. A P A VA PUTEA ASTFEL V A TREBUI GĂSITĂ D O Z A ADECVATĂ.

PĂTRUNDE CU UŞURINŢĂ ÎN INTESTIN. C A N U L A SE I N T R O D U C E ÎN U L E I U L D E M Ă S L I N E P O A T E fi Ş I E L A D Ă U G A T Î N A P A PENTRU

ANUS, C U ROBINETUL ÎNCHIS. P A C I E N T U L SE V A AŞEZA Î N PATRU LABE, C L I S M Ă ( 2 - 3 L I N G U R I LA U N L I T R U ) . U L E I U L F A C E P E R E Ţ I I I N T E S T I N A L I

C U C A P U L ŞI T R U N C H I U L A P L E C A T E Î N FAŢĂ, IAR R O B I N E T U L C A N U L E I V A ALUNECOŞI, C E E A CE FAVORIZEAZĂ ELIMINAREA.

FI D E S C H I S . E X I S T Ă ŞI ALTE P R O C E D E E D E C L I S M E , CARE S U N T FOARTE E F I -

E I E N T E , C U M A R fi I R I G A Ţ I I L E C O L O N I C E . E L E A U N E V O I E Î N S Ă DE
I R I G A Ţ I A C O L O N U L U I P O A T E fi Î N L E S N I T Ă F I E R E S P I R Â N D P R O F U N D
APARATURĂ SPECIALIZATĂ ŞI M O N I T O R I Z A R E A U N U I TERAPEUT.
C U D I A F R A G M U L , FIE S C H I M B Â N D P U Ţ I N P O Z I Ţ I A .

DACĂ PRESIUNEA APEI SE DOVEDEŞTE PREA PUTERNICĂ ŞI

CURA D E APĂ
D U R E R O A S Ă , SE Î N C H I D E R O B I N E T U L T I M P D E 1 - 2 MINUTE.
P O A T E fi A L E A S Ă Ş I P O Z I Ţ I A C U L C A T : P A C I E N T U L S E C U L C Ă P E P A R T E A
D U P Ă C U M A M V Ă Z U T , SPĂLATURILE LICHEFIAZĂ S C A U N E L E PREA
STÂNGĂ, P E N T R U A UŞURA SCURGEREA A P E I SPRE A N S A S I G M O I D I A N Ă .
U S C A T E P E N T R U A F A V O R I Z A E L I M I N A R E A . U N A P O R T D E A P Ă P O A T E FI
O D A T Ă A P A INTRODUSĂ Î N COLON, SE SCOATE CANULA. L I C H I D U L
REALIZAT Î N S Ă Ş I P E C A L E O R A L Ă . B Â N D A P R O X I M A T I V 2 LITRI Ş I J U M Ă ­
TREBUIE PĂSTRAT DESTUL DE MULT (5—10 MINUTE) PENTRU CA
TATE D E A P Ă P E Z I , N U M E R O A S E P E R S O A N E C O N S T I P A T E AU CON­
FECALELE SĂ SE LICHEFIEZE B I N E . A P O I , AŞEZAT P E T O A L E T Ă , P A C I E N T U L
STATAT C Ă LI S E R E S T A B I L E Ş T E T R A N Z I T U L I N T E S T I N A L .

64
65
 Drenanţii cu mod de acţiune chimic: • Decoct: o linguriţă de rădăcini pentru fiecare ceaşcă
de apă, se fierb 2 minute, apoi se infuzează 10 minute; 1-2
plantele medicinale
căni pe zi.
| Cruşinul
| Frasin
Acest excelent laxativ este foarte recomandat, căci
Laxativ eficient şi blând. Se utilizează seva densă
acţionează cu blândeţe, fără a irita. Poate fi luat şi de către
(răşina) a acestui copac. Are un gust plăcut. De aceea este
femeile gravide, căci nu creşte peristaltismul intestinal. Are
uşor de utilizat în medicina infantilă.
şi o acţiune colagogă (facilitând evacuarea bilei).
• 5-10 grame pentru copiii mai mici de 15 luni;
• Comprimate: în funcţie de posologie.
• 10-15 grame până la vârsta de 3 ani;
• Tinctură-mamă: 15-30 de picături de 3 ori pe zi sau
• 15-20 grame de la 3 la 5 ani;
50 de picături într-o singură doză, seara.
• 20-30 grame la copiii de peste 5 ani;
| Cascara • 50-60 grame la adulţi.
Laxativ în doze mici, devine colagog şi purgativ în doze
| Nalbă
mari.
• Tinctură-mamă: 25 de picături sau mai multe în Laxativ blând, neiritant. Recomandat în constipaţii
puţină apă, o singură doză, seara. cronice (atonice sau spasmodice) şi în special atunci când
există inflamaţie la nivelul tubului digestiv.
| Cassia* • Infuzie: 40 de grame de frunze şi/sau flori la un litru
Laxativ blând şi uşor de administrat. Pulpa acestui fruct i de apă; se infuzează 10 minute.
se mănâncă precum o bomboană. • Comprimate: 1-2 comprimate, de 3 ori pe zi.
• Pulpă: 3 sau mai multe rondele de pulpă (se găsesc în • Tinctură-mamă: de 3 ori câte 20-50 de picături.
interiorul păstăii).
• Decoct: 50 de grame de păstaie zdrobită la Vi litru de | Verigariu*
apă; se fierbe 10 minute; se bea o ceaşcă seara. Purgativ foarte energic.
• De înghiţit: 10-20 de boabe dimineaţa pe stomacul
| Iarba roşie a lui Avicena** gol, cu un pahar de ceai calmant, de pildă din rădăcini de
Laxativ blând şi colagog. Recomandat convalescenţilor, nalbă mare.
persoanelor vârstnice, copiilor: • Decoct: 30 de boabe la fiecare litru de apă, se fierbe
• Infuzie: 20 de grame de frunze la un litru de apă, se 4-5 minute; se bea în timpul zilei, cu miere.
infuzează 10 minute; gust amar; 2-3 căni pe zi. • Tinctură-mamă: 25 de picături cel mult, într-o sin­
gură priză, seara.
* C a s s i a fistula, specie d e a r b o r e d i n Antile folosit î n m e d i c i n a ( n . tr.)
* Rhamnus cathartiais ( n . tr.)
* * Bidens tripartita ( n . tr.)

67
66
 | Piersic I Siminichie
Laxativ blând, recomandat persoanelor care nu au Purgativ foarte energic şi i r i t a n t . Acţionează crescând

d e s t u l ă v i t a l i t a t e şi c o p i i l o r . E f e c t purgativ. peristaltismul colonului şi d i n acest motiv, este categoric

0 Infuzie: o lingură de flori pentru fiecare ceaşcă; se contraindicat femeilor gravide şi c e l o r c a r e suferă de infla­
infuzează 10 minute.
maţii ale tubului digestiv.
• Decoct: o lingură de frunze proaspete pentru fiecare
Părţi utilizate: foliolele (frunzele) şi fructele (foli-
ceaşcă, se fierb 3 minute.
culii). Fructele a u o a c ţ i u n e m a i blândă.

1 Fereguţă* • Infuzie: 2 - 5 linguriţe pentru fiecare ceaşcă: se

Infuzează 1 0 minute.
Laxativ blând, care acţionează crescând secreţia biliară. • Tinctură-mamă: 25 de picături cel mult, o singură

S e p o a t e a d m i n i s t r a şi c o p i i l o r .
priză, seara.
• Decoct: 4 0 de grame la u n litru de apă; se f i e r b e 2

minute apoi se i n f u z e a z ă 10 minute; se a d a u g ă lemn dulce

jl Infuzii a m e s t e c a t e
pentru a îmbunătăţi gustul.
3 ceşti pe zi, înainte d e mese.

• Fructe de siminichie 50 grame

1 Lemn-duice Lemn-dulce 20 grame
P r i n t r e n u m e r o a s e l e sale p r o p r i e t ă ţ i , l e m n u l - d u l c e e s t e şi
A n a s o n 15 grame
un antispasmodic al tubului digestiv şi u n laxativ. Avantaj
o l i n g u r i ţ ă l a f i e c a r e c e a ş c ă ; se i n f u z e a z ă 10 minute.
d e l o c neglijabil, este uşor d u l c e a g şi a r e u n gust f o a r t e plăcut,
• Boldo 15 grame
D e altfel, din acest motiv şi intră în compoziţia multor
• Scoarţă de cruşin 4 0 grame
amestecuri. ;
Frunze de frasin 4 0 grame
• Decoct: 5 0 de grame la u n litru de apă; se fierbe 5
M e n t ă 2 0 grame
m i n u t e , a p o i se m a c e r e a z ă 12 ore.
2 linguriţe la fiecare c e a ş c ă ; se i n f u z e a z ă 1 5 minute.
• Comprimate: d e 3 ori câte 1-2 comprimate.
• Ienupăr 10 grame

A n a s o n 10 grame
1 Ricin
Urzică 10 grame
Uleiul de ricin este u n laxativ şi u n purgativ blând, în
• Panseluţă sălbatică 20 grame
funcţie de doză. In vreme ce multe laxative acţionează în
Iarba roşie a lui A v i c e n a 5 grame
special la nivelul colonului, uleiul d e ricin acţionează încă de

la nivelul intestinului subţire. Este bine tolerat. Gustul său Rădăcini de păpădie 10 grame

dezagreabil n u m a i este u n obstacol, î n t r u c â t a c u m uleiul de 2 linguriţe la fiecare ceaşcă; se infuzează 1 0 minute.

r i c i n p o a t e fi c o n d i ţ i o n a t s u b f o r m ă d e capsulă. • Frunze de păpădie 10 grame

• Capsule: posologia depinde de dozajul capsulei. F r u n z e d e soc 3 0 grame

Lemn-dulce 20 grame
* Polypodium vulgare (n. tr.)

69
I 68
 P e n t r u m a i m u l t e i n f o r m a ţ i i r e f e r i t o a r e l a p l a n t e l e m e d i ­
I „ P u r g a ţ i a B e r t h o l e t "
c i n a l e ş i l a p r e p a r a r e a l o r , c o n s u l t a ţ i a n e x a 1 .
C i t a t ă î n c a r t e a s a d e s p r e p o s t * , p u r g a ţ i a D r . B e r t h o l e t

d i n L a u s a n n e e s t e e f i c i e n t ă ş i b i n e t o l e r a t ă .

D r e n a n ţ l i c u m o d d e a c ţ i u n e o s m o t i c
• 4 0 - 5 5 g r a m e d e c i t r a t d e m a g n e z i u

• 1 0 - 1 5 g r a m e s u l f a t d e s o d i u î n Vi l i t r i d e a p ă c ă l d u ţ ă ,

C h i a r d a c ă m a i p u ţ i n n a t u r a l e c a p l a n t e l e , l a x a t i v e l e ş i
Ac b e a î n j u m ă t a t e d e o r ă ; e f e c t u l s e f a c e s i m ţ i t d u p ă c â t e v a o r e .

p u r g a t i v e l e s a l i n e s u n t u n e o r i m a i b i n e t o l e r a t e ş i s u n t m a i

e f i c i e n t e . ].

A l ţ i d r e n a n ţ i n a t u r a l i
N u v o r f i f o l o s i t e d e c â t o c a z i o n a l s a u p e n t r u c u r e d e

s c u r t ă d u r a t ă . E s t e r e c o m a n d a t s ă s e c o n s u m e s u f i c i e n t e

| C u r e l e d e a p e m i n e r a l e
l i c h i d e ş i s ă s e b e a o i n f u z i e d i u r e t i c ă p e n t r u a f a c i l i t a e l i ­

m i n a r e a s ă r u r i l o r . U n e l e a p e m i n e r a l e v â n d u t e î n c o m e r ţ a u c a p r o p r i e t a t e

Btimularea a c t i v i t ă ţ i i i n t e s t i n u l u i . B â n d 1 p â n ă l a 2 l i t r i p e z i ,

| S u l f a t u l d e s o d i u p e r i s t a l t i s m u l s e a c c e l e r e a z ă ş i e s t e i n t e n s i f i c a t ă e l i m i n a r e a

L a x a t i v c u a c ţ i u n e d e c a p a n t ă a s u p r a d e ş e u r i l o r u s c a t e şi t o x i n e l o r .

l i p i t e d e p e r e ţ i i i n t e s t i n a l i .

| Z e r u l
• 1 - 2 l i n g u r i d e p r a f î n a p ă c a l d ă , d i m i n e a ţ a l a t r e z i r e ,

Z e r u l e s t e u n l i c h i d d e c u l o a r e g a l b e n - v e r z u i e ş i c u g u s t
t i m p d e 8 z i l e .

a c i d u l a t , c a r e s e s e p a r ă d e p o r ţ i u n e a s o l i d ă a u n u i l a p t e c a r e

8-a p r i n s . E s t e b o g a t î n l a c t o z ă c a r e s e t r a n s f o r m ă î n a c i d l a c -
| H i p o s u l f i t u l d e m a g n e z i u

• Comprimate: c u Vi o r ă î n a i n t e d e c e l e d o u ă m e s e
l i c î n t i m p u l d i g e s t i e i . A c i d u l l a c t i c a r e p r o p r i e t a t e a d e a

s t i m u l a p e r i s t a l t i s m u l i n t e s t i n a l . C h i a r d a c ă a r e o a c ţ i u n e
p r i n c i p a l e .

b l â n d ă , z e r u l s - a d o v e d i t e f i c i e n t c h i a r ş i a t u n c i c â n d i n ­

t e s t i n u l a f o s t e p u i z a t d a t o r i t ă a b u z u l u i d e l a x a t i v e .
I H i d r a t u l d e m a g n e z i u

î n z i l e l e n o a s t r e , c u r e l e n u s e m a i f a c c u z e r l i c h i d c a î n
• 1 - 2 l i n g u r i ţ e , c u a p ă , s e a r a , l a c u l c a r e .

t r e c u t , c i c u p r a f d e z e r c a r e s e v i n d e î n m a g a z i n e s p e c i a ­

l i z a t e . D o z a j u l e s t e d e o l i n g u r ă d e p r a f l a 1 d e c i l i t r u d e a p ă .
| C l o r u r a d e m a g n e z i u

D e l a c a z l a c a z , e s t e n e v o i e d e 2 p â n ă l a 7 p a h a r e d e z e r
• 2 0 d e g r a m e î n t r - u n l i t r u d e a p ă ; s e i a u z i l n i c 2 - 3 l i n ­

r e p a r t i z a t e d e - a l u n g u l u n e i z i l e p e n t r u a o b ţ i n e u n e f e c t l a ­
g u r i s a u m a i m u l t e d i n a c e s t a m e s t e c .

x a t i v . O d a t ă g ă s i t n u m ă r u l p o t r i v i t d e p a h a r e , s e m e n ţ i n e
C l o r u r a d e m a g n e z i u e s t e c u n o s c u t ă ş i p e n t r u f a p t u l c ă

a c e a s t ă c a n t i t a t e p e d u r a t a u n e i c u r e d e m i n i m o l u n ă ( p e n t r u
s p o r e ş t e r e z i s t e n ţ a o r g a n i s m u l u i î n t i m p u l b o l i l o r i n f e c ţ i o a s e ;

î n a c e l c a z , s e a d m i n i s t r e a z ă c â t e 2 l i n g u r i ţ e l a f i e c a r e o r ă .

* Dr. E d o u a r d Bertholet, Reîntoarcerea la sănătate şi la viaţa sănătoasă prin post,

Ed. Pierre G e n i l l a r d , L a u s a n n e , 1 9 7 4 .

71
 mai multe detalii, a se citi: Cura de zer, de acelaşi autor, Ed.
Jouvence, 1994).

| Vărsăturile voluntare
Aceasta nu este o metodă de drenaj propriu-zisă, dar
este bine să fie cunoscută. Vărsăturile voluntare permit eli­
berarea rapidă a stomacului de conţinutul său, de pildă în
timpul unei indigestii, a unei intoleranţe alimentare sau pur
şi simplu după un abuz alimentar. Se evită astfel ca ali­
mentele să traverseze toată lungimea tubului digestiv pentru
a fi eliminate.

Etape de urmat
• se adoptă poziţia ghemuit pe vine, pentru a bloca ori­
ficiul stomacului;
• se bea în câteva minute A până la un litru de apă
X

caldă;
• persoana se ridică şi face câteva flexiuni laterale ale
trunchiului, pentru ca apa să se amestece bine cu conţinutul
stomacului;
• persoana se apleacă deasupra toaletei şi îşi gâdilă fun­
dul gâtului cu degetele;
• apoi se destinde şi lasă natura să acţioneze!
• vărsătura nu este dureroasă decât atunci când per­
soana este crispată;
• dacă este necesar, se reia operaţiunea de la început.

| Masajul zonelor reflexogene plantare

Fig. 4 Emonctoriul hepatic şi biliar
Pentru informaţii despre acest tip de masaj, consultaţi
anexa 2.

72
73
 9 Emonctoriul hepatic
si biliar
Există legături strânse între ficat şi intestin. Substanţele
nutritive pătrund în ficat prin vena portă, dar tot pe acolo
pătrund şi deşeurile, ambele provenind din intestin. în
acelaşi timp, ficatul evacuează secreţiile biliare în intestin.
Toate tulburările de la nivelul ficatului şi al vezicii biliare au
repercusiuni asupra funcţionării intestinului şi viceversa.
Ficatul
Ficatul este cea mai voluminoasă glandă anexă a tubului
digestiv. Are numeroase funcţii în legătură cu sistemul diges­
tiv propriu-zis, dar este în acelaşi timp un organ esenţial pen­
tru funcţionarea organismului.
Este situat în dreapta, în partea superioară a cavităţii
abdominale, sub diafragm. Ficatul este aproape în întregime
protejat de cutia toracică şi din acest motiv nu putem palpa
decât o porţiune foarte mică din el.
Ficatul, format din doi lobi, este un organ voluminos:
măsoară 28 de centimetri de la dreapta la stânga, 16 cen­
timetri dinainte înapoi şi are 8 centimetri înălţime. Are o
greutate de 1,5 kilograme la cadavru şi probabil 2,5 kilo­
grame atunci când este plin de sânge, într-un organism viu.
Ficatul este irigat de două vase. Primul, artera hepatică,
aduce la ficat un sânge bogat în oxigen, provenind din aortă.
Ficatul - ca toate celelalte organe - are nevoie de acest oxi­
gen pentru a putea funcţiona corect. Al doilea vas este vena
portă, care aduce la ficat un sânge încărcat cu substanţe
nutritive prelevate din bolul alimentar de la nivelul intesti­
nului (fig. 4).
! 7 4
Artera hepatică şi vena portă, pătrunzând în ficat, se
Fiimifică într-o mulţime de capilare care se vor strecura între
gelulele hepatice. Sângele intră deci în contact intim cu
plulele ficatului, care îi vor capta substanţele nutritive, dar
jl vor şi curăţa de deşeuri. Fiecare celulă a ficatului
Oeţionează ca un filtru menit să epureze sângele de deşeuri.
După ce a traversat filtrul hepatic, sângele purificat şi
încărcat cu materii utile trece prin capilare pentru a fi dever-
801 de venele suprahepatice în circulaţia generală.
Sângele ajunge la ficat cu un debit de un litru pe minut.
Acest debit garantează o activitate hepatică normală. Dacă
viteza circulaţiei sângelui scade, fie din lipsă de activitate fî-
glcă, fie prin îngroşarea sângelui datorită deşeurilor, debitul se
reduce. Presiunea cu care sângele ajunge la ficat nu mai este
munci suficientă pentru ca filtrarea să aibă loc corect. Ficatul
Be congestionează, iar sângele nepurificat ajunge în circulaţia
generală pe căi colaterale. Este începutul îmbâcsirii umorale.
Ficatul are foarte multe funcţii - digestive, hormonale
Ctc. - , dar, ca să nu ne îndepărtăm de la subiect, vom aminti
nici doar funcţiile legate de epurarea sângelui:
• ficatul omoară microbii şi virusurile şi neutralizează
toxinele acestora;
• ficatul inactivează şi evacuează toate substanţele to­
xice care au fost consumate: aditivii alimentari, vitaminele
Hlntetice, mineralele periculoase, medicamentele toxice e t c ;
• ficatul extrage din sânge deşeurile şi reziduurile rezul­
tate din metabolismele celulare: celule moarte, minerale
uzate, deşeuri rezultând din arderi, colesterol e t c ;
• ficatul elimină deşeurile provenite din fermentaţii şi
putrefacţii intestinale.
Temperatura ficatului se situează între 39 şi 41 de grade.
Această temperatură mai ridicată decât în restul corpului
75
 rezultă oare din activitatea intensă a ficatului sau a fost pre­
văzută pentru a putea fi realizată această activitate? Indife­
rent de răspunsul la această întrebare, se constată în practică
că orice aport de căldură, extern sau intern, este bun pentru
ficat şi înlesneşte mult activitatea depusă de acesta.
Căile biliare
Una din funcţiile ficatului este secreţia permanentă a
bilei. Aceasta este captată de căile biliare.
In interiorul fiecărui lobul hepatic ajung mici canale,
canaliculele biliare, care colectează bila produsă de aceste
celule şi o conduc în final spre două trunchiuri, canalele
hepatice drept şi stâng, drenând fiecare jumătatea corespun­
zătoare a ficatului. Aceste două canale converg pentru a
forma canalul hepatic. Vezica biliară este un rezervor de bilă,
unde aceasta se acumulează în intervalul dintre digestii. Ea
este conectată la căile biliare prin canalul cistic. Canalul cistic
şi canalul hepatic fuzionează pentru a forma un canal unic,
canalul coledoc, care se deschide în duoden şi care este calea
permanentă de eliminare a substanţelor toxice spre emoncto­
riul intestinal. Ambuşura coledocului formează un orificiu
care este înconjurat de un sfincter, sfincterul Oddi, a cărui
închidere provoacă refluxul bilei în vezica biliară.
Atunci când alimentele ajung în duoden, evacuarea
vezicii se face prin contracţia ei şi deschiderea sfincterului
Oddi. Este deci vorba despre un proces activ, care nu se
poate realiza decât dacă vezica este tonică. Scurgerea bilei se
face defectuos atunci când:
• activitatea ficatului este încetinită — deseori datorită
epuizării prin supraalimentaţie;
• bila este prea groasă sau încărcată de deşeuri;
• vezica biliară şi-a pierdut tonicitatea;
• funcţionarea sfincterului Oddi este spasmodică (ten-
Bltmi nervoase).
Bila stagnează atunci multă vreme în vezică, se îngroaşă,
apoi deşeurile care se găsesc în ea încep să se aglomereze
pentru aformamici calculi (nisip) care, cu timpul, pot atinge
dimensiunea alunelor.
Dacă aceşti calculi sunt suficient de mici, ei vor fi
expulzaţi prin canalul cistic şi prin canalul coledoc. Se
întâmplă totuşi ca un calcul să rămână blocat într-unui din
liceste canale: apare atunci criza biliară, foarte dureroasă,
earc necesită îngrijiri prompte.
Atunci când calculii sunt prea mari pentru a putea fi
expulzaţi şi rămân în vezică, volumul lor creşte în timp. Sub
greutatea lor, vezica îşi pierde tonicitatea, va claca şi va
declanşa o ptoză. în consecinţă, scurgerea bilei vafiputernic
perturbată. Se recurge atunci la ablaţia vezicii biliare când
tulburările devin prea importante. Multă lume se întreabă
cum poate avea loc eliminarea bilei dacă se înlătură vezica,
în acel moment rămâne canalul coledoc, care face legătura
între ficat şi duoden; totuşi, în acest caz evacuarea se face
continuu şi nu va mai exista surplus de bilă disponibil în tim­
pul meselor. Această schimbare va antrena o readaptare a
alimentaţiei, dacă dorim ca digestia să se facă în mod corect.
Atunci când bila stagnează în ficat şi în vezică, ea provoacă
colorarea pielii într-o nuanţă gălbuie. Un alt semn sunt ochii
îngălbeniţi, semn tipic de hepatită. La nivel digestiv, bila are
ca rol principal digestia corpilor graşi. La nivel intestinal, bila
are şi o funcţie antitoxică şi de stimulare a peristaltismului.
Unele constipaţii se datorează unei carenţe în bilă şi se vin­
decă prin stimularea secreţiei biliare la nivelul ficatului.
77
 S e m n e ale u n e i b u n e Drenanţii hepatici
şi a l e unei p r o a s t e funcţionări h e p a t o - b i l i a r e si biliari

Pe l â n g ă f r u c t e l e şi l e g u m e l e e n u m e r a t e m a i jos, plantele
A t u n c i când ficatul şi v e z i c a biliară funcţionează bine,
iîiedicinale s u n t î n d e o s e b i cele care a c ţ i o n e a z ă c a d r e n a n ţ i (a
n u le simţim lucrând şi digestia se face bine. Tulburările
10 v e d e a ş i a n e x a 1). Se disting:
funcţionale ale ficatului şi v e z i c i i biliare se manifestă prin
• P l a n t e l e h e p a t i c e sau, c o l e r e t i c e c a r e a c ţ i o n e a z ă întâi
următoarele simptome:
1(1 n i v e l u l ficatului, crescând secreţia de bilă în celulele
• tulburări digestive în general;
hepatice.
• i n t o l e r a n ţ ă a l i m e n t a r ă , î n special faţă d e c o r p i i graşi:
• Plantele biliare sau colagoge care acţionează asupra
mese grase, o u ă , c r e m e etc;
Vezicii b i l i a r e , c r e s c â n d u - i c o n t r a c t i l i t a t e a şi d e c i cantitatea
• greaţă, vertij;
tic b i l ă d e v e r s a t ă î n t u b u l digestiv.
• migrene după mese;

• gură cleioasă, limbă albă;

Rareori o plantă este exclusiv coleretică sau colagogă.
• umflarea abdomenului, acumulare de gaze după

mese; Este însă i m p o r t a n t de făcut distincţia pentru a putea indi­

vidualiza m a i bine drenanţii.

• apăsare, durere, furnicături la nivelul ficatului;
Atunci când ficatul şi v e z i c a biliară sunt stimulate de
• culoare gălbuie a tenului.
efltre p l a n t e , p o t a v e a l o c d i v e r s e r e a c ţ i i : g r e a ţ ă şi f u r n i c ă t u r i

llt nivelul vezicii, accelerarea tranzitului intestinal.

Amploarea acestui din urmă simptom este de altfel

barometrul pentru reglarea dozajului plantelor. A t u n c i când

d o z a e s t e p r e a m i c ă , n u se c o n s t a t ă n i c i o m o d i f i c a r e î n viteza

de t r a n z i t . D a c ă doza este prea mare, tranzitul este atât de

mult accelerat, încât scaunul devine diareic. Doza optimă

CBte deci aceea inferioară celei care declanşează diareea. Ea

este i n d i v i d u a l ă şi se s t a b i l e ş t e p r i n tatonare.

D r e n a j u l v i z e a z ă g o l i r e a v e z i c i i şi a f i c a t u l u i d e deşeurile

care s - a u a c u m u l a t , p e n t r u c a f i c a t u l să p o a t ă d i n n o u să f i l -

l reze a d e c v a t d e ş e u r i l e p e c a r e i le a d u c e sângele.

79
I ™
 Fructele şi legumele
Unele fructe şi legume favorizează funcţia de filtrare a
ficatului şi eliminarea bilei:
• Ananasul, coacăzele negre, cireşele, căpşunile,
agrişele, afinele, portocala, grepfrutul, mărul, prunele,
strugurii, rubarba;
• Prazul, vânătă, avocadoul, morcovul, ţelina, cicoarea
sălbatică, varza, cresonul, fasolea verde, lăptuca, cartoful,
roşia.
| Anghinarea
In special coleretică, anghinarea se foloseşte tradiţional
ca aperitiv, pentru a stimula digestia şi a lupta contra excesu­
lui de colesterol. Este şi un foarte bun diuretic. Pe lângă con­
sumarea ei ca legumă, ea mai poate fi utilizată sub formă de:
• Suc: de 3 ori câte 2 linguriţe pe zi, cu apă.
• Comprimate: de 3 ori câte 1-2 comprimate pe zi.
• Infuzie: 10 grame de frunze la fiecare litru de apă, se
infuzează 10 minute, băutură foarte amară, trebuie luată
înainte de mese.
• Tinctură-mamă: de 3 ori câte 20-30 de picături.
| Ridichea neagră
Recomandată în toate insuficienţele hepatice, pentru
stimularea vezicii şi pentru eliminarea calculilor.
• Rasă: în salatele de crudităţi.
• Suc: de 3 ori câte 2 linguriţe, cu puţină apă.
• Comprimate: de 3 ori câte 1—2 comprimate (sau cap­
sule).
• Tinctură-mamă: o linguriţă dimineaţa pe stomacul
gol; după administrare persoana trebuie să stea întinsă pe
partea dreaptă timp de Vi oră.
80
| Păpădia
Foarte des întâlnită în salate, păpădia este un excelent
drenant al ficatului, al vezicii, dar şi al rinichilor. Modul în
care se utilizează este indicat la capitolul despre drenanţii
renali.
| Măslinul
Măslinele şi uleiul de măsline sunt excelenţi drenanţi
hepatici şi biliari. Frunzele de măslin au aceleaşi proprietăţi,
la care se adaugă proprietăţi hipotensive şi diuretice.
• Infuzie: 30-80 grame de frunze la fiecare litru de apă;
se infuzează 10 minute.
• Comprimate: de 3 ori câte 1-2 comprimate pe zi.
• Macerat glicerinat: de 3 ori câte 40 picături.
| Cura d e ulei d e măsline
Doar uleiul virgin de măsline obţinut după prima presare
la rece ar trebui folosit. Calităţile colagoge şi coleretice speci­
fice măslinului sunt accentuate când utilizarea sa se face sub
formă de ulei care, acţionând ca un corp gras, solicită prin
însăşi natura sa funcţia biliară.
Sunt posibile două cure:
1. Timp de 10 până la 15 zile, în fiecare dimineaţă pe
stomacul gol, se înghit 1-2 linguri de ulei de măsline; cura
trebuie repetată de câteva ori pe an.
2. Se ţine dietă în seara care precede cura; a doua zi
dimineaţa se înghite o jumătate de pahar până la un pahar de
ulei de măsline (100-200 centilitri); persoana se culcă pe
partea dreaptă, cu două perne sub coaste şi bazin, pentru ca
umerii să fie mai jos decât coapsele; după o jumătate de oră,
uleiul ajunge în duoden şi pătrunde în canalul coledoc şi în
vezica biliară. Aceştia sunt lubrifiaţi şi stimulaţi de contactul
cu uleiul.
81
 • Frecvenţă: o dată pe lună sau trei zile la rând.
Această metodă este destul de drastică, dar permite
realizarea unui bun drenaj al vezicii obstruate.
Cura nu este chiar Ia îndemâna oricui, căci vezica este
puternic solicitată şi cantitatea de ulei înghiţită antrenează o
activitate digestivă intensă. Dacă se adaugă suc de lămâie la
ulei, acesta devine mai uşor de digerat.
Această a doua cură nu este recomandată decât pletori­
cilor cu digestie bună, şi contraindicată oamenilor slabi şi
nervoşi.
Plantele medicinale
| Rozmarinul
Chiar dacă este folosit în gastronomie, rozmarinul este o
plantă medicinală. Are proprietăţi coleretice şi colagoge
foarte bine delimitate. în plus, este un puternic stimulent
general.
• Condiment: în alimente.
• Suc: de 3 ori câte 1-2 linguriţe.
• Infuzie: o linguriţă la o ceaşcă; se infuzează 15
minute.
• Comprimate: de 3 ori câte 1-2 comprimate.
• Macerat glicerinat: de 3 ori câte 10-50 de picături
pe zi.
1 Boldo
Frunzele acestui arbore din Chile favorizează secreţia
bilei.
• Infuzie: o linguriţă pentru o ceaşcă; se infuzează 10
minute.
• Tinctură-mamă: de 3 ori câte 30-50 de picături.
82
| Fierea-pimântului (ţintaură)
Plantă amară, bună pentru tubul digestiv şi în special
pentru ficat.
• Infuzie: o linguriţă la fiecare ceaşcă; se infuzează 10
minute.
1 Cicoarea sălbatică
Plantă amară cu multiple proprietăţi: depurativă, co-
leretică, colagogă, diuretică şi uşor laxativă. Rădăcinile
uscate şi torefiate dau un înlocuitor de cafea.
• Infuzie: 30 de grame de frunze la un litru de apă; se
infuzează 10 minute.
• Decoct: 20 de grame de rădăcini la un litru de apă; se
fierb 5 minute, apoi se infuzează 10 minute.
| Iarba roşie a lui Avicena
Colagog amar şi laxativ. Folosire: a se vedea capitolul
despre drenanţii intestinali.
| Curcuma
Una din plantele care intră în compoziţia curry-ului. Are
o puternică acţiune coleretică şi colagogă.
• Capsule: de 3 ori câte 1-2 capsule pe zi.
| Trifoiul de baltă
Plantă bună pentru drenajul hepato-biliar. în doză mare
devine purgativă.
• Comprimate: de 3 ori câte 1-2 comprimate înainte de
mese.
| Sânziana de grădină
Bun drenant hepato-renal, ajută la eliminarea deşeurilor
în general.
83 I
 • Decoct: 40 de grame la un litru de apă; se fierbe 2
minute, apoi se infuzează 10 minute.
• Tinctură-mamă: de 3 ori câte 30 de picături.

i Izma domnească
Stimulează secreţiile tuturor glandelor tubului digestiv.
Efectul său antispasmodic la nivelul tubului digestiv este
foarte util în toate indigestiile de cauză nervoasă.
• Infuzie: 1-2 linguriţe la fiecare ceaşcă; se infuzează 10
minute.
• Tinctură-mamă: de 3 ori câte 3 0 - 5 0 de picături.

1 Infuzii a m e s t e c a t e
3 ceşti pe zi, înainte de mese.
jj* • Scoarţă de cruţin 10 grame
Rădăcină de păpădie 20 grame
^ o lingură la fiecare ceaşcă; se infuzează 10 minute.
£ • Boldo 20 grame
5> Izmă domnească 40 grame
• Rozmarin 20 grame
Frunze de anghinare 10 grame
Ghioc 10 grame
o lingură la fiecare ceaşcă; se infuzează 15 minute.
• Filimică (calendula) 20 grame
Anason 10 grame
• Cicoare sălbatică 20 grame
Iarba roţie a lui Avicena 10 grame
o lingură la fiecare ceaşcă; se infuzează 10 minute.
• Lemn-dulce 30 grame
Maghiran 20 grame

84
 Alţi drenanţi naturali
| Termoforul
După cum am explicat, ficatul este un organ care
lucrează la o temperatură de 30-41 de grade. Frigul îi para­
lizează activitatea, încetinind circulaţia sangvină în interiorul
capilarelor hepatice, ceea ce antrenează o diminuare a fil­
trării sângelui şi o diminuare a eliminării bilei.
încălzind ficatul cu un termofor „cald", nu restabilim
doar funcţionarea normală, ci o şi accelerăm. Din acest
motiv, folosirea sistematică a termoforului este un excelent
mijloc de drenaj. Termoforul se plasează pe partea dreaptă a
corpului, la nivelul ficatului. Este ţinut acolo timp de 30 de
minute după mese.
Folosirea termoforului este deseori neglijată, căci pro­
cedeul este considerat, pe nedrept, prea simplu pentru a fi
eficient!
| Curele de a p e minerale
Funcţia hepatică poate fi stimulată de numeroasele ape
minerale comercializate la ora actuală ca băuturi pentru con­
sum general. Consumul zilnic al acestor ape, în cantitate de 1
până la 1,5 litri pe zi, creşte activitatea de filtrare şi de eli­
minare a toxinelor de către ficat. Unele ape sunt mai efi­
ciente decât altele. Este deci necesar să fie testate mai multe
pentru a descoperi-o pe cea care ne convine cel mai mult.
| Masajul zonelor reflexogene plantare
Pentru informaţii despre acest tip de masaj, consultaţi
anexa 2.
86
1
*g Emonctoriul
I renal
Sângele încărcat cu deşeuri este adus la rinichi prin cele
două artere renale şi, odată purificat, părăseşte rinichiul prin
venele renale care se varsă în vena cavă inferioară. Deşeurile
filtrate sunt diluate în apă şi excretate sub formă de urină.
Aceasta din urmă este recoltată în bazine te, apoi condusă
prin uretere până la vezică. Vezica este un rezervor pentru
urină, care se goleşte prin acţiunea sfincterelor aflate de-a
lungul uretrei (fig. 5).
Rinichii sunt situaţi de o parte şi de alta a coloanei ver­
tebrale, la nivelul ultimelor vertebre dorsale şi al primelor
vertebre lombare. Aflaţi sub bolta diafragmatică, ei sunt
aproape în întregime apăraţi de către coaste. în formă de bob
de fasole, fiecarerinichicântăreşte aproximativ 150 de grame
şi măsoară 12 centimetri lungime, 6 centimetri lăţime şi 3
centimetri grosime.
Unitatea funcţională a rinichilor se compune din nefroni
care sunt alcătuiţi din glomerul şi canalicul. Fiecare rinichi
conţine aproximativ un milion de glomeruli şi 10 kilometri
de canalicule. Glomerulul este filtrul care epurează sângele.
Canaliculul este tubul sau conducta prin care se scurg pică­
turile de urină care rezultă din filtrare şi care vor fi colectate
în bazinete (fig. 6).
Filtrarea sângelui în nefroni se face în felul următor: sân­
gele este adus la rinichi prin cele două artere renale care îşi
micşorează dimensiunile progresiv pentru a se ramifica în
final într-o reţea capilară ce pătrunde în glomeruli. Pereţii
capilarelor au pori extrem de fini, care se comportă ca nişte
filtre. Filtrarea propriu-zisă se realizează datorită diferenţei de
presiune care există de fiecare parte a pereţilor capilarelor.
Apa şi moleculele mici traversează aceşti pereţi şi pătrund în
87
 canalicule. Celulele sangvine şi moleculele proteice mari sunt
reţinute în capilare.
Urina este rezultatul filtrării sângelui de către rinichi. Ea
conţine aproximativ 95% apă, restul fiind compus din deşeuri
organice (uree, acid uric), substanţe anorganice (diferite
săruri minerale printre care se numără şi NaCl) şi pigmenţi.
Diferitele deşeuri trebuie eliminate zilnic în cantităţi mini­
male precise.
Pentru a garanta o bună epurare a sângelui de către
rinichi, trebuie ţinut cont de următorii şase factori:
1. Calitatea membranei filtrante. Dacă este lezată de către
deşeuri prea iritante, îşi va îndeplini rolul în mod defectuos.
2. Concentraţia deşeurilor în sânge. Dacă aceasta
depăşeşte capacitatea funcţională afiltrului,deşeurile nu vor
mai fi filtrate şi vor rămâne în sânge, unde, acumulându-se,
vor astupa filtrul renal.
3. Natura deşeurilor. Poate fi vorba - şi în zilele noastre
este cazul din ce în ce mai frecvent - de substanţe chimice
sau sintetice, neprevăzute în ciclurile biologice şi pe care
rinichii nu reuşesc să lefiltrezecorect. Apar deci microlezi-
uni sau o îmbâcsire afiltruluişi în consecinţă, o eliminare
mai proastă a toxinelor.
4. Presiunea sângelui. Filtrarea sângelui depinde de pre­
siunea cu care acesta traverseazăfiltrulrenal. Dacă presiunea
este normală, filtrarea se realizează în condiţii bune. Dim­
potrivă, dacă o persoană este hipotensivă, presiunea sângelui
nu mai este suficientă pentru ca filtrarea să se facă corect.
5. Debitul circulator. In strânsă legătură cu presiunea sang­
vină, influenţează la rândul luifiltrarea.Debitul circulator este
cantitatea de sânge (exprimată în litri) care circulă într-un timp
dat. Cu cât cantitatea de sânge care traverseazărinichiieste
mai mare, cu atât sângele vafimai epurat. Aici intervin urmă­
torii doi factori: a) volumul sangvin. Constituind aproximativ
| 88
8% din greutatea corporală, adică 5 până la 6 litri, volumul
sangvin trebuie să rămână stabil, chiar dacă se înregistrează
mici variaţii la fiecare ingestie de lichide. Pentru a restabili
un volum sangvin normal, rinichii trebuie să secrete mai
multă urină, ceea ce favorizează eliminarea deşeurilor. O per­
soană care pierde foarte multă apă, fie pentru că transpiră
mult, fie pentru câ are o diaree, va urina mai puţin. La polul
opus, o persoană care bea mult urinează mai mult. Când con­
sumul de lichide este insuficient, rinichii nu sunt stimulaţi şi
puţinul lichid disponibil nu oferă un suport suficient pentru o
bună eliminare a toxinelor. Urinele sunt atunci rare şi foarte
concentrate. Stagnarea lor va facilita formarea de calculi.
b) viteza sângelui. Viteza cu care circulă sângele este accele­
rată în timpul efortului fizic; presiunea sangvină creşte şi
uşurează epurarea. In consecinţă, sedentarismul este de două
ori nociv pentru filtrarea renală, căci nu are loc doar înce­
tinirea circulaţiei sângelui, ci şi proasta oxidare a deşeurilor,
care sunt mari şi greu de eliminat.
6. Temperatură. Asemeni ficatului, rinichii par a avea
nevoie de o temperatură de aproximativ 40 de grade pentru a
putea funcţiona bine. Acest lucru explică de ce putem simţi
nevoia să urinăm când facem o baie caldă. Rinichii expuşi
unei temperaturi scăzute lucrează mai greu.
S e m n e ale unei bune şi ale unei p r o a s t e
funcţionări r e n a l e
Pe lângă analizele de urină făcute în laborator, există
mijloace simple care permit aprecierea funcţionării renale.
Atunci când rinichii funcţionează corect, ei secretă apro­
ximativ 1200-1500 mililitri de urină în 24 de ore. întrucât
nevoia de a urina apare când vezica conţine aproximativ
89 |
 300 de mililitri, numărul de micţiuni (acţiunea propriu-zisă de
urinare) zilnice va fi de aproximativ cinci.
Frecvenţa micţiunilor este uşor de controlat. Volumul
urinei se determină măsurând timp de 24 de ore volumul
eliminat la fiecare micţiune. Pentru a obţine o cifră sigură,
măsurătorile ar trebui făcute mai multe zile la rând.
Culoarea normală a urinii este galben deschis. Atunci
când este incoloră sau insuficient colorată, aceasta înseamnă
deseori că nu se elimină suficiente deşeuri. La persoanele
care beau mult în timpul zilei, acest fenomen este normal:
cantitatea de lichide ingerate diluează urina.
Urina are un miros caracteristic, care poate lipsi în caz
de încetinire a funcţiei renale.
Ca reacţie de apărare, rinichii pot de asemenea să eli-,
mine mai multă urină decât este normal. Urinele sunt atunci
abundente, nisipoase, foarte închise la culoare şi au un miros
puternic. Micţiunile pot fi însoţite de arsuri sau de dureri.
Aceste eliminări exagerate nu au nimic rău în sine, cu
condiţia să fie găsită şi suprimată cauza înainte ca filtrul renal
să fie lezat.
Testul cu albastru de metilen permite evaluarea regula­
rităţii funcţionării renale. Testul constă în înghiţirea unei
pastile sau a unui vârf de cuţit de praf de albastru de metilen.
Această substanţă inofensivă are proprietatea de a colora
urina în albastru. Atunci când rinichii funcţionează bine şi
cu regularitate, urinele, la început de culoare albastru închis,
se deschid progresiv la culoare de-a lungul micţiunilor. Dim­
potrivă, dacă rinichii funcţionează prost, colorantul albastru
nu va fi eliminat progresiv. Vor putea fi observate urine albas­
tru închis urmând după urine galbene sau albastru deschis.
Dacă rinichii funcţionează foarte prost, urinele vor fi doar
foarte palid colorate în albastru.
90
*f Drenanţii
I *L renali
Toţi drenanţii care stimulează activitatea de filtrare şi de
eliminare a rinichilor sunt diuretici. Numeroase plante medi­
cinale au efect diuretic. Oferta este suficient de variată pen­
tru ca fiecare să-şi poată găsi planta care i se potriveşte cel
mai bine.
Eficienţa unui diuretic se constată după următoarele
semne:
• Cantitatea de urină eliminată este net superioară
cantităţii de lichide ingerate şi cantităţii de urină eliminate
de obicei.
• Frecvenţa micţiunilor creşte.
• Urinele sunt mai colorate sau mai închise, fiind mai
încărcate cu deşeuri.
• Mirosul urinei se poate accentua.
Există două feluri de diuretice:
• Diureticele chimice (derivaţi de mercur etc.) sunt
de evitat. Ele strică rinichii şi acţiunea lor este antifiziologică
şi la limita toxicităţii. Desigur, ele permit eliminarea unor
cantităţi mari de apă, dar favorizează şi eliminarea de mi­
nerale care se găsesc în fluidele organice. Ele antrenează deci
un dezechilibru mineral umoral. Acţiunea lor este violentă,
dar de scurtă durată şi deseori însoţită de o rehidratare bru­
tală a ţesuturilor.
• Diureticele vegetale, dimpotrivă, au o acţiune pro­
fundă şi durabilă şi păstrează echilibrul mineral al ţesuturilor.
Sunt bine tolerate şi pot fi administrate fără niciun inconve­
nient în lungi cure de drenaj.
91
 Fructele şi legumele
Aproape toate fructele şi legumele au un efect diuretic,
dar unele sunt mai eficiente:
• Cireşele, pepenele, grepfrutul, piersica, mărul,
prunele; para de asemenea, dar este un fruct care răceşte
rinichii şi le paralizează activitatea. Din acest motiv, para este
contraindicată la toţi cei care au rinichii delicaţi sau care
suferă de maladii renale.
• Anghinarea, sparanghelul, vânătă, dovleacul,
cresonul, fasolea, cicoarea sălbatică, gulia, ţelina, napul,
păstârnacul, iarba grasă, salsifisul.
I Varza
Consumată rasă, câte 400 de grame pe zi, varza
declanşează după câteva zile o diureză abundentă. Varza are
numeroase alte proprietăţi curative. Se consumă în special
crudă sau sub formă de zeamă, căci se degradează prin fier­
bere.
I Anasonul
Rădăcinile lui sunt diuretice. Trebuie uscate după ce au
fost tăiate rondele.
• Decoct: 25 de grame de rădăcini la fiecare litru de
apă, se fierbe 10 minute.
| Porumbul
Mătasea porumbului este diuretică şi favorizează funcţia
hepatică.
• Decoct: un pumn de mătase de porumb lafiecarelitru
de apă; sefierbe10 minute.
| Prazul
Este un bun diuretic şi un excelent curăţător intestinal.
Se consumă ca legumă sau în
• Decoct: 2-3 fire de praz cu tot cu radicele, se fierb 30
de minute într-un litru de apă.
I Ceapa
Este un diuretic puternic, capabil să dizolve cristalele.
Deseori este recomandată celor cu reumatisme sau ca antiin-
fecţios. Cura de ceapă este foarte populară şi cu adevărat efi­
cientă, căci ceapa acţionează asupra a numeroase funcţii
organice. Există diferite modalităţi de utilizare:
• Se rad 2 cepe şi se lasă la macerat câteva ore sau
întreaga noapte, într-un castron cu apă; sefiltreazăşi se bea.
• Sucul de ceapă (din comerţ): de 3 ori câte 2 linguriţe
sau mai mult.
• Decoctul: 3 cepe tăiate, dar necurăţate, într-un litru
de apă; sefierb15 minute; se filtrează.
• Apucaţii (externe): în cataplasme: se aplică rondele
de ceapă sau ceapă tocată pe regiunea rinichilor, la nivelul
ultimelor coaste în regiunea dorsală. Se lasă să acţioneze Vi
de oră - o oră.
Plantele medicinale
| Albumul de tei
Foarte bun drenant alficatuluişi alrinichilor.Recoman­
dat în toate reumatismele, dizolvă de asemenea şi calculii.
• Decoct: 40 de grame la un litru; se lasă să fiarbă până
când scade la un sfert de litru; cure de 20 de zile, repetate.
| larba-neagră
Diuretic puternic, dezinfectant al căilor urinare.
93
 • Decoct: 40 de grame de vârfuri înflorite, într-un litru
de apă; se fierbe 3 minute, apoi se infuzează 10 minute.
| Osul-fepurelui
Bun drenant alrinichilorşi al ficatului.
• Infuzie: 30 de grame de frunze şi flori la fiecare litru
de apă; se infuzează 10 minute.
• Decoct: un pumn de rădăcini la un litru de apă; se
fierbe 5 minute cu anason, fenicul, mentă etc. pentru aroma-
tizare.
I Mesteacănul
Mesteacănul este un bun depurant general, activ în spe­
cial asupra rinichilor.
• Suc: 2 linguriţe de 3 ori pe zi.
• Elixir: conform indicaţiilor.
• Infuzie: 40 de grame de frunze (un pumn) într-un
litru de apă; se infuzează 10 minute.
I Strugurii-ursului
Diuretic foarte cunoscut pentru acţiunea sa dezinfectan-
tă asupra căilor urinare.
• Tinctură-mamă: de 3 ori câte 40 de picături sau mai
multe în fiecare zi.
| Coacăzele negre
Frunzele sunt diuretice şi favorizează eliminarea
cristalelor. Băutură cu gust foarte plăcut.
• Infuzie: 40 de grame de frunze la un litru de apă sau o
lingură la fiecare ceaşcă; se infuzează 10 minute.
| Cireşul
Codiţele de cireşe sunt folosite pentru acţiunea lor diure­
tică. Codiţele trebuie păstrate după ce se mănâncă fructul!
I 94
• Decoct: un pumn de codiţe la un litru de apă; se fierb
10 minute; băutură răcoritoare; se bea o jumătate de litru pe
zi (dacă codiţele au fost uscate, trebuie macerate în prealabil
timp de 12 ore în apă rece).
| Pirul
Excelentă plantă pentru curăţarea organismului.
Datorită gustului ei, este preferabil să fie folosită sub formă
de comprimate.
• Comprimate: de 3 ori pe zi câte 1-2 comprimate.
| Păpădia
Excelent drenant. Plantă bună pentru ficat şi rinichi. Se
folosesc rădăcinile şi frunzele.
• In salate: primăvara
• Suc: de 3 ori câte 2 linguriţe.
• Decoct: un pumn plin de frunze şi de rădăcini la un
litru de apă; se fierbe 2 minute, apoi se infuzează 10 minute.
• Comprimate: de 3 ori câte 1-2 comprimate.
• Tinctură-mamă: de 3 ori câte 10-50 de picături pe zi.
| Măceşul
Diuretic foarte blând. Nu irită rinichii, nici pe cei foarte
sensibili sau inflamaţi.
• Decoct: 5-10 boabe la fiecare ceaşcă; se fierbe 2
minute, se strecoară printr-un tifon fin.
| Frasinul
Un bun diuretic care, în doză mare, devine purgativ.
• Infuzie: un pumn de frunze la fiecare litru de apă; se
infuzează 10 minute.
• Comprimate: de 3 ori câte 1-2 comprimate pe zi.
95
 | lenupărul • Tincturd-Tnamă: de 3 ori câte 20-40 de picături.
Foarte bun diuretic şi depurativ general, boabele de • Suc: de 3 ori câte o linguriţă.
ienupăr sunt deseori recomandate celor care suferă de
reumatism. In doze mari, boabele sunt iritante şi deci con­ | Creţuşca (barba caprei)
traindicate în tulburările inflamatorii ale rinichilor. lenupărul Este planta de la care s-a pornit în fabricarea aspirinei.
are proprietăţi multiple. Creţuşca este diuretică, colagogă şi antalgică. Este recoman­
• Cură: se mestecă boabele uscate ca pe bomboane. In dată în caz de edeme, răceli şt reumatism.
prima zi: 5 boabe, a doua zi: 6 boabe, până în a unsprezecea • Infuzie: o lingură de flori sau de frunze la fiecare
zi: 15 boabe. Apoi se scade câte o boabă pe zi până în a ceaşcă; se infuzează 10 minute.
douăzeci şi doua zi. Cura trebuie repetată.
• Infuzie: 20-30 de grame de boabe la fiecare litru de | Ceaiuri a m e s t e c a t e
apă sau o linguriţă la fiecare ceaşcă; se infuzează 10 minute. 3 căni pe zi, înainte de mese.
• Piure (fără zahăr) de ienupăr: o lingură pe zi. • Mesteacăn 30 grame
• Ulei esenţial: 3 picături, de 3 ori pe zi. Boabe de ienupăr 20 grame
Pipirig 20 grame
| Urzica
1-2 linguri lafiecareceaşcă; se infuzează 10 minute.
4
Recomandată şi pentru tonifierea şi refacerea sângelui în
• Osul-iepurelui 20 grame
caz de anemie.
Strugurii-ursului 50 grame
• In supă: cu cartofi.
Creţuşca 10 grame
• Suc: de 3 ori câte 2 linguri pe zi.
• Sânziana de grădină 40 grame
• Decoct: un mănunchi la fiecare litru de apă; se fierbe
Frasin 30 grame
3 minute, apoi se infuzează 20 de minute.
Paracherniţă 30 grame
• Comprimate: de 3 ori câte 1-2 comprimate pe zi.
1-2 linguri lafiecareceaşcă; se infuzează 10 minute.
| Vulturica • Coacăze negre 25 grame
Diuretic excelent şi dezinfectant al căilor urinare. Orthosiphon 25 grame
• Tinctură-mamă: de 3 ori câte 50 de picături pe zi. • Cozi de cireşe 50 grame
Pir 30 grame
| Pipirigul Scaiul dracului 20 grame
Diuretic şi remineralizant. Nu este întotdeauna bine 1-2 linguri la fiecare ceaşcă; se fierbe 2 minute şi se
suportat de către persoanele predispuse la demineralizarea infuzează 10 minute.
prin aciditate. • Soc 40 grame
• Infuzie: 1-2 linguriţe la fiecare ceaşcă. Lemn-dulce 20 grame
• Comprimate: de 3 ori câte 1-2 comprimate pe zi. Mătase de porumb 20 grame

! 96 97 I
 Alţi drenanţi naturali | Cataplasmele
Argila şi varza sub formă de cataplasme aplicate pe
| Cura de apă Pgriunea rinichilor curăţă filtrul renal şi favorizează funcţia
f

Apa băută în cantitate mare are efect diuretic, căci renală. h(

-:
obligă rinichii să lucreze. Corpul respinge efectiv lichidul în legătură cu maniera de aplicare, a se vedea capitolele
care depăşeşte nevoile sale la aproximativ o jumătate de oră despre cataplasmele de argilă şi de frunze de varză.
după ingestie. Odată cu apa, se duc şi toxinele. Bazându-se
| Masajul zonelor reflexogene plantare
pe acest fapt, cura de apă constă în a bea de-a lungul zilei o
cantitate mai mare de apă decât îi trebuie corpului. Se A se vedea anexa 2.
creează astfel un puternic curent de eliminare.
Se procedează în felul următor:
• După prima micţiune de dimineaţă, se consumă sufi­
cientă apă pentru a obţine repede o nouă micţiune.
• Imediat după aceasta, se bea din nou o cantitate de
apă echivalentă, pentru a reface excedentul de lichide din
corp şi pentru a-l obliga să redeclanşeze o diureză compen­
satoare. Această metodă se aplică de-a lungul întregii zile.
Dozând cantitatea de lichid băută la fiecare priză (crescând-o
sau micşorând-o), se poate regla frecvenţa micţiunilor pentru
a fi compatibilă cu activităţile cotidiene.
(Pentru mai multe detalii, a se vedea cartea aceluiaşi
autor: Apa, sursă vitală de sănătate, Ed. Jouvence, 2002).

1 Curele de apă minerală

Numeroase ape minerale vândute în comerţ ca băuturi
de masă stimulează activitatea rinichilor. Consumându-se cu
regularitate 1,5 până la 2 litri pe zi, timp de câteva săp­
tămâni, este favorizată eliminarea toxinelor pe cale renală.
Efectul diuretic al unei ape minerale nu este în general
acelaşi pentru toate: unele persoane reacţionează mai bine la
o apă decât la alta. Trebuie uneori testate mai multe ape pen­
tru a o descoperi pe cea mai eficientă.

j 98
 *| ^ Emonctoriul Dermul
I 3 cutanat
în derm se află glandele sudoripare care prezintă interes
Pielea este un organ de protecţie; are funcţii de ter- pentru drenaj. Glandele sebacee aparţin epidermului. Dar
moreglare, precum şi de secreţie şi excreţie; are şi rol senzo­ pentru simplificare, le vom trata tot în capitolul referitor Ia
rial. Vorbind despre piele, distingem (fig. 7): derm.
• hipodermul
• dermul
| Glandele sudoripare
• epidermul
Aceste glande sunt organe excretoare şi sunt construite
pe acelaşi model cu nefronii din rinichi. Glandele sudoripare
Hipodermul pot fi chiar comparate cu nişte nefroni diseminaţi la nivelul
pielii. Ele filtrează sângele şi expulzează deşeurile solubile
Este stratul cel mai profund al pielii. Este un ţesut cu prin porii pielii. Printre altele, transpiraţia conţine apă,
ochiuri largi, constituit în principal din celule adipoase, în
clorura de sodiu, deşeuri azotate (uree, acid uric). In prac­
care sunt stocate rezervele de grăsime. Când organismul - şi
tică, transpiraţia poate fi comparată cu urina diluată. In
mai ales pielea - nu mai reuşeşte să elimine deşeurile, el
caută să le „scoată din joc" stocându-le în ţesuturi de mai unele cazuri de boală, transpiraţia este mai încărcată cu
mică importanţă. Unul din aceste ţesuturi este hipodermul. deşeuri decât urina.
Această acumulare de grăsimi şi de toxine în fluidele orga­ Transpiraţia nu este doar un mijloc de eliminare a
nice ale hipodermului se numeşte celulita. deşeurilor, ea contribuie şi la echilibrul termic şi ajută la
menţinerea unei temperaturi constante a corpului. Evapo­
© Epiderm
© Derm rarea transpiraţiei lipseşte corpul de caloriile necesare trans­
® Hipoderm
formării lichidului în vapori.
Eliminarea zilnică de transpiraţie ajunge la circa 8 deci-
litri, faţă de 1,5 litri de urină. Totuşi, în timpul unui acces
febril, pielea poate elimina cu uşurinţă 2 până la 3 litri de
transpiraţie.

Semne ale unei bune şi ale unei p r o a s t e funcţionări

a glandelor sudoripare

Glande sudoripare
O piele ale cărei glande sudoripare funcţionează bine
Glande sebacee
devine umedă şi transpiră atunci când este cald sau în timpul
Fig. 7 unui efort fizic.
100
101
 iVt'Hoiinclc care nu transpiră niciodată sau o fac doar în
Kttue bine delimitate, de pildă la subsuoară, au o piele
„închisă" sau „moartă". „Emonctoriul lor sudoripar" este
înfundat de către deşeuri: eliminarea se face defectuos.
în mod normal, transpiraţia nu are un miros dezagreabil;
dar cu cât transpiraţia este mai încărcată cu deşeuri, cu atât
mirosul său este mai pătrunzător. Nu este în sine un semn
rău, pentru că deşeurile sunt eliminate. Totuşi, acest lucru
înseamnă că echilibrul dintre producerea şi eliminarea de
toxine este distrus.
Când eliminarea toxinelor depăşeşte capacitatea glande­
lor sudoripare şi acestea se înfundă şi se irită, pot apărea
diverse probleme cutanate: papule roşii cu suprafaţa dură şi
care nu au conţinut lichidian, tot felul de eczeme, dar în spe­
cial urticarii, mâncărimi etc.
| Glandele s e b a c e e
Glandele sebacee sunt situate la rădăcina părului şi sunt
în număr de 300 000. Ele secretă printre altele un amestec
de corpi graşi şi de materii proteice provenind din resturile
de celule secretoare. Această secreţie grasă se numeşte
sebum.
Semne ale unei bune şi ale unei proaste funcţionări
a glandelor s e b a c e e
Rolul sebumului este acela de a lubrifia pielea, pentru a
o face suplă. Când secreţiile sunt insuficiente, pielea devine
uscată şi se crapă. Când secreţiile sunt prea abundente,
pielea devine grasă. Mătreaţa este constituită din aglomerări
de celule moarte, lipite între ele prin sebum. Când canalul
excretor al glandei sebacee se înfundă, apare punctul negru;
când se înfundă şi se inflamează, apar acneea sau furunculii.
| 102
Coşurile „cu cap alb" sunt şi ele datorate unei proaste
funcţionări a glandelor sebacee, la fel ca eczemele care
supurează,
Epidermul
Este stratul superficial al pielii. La baza lui se găseşte
stratul bazai ondulat care acoperă corpul asemenea unei teci;
este dotat cu proprietăţi surprinzătoare, întrucât este capabil
să digere şi să transforme o parte din deşeuri în substanţe
utile.
Deşeurile care nu pot fi transformate de către stratul
bazai ondulat sunt eliminate în afara corpului prin stratul
cornos. Celulele care urcă spre suprafaţa stratului cornos mor
şi se desprind, şi procesul se repetă (descuamare sau
exfoliere). Acest fenomen de descuamare este cu precădere
vizibil la nivelul pielii păroase (mătreaţa).
Semne ale unei bune şi ale unei proaste funcţionări
a epidermului
Când epidermul funcţionează prost, celulele moarte
rămân sub suprafaţa pielii. Pielea se îngroaşă, se indurează sau
se sclerozează. Apar excrescenţe, veruci, bătături la picioare,
pete senile, psoriasis şi diferite forme de scleroză cutanată.
Pe lângă rolul său de emonctoriu, pielea are trei funcţii
importante care trebuie cunoscute:
Pielea este un organ vascular
Reţeaua capilară de la nivelul pielii este extrem de dez­
voltată: poate conţine o cincime din cantitatea totală de sânge.
103 |
 Această importantă reţea capilară joacă un rol funda­
mental în termoreglare. Când organismul produce sau acu­
mulează prea multă căldură, capilarele cutanate se dilată şi se
umplu de sânge pentru a înlesni eliminarea de căldură în
exterior.
Dimpotrivă, dacă organismul vrea să se protejeze de frig,
într-o primă fază reţeaua sa capilară se goleşte de conţinut
prin vasoconstricţie: sângele este deci refulat spre centru,
departe de sursa de frig. Intr-o fază ulterioară, capilarele
sangvine sunt din nou umplute cu sânge, schimburile şi
arderile sunt puternic intensificate la nivelul pielii pentru a
produce căldură şi a menţine o temperatură normală.
De fiecare dată când se intensifică circulaţia sângelui la
nivelul pielii, toate glandele de la acest nivel sunt stimulate.
Tehnicile hidroterapeutice calde şi reci sunt eficiente în faci­
litarea eliminărilor prin intermediul pielii tocmai datorită
faptului că glandele profită de acest sistem de apărare prin
creşterea irigării cutanate.
Pielea este un organ nervos
Pielea conţine foarte multe filete nervoase senzitive şi
senzoriale. Este o adevărată teacă nervoasă care intră în
vibraţie la cea mai mică influenţă exterioară: senzaţie de cald
sau de frig, de presiune, de atingere etc.
Ca răspuns la aceste stimulări exterioare, pielea reacţio­
nează activând sau inhibând metabolismele, adică circulaţia,
arderile, schimburile şi eliminările.
Solicitarea senzitivă şi senzorială a pielii are deci o influ­
enţă şi asupra eliminărilor, după cum se poate constata în
cazul folosirii unor tehnici de tipul frecţiilor (în special a ce­
lor cu mănuşi din păr de cal), a curelor de aer şi de soare etc.

Pielea este un organ contracţii

Este dotată cu trei tipuri diferite de muşchi: fibre muscu­

lare netede, izolate în ţesutul cutanat şi care dau pielii toni-
citate şi elasticitate; muşchii pereţilor vasculari, care permit
varierea diametrului vaselor sangvine; muşchii erectori ai fi­
rului de păr care, contractându-se, ridică firul de păr (pielea
de găină) şi provoacă căldură (frison).
Toţi aceşti muşchi sunt foarte mici, dar numărul lor este
atât de mare încât, pentru a se contracta, ard o cantitate
importantă de substanţe energetice şi toxine; deşeurile sunt
astfel degradate în particule mai mici, deci mai uşor de elimi­
nat. In plus, contracţia tuturor acestor fibre musculare deter­
mină importante mişcări ale masei sangvine, cu consecinţe
pozitive la nivelul eliminărilor.
105
| 104
 Drenanţii Exerciţiul fizic
cutanaţi
Producţia de căldură a organismului este mult mai mare
în timpul unei activităţi fizice. Fiecare contracţie musculară
Drenanţii cutanaţi permit provocarea unor eliminări
antrenează arderea de substanţe energetice care degajă un
puternice prin transpiraţie. Reeducarea pielii „închise" cere
anumit număr de calorii. Cu cât exerciţiul este mai intens şi
uneori destul de mult timp, dar merită încercată. în timpul
mai susţinut, cu atât cantitatea de căldură produsă este mai
febrei, oare forţa vitală nu utilizează transpiraţia pentru a
• însemnată.
curăţa organismul de un preaplin de toxine?
Aşa cum am văzut, pielea este un regulator termic. Tran­
spiraţia eliminată în timpul exerciţiului este mult mai abun­
Frecţia uscată dentă şi mai încărcată de toxine decât de obicei, căci
activităţile fizice stimulează puternic metabolismele şi schim­
Frecţia este unul din cele mai bune procedee de reedu­ burile.
care a pielii. Cu ajutorul unei mănuşi din păr de cal, a unei Tipul de activitate fizică ales nu contează prea mult,
perii pentru frecţie sau a unui material textil rugos, se freacă totul este să provoace o transpiraţie abundentă. De la individ
pielea de pe toată suprafaţa corpului. Şedinţa se face la individ, poate fi vorba despre un sport (marş, tenis...) sau
dimineaţa, imediat după trezire şi durează mai multe minute. o activitate de agrement (drumeţie pe munte, mers pe jos,
Forţa cu care se frecţionează depinde de obişnuinţă şi de sen­ grădinărit...). Se transpiră mai repede dacă activitatea are
sibilitatea pielii. loc la soare. O altă metodă pentru a reţine căldura cât mai
Din motive evidente, primele şedinţe sunt în general mult posibil la nivelul corpului este folosirea unei
scurte şi frecţiile uşoare. Cu timpul, şedinţele se lungesc şi îmbrăcăminţi călduroase, pulovere, colanţi, trening, imper­
frecţionarea devine mai energică. Cei care nu şi-au făcut meabile etc.
niciodată o frecţie nu pot ştii ce sentiment plăcut provoacă Din momentul în care începe transpiraţia, exerciţiul fizic
aceasta. Frecţia va fi continuat o perioadă mai lungă sau mai scurtă, în
• excită filetele nervoase senzitive şi prin aceasta, funcţie de rezistenţa individuală, pentru a favoriza o bună
metabolismele cutanate. Accelerarea funcţiilor cutanate este eliminare cutanată.
vizibilă în special la nivelul circulaţiei. Pielea devine repede Este neapărată nevoie de un duş după ce s-a transpirat,
roşie;
pentru a curăţa pielea de deşeurile eliminate.
• ajută la descuamarea celulelor moarte. în timpul unei Baia caldă
frecţii viguroase, poate fi cu uşurinţă constatată pierderea
resturilor celulare dacă frecţia se face stând în picioare pe o
Baia caldă, numită şi baia hipertermică, este un mijloc
cârpă de culoare închisă.
minunat şi foarte eficient pentru stimularea pielii şi provocarea

I 106
107 J
 ULIEL F Î I U Î F I P I H I H L abundente. Făcând parte din metodele de
tltfisincriiHliirc, baia hipertermică este tratată în detaliu la capi­
tolul 28 (baia hipertermică).
Sauna
Sauna este o baie de aer cald. Sauna se face într-o cabină
construită din lemn şi prevăzută cu un dispozitiv care
încălzeşte încăperea şi cu gradene care urcă până la tavan,
întrucât căldura urcă, gradenele superioare permit o baie la
temperaturi foarte ridicate, de 90 de grade şi mai mult. La
nivelul gradenelor inferioare temperatura este de aproxima­
tiv 60 de grade.
Galeţii dispuşi pe sursa de încălzire înmagazinează căl­
dură. Stropindu-i cu apă, se umidifică aerul, ceea ce
accentuează efectele saunei, dar face căldura mai greu de
suportat.
Binefacerile saunei rezultă din forţa de eliminare a to­
xinelor prin transpiraţia provocată de contactul corpului cu
aerul cald.
In general sauna este practicată în următorul fel:
• Se începe întotdeauna cu un duş, pentru a se curăţa.
Apoi persoana intră în cabină şi se instalează pe gradenul
dorit timp de aproximativ 10 minute. în general, aceste 10
minute sunt suficiente pentru a declanşa sudoraţia.
• Se iese din cabină şi în funcţie de rezistenţa indivi­
duală, se face un duş călduţ sau rece ori se face o imersie
într-un bazin cu apă rece. Contactul cu apa rece trebuie să
fie scurt. Are ca scop crearea unui şoc termic.
• Persoana se odihneşte un moment, întinsă pe un
şezlong, interval care permite organismului să-şi regăsească
echilibrul şi inimii să-şi reiaritmulobişnuit.
• In funcţie de vitalitatea şi rezistenţa individuală,
această serie de trei paşi va fi repetată de una sau două ori.
| 108
Ce se întâmplă în organism în timpul sesiunii de saună?
în timp ce organismul este în contact cu căldura, vasele
80 dilată, sângele urcă la suprafaţă, porii se deschid şi elimină
transpiraţia încărcată în toxine. De fapt, organismul îşi des­
chide porţile pentru a evita acumularea de prea multă căldură.
Contactul cu apa rece obligă organismul să reacţioneze
exact invers: porii se închid, vasele se contractă şi sângele
este împins în profunzime.
Binefacerilor transpiraţiei provocate de aerul cald li se
adaugă cele ale unei intensificări a schimburilor metabolice,
datorate apei reci.
Baia de vapori
Baia arabă de vapori, hammamul, se bazează pe aceleaşi
principii ca sauna, cu singura diferenţă că temperatura este
mai puţin ridicată şi că durata băii este mai lungă. Este dese­
ori urmată de un masaj.
Baia de aer cald la domiciliu
Există un sistem foarte simplu şi uşor de realizat cu un
minim de material şi care poate fi repede pus în funcţiune.
Este un procedeu care se folosea în trecut. Este însă bine de
cunoscut pentru cazuri de urgenţă şi în absenţa unor
mijloace mai sofisticate.
Singurul lucru necesar este o pătură mare în care se face
un orificiu suficient de mare pentru a putea fi îmbrăcată
peste cap. îmbrăcată cu această pătură, persoana se aşază pe
un taburet sub care se află o cratiţă cu apă clocotită. Tot cor­
pul, exceptând capul, se află sub cuvertură şi în contact cu
aerul cald şi umed pe care-l degajă apa din cratiţă.
109
 Prin acest procedeu simplu, se obţine repede o căldură
suficientă pentru a provoca transpiraţia. înainte ca apa să se
răcească, ea este înlocuită cu altă cratiţă cu apă clocotită,
Şedinţa durează atâta timp cât este necesar pentru a provoca
o bună transpiraţie. Capul rămânând în atmosfera ambiantă,
căldura este mai bine suportată decât într-o saună.
Dacă nu vrem să facem un orificiu în pătură, putem la
fel de bine să ne învelim complet în ea şi să stăm în patru labe
deasupra cratiţei cu apă clocotită, având grijă să nu ne opărim.
In comerţ se găsesc acum cabine construite în acest scop
din lemn sau din materiale sintetice neinflamabile. Sursa de
căldură provine de la un mic generator de aer cald, care este
bine izolat şi care poate fi plasat direct sub taburet.
împachetările calde
în lipsa altor mijloace, se poate recurge şi la una din
metodele de împachetare aşa cum se practicau ele altădată.
Aceste împachetări pot fi uscate sau umede, reci sau calde,
locale sau generalizate. Să luăm ca exemplu „maioul pentru
bust". Aportul de căldură se face printr-un material textil
îmbibat în apă foarte caldă, care este aplicat direct pe piele,
învelind trunchiul. Pentru a evita pierderea de căldurii,
materialul textil ud este acoperit de altul, uscat, şi de 0
cuvertură. Persoana se întinde pe pat, acoperită de pături gl
de pilote. Şedinţa durează atât cât este necesar pentru
obţinerea unei bune transpiraţii.
Baia de soare
Expunerea pielii la razele solare antrenează repede o
acumulare de căldură în organism, care va determina o
transpiraţie binefăcătoare.
I 110
Această acumulare de căldură poate fi înlesnită stând
într-un loc ferit sau desfăşurând o activitate fizică. în acest
din urmă caz, la căldura solară se adaugă şi căldura produsă
de activitatea musculară.
O altă variantă este de a face o baie de soare îmbrăcat în
haine negre sau acoperit cu un material textil de culoare
închisă. Negrul, spre deosebire de alb, nu reflectă razele
solare, ci le absoarbe. Temperatura corpului creşte atunci
repede şi transpiraţia nu întârzie să apară.
Capul trebuie întotdeauna acoperit pentru a evita con­
gestia. Baia de soare nu trebuie să dureze niciodată prea
mult, căci oboseşte repede organismul. La sfârşit trebuie
făcut un duş răcoritor.
Masajul prin frământare
Masajul prin frământare este mai mult un procedeu
complementar decât o metodă de drenaj în sine. Acest tip de
masaj este frecvent folosit în băile arabe de vapori (ham-
mam), dar poate fi aplicat după orice procedeu de sudaţie.
Masajul prin frământare curăţă în profunzime porii pielii,
deschişi în prealabil de către transpiraţie. Constă în separarea
pielii de straturile profunde pentru a forma un pliu. Acest
pliu este apoi răsucit înspre înainte, între police şi arătător.
Prin presiunea exercitată asupra pliurilor sunt eliminate
deşeurile din pori.
Fructele şi legumele
Fructele şi legumele nu au propriu-zis acţiune sudorifică, dar
menţionăm câteva care au o acţiune benefică la nivelul pielii:
• Migdalele, căpşunile, fragii, portocala, nucile, lămâia;
• Anghinarea, prazul, sfecla, castravetele, morcovii,
,,i |
 ţelina, hasmaţuchi, cresonul, varza, salsifisul, ridichile, I Panseluţă sălbatică
păpădia. Această plantă este un depurator general foarte bun, efi­
cient în special în boli ale pielii.
Plantele medicinale • Infuzie: 60 de grame de flori la fiecare litru de apă; se
infuzează 10 minute.
Plantele sudorifice provoacă şi ajută sudoraţia, cu atât
• Comprimate: de 3 ori câte 1-2 comprimate pe zi.
mai mult dacă ceaiul preparat din ele este băut cald.
• Tinctură-mamă: de 3 ori câte 50 de picături.
Eliminarea toxinelor se face evident mai uşor dacă
plantele sudorifice sunt utilizate în acelaşi timp cu una din
tehnicile de transpiraţie. In acest caz, se va bea o ceaşcă | Soc
mare de infuzie foarte caldă cu puţin timp înainte de Florile de soc sunt diuretice şi dau o băutură foarte plă­
sesiunea de transpiraţie şi încă o cană după.
cută.

| Brusture
• Infuzie: o lingură de flori la fiecare ceaşcă; se
Această plantă sudorifică este şi diuretică, coleretică şi infuzează 10 minute.
laxativă. Este deseori recomandată în boli ale pielii.
• Decoct: 40 de grame de rădăcini la un litru de apă; se | Infuzii a m e s t e c a t e
fierbe 10 minute. • Tei 50 grame
• Comprimate: de 3 ori câte 1-2 comprimate pe zi.
Flori de soc 60 grame
• Tmctură-mamd: de 3 ori câte 40 de picături.
Limba-mielului 40 grame
| Umba-mielului 1-2 linguri lafiecareceaşcă; se infuzează 10 minute.
Plantă bine cunoscută pentru proprietăţile ei sudorifice • Roiniţă 10 grame
şi diuretice. Violetă 10 grame
• Suc: de 3 ori câte 2 linguriţe.
• Creţuşcă 40 grame
• Infuzie: o lingură de flori la fiecare ceaşcă; se
infuzează 10 minute. Flori de porumbar 20 grame
Muşeţel 30 grame
| Muşeţel 1-2 linguri lafiecareceaşcă; se infuzează 10 minute.
Plantă cu proprietăţi multiple. • Panseluţă sălbatică 30 grame
• Infuzie: 5-10 flori la fiecare ceaşcă; se infuzează
Ciuboţica cucului 20 grame
10 minute.
• Suc: de 3 ori câte 2 linguriţe.

| 112 113 |
 * | jJEmonctoriuI
I 3 pulmonar
A e r u l care pătrunde p r i n n ă r i este dirijat spre profunzi­

mile pulmonare prin diferite conducte al căror diametru

s c a d e p r o g r e s i v şi c a r e se r a m i f i c ă d i n c e î n c e m a i m u l t , ase­

meni ramurilor unui copac (fig. 8 ) . L a r i n g e l e , t r a h e e a , bron­

hiile, bronşiolele şi c a n a l e l e alveolare se succedă pentru a

aduce aerul în contact cu mucoasa alveolară unde va avea

loc eliberarea oxigenului î n sânge.

A l v e o l e l e sau sacii alveolari sunt p u n g u ţ e m i n u s c u l e gru­

pate în ciorchini la extremitatea canalelor alveolare. O x i ­

genul conţinut în alveole trece cu uşurinţă în sânge, pentru

că o parte a peretelui alveolei este î n acelaşi t i m p peretele

capilarului sangvin. Prin acest perete c o m u n , oxigenul care

părăseşte alveola p ă t r u n d e direct î n sânge.

D r u m u l urmat de deşeurile eliberate de plămâni este

acelaşi c u cel descris î n cazul o x i g e n u l u i , d a r î n sens invers.

Deşeurile eliminate de către căile respiratorii sunt trans­

portate sub formă lichidă în sânge. Ele sunt apoi transfor­

mate î n gaz c â n d ajung în alveole. Sub această formă, sunt

uşor de eliminat în afara corpului o d a t ă c u aerul expirat. In

t i m p u l expirului, gazul, î n principal cel carbonic, este împins

prin toată reţeaua de conducte ale sistemului respirator -

bronşiole, bronhii etc. - p â n ă la exterior.

Căile respiratorii sunt înainte de toate o cale d e ieşire a

deşeurilor gazoase. D a r e l e p o t e l i m i n a şi d e ş e u r i s o l i d e care,

aduse de aerul inspirat, au pătruns în interior. Este vorba

despre diferite tipuri de praf: praf menajer sau praf datorat

poluării, polen etc.

Căile respiratorii sunt echipate pentru a se p r o t e j a şi a

elimina acest tip de deşeu. Cilii vibratili reţin acest praf şi

p r i n mişcările lor îl c o n d u c spre ieşire. A c e s t l u c r u se poate

115
constata uşor la sfârşitul unei zile petrecute într-un mare
oraş: suflându-ne nasul, umplem batista de praf negru.
In ciuda poluării actuale, deşeurile care pătrund în acest
mod în căile respiratorii nu reprezintă decât o cantitate mi­
nimă. Grosul deşeurilor solide pe care le eliminăm prin
plămâni provine din poluarea internă a mediului nostru
umoral.
Aşa cum am văzut, când emonctoriile principale (ficat,
intestin, rinichi) nu mai reuşesc să epureze sângele, organis­
mul încearcă să elimine deşeurile pe alte căi. Căile respira­
torii pot fi astfel utilizate în chip de „ieşire de urgenţă". în
mod normal, deşeurile solide nu pot traversa pereţii alve­
olelor. Dar când mucoasa alveolară este afectată de către
toxinele transportate de sânge, după ceva timp ea devine
poroasă şi lasă să pătrundă deşeurile solide în plămâni. Aces­
tea vor fi eliminate în acelaşi fel cu gazul carbonic, cu deose­
birea că drumul lor este mai anevoios prin ramificaţiile
„arborelui bronşic".
Aceste deşeuri, acumulându-se în căile respiratorii până
în sinusuri, jenează respiraţia, deteriorează mucoasa şi sunt
responsabile de bolile respiratorii. Consecinţa acestei încăr­
cări, chiar dacă apare ulterior, va fi deschiderea porţii de
intrare pentru instalarea, dezvoltarea şi proliferarea micro­
bilor! „Microbul un înseamnă nimic, terenul e totul!"
Sputa pe care o expectorăm nu e constituită doar din
deşeuri provenind de la microbi şi activitatea lor, aşa cum se
crede de obicei. Ea provine înainte de toate din deşeurile
unei alimentaţii neadaptate - cantitativ şi calitativ - capa­
cităţilor noastre digestive şi eliminatoare.
Când deşeurile obstrucţionează prea mult căile respira­
torii, sunt eliminate prin tuse. Tuşea şi expectoraţia sunt
reacţii de apărare.
116
Mecanismul tusei este următorul: ea debutează printr-un
inspir profund care se termină cu închiderea glotei. Acest
inspir este urmat de un efort violent destinat expirării aeru­
lui. Glota fiind închisă, presiunea aerului creşte în plămâni
până în momentul când glota este obligată să se deschidă.
Aerul ţâşneşte atunci brusc, antrenând cu el, prin aspiraţie,
deşeurile care jenau.
Semne ale unei bune
şi ale unei p r o a s t e funcţionări
Când căile respiratorii funcţionează bine, nările sunt
degajate şi respiraţia este liberă şi se desfăşoară cu uşurinţă.
Nevoia de a sufla nasul nu se manifestă decât rareori şi în
special atunci când trebuie eliminat praful care pătrunde în
interior odată cu aerul inspirat.
Când căile respiratorii funcţionează prost şi au devenit o
poartă de ieşire pentru deşeurile solide, nasul este înfundat,
curge, aerul pătrunde greu şi trebuie să ne suflăm nasul în
mod constant pentru a degaja căile respiratorii superioare.
Simplul fapt de a ne apleca înainte, cu capul în jos, antre­
nează o scurgere nazală. Gura trebuie uneori să stea deschisă
pentru a permite respiraţia. Apare şi tuşea, întâi izolată, apoi
din ce în ce mai frecventă şi mai violentă.
Chiar şi cele mai discrete semne de înfundare pot fi
observate în timpul unui marş. Mişcările mai ample ale cutiei
toracice provocate de gâfâială antrenează expulzarea
deşeurilor.
117
 *ţIODr
en
pumanţi
l onari
Expectoraţia voluntară
Pentru a goli plămânii, putem încerca să tuşim în mod
voluntar, copiind astfel procedeul folosit de organism.
Instinctiv, toată lumea foloseşte acest procedeu. Dar cum să
expectorăm?
Scuipatul brusc, violent, impune plămânilor un puternic
efort şi un şoc care va fragiliza mucoasa. Este mai bine să
împingem treptat sputa în arborele bronşic, tuşind uşor şi în
chinte. Impulsul de tuse uşoară este dat de către diafra<*m şi
de partea inferioară a cutiei toracice.
Efectele acestei metode pot fi ameliorate utilizând plante
medicinale care fluidifică secreţiile (a se vedea mai departe).
Inversarea poziţiei corpului
Prin forţa greutăţii, poziţia verticală antrenează o acu­
mulare de secreţii la baza plămânilor. în timpul somnului,
poziţia orizontală permite deşeurilor să părăsească baza
plămânilor şi să se repartizeze pe toată lungimea lor. Cilii
vibratili ajută această repartizare, conducând deşeurile spre
ieşire.
Profitând de faptul că secreţiile se găsesc la poarta de
ieşire, putem favoriza eliminarea lor adoptând pentru câteva
minute o poziţie verticală inversată, adică stând cu capul în
jos. Această poziţie permite secreţiilor să alunece spre poarta
de ieşire.
La trezire, în funcţie de agilitatea persoanei în cauză, se
poate recurge la una din următoarele variante:
j
118
• stând întins pe pat, se apleacă capul şi toracele în
afara patului până când capul atinge podeaua;
• se adoptă aceeaşi poziţie, dar stând pe o masă;
• se stă culcat, cu capul în jos, pe un plan foarte încli­
nat, de pildă o scândură sau o scară;
• se suspendă corpul de o bară, cu capul în jos;
• se execută lumânarea.
Metoda poziţiei inversate este foarte simplă şi în unele
cazuri, această poziţie permite chiar eliminarea unor mari
cantităţi de secreţii.
Gâfâiala
în timpul gâfâielii, mişcarea puternică de du-te-vino •<
aerului de-a lungul căilor respiratorii determină eliminarea
deşeurilor în exterior: bronhiile şi bronşiolele se dilată şi se
contractă în ritmul respiraţiei şi ajută astfel la dezlipirea
mucozităţilor. Tuşind şi curăţându-ne gâtul, reuşim să eli­
minăm cantităţi mari de deşeuri.
Pentru persoanele pline de vitalitate, care nu sunt bol­
nave, gâfâiala poate fi obţinută prin marş, mers pe bicicletă
în ritm susţinut, o şedinţă de gimnastică etc.
Pentru ceilalţi, există o metodă foarte simplă. Singurul
material necesar este o sticlă goală de un litru şi un tub de
cauciuc lung de 80 de centimetri şi cu un diametru interior
de 0,5 centimetri. Se umple o treime din sticlă cu apă şi se
introduce tubul în sticlă până atinge fundul.
Metoda constă în efectuarea unor expirări profunde
suflând în tub. Diametrul mic al tubului şi apa opun rezis­
tenţă aerului expirat.
Pentru a învinge această rezistenţă, suntem obligaţi să
creăm un flux puternic de aer, care va antrena deşeurile cu el.
După expir, ne recăpătăm suflul şi începem iar. Putem astfel,
119
de-a lungul unei zile, să facem trei serii de câte 5, 10, 15 sau
20 de expiruri, îh funcţie de antrenament.
Această metodă are şi avantajul de a reeduca sistemul
respirator şi de a favoriza circulaţia sângelui. Nu există con­
traindicaţii, cu condiţia să se acţioneze progresiv şi fără a
forţa.
Plantele medicinale
Plantele medicinale active la nivelul căilor respiratorii
acţionează:
• fluidificând secreţiile bronşice;
• dilatând alveolele;
• provocând eliminarea deşeurilor.
Se spune despre aceste plante că sunt:
• expectorante când provoacă eliminarea secreţiilor;
• antitusive când facilitează expectoraţia şi potolesc
tuşea;
• balsamice când calmează mucoasa respiratorie iritata
de deşeuri şi de tuse;
• fluidifiante când fluidifică deşeurile pentru a le face
mai uşor de expectorat.
Aceste plante pot fi luate:
• pe cale internă (infuzie, picături...), principiile active
sunt transportate până la căile respiratorii de către circulaţia
sangvină;
• pe cale externă (inhalaţii), principiile active sunt
puse în contact cu mucoasa pulmonară, pătrunzând direct în
căile respiratorii.
| Inhalaţia
Constă în inspirarea profundă a vaporilor emanaţi de un
preparat apos pe bază de plante. O jumătate de litru de
I 120
infuzie caldă este turnată într-un borcan mare, deasupra
căruia ne aplecăm capul pentru a capta vaporii curativi ai
preparaţiei.
Eficienţa inhalaţiei este crescută dacă se acoperă capul şi
borcanul cu un prosop. Se pot folosi şi inhalatori din comerţ.
In locul infuziei se pot turna zece picături de uleiuri
esenţiale într-un castron cu apă clocotită. Uleiurile esenţiale,
fiind foarte volatile, sunt des folosite pentru a acţiona la
nivelul căilor respiratorii.
Un procedeu foarte simplu de inhalare constă în a inspi­
ra profund câteva picături de ulei esenţial.
Există şi aparate care difuzează uleiurile esenţiale sub
formă de picături atât de fine încât rămân suspendate în aer.
Ele sunt astfel absorbite odată cu aerul pe care îl inspirăm.
| Eucaliptul
Fiind folosit în mod obişnuit pentru căile respiratorii,
eucaliptul este balsamic, antitusiv, fluidifiant şi antiseptic.
• Infuzie: 3 sau 4 frunze la fiecare ceaşcă; se infuzează
15 minute.
• Comprimate-, de 3 ori pe zi câte 1-2 comprimate.
• Viei esenţial: de 3 ori pe zi câte 3-5 picături.
• Inhalaţie: 2 linguri de frunze în infuzie la o jumătate
de litru de apă; 10-15 picături de ulei esenţial într-un cas­
tron cu apă clocotită.
| Oregano
Sedativ antispasmodic (tuse), expectoram şi fluidifiant,
oregano este activ mai ales la nivelul gâtului.
• Infuzie: 1-2 linguriţe la fiecare ceaşcă; se infuzează 10
minute.
• Ulei esenţial: foarte puternic şi fierbinte. Nu trebuie
înghiţit decât foarte diluat şi nu se foloseşte pentru frecţie;
de 3 ori câte 1—2 picături bine diluate în miere.
121
 • Inhalare: 5-10 picături de ulei esenţial într-un cas­ | Cimbrişorul si cimbrul
tron cu apă clocotită. Aceste două plante sunt foarte apropiate şi au aceleaşi
proprietăţi: balsamice, expectorante puternice, antiseptice.
| Pinul sălbatic Sunt recomandate pentru toate răcelile.
Balsamic şi antiseptic. • Infuzie: 1-2 linguriţe la fiecare ceaşcă; se infuzează 10
• Infuzie: 20-50 de grame de muguri la 1 litru de apă; minute.
se infuzează 10 minute. • Ulei esenţial: foarte puternic şi fierbinte; de 3 ori pe zi
• Ulei esenţial: de 3 ori pe zi câte 3 picături. câte 2 picături, cu miere.
• Comprimate: (muguri de pin) de 3 ori pe zi câte 1-2 • Comprimate: de 3 ori pe zi câte 1-2 comprimate.
comprimate. • Inhalare: 5-10 picături de ulei esenţial într-un cas­
• Inhalare: 10-15 picături de ulei esenţial într-un cas­ tron cu apă clocotită.
tron cu apă clocotită.
| Podbalul
Expectorant şi antitusiv frecvent utilizat.
| Pătlagina
• Infuzie: 2 linguriţe la fiecare ceaşcă; se infuzează 10
Pătlagina este una din „buruienile" cel mai frecvent
minute.
întâlnite. Purifică şi fortifică căile respiratorii.
• Suc: de 3 ori pe zi câte 2 linguriţe.
• Infuzie: 1-2 linguri de frunze; se infuzează 10 minute.
• Suc: de 3 ori pe zi 2 sau mai multe linguriţe.
| Ceaiuri î n amestec
• Comprimate: de 3 ori pe zi câte 1-2 comprimate.
• Flori de nalbă 20 grame
Flori de nalbă mare 20 grame
| Amăreala (şopârliţa) Flori de parpian 20 grame
Fluidifiant bronşic, expectorant şi tonic respirator. Con­ Flori de podbal 20 grame
traindicat la persoanele cu tub digestiv sensibil. o linguriţă la fiecare ceaşcă; se infuzează 10 minute.
• Decoct: 100 de grame de rădăcini la 1 litru de apă; se • Flori de mac 20 grame
fierb 2 minute, apoi se infuzează 10 minute. Flori de violetă 20 grame
Flori de lumânare 20 grame
I Lemnul-dulce • Silnic 20 grame
Printre numeroasele sale proprietăţi, rădăcinile de lemn- Unguraş 20 grame
dulce sunt fluidifiante şi antitusive. Ele stimulează glandele Cimbrişor 20 grame
suprarenale şi sunt antiinflamatorii. 1-2 linguriţe Iafiecareceaşcă; se infuzează 10 minute.
• Decoct: 50 de grame de rădăcini la 1 litru de apă; se • Lemn-dulce 20 grame
fierb 10 minute; se lasă la macerat peste noapte. • Pătlagină 30 grame
• Comprimate: de 3 ori pe zi câte 1-2 comprimate. Podbal 30 grame

122 123
 1
Ace de pin 10 grame *Ţ Drenajul
1-2 linguriţe lafiecareceaşcă; se infuzează 10 minute.
i auricular
• Muşchi de munte 10 grame
Mierea-ursului 20 grame
Urechile nu sunt organe specializate în filtrarea şi eli­
minarea deşeurilor, aşa cum sunt ficatul şi rinichii. Totuşi,
Alţi drenanţi naturali există un procedeu atât de simplu şi de eficient pentru a
drena deşeurile care stagnează la nivelul urechilor, încât ni
I Masajul zonelor reflexe plantare s-a părut util să vorbim despre el.
A se consulta tabelul şi instrucţiunile din anexa 2. Procedeul ne-a parvenit de la indienii Hopi din America
de Nord şi se realizează cu ajutorul unor „lumânări" scobite,
numite şi „lumânări de ureche".

Anatomia urechii

Ceea ce numim ureche nu este decât partea aflată la

limita externă a sistemului auditiv. Deja conductul auditiv,
lung de 2,5 centimetri, care pătrunde spre interiorul capului,
ne face să presimţim că urechile înseamnă mai mult decât
pavilionul şi lobul vizibil la exterior. într-adevăr, partea
internă a sistemului auditiv este de departe cea mai impor­
tantă şi mai complexă. Ea adăposteşte nu numai organele
necesare pentru recepţionarea şi înregistrarea sunetelor
(aparatul auditiv), dar şi organele care permit să ne situăm şi
să ne orientăm în spaţiu (aparatul echilibrului).
Aceste două aparate sunt compuse dintr-un ansamblu
perfecţionat şi elaborat de organe şi dintr-o reţea complexă
de cavităţi şi de conducte. Totul este protejat faţă de exterior
de membrana timpanului care este extremitatea internă a
conductului auditiv.
Partea internă a urechii nu este însă un spaţiu închis.
Printr-un conduct - trompa lui Eustachio - ea comunică cu
partea din spate a foselor nazale, la nivelul rinofaringelui.

125
 Această cale de comunicare explică de ce unele tulburări sau
tifonului, impregnat şi r i g i d i z a t c u a j u t o r u l c e r i i d e a l b i n e la
infecţii la nivelul nasului sau al gâtului au repercusiuni la
care se adaugă plante medicinale zdrobite sau uleiuri
n i v e l u l u r e c h i l o r , c u m se î n t â m p l ă î n c a z u l o t i t e l o r , d e exem­
esenţiale.
p l u , şi v i c e v e r s a .
L u m â n a r e a este aşezată vertical pe intrarea î n conductul
C h i a r d a c ă e s t e i r i g a t ă d e v a s e s a n g v i n e şi l i m f a t i c e , ure­
auditiv al p a c i e n t u l u i care stă culcat pe o parte. Extremitatea
chea internă poate f i şi e a , a s e m e n i tuturor organelor, ţinta
liberă a l u m â n ă r i i este aprinsă. N e f i i n d p r e v ă z u t ă c u fitil, se
unei acumulări dăunătoare de deşeuri. Aceasta poate con­
aprind pereţii cilindrului şi încep să ardă. A t u n c i când
duce fie la infecţii (otite), fie la surditate prin scleroza
lumânarea devine prea scurtă şi f l a c ă r a se a p r o p i e de corp,
o r g a n e l o r a p a r a t u l u i auditiv, fie la t u l b u r ă r i d e e c h i l i b r u (ver­
trebuie îndepărtată. Dacă aplicarea se face corect, ceara
tij, bâzâituri...) prin sclerozarea organelor aparatului echili­
lumânării n u a r t r e b u i să c u r g ă , c i să se e v a p o r e , a ş a c u m se
brului. Sau, în general, la dureri de cap, migrene, sinuzite,
î n t â m p l ă la o l u m â n a r e obişnuită.
otalgii.

O acumulare a deşeurilor poate avea loc şi î n partea

Mod de acţiune
externă a urechii. Pereţii conductului auditiv sunt tapetaţi cu
Lumânările H o p i acţionează în mai multe moduri. Căl­
glande sebacee şi g l a n d e sudoripare specifice care secretă
d u r a p e c a r e o d e g a j ă p r i n c o m b u s t i e i r a d i a z ă î n c e t şi a g r e a b i l
c e r u m e n : „ c e a r a " d i n u r e c h i . A ş a c u m se î n t â m p l ă l a nivelul
până la baza l u m â n ă r i i şi i n t e n s i f i c ă schimburile celulare la
pielii, această secreţie, care este u n a d i n modalităţile corpu­
nivelul urechii.
lui de a e l i m i n a deşeurile, este m a i m u l t sau m a i p u ţ i n abun­
A e r u l cald care urcă în cilindrul lumânării provoacă un
dentă, în funcţie de persoană. Acumulându-se şi
„efect de sobă", adică u n c u r e n t de aspiraţie orientat î n sus,
întărindu-se, c e r u m e n u l formează u n dop, care este d e regulă
care are următoarele efecte benefice:
eliminat d u p ă injectarea cu o seringă a apei î n conduct.
• Ceara acumulată în conductul auditiv este aspirată

spre exterior. I n cazul p r e z e n ţ e i dopurilor, are loc acelaşi pro­

Lumânările p e n t r u urechi ale indienilor Hopi
ces. T r e b u i e însă m a i m u l t e ş e d i n ţ e p e n t r u a le e x t r a g e c o m ­

plet. Căldura, înmuind ceara, înlesneşte procesul de

Interesul pe care-l prezintă lumânările H o p i constă în
extracţie. Ceara e s t e a s p i r a t ă p â n ă l a b a z a c i l i n d r u l u i şi e s t e
faptul că acţionează n u n u m a i la nivelul c o n d u c t u l u i auditiv
deci perfect vizibilă la sfârşitul operaţiei.
pentru a-l debarasa de c e r u m e n u l a c u m u l a t sau de dopuri -
• Glandele sudoripare şi s e b a c e e s u n t s t i m u l a t e . D a c ă
c u m face seringa - , dar şi p e n t r u că stimulează circulaţia
sunt astupate, se g o l e s c şi-şi r e i a u activitatea de filtrare şi
sangvină şi limfatică la nivelul urechii interne şi în con­
eliminare.
s e c i n ţ ă , e l i m i n a r e a d e ş e u r i l o r c a r e se g ă s e s c l a a c e s t nivel.
• Circulaţia sangvină şi cea limfatică sunt activate
Aceste lumânări au formă cilindrică şi m ă s o a r ă aproxi­
p â n ă la urechea internă, p e r m i ţ â n d astfel o m a i b u n ă irigare
mativ 20 de centimetri - de unde numele de lumânare sco­
şi e p u r a r e a organelor aparatului acustic şi a l echilibrului.
bită - sunt confecţionate dintr-o ţesătură uşoară, de tipul
P e r s o a n a t r a t a t ă are senzaţia c l a r ă c ă îşi s i m t e c a p u l m a i uşor,

I 126
127
 m
sauaid d eă
sipgrea
aaj;t p
ea
rogreas
u
vd
i.e maibn ie, duree
rli de cap pot d miniua1Q sistemul

I O limfatic
Se r
tae
t
Aplicaţii
a z ă nîo
td
t eau na a
m bel ur
echi n
î cur
sul vena cD
oza esee
la
i
ăc ş ş eu
i el
r
i,
atress piee n
ttle
m r
ut uu a
lşiisa a uj
ngvn g
n e
iaelsau n
î e pem e o n c
caare o
t
lao,ir mm
ilaree gr fac timp e
ă,pao c a
cra
ee
l
a a
să
a
t.
ş
ne d
Idecdn
ie
ţ
ao.
zu n
I
l u nca
ez
i ue
l
r
i
c
u r
e a cu
s
ae
t
u, s
u
an
l t
m ne
ac
a
le
s
d
o
la
i
re
r crot
re
ni
c
ieş
,ed
şn
i
ee ţ
d f
n
ini d
e
ţ el ,n
li i
p a e
r
n
ui. o l c a e
l , o c d e mil n i e f t i tn t
uă o ri pe să
pă
t
m â
nă. Lum â n
e
ă
lr
i H opi s ef
a t
ci S
e s
g i
e
.t
ăm
s eA s cu
c e l
set m
ni
l
î cfaactipalireseseo fmrue n a
e zsă
c pp elc e â
n n ru
t dadeo f mr a
la m ilm
il fa­c
t
i e.
magan ziel specaizilae t.
capilarele

titiţaeC eise2o litre iazd en m

ic
lon ă
fn carepo crn ric u ă ld n
îen ia tero iilh
rud lee vase o
lrter-m
il ­
vasele

fs
ac le f mr ă î i
t u u nid l c i l n
i
mip len ttie, a
faru
c dp
ama
cieănru
p t
erm
seru
e
tu a
imd
lo e
fm
rxrtaa
eşd ee
ceu
uo
lalşrira
lrirvassăep
taversre
ăă
e
m ază
î
rsfaea p r
o
secăaus p
p ăea
t reţivo
ţensgutun
cua
l
mre
paliu
litr.-un
relo
lrmi
l fei şi
m im
l afaretc U n
i.,Cd e er u n n
d e ă
er
is e u n sn ig mi l
u r c ti
v a s m
ij
l f
a ct
i î d e
ganglion
c abi
l r
u m a
i
o r a elAcm
fm e stsm
iaifam
l ca nc
t
i ea.riC
aclalvc
trunchiurile
s
caep
e lalire
v m
arsăAcenamiilm ifac
îasatcric
tipeoa r
t n cton
uea lm a
u
dlfneiarte
ţinăsangv
zăee p
l enre
niăă a
utse
l t a
n v i e u l l v e n eol r
canalul toracic.
u b i u al re . n î
s a c
m idleşC faetc u,elri,au
ia jcn
palireelpen
ag ren
sru
a
pâ
î
ngv t
rn
-
u ănae
nie
u
tm
şae
ncoinu
iracap cfosireseră
t
ualiereş u
eleuo z
il
tâ m nrtan
iilr.fac d spc oara
tieândac
tle
e ta d
o iţc s e
a
nrie n
au g
ză
c
vnuăre
i . nutl
m îven p e
roa u nă
seăd es etifeind t e efcu ev
tso a
amc u
să,uu sietm d ug lv m il nlr fae c C
tinsc nîâcn ea rcuăş c sp a
l a
ţi
ăro­com­
p
p era ninscse z a cv
tia e
tac
ic tev e
ţ el
s aupen sie
t reeţtauaa eli s a ncd au n
p i
aleirădn i t v i
f
enos as d
ărcn - i
îşs isie poa e
tu
n
im
il G te fatc f
ia
ia.ngo t
i t
a
i t
e a r
u r c i a i a t m u l i
vg as eo lră
rm i l
ilcufac n i ticmi
l
eu .răa f
a
R tc
ioi
u s
lluo u
lm n t
roe d
ses ip
tşim u ş i n
î
uă ptilrau lrea g r
u
, da p u
rrga r
i
n îno d
tsd tme
eaua
- n uln g u
aEiarese l
elg ă ut ţre a l r
i a p o i u ul
.i
n iă g seh scn iaăln î. numărmae rn î regu inea gâtuu l,i a axe liolr şi n î cea
129
 Ganglionii limfatici sunt staţii de filtrare care folosesc la
apărarea împotriva procesului infecţios; ei constituie sediile
cele mai importante de producere a limfocitelor - globulele
albe. Când corpul este agresat, în timpul unei infecţii de
pildă, producţia de globule albe creşte repede şi proporţional
cu intensitatea agresiunii. Ganglionii cei mai apropiaţi de
locul în care se produce agresiunea sunt cei care reacţionează
primii. Ganglionii inflamaţi sunt tumefiaţi, calzi şi dureroşi la
apăsare.
Activitatea ganglionilor poate fi insuficientă, făcând ca
filtrarea, degradarea şi transportul deşeurilor să se facă defec­
tuos, în plus, dacă producţia de limfocite este insuficientă,
organismul se apără prost de agresiunile microbiene şi devine
prea receptiv la infecţii.
Printre organele producătoare de limfocite se găsesc, ală­
turi de ganglionii limfatici, şi splina, timusul, amigdalele şi
apendicele cecal.
Buna funcţionare a sistemului limfatic este deci primor­
dială, căci el nu participă doar la eliminarea deşeurilor, ci
joacă şi un rol cheie în apărarea organismului.
130
Drenajul
sistemului limfatic
Metodele de drenaj deja menţionate, care acţionează
asupra emonctoriilor, influenţează şi sistemul limfatic, dar
doar la modul general şi nespecific.
Prezentăm aici trei metode care permit o acţiune directă
şi specifică asupra sistemului limfatic:
Postul negru
Orice post negru obligă organismul să-ţi extragă lichidele
din limfă pentru a menţine un volum sangvin normal. într-a­
devăr, pierderea apei prin transpiraţie, urină etc, nu este
compensată în cazul postului negru. Organismul nu mai are
deci decât o singură soluţie, aceea de a extrage din fluidul
extracelular, deci din limfă, lichidul care îi lipseşte. Se
creează astfel o accelerare a circulaţiei limfatice, care se tra­
duce printr-o deversare într-o cantitate mai mare a limfei în
circulaţia sangvină.
Acest procedeu este eficient pentru a epura mai repede
limfa care, se ştie, circulă foarte încet. Dar este un procedeu
problematic şi necesită consiliere şi supraveghere din partea
unui practician competent.
Masajul Vodder
(sau masajul de drenaj limfatic)
Acest masaj extrem de blând şi de lent permite desfun­
darea ganglionilor limfatici congestionaţi şi accelerarea
înaintării limfei în vasele limfatice.
Acest masaj este foarte eficient, dar având în vedere
complexitatea acestei metode, nu vom intra aici în detalii.
131
 P e r s o a n e l e i n t e r e s a t e d e a c e s t m a s a j se v o r a d r e s a u n u i cen­

tru specializat.

Masajul zonelor reflexogene plantare

A se v e d e a a n e x a 2.

Derivaţiile

Diferitele tipuri
de deşeuri

Forţa vitală caută întotdeauna să menţină mediul

umoral cât m a i curat cu putinţă expulzând deşeurile prin

e m o n c t o r i i . D a c ă a c e s t e e l i m i n ă r i se m a n i f e s t ă î n m o d anor­

mal, v o r b i m atunci despre boală care - o ştim a c u m - nu este

a l t c e v a d e c â t u n şir d e c r i z e d e c u r ă ţ a r e c r e a t e şi d i r i j a t e de

către forţa vitală pentru a obţine autovindecarea.

C â n d u n emonctoriu este supraaglomerat şi nu mai

poate elimina deşeurile, organismul nu-şi abandonează totuşi

eforturile curative: el v a dirija deşeurile aflate î n exces spre o

altă cale de ieşire.

I n afara perioadelor de boală, deşeurile sunt deviate de la

u n e m o n c t o r i u la a l t u l f ă r ă să n e d ă m seama de aceasta. Dar

c â n d acest f e n o m e n are loc î n t i m p u l u n e i boli, el este mult

m a i v i z i b i l şi se n u m e ş t e transfer morbid.
I n cursul u n u i transfer morbid, o primă maladie dispare

p e n t r u a fi înlocuită d e o „ n o u ă " m a l a d i e . M a l a d i a nouă nu

este n o u ă decât c u n u m e l e , căci î n realitate ea a rămas prac­

tic aceeaşi.

Alternanţa dintre o eczemă şi o criză de astm este un

exemplu frapant şi b i n e cunoscut de transfer morbid. D e

I 132 133
 t r e z i r e î n o c h i s a u n i s i p u l c a r e f a c e c a a r t i c u l a ţ i i l e s ă n e
î n d a t ă c e a s t m u l e s t e s u f i c i e n t d e „ s t ă p â n i t " p r i n t r - u n t r a t a ­

s c â r ţ â i e s u n t e x e m p l e t i p i c e d e c r i s t a l e .
m e n t r e p r e s i v , t o x i n e l e s u n t d i r i j a t e s p r e e m o n c t o r i u !

C â n d s e a c u m u l e a z ă î n o r g a n i s m , p r o v o a c ă b o l i î n g e n e ­
c u t a n a t , u n d e s e m a n i f e s t ă s u b f o r m ă d e e c z e m ă . D a c ă l a

r a l d u r e r o a s e , „ c a r e n u c u r g " . P r i n f a p t u l c ă n u c u r g ,
r â n d u l e i , e l i m i n a r e a p r i n p i e l e e s t e b l o c a t ă p r i n r e m e d i i

î n ţ e l e g e m c ă n u p r o v o a c ă d e c â t r a r e o r i s u p u r a ţ i i s a u c a t a r u r i .
a n t i s i m p t o m a t i c e , d e ş e u r i l e , î n c a z u l d e f a ţ ă , f a c d r u m u l

P r i n t r e b o l i l e d a t e d e c r i s t a l e s a u m a l a d i i c r i s t a l o i d e
i n v e r s ş i a j u n g d i n n o u l a p l ă m â n i . î n a l t e c a z u r i , d e ş e u r i l e

p u t e m c i t a r e u m a t i s m e l e a c u t e s a u c r o n i c e , s c i a t i c a , c a l c u l i i ,
v o r fi d i r i j a t e s p r e u n a l t e m o n c t o r i u s a u o r g a n ş i v o r a p ă r e a

n e v r i t e l e , e c z e m e l e u s c a t e e t c .
a t u n c i n o i t u l b u r ă r i l a n i v e l u l f i c a t u l u i , a l i n i m i i e t c .

E x e m p l e l e a b u n d ă ş i f i e c a r e , o b s e r v â n d u - s e , v a î n ţ e l e g e C r i s t a l e l e s u n t r e z i d u u l m e t a b o l i s m u l u i p r o t e i n e l o r : s u n t

c ă t u l b u r ă r i l e p e c a r e l e - a s u f e r i t n u s u n t a t a c u r i i z o l a t e şi d e ş e u r i l e c a r e r e z u l t ă d i n d i g e s t i a ş i u t i l i z a r e a a l i m e n t e l o r

f ă r ă l e g ă t u r ă continuu efort al forţei vitale

î n t r e e l e , c i u n u n i c şi b o g a t e î n p r o t e i n e , d e t i p u l c ă r n i i , a l p e ş t e l u i , a l o u ă l o r ,

de a purifica mediul interior eliminând deşeurile. p r o d u s e l o r l a c t a t e , l e g u m i n o a s e l o r ş i c e r e a l e l o r . A c i d u l u r i c .

D e r i v a ţ i a e s t e o t e h n i c ă c e i m i t ă e f o r t u r i l e f o r ţ e i v i t a l e . u r e e a f a c p a r t e d i n g r u p u l d e c r i s t a l e .

T e h n i c i l e d e d e r i v a ţ i e e x p l o a t e a z ă c a p a c i t a t e a p e c a r e o a r e C r i s t a l e l e p o t p r o v e n i ş i d i n t r - u n e x c e s d e a l i m e n t e a c i d J

o r g a n i s m u l d e â p u t e a e l i m i n a u n a c e l a ş i t i p d e d e ş e u p e m a i s a u d e g l u c i d e p e r i c u l o a s e d e t i p u l z a h ă r u l u i r a f i n a t ş i - I

m u l t e c ă i . z a h a r i c a l e l o r .

P â n ă a c u m , a m v o r b i t î n t o t d e a u n a d e s p r e d e ş e u r i î n I n d i f e r e n t d e m a l a d i a c r i s t a l o i d ă d e c a r e s u f e r i m , t e r a p i a

g e n e r a l , c a ş i c â n d a r e x i s t a u n s i n g u r f e l d e d e ş e u r i s a u d e b a z ă c a r e v a f i a p l i c a t ă d e c u r g e d i r e c t d i n c a r a c t e r i s t i c i l e

d e ş e u r i l e a r p u t e a f i e l i m i n a t e o r i c u m p r i n t r - u n e m o n c t o r i u c r i s t a l e l o r :

s a u a l t u l . E x i s t ă î n r e a l i t a t e m a i m u l t e f e l u r i d e d e ş e u r i şi • c o r e c t a r e a r e g i m u l u i a l i m e n t a r , d i m i n u â n d s a u

fiecare e s t e e l i m i n a t p r i n t r - u n e m o n c t o r i u a n u m e . s u p r i m â n d t e m p o r a r a l i m e n t e l e p r o d u c ă t o a r e d e c r i s t a l e ;

î n m e d i c i n a n a t u r i s t ă , s e c o n s i d e r ă c ă e x i s t ă d o u ă t i p u r i • s t i m u l a r e a e l i m i n ă r i l o r l a n i v e l u l r i n i c h i l o r ş i a l g l a n ­

d e d e ş e u r i : c r i s t a l e l e ş i c e r u r i l e . D e s c o p e r i r e a l o r n u e s t e d e l o r s u d o r i p a r e ;

r o d u l a n a l i z e l o r c h i m i c e , c i a l u m i l e i o b s e r v a ţ i i a p r o c e s e l o r • c o n s u m u l g e n e r o s d e l i c h i d e , î n c a r e c r i s t a l e l e s e v o r

m o r b i d e . p u t e a d i z o l v a ş i e l i m i n a .

C r i s t a l e l e
C e r u r i l e

D e ş e u r i l e g r u p a t e s u b t e r m e n u l d e „ c r i s t a l e " s u n t d e ş e u r i

D e ş e u r i l e g r u p a t e s u b n u m e l e d e „ c e r u r i " s u n t d e ş e u r i i n s o ­
s o l u b i l e î n l i c h i d e . S u n t e v a c u a t e p r i n r i n i c h i ş i g l a n d e l e

l u b i l e î n l i c h i d e . M u c o z i t ă ţ i l e , m a t e r i a v â s c o a s ă e l i m i n a t ă a t u n c i
s u d o r i p a r e c a r e , p r i n u r i n ă ş i t r a n s p i r a ţ i e , o f e r ă u n s p r i j i n

c â n d n e s u f l ă m n a s u l s u n t c e r u r i c a r e n u s e d i z o l v ă î n a p ă .
c o n s i s t e n t p e n t r u d i z o l v a r e a l o r .

C â n d c e r u r i l e s e a c u m u l e a z ă î n s â n g e , v o r b i m d e s p r e
D e ş e u r i l e - c r i s t a l e s u n t d u r e ş i v ă t ă m ă t o a r e a s e m e n i

h e m o g l i a z ă , i a r c â n d s e a c u m u l e a z ă î n l i m f ă , d e s p r e l i m f o g l i a z ă .
u n o r a d e v ă r a t e c r i s t a l e . N i s i p u l p e c a r e - 1 a v e m d i m i n e a ţ a l a

I 134 135
 Cerurile se elimină prin ficat, intestin şi glandele Toxinele (surse/caracteristici/terapii)
sebacee. Bila, scaunele şi sebumul sunt suporturi pentru
eliminarea cerurilor. Dacă aceste emonctorii nu elimină sufi­ Cristalele Cerurile
ciente ceruri, căile respiratorii vor putea fi utilizate drept Exemplu Nisip în ochi Mucozităţi, sputâ
ieşiri de urgenţă: mucusul, mucozităţile, sputa etc. sunt Nisip în articulaţii
Puroi din coşuri cu vârf alb
ceruri. Uterul este şi el o cale de ieşire atunci când elimina
Ex.: acid uric
cerurile sub formă de leucoree. Ex.: colesterol
Bolile cerurilor sau maladiile coloidale nu sunt în gene­ Solubilitate Solubile în apă
Insolubile
ral dureroase cum sunt maladiile cristaloide; în schimb, ele
curg. Toate catarurile sunt boli ale cerurilor: catarurile căilor Emonctorii Rinichi Ficat - vezică biliară

respiratorii precum astmul, bronşitele, sinuzitele etc; Glande sudoripare Intestin

Glande sebacee
catarurile pielii de tipul eczemelor supurante, acneei etc;
Căi respiratorii
catarurile uterului, ale căilor digestive...
Cerurile provin dintr-o alimentaţie prea bogată în glu­ Boli Maladii cristaloide Maladii coloidale
cide: cerealele, pâinea, tăiţeii, şi dintr-o alimentaţie prea Dureroase - Nedureroase -
bogată în lipide: grăsimile folosite în prăjeli. Lanţurile lungi - N u curg Curg (cataruri)
de molecule de amidon prost degradate formează ceruri. Ex.: - reumatisme Ex.: - bronşită
Terapia bolilor cerurilor constă din: - sciatică - sinuzită
• oprirea sursei de ceruri printr-o reformă alimentarii - calculi renali - acnee
adecvată: diminuarea sau suprimarea alimentelor incrimi­ - eczeme uscate - eczeme supurante
nate; - nevrite - leucoree
• drenarea cerurilor excedentare prin emonctoriile
Sursă Proteine Amidon
adecvate;
Zahăr alb Grăsimi
• „secarea" organismului. într-adevăr, dacă cristalele se
Alimente acidifiante
elimină mai uşor când se bea mai mult, cerurile, dimpotrivă,
se elimină mai bine diminuând aportul de lichide. Cerurile, Terapie Terapie lichidă Terapie uscată
fiind insolubile, au tendinţa să se acumuleze în limfă. Bând - multe lichide - plante laxative
puţin timp de câteva zile, obligăm organismul să-şi extragă - plante diuretice - plante hepato-biliare
lichidele din limfă pentru a menţine volumul sangvin nor­ - plante sudorifice - plante pulmonare
mal, în acest fel, cerurile, transportate prin limfă, pătrund în - sudoraţie - suprimare a sursei ali­
cantitate mai mare în curentul sangvin decât în mod normal. mentare de ceruri
- suprimare a sursei ali­
mentare de cristale

136 137
 * % * | Practica
d* I derivaţiilor
Să rezumăm sub formă de tabel relaţia emonc-
torii-deşeuri:
Deşeuri Ceruri Cristale
Emonctorii principale Ficat-vezicâ biliară Rinichi-vezică
Intestin
Glande sebacee Glande sudoripare
Emonctorii secundare Câi respiratorii Mucoase în general
Mucoasa uterină (stomac, căi respira­
torii, uter...)
Distincţia între emonctoriu principal şi secundar permite
sporirea eficienţei curelor. Un emonctoriu principal curăţă
corpul mai uşor şi de mai multe deşeuri decât un emonctoriu
secundar.
Emonctoriile din interiorul unei categorii sunt enume­
rate în ordinea importanţei. Exceptând cazurile în care există
disfuncţii ereditare sau dobândite, rinichii, de exemplu, fil­
trează şi elimină mai multe deşeuri decât glandele sudoripare
şi acestea din urmă mai multe decât mucoasele în general.
O derivaţie este un transfer de toxine de la un emonctoriu la
altul, realizat voluntar. Tehnicile utilizate nu vizează niciodată
să blocheze poarta de ieşire surmenată, ci să deschidă larg o
alta, menţinând o eliminare energică cu ajutorul unui drenant.
Puternicul curent de eliminare astfel creat aspiră oarecum
deşeurile, inclusiv cele blocate în emonctoriul surmenat. De
exemplu, o transpiraţie zilnică puternică obţinută printr-o
baie hipertermică provoacă o eliminare intensă de cristale la
nivelul pielii: deşeurile care blochează rinichii sunt astfel
deviate spre emonctoriul cutanat.
J 138
Regula de aur constă în a utiliza întotdeauna un emonc­
toriu de acelaşi tip. De pildă, dacă glandele sebacee sunt
supraîncărcate cu deşeuri (acnee, piele grasă, furuncul...), va
fi mai utilă devierea deşeurilor spre ficat şi vezică biliară -
care sunt emonctorii pentru ceruri - decât spre rinichi - care
sunt emonctorii pentru cristale.
O a doua regulă constă în utilizarea cu prioritate a
emonctoriilor celor mai puternice, adică a celor care sunt cât
mai sus în capul listei. Având o capacitate de eliminare mai
mare, derivaţia va fi mai uşor de realizat şi mai eficientă.
O remarcă specială la adresa cuplului ficat-intestin.
Aceste două emonctorii sunt strâns dependente unul de
celălalt pentru că se succed pe drumul spre exterior: bila se­
cretată de ficat şi deşeurile pe care le conţine sunt întâi de­
versate în intestin, înainte ca acesta să le elimine în
exteriorul corpului. Este deci important să ne asigurăm că
deşeurile eliminate de către ficat în timpul curelor de drenaj
vor putea fi eliminate în afara organismului de către intestin.
Derivarea constă deci în drenarea deşeurilor printr-un
emonctoriu diferit de cel pe care l-ar fi folosit organismul.
Mai multe motive pot justifica o derivaţie:
Eliminările cele mai eficiente, adică cele mai abundente
şi uşoare se fac prin emonctoriile principale. Deşeurile care
sunt foarte greu eliminate printr-un emonctoriu sunt deviate
spre un alt emonctoriu principal.
De exemplu, când o bronşită durează sau devine cronică
şi cerurile se tot elimină prin căile respiratorii, ele trebuie
deviate spre alt emonctoriu principal pentru ceruri. Plămânul
nemaifiind utilizat ca emonctoriu, bronşita se calmează şi dis­
pare.
Atunci când mareea de toxine care încearcă să iasă
printr-un emonctoriu este prea abundentă şi agresivă cu
ţesuturile organului filtru, iar acesta din urmă riscă să fie
139
 lezat iremediabil, afluxul de toxine este deviat spre un alt
terebentină, u n căţel de usturoi tăiat î n două, ulei de croton*
e m o n c t o r i u . E m o n c t o r i u l s u p r a î n c ă r c a t şi a m e n i n ţ a t d e masa
etc. I n funcţie de forţa c u care pielea este agresată d e către
d e t o x i n e e s t e a s t f e l d e g r e v a t şi f e r i t . produsul iritant, apare o băşică sau o rană pe u n d e se scurg
D e e x e m p l u , eliminarea de cristale prin glandele sudori­ lichidele încărcate cu deşeuri (tehnica abcesului de fixare).
pare transformă uneori pielea într-o întinsă rană deschisă şi Creând o poartă de eliminare aproape de zona unde sunt
dureroasă. Favorizând eliminarea cristalelor prin cure de localizate tulburările, deşeurile părăsesc organismul bolnav
t r a n s p i r a ţ i e , n u f a c e m d e c â t să î n r ă u t ă ţ i m s i t u a ţ i a , solicitând pe d r u m u l cel m a i scurt.
p i e l e a s u p l i m e n t a r . T r e b u i e , d i m p o t r i v ă , să o d e g r e v ă m devi­ D e pildă, două rânduri'de câte 3 sau 4 ventuze aplicate
ind deşeurile spre u n e m o n c t o r i u de acelaşi tip: rinichii. de o parte şi d e alta a coloanei vertebrale aspiră spre piele

Pentru a proteja organele interne, inima, ficatul e t c , se sângele supraîncărcat ce stagnează la nivelul sistemului respi­

deviază deseori deşeurile cantonate în profunzime spre rator. I n acest m o d , sunt oprite crizele d e a s t m i m i n e n t e sau

suprafaţă, spre piele. A c e s t e m o n c t o r i u prezintă avantajul de se c a l m e a z ă tulburările pulmonare. Toxinele sunt atrase în

a fi o p o a r t ă de ieşire d u b l ă : e m o n c t o r i u pentru ceruri prin afara organului sensibil fără ca acesta să f a c ă u n efort prea

g l a n d e l e s e b a c e e şi e m o n c t o r i u p e n t r u c r i s t a l e p r i n glandele mare pentru eliminare.

sudoripare. Pielea este de asemenea u n emonctoriu foarte

rezistent care suportă u n drenaj energic. P e n t r u a d e v i a deşeurile spre piele, p o t fi utilizate c u suc­

Unele organisme sunt atât de supraîncărcate încât un ces şi c a t a p l a s m e l e d e a r g i l ă şi d e f r u n z e d e v a r z ă d e s c r i s e în

drenaj general - necesar refacerii terenului - ar reprezenta c a p i t o l e l e 2 9 şi 3 0 .

un pericol pentru organele interne. D a r pentru a realiza

totuşi evacuarea deşeurilor, va fi solicitat întâi emonctoriul

cutanat. Chiar dacă acesta este puţin surmenat de către

drenaj, v o m p u n e la adăpost organele interne de u n exces de

muncă şi d e l e z i u n i p e c a r e l e - a r s u f e r i î n t i m p u l t r e c e r i i to­

xinelor.

I n s i t u a ţ i i d e u r g e n ţ ă şi p e n t r u a e l i b e r a r e p e d e organis­

m u l , p u t e m c r e a u n e m o n c t o r i u artificial spre c a r e să deviem

preaplinul de toxine. Tehnicile care permit crearea unei porţi

de ieşire suplimentare n u sunt de uz curent şi n u sunt

menţionate aici decât p e n t r u a ajuta la înţelegerea m a i bună

a principiului care guvernează derivaţiile, Sângerările sau

aplicarea de lipitori permit unei anumite cantităţi de sânge

î n c ă r c a t c u t o x i n e să părăsească r e p e d e o r g a n i s m u l . Pe piele

poate fi aplicat şi u n produs iritant, asemeni esenţei de * C r o t o n , a r b o r e t r o p i c a l cu s e m i n ţ e toxice (n.tr.)

I 140 141

Partea a doua:
Dezincrustajul deşeurilor profunde
Dezincrustajul
2 D e ş e u r i l e c i r c u l a n t e şi
deşeurile impregnate
Tehnicile de dezincrustaj al deşeurilor au acelaşi scop ca
drenajul: eliminarea deşeurilor. Dar deşeurile vizate de
această tehnică nu sunt aceleaşi. Ele se găsesc în profunzimi­
le tisulare, în vreme ce drenajele vizează deşeurile situate mai
la suprafaţă, aproape de emonctorii.
în funcţie de localizare, se disting deci două tipuri de
deşeuri: deşeurile circulante şi deşeurile necirculante sau
impregnate.
Deşeurile circulante
Aceste deşeuri se numesc aşa pentru că sunt localizate în
regiunile corpului unde circulaţia se face în ritm rapid. De
altfel, din acest motiv sunt mai uşor accesibile şi uşor de
drenat.
Deşeurile circulante sunt localizate în emonctorii, de
unde vor fi în principiu eliminate în scurtă vreme. Este
I 142
vorba, de pildă, despre materiile fecale care se găsesc încă în
intestin, de urina care este încă în vezică, despre sebumul
glandelor sebacee etc.
Sunt considerate circulante deşeurile care, datorită unei
proaste eliminări, rămân mai multă vreme în ţesuturile
emonctoriilor: bila care saturează celulele hepatice, sărurile
reziduale care îmbâcsesc celulele renale etc.
O altă localizare a deşeurilor circulante este sângele.
Este vorba despre deşeurile transportate de sânge, în egală
măsură cele care s-au depus pe pereţii vaselor şi cele care
stagnează în reţeaua capilară. Ele se găsesc atât de aproape
de o poartă de ieşire, încât sunt eliminate de îndată ce
emonctoriile încep să funcţioneze corect şi se restabileşte cir­
culaţia.
Deşeurile necirculante sau impregnate
Sângele circulă repede prin întregul nostru organism, dar
nu se întâmplă acelaşi lucru cu fluidele care înconjoară
celulele şi cu limfa care circulă în reţeaua limfatică; acestea
au un ritm mult mai lent. Deşeurile care se găsesc în aceste
fluide sunt în consecinţă mult mai greu de ţintit şi de elimi­
nat, căci ele se îndreaptă foarte încet spre emonctorii.
Bineînţeles că şi aceste deşeuri circulă. Dar ele au fost
numite „necirculante" pentru a putea fi bine diferenţiate de
deşeurile de suprafaţă care se deplasează repede şi uşor.
Deşeurile necirculante pot fi considerate şi drept deşeuri
impregnate, deoarece unele dintre ele stagnează multă vreme
în profunzimile mediului intern, impregnând ţesuturile celu­
lare şi fiind din acest motiv deseori greu de dizlocat.
în linii generale, deşeurile necirculante sunt mai greu de
eliminat, căci trebuie întâi să părăsească mediul celular, pen­
tru a fi apoi antrenate de curenţii lenţi de fluid extracelular
143

pân;i la un capilar sangvin şi de acolo să ajungă la un emonc­
toriu prin circulaţia generală.
Eliminarea deşeurilor impregnate depinde deci mult de
cantitatea de deşeuri circulante de la suprafaţă. Cu cât sunt
mai lipsite de toxine emonctoriile şi sângele, cu atât le este
mai uşor deşeurilor să iasă la suprafaţă.
In funcţie de momentul interpretării, un deşeu poate fi
circulant sau necirculant. Deşeurile circulante devin necir­
culante pentru că ele se depun unele peste altele, pe măsură
ce se acumulează, asemeni straturilor de sediment, primele
valuri de deşeuri fiind împinse în profunzime de către urmă­
toarele.
Un fapt deosebit de semnificativ confirmă acest lucru:
analizele de sânge arată că o valoare de 0,7 grame de uree pe
litru de sânge este normală, că 1-2 grame pe litru este o va­
loare prea mare, iar mai mult de 2 grame pe litru reprezintă
un pericol. Dar s-a dovedit că în timpul unei dialize, timp dc
24 de ore, atunci când totalitatea sângelui arterial este
extrasă din organism şi trecută printr-un filtru care fixează
ureea şi apoi reintrodusă la nivelul unei vene, se ajunge la
epurarea a până la 300-400 de grame de uree! Aceste
300-400 de grame de uree evident că nu erau stocate în
sânge, întrucât prezenţa a doar câteva grame este considerată
mortală. Dar, neputând fi eliminate normal, ele au fost refu­
late înfluideleextracelulare şi nu au putut ieşi la suprafaţă
decât prin intermediul dializei.
Deşeurile necirculante devin la rândul lor deşeuri circu­
lante, adică ajung în sânge şi se elimină cu uşurinţă atunci
când nu mai sunt împinse şi menţinute în profunzime de
către prezenţa deşeurilor circulante.
Deschiderea emonctoriilor, prin curăţarea „suprafeţei"
deşeurilor circulante, permite, în principiu, deşeurilor necir­
culante să ajungă progresiv la suprafaţă. Dar acest procedeu
| 144
este uneori prea lent şi nu este întotdeauna suficient, căci
deşeurile sunt deseori puternic incrustate.
Desigur, eliminarea deşeurilor circulante prin drenaje
aduce deja o ameliorare şi o vindecare. Dar unele tulburări
persistă atâta timp cât nu s-a efectuat o curăţare profundă la
nivelul deşeurilor incrustate.
Aici trebuie să intervină tehnici speciale de dezincrustaj.
Acestea acţionează în două feluri.
Ele intensifică combustiile la nivel celular şi obligă astfel
organismul să degradeze o cantitate mai mare de combustibil
şi de deşeuri. Deşeurile rămân deseori incrustate în profun­
zime pentru că sunt prea voluminoase. Dezincrustajul constă
atunci din arderea deşeurilor acolo unde se găsesc sau din
descompunerea lor în particule mai mici, care vor putea urca
spre suprafaţă, unde vor putea fi eliminate.
Tehnicile de dezincrustaj intensifică şi circulaţia între inte­
riorul şi exteriorul celulelor pe de o parte, şi între fluidul
extracelular şi circulaţia sangvină (la nivel capilar) pe de altă
parte. Circulaţiafiindaccelerată, schimburile se intensifică şi
deşeurile sunt mai uşor de extras din profunzimi şi de condus
spre emonctorii.
înainte de a trece la expunerea acestor metode, trebuie
lansat un apel la prudenţă:
Modul de desfăşurare a curei de dezincrustaj nu tre­
buie niciodată exagerat!
Din două motive. Unele persoane, odată conştiente de
rolul toxinelor şi de posibilităţile de dezincrustaj, îşi impun
cure atât de intensive încât îşi pierd nu doar toxinele, ci şi
sănătatea! Nu trebuie uitat că la polul opus al bolii datorate
supraîncărcării, se află boala datorată carenţelor.
Curele de dezincrustaj prea constrângătoare, prea lungi şi în
consecinţă prost adaptate posibilităţilor individuale pot, pe ter­
men lung, să devitalizeze şi să carenţeze organismul. într-adevăr,
145 |
substanţe nobile şi utile, precum serurile minerale, vitaminele
etc. sunt şi ele extrase din ţesuturi şt eliminate din corp în cursul
procesului de curăţare organică.
Apariţia crizelor curative mai mult sau mai puţin vio»
lente este al doilea motiv pentru a nu exagera în modalitatefl
de practicare a curelor de dezincrustaj. Având în vedere
importanţa pe care o au aceste crize, capitolul următor va A
în întregime consacrat acestui subiect.
*J Crizele
3 curative
Două noţiuni sunt esenţiale pentru înţelegerea acestui
fenomen:
• Organismul caută în mod constant să scape de sub­
stanţele care îi sunt dăunătoare, expulzându-le prin emonc­
torii.
• Sângele este un lichid organic epurat cu prioritate,
căci buna funcţionare a organismului depinde înainte de
toate de compoziţia lui.
în mod normal, eliminarea deşeurilor din sânge se face
prin emonctorii. Dar atunci când acestea sunt depăşite de
muncă şi când compoziţia normală a sângelui este
ameninţată, forţa vitală - în disperare de cauză - este con­
strânsă să împingă deşeurile în mod anormal spre interiorul
organismului, în ţesuturile profunde.
Totuşi, această situaţie anormală de autointoxicare nu
poate fi decât provizorie şi forţa vitală aşteaptă prima ocazie
pentru a face să iasă aceste toxine la suprafaţă, pentru a le
expulza în exterior. Această ocazie îi este oferită de fiecare
dată când scade cantitatea de toxine circulante. Este în spe­
cial cazul curelor de dezincrustaj de tipul posturilor sau al
monodietelor şi al curelor de drenaj foarte intensiv. „Supra­
faţa" fiind brusc liberă, toxinele urcă în masă din profunzimi.
Aceste reveniri bruşte ale toxinelor antrenează eliminări
spectaculoase şi violente la nivelul emonctoriilor, pentru că
acestea sunt constrânse să lucreze într-un ritm accelerat pen­
tru a elimina repede toate deşeurile care le ies în cale.
Organismul este atunci în stare de criză, criză care vizează
salvarea organismului prin curăţare. Pentru acest motiv,
aceste crize de curăţare sunt numite crize curative.
147 |
 foarte intoxicate: bolnavi supramedicaţi, mari fumători, mari
Crizele curative p o t să se manifeste î n feluri foarte
b ă u t o r i d e a l c o o l şi/sau m a r i c o n s u m a t o r i d e c a r n e .
diferite, dar, î n definitiv, e l e se a s e a m ă n ă toate c u maladiile
D e altfel, crizele prea violente sunt foarte uşor d e evitat.
catalogate: pielea se p o a t e acoperi c u coşuri similare celor
Este suficient ca toxinele să fie dizlocate progresiv prin
specifice acneei sau c u eczeme, căile respiratorii p o t s ă 86
drenaje uşoare timp d e m a imulte luni, înainte de a începe o
umple c u secreţii c a î n bronşite, nasul poate curge ca în
cură d e dezincrustaj.
r ă c e l i s a u î n sinuzite, a r t i c u l a ţ i i l e se p o t i n f l a m a c a î n reurnfl»
O altă modalitate constă î n urmarea, timp de u n a sau
tisme etc.
d o u ă l u n i , a u n u i r e g i m f o a r t e b o g a t î n v i t a m i n e , m i n e r a l e şi
A c e a s t ă a s e m ă n a r e d e aspect î n t r e crizele c u r a t i v e şi boli
oligoelemente, adică u n regim compus din multe legume,
n u trebuie să n e surprindă pentru că, aşa c u m a m văzui,
fructe şi p r o d u s e nerafinate (cereale complete, germeni de
bolile n u sunt altceva decât crize curative declanşate dr
grâu, ulei rezultat d i n prima presare la rece), la care se
o r g a n i s m p e n t r u a se v i n d e c a .
adaugă complemenţi alimentari de tipul polenului, drojdiei
C u toate că uneori sunt foarte spectaculoase, crizele
de bere, prafului d e alge, lăptişorului de matcă, al cătinei
curative n u durează m u l t ă vreme: d e la câteva ore la câtevn
albe*. Aportul masiv d e substanţe catalizatoare c a r e se r e a ­
zile. S i m p t o m e l e crizei dispar r e p e d e , î n t r u c â t deşeurile care
lizează î n acest fel intensifică toate metabolismele, printre
l e - a u p r o v o c a t a u fost e l i m i n a t e d i n o r g a n i s m * .
c a r e şi d e g r a d a r e a toxinelor. O parte a deşeurilor este astfel
Crizele curative sunt deci benefice, p e n t r u c ă ele pertu H
eliminată datorită ameliorării metabolismelor, iar restul v a fi
c o r p u l u i să se elibereze d e o m u l ţ i m e de toxine. Acest lucru
m a i uşor d e eliminat: deşeurile fiind m a ibine degradate, tra­
este i m p o r t a n t d e ştiut, căci manifestările acestor crize sunt
versează m a i uşor filtrele.
uneori impresionante şi d e t e r m i n ă persoanele insuficient

avertizate asupra acestui aspect să a b a n d o n e z e cura. Bineînţeles c ă aceste două modalităţi p o t fi combinate

Salutare, crizele curative n u ar trebui deci nici repfU e f e c t u â n d u n d r e n a j g e n e r a l şi u r m â n d u n regim bogat î n v i ­

m a t e , n i c i s u g r u m a t e . T r e b u i e î n s ă să f i e c o n t r o l a t e şi f r â n a t e t a m i n e şi o l i g o e l e m e n t e .

d e c â t e o r i e m o n c t o r i i l e n u m a i r e u ş e s c s ă ţ i n ă p a s u l c u ell« D a c ă totuşi o criză c u r a t i v ă este p e p u n c t u l d e a apărea,

minările, altfel a r putea rezulta consecinţe nefaste. Emoţie* ea ar putea fi frânată într-unui d i n modurile următoare:

toriile ar putea fi lezate d e u n flux prea abundent de toxine • Se poate elibera emonctoriul supraîncărcat con­

iritante care le-ar traversa, sau, m a i grav, d a r ş i m a i jflp, d u c â n d deşeurile spre u n alt e m o n c t o r i u (cf. c a p i t o l e l o r 2 0 şi

emonctoriul supraîncărcat s-arputea bloca. 21 referitoare la derivaţii).

Posibilitatea de a ajunge la crize curative prea violenţi* • Se poate stopa urcarea şi eliminarea toxinelor

n u este însă foarte mare. Acest lucru se p o a t e întâmpla în provocând u n curent contrar celui al eliminărilor. Această

primul rând la bolnavii deosebit d e slăbiţi sau la persoanele frână - şi n u o p r i r e - se o b ţ i n e c r e â n d u n c u r e n t d e asimilare

care contracarează d e z a s i m i l a ţ i a , c e e a c e se p o a t e face prin

* DESPRE DURATA CRIZELOR ŞI MOMENTUL CÂND TREBUIE ÎNTRERUPTĂ CURA, A SE CITI ŢI
CAPITOLUL REFERITOR LA ACESTE ASPECTE DIN Regenerare şi detoxificare prin cura §(J
* A SE CITI D E ACELAŞI AUTOR COMP/EMENTII ALIMENTARI NATURALI, ED. JOUVENCE, 2 0 0 3 .
struguri, C H VASEY, ED. JOUVENCE, 1 9 9 2 .

149 I
| 148
r e l u a r e a u n e i a l i m e n t a ţ i i n o r m a l e . F a p t u l d e a m â n c a v a

c h e m a f o r ţ a v i t a l ă l a n i v e l d i g e s t i v , r e n u n ţ â n d l a a c ţ i u n e a e i

l a n i v e l e l i m i n a t o r i u . D e a l t f e l , a l i m e n t a ţ i a v a a d u c e t o x i n e

c i r c u l a n t e , c e e a c e v a f r â n a e l i m i n a r e a t o x i n e l o r a f l a t e î n

p r o f u n z i m e .

A c e s t e c â t e v a a v e r t i z ă r i r e f e r i t o a r e l a c r i z e l e c u r a t i v e

p r e a v i o l e n t e n u t r e b u i e s ă n e f a c ă s ă u i t ă m c ă î n g e n e r a l ,

a c e s t e c r i z e s u n t p e r f e c t s u p o r t a t e ş i n u p r e z i n t ă p e r i c o l .
Tehnicile de dezincrustaj

Postul

P o s t u l e s t e i n c o n t e s t a b i l m i j l o c u l c e l m a i e f i c i e n t p e n t r u

a d e z i n c r u s t a d e ş e u r i l e .

P e t o a t ă p e r i o a d a p o s t u l u i , o r g a n i s m u l n u a b s o a r b e n i c i -

u n a l i m e n t s o l i d s a u l i c h i d , c u e x c e p ţ i a a p e i . T o t u ş i , p e n t r u a

p u t e a f u n c ţ i o n a , p e l â n g ă o x i g e n u l d i n a e r ş i f o r ţ e l e v i t a l e ,

o r g a n i s m u l u i î i t r e b u i e u n c a r b u r a n t d e a r s î n m u ş c h i , a c i z i

a m i n a ţ i p e n t r u a r e p a r a ţ e s u t u r i l e , m i n e r a l e , v i t a m i n e e t c .

N e p r i m i n d c a r b u r a n t s o l i d d i n e x t e r i o r , o r g a n i s m u l e s t e

o b l i g a t s ă - 1 g ă s e a s c ă î n i n t e r i o r u l s ă u . I n t i m p u l p o s t u l u i ,

o r g a n i s m u l î ş i v a a b s o r b i d e c i p r o p r i i l e ţ e s u t u r i , p r i n t r - u n

f e n o m e n n u m i t a u t o l i z ă .

A u t o l i z a e s t e o d i g e s t i e ( l i z ă ) a p r o p r i i l o r s t r u c t u r i ( a u t o ) ,

c a r e a r e l o c î n i n t e r i o r u l c e l u l e l o r . E s t e u n f e n o m e n n a t u r a l

c a r e s e î n t â l n e ş t e d e p i l d ă l a m o r m o l o c i i c a r e - ş i d e v o r e a z ă

c o a d a ( a u t o l i z ă ) p e n t r u a - ş i c o n t i n u a c r e ş t e r e a ş i t r a n s f o r ­

m a r e a î n b r o a ş t e . D a t o r i t ă a u t o l i z e i , u t e r u l î ş i r e c a p ă t ă d i m e n ­

s i u n i l e n o r m a l e d u p ă n a ş t e r e . I n r e g n u l v e g e t a l , a u t o l i z a

b u l b i l o r d e flori f u r n i z e a z ă s u b s t a n ţ e l e u t i l e d e z v o l t ă r i i p l a n t e i .

151
 Autoliza se realizează prin enzime care acţionează asupra
diferitelor substanţe din care este compus organismul nostru»
proteine, grăsimi, zaharuri etc. Din fericire, autoliza nu sc
desfăşoară orbeşte, atacând la nimereală toate ţesuturile.
Dacă s-ar fi întâmplat aşa, organele noastre ar fi fost repede
afectate de îndată ce am fi început o perioadă de post.
Atunci când se produce autoliza, ţesuturile sunt degra»
date în ordinea inversă a importanţei lor, adică ţesuturile şi
substanţele cel mai puţin utile, cel mai puţin indispensabile
pentru economia generală suferă autoliza primele, în vreme
ce ţesuturile cele mai importante - ultimele. De altfel, se
pare chiar că organele vitale sunt aproape complet protejate
de autoliza. Atunci când o persoană moare de inaniţie,
autopsia nu arată nicio pierdere de greutate a organelor
nobile precum creierul, inima etc.
Forţa vitală dirijează deci cu inteligenţă întâi autoliza
deşeurilor, apoi pe cea a ţesuturilor patologice: tumori, gră­
simi excedentare etc. Doar după aceea începe autoliza ţesu»
turilor mai utile cum ar fi muşchii, pielea etc.
In această degradare inteligentă a ţesuturilor din timpul
autolizei rezidă toată explicaţia eficacităţii postului. In timpul
postului, enzimele atacă toate deşeurile, indiferent unde se
află şi le descompun în energii utilizabile. Toxinele sunt dec!
arse pentru a furniza energie şi dezintegrate în particule mal
mici şi mai uşor de eliminat. Consecinţă: deşeurile dispar din
ţesuturile organice; terenul este curăţat în profunzime.
Doar cei care admit că la originea bolii se află îmbâcsirea
umorilor vor înţelege în ce măsură poate fi postul eficient
pentru recuperarea sănătăţii.
Postul rezolvă deci problema eliminării toxinelor incrus*
tate în profunzime, descompunându-le pe loc. Evident, can«
titatea de deşeuri de care organismul se poate debarasa prin
acest mijloc depinde de durata postului.
I 152
Concomitent cu autoliza, are loc o aducere la zi a eli­
minărilor. Deşeurile de origine alimentară, otrăvurile intesti­
nale şi reziduurile metabolice scad vizibil în timpul postului,
în viaţa noastră de zi cu zi, datorită obiceiurilor noastre ali­
mentare, cantitatea de deşeuri pe care suntem capabili să le
eliminăm este în majoritatea cazurilor inferioară celei pe care
o producem. în timpul postului se întâmplă chiar invers. Fa­
bricăm mai puţine deşeuri decât eliminăm. Organismul are în
sfârşit posibilitatea să se debaraseze de deşeurile pe care a fost
constrâns să le acumuleze în profunzimile tisulare.
El recuperează întârzierea eliminând toate toxinele pro­
funde care sunt degradate prin autoliza şi care urcă spre
suprafaţă, în sânge şi în emonctorii. De altfel, această
migrare a toxinelor spre suprafaţă este cea care face ca
primele zile de post să fie mai greu de suportat. într-adevăr,
mobilizarea toxinelor antrenează o îngroşare a sângelui şi o
modificare a compoziţiei sale, care are urmări imediate
asupra stării psihice şi fizice a celui care posteşte. Acesta se
poate simţi abătut, epuizat, demoralizat sau copleşit. Pot avea
loc şi crize curative mai mult sau mai puţin violente.
Deşeurile au părăsit deci ţesuturile, au ajuns în sânge şi
au fost dirijate spre emonctorii. Pentru ca eliminarea să se
facă în mod corect, trebuie ca porţile de ieşire să fie deschise
pentru ca deşeurile să poată fi expulzate. In caz contrar, nu
facem altceva decât să schimbăm localizarea toxinelor.
Pe lângă autoliza şi aducerea la zi a eliminărilor, un al
treilea fenomen are şi el loc în timpul postului: regenerarea
tisulară.
Această regenerare a ţesuturilor este posibilă prin
curăţarea organismului, dar şi prin utilizarea judicioasă a sub­
stanţelor autolizate. Organismul, nemaitrebuind să-şi con­
serve o mare parte a energiei pentru a lupta cu masa de
alimente mai mult sau mai puţin indigeste pe care le absorbim
încontinuu, se poate concentra pe refacerea ţesuturilor.
153
 Profitând de autoliză, sunt prelevate elemente din ţesu­
turile puţin importante pentru a fi utilizate la repararea celor
care au nevoie. Putem deseori constata că în timpul postului
se vindecă sau se ameliorează mici leziuni sau că răni care mi
se cicatrizaseră până atunci se cicatrizează în sfârşit. Această
regenerare organică se explică şi prin pauza pe care şi-o
acordă organismul în timpul postului.
Cum să ţinem un post?
Un post nu este doar o perioadă de timp în care ne
abţinem de la consumul de alimente. Pentru a beneficia de
toate avantajele pe care le poate aduce un post şi pentru n
evita orice pericol, este important să ţinem seama de urmă­
toarele trei aspecte:
a) intrarea în post
b) postul propriu-zis
c) ieşirea din post
a) Intrarea în post
Am văzut că în timpul postului un mare număr de to»
xine urcă din profunzime şi ajung în emonctorii.
Intrarea în post vizează pregătirea emonctoriilor pentru o
face faţă acestei maree de toxine şi evitarea înfundării lor.
Pentru aceasta, trebuie luate două măsuri de precauţie:
• Să ne asigurăm că emonctoriile sunt deschise, s(;i«
mulându-le şi curăţându-le cu ajutorul unor drenanţi. De
pildă, vom elibera intestinul luând laxative sau făcând spălft»
turi; vom deschide pielea prin câteva şedinţe de transpiraţie;
vom curăţa ficatul prin plante hepatice şi rinichii prin diure­
tice.
• Progresiv, vom diminua cantitatea de alimente pe
care le consumăm, pentru a permite organismului să se
obişnuiască cu abstinenţa totală de hrană care va urma.
I 154
Dacă emonctoriile nu sunt deschise în prealabil, toxinele
care au suferit autoliza nu pot părăsi organismul şi curăţarea
nu are loc.
Dacă nu ţinem o dietă uşoară înainte de post, organis­
mul riscă să fie tulburat de schimbarea bruscă ce va avea Ioc.
în plus, în acest fel, în primele zile îi cerem organismului să
depună eforturi mari pentru a elimina masa de toxine circu­
lante care ar fi ieşit oricum în timpul unei diete mai uşoare.
In toate situaţiile, dacă intrarea în post trebuie să se facă
brusc, este imperios necesară golirea măcar a intestinului
printr-o purgaţie. A ţine post cu intestinul plin de materii -
care adesea nu se elimină timp de câteva zile pentru că tubul
digestiv nu mai este stimulat de către alimente - este nu doar
foarte dezagreabil, ci şi foarte periculos: există un mare risc
de intoxicare.
b) Postul propriu-zis
In timpul postului propriu-zis, nu se consumă decât apă.
Apa poate fi caldă sau rece sau pregătită sub formă de infuzii
neîndulcite. Când se consumă apă cu miere sau sucuri de
fructe sau zeamă de legume, nu mai ţinem post, ci dietă.
Din cauza autolizei şi a aducerii la zi a eliminărilor,
organismul continuă să elimine deşeuri chiar şi după câteva
săptămâni de post. Trebuie deci avut grijă ca toate emonc­
toriile să fie deschise, drenându-le. Astfel, toxinele circu­
lante, odată eliminate, eliberează locul şi permit toxinelor din
profunzime să urce spre emonctorii.
Cât va dura postul, vom stimula deci emonctoriile şi de
altfel toate schimburile şi metabolismele, păstrând activitatea
fizică: mers, grădinărit, hidroterapie uşoară, şedinţe de exer­
ciţii fizice, frecţie cu mănuşă din păr de cal, respiraţii pro­
funde etc. Acest lucru se dovedeşte cu atât mai necesar cu
cât organismul, nemaifiind stimulat de către alimente, îşi
încetineşte vizibil funcţionarea organică.
155
 O a t i t u d i n e p o z i t i v ă ş i î n c r e z ă t o a r e , c a r e p o a t e f i d o b â n ­ c ) I e ş i r e a d i n p o s t

d i t ă p r i n î n ţ e l e g e r e a p r o c e s e l o r c a r e a u l o c î n t i m p u l p o s t u l u i T r e b u i e l u a t e d i f e r i t e m ă s u r i p e n t r u c a f e n o m e n e l e c a r e

p e r m i t e o r g a n i s m u l u i s ă f u n c ţ i o n e z e l i b e r . a u l o c î n t i m p u l p o s t u l u i s ă n u fie b r u s c î n t r e r u p t e , c e e a c e a r

D i m p o t r i v ă , f r i c a p r o v e n i t ă d i n i g n o r a n ţ ă d e t e r m i n ă p u t e a d i m i n u a e f i c i e n ţ a p o s t u l u i s a u a r fi d ă u n ă t o r p e n t r u c e l

c r i s p ă r i , b l o c a j e ş i d e r e g l ă r i a l e f u n c ţ i i l o r o r g a n e l o r . î n a c e s t e c a r e î l ţ i n e .

c o n d i ţ i i , p o s t u l n u s e p o a t e d e s f ă ş u r a c o r e c t ş i a r f i m a i b i n e T u b u l d i g e s t i v , c a r e a f o s t î n t r - u n r e p a u s a p r o a p e a b s o l u t

s ă n e a b ţ i n e m d e l a e l . p e t o a t ă d u r a t a p o s t u l u i , n u p o a t e f i o b l i g a t s ă - ş i r e i a a c t i v i ­

D u r a t a u n u i p o s t e s t e u n a s p e c t m u l t d i s c u t a t . P a r t i z a n i i t a t e a o b i ş n u i t ă p e s t e n o a p t e . S c h i m b a r e a a r fi p r e a r a d i c a l ă ş i

p o s t u r i l o r p r e l u n g i t e ( m a i m u l t e s ă p t ă m â n i ) p r e t i n d c ă n a t u ­ a r fi i m p o s i b i l d e r e a l i z a t .

r a n e d ă u n s e m n l i p s i t d e e c h i v o c p e n t r u î n c h e i e r e a p o s t u ­ R e l u a r e a a l i m e n t a ţ i e i t r e b u i e f ă c u t ă p r o g r e s i v , p e n t r u c a

l u i : r e a p a r i ţ i a v e r i t a b i l e i s e n z a ţ i i d e f o a m e . F o a m e a v e r i t a b i l ă î n t r - o p r i m ă f a z ă s ă f i e s c o s d i n a m o r ţ e a l ă t u b u l d i g e s t i v ,

e s t e o n e v o i e f i z i c ă i r e z i s t i b i l ă c a r e n u p o a t e f i c a l m a t ă d e c â t a p o i , î n t r - o a d o u a f a z ă , s ă - 1 s t i m u l ă m d i n c e î n c e m a i m u l t ,

m â n c â n d . E s t e f o a r t e u ş o r d e d e o s e b i t d e p o f t a d e a m â n c a
p e n t r u c a s ă - ş i r e g ă s e a s c ă p r o g r e s i v v e c h i u l r i t m .

s a u f a l s a f o a m e , c a r e d i s p a r e d e î n d a t ă c e n e c o n c e n t r ă m p e
C a r e s u n t d e c i c a r a c t e r i s t i c i l e a l i m e n t e l o r c e p o t f i

a l t c e v a .
f o l o s i t e l a r e l u a r e a a l i m e n t a ţ i e i ?

T r e b u i e u n e o r i s ă a ş t e p t ă m m a i m u l t e s ă p t ă m â n i d e p o s t A l i m e n t e l e t r e b u i e s ă fie u ş o r d e d i g e r a t ş i c â t m a i p u ţ i n

p â n ă s ă a p a r ă f o a m e a v e r i t a b i l ă , c e e a c e , d i n c o n s i d e r e n t e d c i r i t a n t e , c ă c i m u c o a s a d i g e s t i v ă c a r e , s ă a m i n t i m , n u a f o s t

v o i n ţ ă , o r g a n i z a r e ş i a n t u r a j , n u e s t e l a î n d e m â n a o r i c u i . s o l i c i t a t ă î n t i m p u l p o s t u l u i , a d e v e n i t f o a r t e s e n s i b i l ă . D a c ă

P a r t i z a n i i p o s t u r i l o r s c u r t e c o n s i d e r ă c ă p o s t u r i l e d e u n a r e l u a r e a a l i m e n t a ţ i e i s e f a c e p r e a b r u s c , a t u n c i n e a f l ă m î n

p â n ă l a 3 - 4 z i l e s a u o s ă p t ă m â n ă , r e p e t a t e l a u n i n t e r v a l d e u r m ă t o a r e a s i t u a ţ i e d r a m a t i c ă : c e l c a r e a ţ i n u t p o s t u l t r e b u i e

c â t e v a s ă p t ă m â n i , s u n t m u l t m a i p u ţ i n s o l i c i t a n t e , m a i u ş o r s ă m ă n â n c e d i n n o u , d a r n u p o a t e c ă c i n u m a i s u p o r t ă a l i ­

d e d u s l a c a p ă t ş i l a f e l d e e f i c i e n t e . m e n t e l e !

D e c i n u e x i s t ă o r e g u l ă a b s o l u t ă î n c e e a c e p r i v e ş t e d u r a ­ D e s e o r i , a u t o l i z a m a i c o n t i n u ă c â t e v a z i l e d u p ă p o s t ,

t a Fiecare trebuie să-şi analizeze cu atenţie capacităţile

p o s t u l u i .
d a c ă a l i m e n t a ţ i a e s t e f o a r t e u ş o a r ă . L a r e l u a r e a a l i m e n t a ţ i e i ,

personale şi starea p e p a r c u r s u l p o s t u l u i .
a l i m e n t e l e a r t r e b u i d e c i s ă fie c â t m a i d i g e s t e c u p u t i n ţ ă ş i s ă

P e l â n g ă f o a m e a v e r i t a b i l ă , ş i a l t e s e m n e a r a t ă c ă p o s t u l
n u f i e g r e l e .

d e p ă ş e ş t e c a p a c i t ă ţ i l e c e l u i c a r e î l ţ i n e ş i c ă t r e b u i e î n t r e r u p t :
M i ş c a r e a d e r e v e n i r e a d e ş e u r i l o r c a r e a u s u f e r i t a u t o l i z a ,

e p u i z a r e a g e n e r a l ă , g â n d u r i l e n e g r e , d e p r e s i a , o s c ă d e r e î n
m i ş c a r e p o r n i n d d e l a c e l u l e ş i î n d r e p t â n d u - s e s p r e s â n g e ş i

g r e u t a t e p r e a i m p o r t a n t ă s a u p r e a r a p i d ă , i n s o m n i a ,
e m o n c t o r i i , p o a t e f i b r u s c i n v e r s a t ă d a c ă a l i m e n t e l e c o n s u ­

c o ş m a r u r i l e ş i î n s p e c i a l h a l e n a c u m i r o s d e a c e t o n ă . C r i z e l e
m a t e s u n t a l i m e n t e f o a r t e u ş o r a s i m i l a b i l e , c a r e d i f u z e a z ă

c u r a t i v e d e c u r ă ţ a r e f a c p a r t e d i n f e n o m e n e l e n o r m a l e c a r e
r e p e d e s p r e ţ e s u t u r i l e p r o f u n d e . T o x i n e l e c a r e e r a u p e p u n c ­

a u l o c î n t i m p u l p o s t u l u i . E l e n u n e c e s i t ă î n t r e r u p e r e a p o s t u ­
t u l d e a i e ş i p r i n p r o c e s u l d e d e z a s i m i l a ţ i e v o r fi r e a n t r e n a t e

l u i d e c â t d a c ă s u n t p r e a v i o l e n t e s a u e p u i z a n t e .
î n p r o f u n z i m e p r i n o p e r a ţ i u n e a i n v e r s ă d e a s i m i l a ţ i e . P e n t r u

[ 156 157
 a evita acest fenomen, nu se vor consuma fructe sau legume vând grijă la cantităţi, se reintroduc progresiv, de la o
crude, nici sucuri de fructe sau de legume. Alimentele tre­azipolai, aalta, celelalte alimente.
buie să fie pe cât posibil alimente care nu difuzează cu
uşurinţă. Poate fi avută în vedere şi ieşirea din post, aşa cum se
Tot datorită aduceri la zi a eliminărilor, alimentele, în întâm
momentul reluării alimentaţiei, ar trebui să fie bogate ta plă după un post involuntar care are loc în timpul unei
fibre. într-adevăr, cei 600 de metri pătraţi de mucoasă diges­ febre, reintroducând progresiv şi în ordine:
tivă dezasimilează deşeuri prin pereţii lor pe toată durata pos*
tului. Alimentele care nu difuzează împiedică reabsorbirea Regimul lichid
acestor deşeuri şi alimentele bogate în fibre le conduc spre • supă de legume sau ceaiuri;
ieşire. • suc de fructe sau de legume diluat în apă (această
Alimentele consumate la reluarea alimentaţiei ar trebui soluţie prezintă inconvenientul alimentelor care difuzează cu
deci să aibă următoarele caracteristici: să fie uşor de digerat, uşurinţă, dar cu toate acestea, este perfect valabilă).
să nu fie grele, să nu difuzeze repede şi să fie bogate în fibre.
Există un aliment care îndeplineşte toate aceste carac­ Regimul fluid sau semilichid
teristici: lichidul celulozic pe care l-am menţionat deja. Când Se adaugă progresiv la regimul lichid care trebuie redus.
este utilizat pentru reluarea alimentaţiei, la sfârşitul postului,
trebuie fiert, schimbând de două sau trei ori apa şi ne- • piure de fructe rase;
adăugând sare. în acest fel, sunt eliminate cât mai multe • p • iure de legume fierte sau crude;
principi nutritive şi prin aceasta, devine mai puţin difuzibil şi, • sduepceoctdedelegcu me, eventual cu griş, tăiţei etc;
mai uşor de digerat. Datorită bogăţiei de fibre, el curăţa • compot de frru e eale;
cte;
foarte bine mucoasa digestivă. • iaurt;
Iată un exemplu de ieşire din post, a cărui durată trebuie • griş, tapioca, tăiţei.
să fie adaptată în funcţie de lungimea postului.
• Primul moment (sau p rima zi): lichid celulozic fiert cu Regimul solid
schimbarea apei; • legume fierte şi cartofi;
• A! doilea moment: lichid celulozic fiert fără schim­ • cereale;
barea apei = supă densă; • pâine;
• Al treilea moment: supă densă şi crudităţi (legume); • brânzeturi uşoare;
• Ai patrulea moment: idem şi brânză sau sere*, fructe, • ouă.
Există şi alte modalităţi de ieşire din post şi instinctul
* V a r i e t a t e d e b r â n z a e l v e j i a n â , p r o a s p â t â şi c o m p a c t ă , s l a b ă , p r o d u s ă prin

celui care ţine postul este capabil să îi dea indicaţii preţioase.

p r e c i p i t a r e a la c a l d a p r o t e i n e l o r d i n t r - u n zer g r a s . Se c o n s u m ă p r o a s p ă t ă sau
a f u m a t ă , ( n . tr.)
Ceea ce contează în primul rând este să înţelegem marile
158
159
princ ipii care guvernează derularea postului pentru a putea
adapta mijloacele la fiecare situaţie particulară.
Dacă ne lăsăm ghidaţi de principii rigide, de reguli prea
precise, neînţelese, greşim foarte repede sau ne trezim
dezarmaţi atunci când apare o situaţie neprevăzută.
Dietele
Dietele sunt regimuri caracterizate prin restricţii ali­
mentare şi în consecinţă, ţin de dietetică. Dimpotrivă,
regimurile, al căror scop este să furnizeze organismului toate
substanţele nutritive care îi sunt necesare, sunt regimuri
nutriţioniste şi nu ţin de dietetică.
Dietele au un scop terapeutic şi nu trebuie să fie urmate
decât o perioadă limitată de timp. Regimurile nutriţioniste,
dimpotrivă, trebuie ţinute zilnic, pe perioade lungi de timp.
Deseori, după câteva zile de dietă ne simţim atât de
bine, încât suntem tentaţi să o continuăm la nesfârşit. Este o
greşeală. O dietă urmată prea mult timp, fiind confundată cu
un regim nutriţionist zilnic, prejudiciază deseori sănătatea fi­
zică şi psihică mai mult decât dacă n-am fi recurs la nicio
schimbare alimentară.
In funcţie de dietă, restricţia poate fi cantitativă sau ca­
litativă şi mai mult sau mai puţin severă. Când restricţia
vizează doar câteva alimente, avem de-a face cu un regim
restrictiv. Dacă toate alimentele sunt suprimate cu o singură
excepţie, vorbim despre o monodietă. în cursul postului,
restricţia vizează toate alimentele, mai puţin apa.
Restricţia este cea responsabilă de valoarea terapeutică a
dietelor. Aşa cum am văzut când am vorbit despre post,
suprimarea aportului alimentar antrenează o autoliză a ţesu­
turilor, o aducere la zi a eliminărilor şi o regenerare tisulară.
In regimurile restrictive şi în monodiete, aceste trei
fenomene au loc, dar cu o intensitate mult mai mică şi pro­
porţională cu severitatea dietei.
Cu cât restricţiile se apropie de cele ale postului, cu atât
autoliza, aducerea la zi a eliminărilor şi regenerarea ţesu­
turilor se produc mai intens.
161
 Chiar dacă fenomenele care se declanşează în timpul postu­
lui sunt mai puternice decât cele care au loc în timpul
regimurilor restrictive sau al dietelor, acestea din urmă suni;
totuşi cele mai utilizate. Unele organisme sunt într-atât de uzate
şi dependente de stimulii externi pentru a funcţiona corect,
încât o prea mare restricţie alimentară ar antrena o scădere prea
importantă a stimulilor, ar încetini funcţionarea organelor şi
autoliza şi astfel aducerea la zi a eliminărilor ar ajunge repede
într-un „punct mort". Un astfel de organism este ca imobilizat,
căci nu are atâta energie la dispoziţie şi ar fi repede copleşit de
toxinele care urcă din profunzime şi nu pot fi eliminate. Spre
deosebire de post, monodietă şi regimul restrictiv, menţinând un.
aport alimentar, stimulează activitatea organismului.
In dietele mai puţin restrictive decât postul, curăţarea de
toxine se face mai lent, dar şi mai puţin violent. Aceasta
poate constitui un avantaj, căci astfel devine posibil, prin
alegerea gradului de restricţie, să controlăm viteza şi intensi­
tatea eliminărilor. Persoanele devitalizate, persoanele vârst­
nice, marii intoxicaţi cu carne sau cu medicamente, alegând
un regim restrictiv mai degrabă decât un post, evită crize
curative violente şi epuizante.
Un regim restrictiv permite de asemenea celor care nu au
multă voinţă, celor care au un anturaj neadecvat sau celor
care nu au posibilităţi, dintr-un motiv sau altul, să urmeze un
regim foarte strict sau celor care pur şi simplu nu doresc să
urmeze nici o monodietă, nici un post, să se ocupe de sănă­
tatea lor.
Regimurile restrictive
Un regim nu este restrictiv în sine. El este întotdeauna
restrictiv în raport cu regimul obişnuit al persoanei care îl va
urma. Regimul vegetarian, de pildă, în care nu se consumă deloc
I 162
carne, dar nu şi subproduse animaliere, este restrictiv pentru
marii consumatori de carne, dar nu şi pentru vegetarienii care
oricum nu consumă nici carne, nici subproduse din carne.
Valoarea autolitică a unui regim restrictiv nu durează
decât atâta timp cât organismul nu s-a obişnuit încă cu noul
regim. Cu cât restricţiile sunt mai moderate, cu atât mai
repede se adaptează organismul la noul mod de alimentaţie şi
cu atât mai repede dispare valoarea autolitică a dietei alese.
Pentru ca autoliza să se redeclanşeze, trebuie recurs la noi
restricţii. Dimpotrivă, dacă restricţiile sunt prea severe,
organismul nu se va obişnui şi acesta este motivul pentru
care o dietă nu trebuie niciodată să fie urmată un timp prea
îndelungat. Prin însăşi natura lor, există o multitudine de
regimuri restrictive. Pentru ca fiecare să-şi poată compune
regimul restrictiv care îi convine, vom da câteva exemple:
Regimuri cu restricţie cantitativa
Orice aliment poate fi ales pentru aceste regimuri, dar în
cantitate limitată.
Regimul cântărit
Restricţia se referă la greutatea totală a alimentelor con­
sumate zilnic. Greutatea se stabileşte prin tatonare şi este
individuală. Trebuie să fie suficientă pentru ca persoana care
urmează regimul să nu se simtă „slăbită".
Regimul hipocaloric
Cu ajutorul unor tabele în care figurează valoarea
calorică a fiecărui aliment, se compun meniuri zilnice care
furnizează un număr determinat de calorii.
în Elveţia, de pildă, majoritatea oamenilor consumă mai
mult de 3000 de calorii pe zi. Urmând un regim cu 1500
până la 2000 de calorii pe zi, ei ţin deja o dietă foarte bună.
163
 Suprimarea unei mese
In acest tip de regim, se suprimă în mod sistematic unâ
sau două mese pe zi. Când se renunţă la micul dejun, postul
zilnic care începe după cină şi se întinde până a doua zl
dimineaţa este prelungit până Ia prânz, ceea ce nu mal
reprezintă un post de 12 ore, ci de 17. Mesele nu sunt mo»
dificate, dar se mănâncă doar de două ori pe zi.
Regimul cu 3 alimente la fiecare masă
Aici restricţia se referă la numărul de alimente diferite
care pot fi consumate, dar doar câte 3 deodată. Acest regim
este mai restrictiv şi mai greu de urmat decât pare la prima
vedere.
Exemple:
• brânză - cartofi - morcovi raşi
• morcovifierţi- ouă - biscuiţi
Regimuri cu restricţie calitativă
Alimentele sunt alese cu multă grijă, în funcţie de
diferite criterii. Cantitatea nu se ia în considerare.
Regimul vegetarian
Exclude toate produsele animaliere (carne, peşte, crus­
tacee), dar nu şi subprodusele (lapte, brânză şi ouă).
Regimul vegetal
Exclude toate alimentele de origine animală: carne şi
subproduse.
Regimul de crudităţi
Alimentele sunt toate consumate aşa cum ni le oferă
natura, adică crude. Chiar dacă în principiu acest regim to­
lerează toate alimentele, are loc o selecţie naturală: cărnurile,
164
peştii, cerealele şi leguminoasele sunt repede lăsate la o parte,
în favoarea fructelor proaspete, uscate şi oleaginoase, a
legumelor, a produselor lactate şi a ouălor.
Considerat de unii ca o metodă raţională de alimentaţie,
regimul de crudităţi este în realitate o bună dietă. Mâncând
crudităţi, mâncăm mai puţin şi mai bine, pentru că trebuie să
mestecăm alimentele mai multă vreme şi pentru că eliminăm
pregătirea complicată, cu- grăsimi, cu sosuri şi amestecuri
greu de digerat.
Regimul disociat
Bazat pe constatarea că diferitele sucuri digestive pot să
se opună unul altuia în acţiunea lor, regimul disociat nu
acceptă la o aceeaşi masă decât alimente care se digeră la fel.
Sistemul poate fi împins până la extrem, dar în linii mari
constă dintr-un mic dejun compus din fructe proaspete,
uscate şi oleaginoase şi din produse lactate uşoare: sere,
iaurt; dintr-o masă de prânz alcătuită din legume crude sau
fierte şi dintr-un produs făinos Ia alegere (o cereală, tăiţei,
sau cartofi); de o cină cu legume crude şi fierte însoţite de o
proteină Ia alegere (ou, brânză, peşte sau carne). Regimul
disociat favorizează enorm digestia şi binefacerile lui sunt evi­
dente la persoanele suferind de afecţiuni digestive (indigestie
cronică, enterită, colită, fermentaţie, balonare, flatulenţă
etc), tulburări pentru care de altfel a şi fost pus la punct
regimul.
Din păcate, regimul disociat prezintă un inconvenient
major - simplificarea excesivă a procesului digestiv reduce
posibilităţile de absorbţie şi de fixare a substanţelor nutritive.
De altfel, din acest motiv el este folosit ca regim de slăbire.
Regimul disociat nu trebuie deci săfieutilizat ca mod perma­
nent de alimentaţie. Este un regim terapeutic foarte eficient
pentru eliminări, dar care nu trebuie utilizat decât pe o
durată limitată, dacă vrem să evităm riscul carenţelor.
165
 Regimul desodat
Regimul hipoazotat
Restricţia vizează aici toate alimentele bogate în sare:
Acest regim restrânge la maxim consumul de alimente
peştele de mare, pâinea, produsele de patiserie, untul,
bogate în proteine, cum ar fi carnea, peştele, mezelurile,
brânzeturile, laptele. Bineînţeles, sarea de bucătărie şi sarea
laptele, brânzeturile, ouăle, leguminoasele şi cerealele.
de mare sunt de asemenea eliminate pe durata curei.
Proteinele dau deşeuri foarte toxice care sunt neutra­
Organismul nostru are nevoie de sare, dar sarea exce­
lizate în ficat şifiltratedin sânge de către rinichi şi glandele
dentară îi este dăunătoare. Regimul fără sare este în special
sudoripare. Dieta hipoazotată este deci recomandată în spe­
benefic pentru cei care au probleme cu rinichii, hiperten­
cial persoanelor care suferă de tulburări hepatice, renale sau
siune, obezitate datorată retenţiei de apă, edeme etc.
cutanate, sau de tulburări legate de o acumulare de cristale:
Să mai amintim că cei care abuzează de sare pot să-şi
reumatism, calculi...
ajute organismul să se debaraseze de ea consumând mari cai
Regimul hipocarbonatat tităţi de cartofi pregătiţi fără sare. Cartofii au proprietatea a
Aici, restricţia vizează în primul rând toate zaharurile a evacua cantitatea de sare excedentară.
rafinate şi alimentele care conţin zahăr sub formă de amidon,
cum ar fi cerealele, făinurile, pâinea, tăiţeii, cartofii şi cas­
Monodietele
tanele. Fructele nu sunt vizate de restricţie, căci zaharurile
lor nu necesită decât un minimum de transformare digestivă.
Monodietă este o dietă în cursul căreia nu se consumă
Zaharurile din alimentele făinoase şi zahărul rafinat sunt
decât un singur aliment. Este o dietă foarte strictă care se
deseori prost metabolizate, epuizează ficatul şi pancreasul şl
apropie mult de post, întrucât toate alimentele au fost supri­
se acumulează în ţesuturi sub formă de „ceruri" sau de gră­
mate, cu o singură excepţie. Digestia este deci simplificată
simi. Dieta hipocarbonatată este deci recomandată celor
extrem de mult şi surplusul de forţă astfel obţinut este utilizat
obezi, celor cu tulburări hepatice şi pancreatice şi tuturor
pentru autoliza, aducerea la zi a eliminărilor şi regenerarea
celor care suferă de boala cerurilor, de cataruri ale căilor res*
tisulară.
piratorii etc.
Alimentul ales poate fi consumat după bunul plac ori de
câte ori foamea se face simţită. Trebuie deci ales un aliment
Regimul hipolipidic sau sărac în grăsimi
agreat, uşor de găsit şi care poate fi consumat în cantităţi
în această dietă, alimentele bogate în grăsimi sunt cele
mari pe parcursul întregii zile de dietă.
care vor fi evitate: untul, smântână, majoritatea brânzeturilor
şi a produselor lactate, uleiurile vegetale, cărnurile şi peştele Alimentul ales trebuie să fie sănătos pentru ca efectele
gras, grăsimile pentru gătit şi oleaginoasele. benefice ale. dietei să nu fie repede anihilate de inconvenien­
Această dietă este recomandată în special persoanelor tele provocate chiar de alimentul folosit. De pildă, o monodi­
care au tulburări digestive, cu precădere hepatice şi biliare, etă cu carne sau cu ouă antrenează rapid tulburări digestive
tulburări cardiovasculare sau care au un exces ponderal. şi producerea unor mari cantităţi de deşeuri.

167
I 166
 PENTRU A A T E N U A SEVERITATEA M O N O D I E T E I , SE POATE LUA ÎN CAPABIL SĂ TRANSFORME ACIZII D I NA L I M E N T E Î N BAZE MINERALE. Î N
CONSIDERARE SCHIMBAREA ALIMENTULUI C O N S U M A T Î N FIECARE Z I ŞL ACEST C A Z , CURA D E S U C D E L Ă M Â I E ESTE R E M I N E R A L I Z A N T Ă . D I N

C H I A R LA F I E C A R E M A S Ă . CONTRĂ, U N E L E P E R S O A N E Î N LOC SĂ SE REMINERALIZEZE, SE D E M I -

IATĂ CÂTEVA EXEMPLE: NERALIZEAZĂ!

A C E S T F E N O M E N NEAŞTEPTAT D E DEMINERALIZARE PRIN ACIDIFI-

Monodieta cu suc de legume CARE S E E X P L I C Ă ASTFEL:

SE ALEGE SUCUL D E L E G U M E SAU U N A M E S T E C D E M A I MULTE O R G A N I S M U L ESTE AGRESAT D E CĂTRE ACIZI D A C Ă N U REUŞEŞTE

S U C U R I P E N T R U A O B Ţ I N E U N C O C K T A I L . S U C U L P O A T E FI C O N S U M A T SĂ-I TRANSFORME; ESTE A T U N C I OBLIGAT SĂ SE PROTEJEZE D E E I , N E U -

TRALIZÂNDU-I. B A Z E L E ALCALINE CARE S U N T UTILIZATE P E N T R U E F E C T U ­
RECE S A U C A L D . D E FAPT, EL N U ESTE B Ă U T , C I „ M Â N C A T " C U L I N ­
AREA NEUTRALIZĂRII PROVIN DIN REZERVELE MINERALE ALE
G U R I Ţ A . I N A C E S T FEL C A L M E A Z Ă M A I B I N E F O A M E A Ş I S E E V I T Ă U N
ORGANISMULUI: OASE, D I N Ţ I , PĂR,M U C O A S E , S Â N G E E T C .
C O N S U M EXCESIV D ESUC.
ACEASTĂ DEMINERALIZARE A ŢESUTURILOR SE REMARCĂ CU

Monodieta cu suc de fructe UŞURINŢĂ, C Ă C I E A A N T R E N E A Z Ă C U R Â N D APARIŢIA D E N O I TULBURĂRI

SAU AGRAVAREA UNORA V E C H I , CARE N U TREBUIE INTERPRETATE ÎN
S E P O T UTILIZA SUCURILE FĂCUTE Î N C A S Ă S A U CELE D I N C O M E R Ţ
MOD E R O N A T D R E P T CRIZE C U R A T I V E .
D A C Ă N U A U A D I T I V I Ş I N U S U N T Î N D U L C I T E ARTIFICIAL.
P E N T R U M O T I V E L E P E CARE L E - A M E X P U S , CURELE D E SUCURI D E
FRUCTELE, C A ŞI LEGUMELE, A U PRACTIC TOATE PROPRIETĂŢI D E
FRUCTE T R E B U I E U R M A T E C U M A R E PRUDENŢĂ*.
DIZOLVARE A DEŞEURILOR ŞI D E STIMULARE A E M O N C T O R I I L O R . SFT
CITĂM C U PRECĂDERE cura de suc de lămâie CARE ESTE BINE
Monodieta cu fructe
C U N O S C U T Ă . E A P O A T E FI U R M A T Ă Ş I C O N T I N U Â N D SĂ M Â N C Ă M N O R ­
FRUCTELE S U N T E X C E L E N T E ŞI FOARTE EFICIENTE. MONODIETELE
MAL SAU SUB FORMĂ D E MONODIETA.
CU STRUGURI**, C U M E R E C O A P T E S U N T FOARTE C U N O S C U T E . S E P O T
S U C U L D E L Ă M Â I E ESTE A M E S T E C A T C U P U Ţ I N Ă A P Ă . S E FACE
UTILIZA ŞI FRUCTE U S C A T E : STAFIDE, C U R M A L E . . . Î N M U I A T E S A U N U Î N
CURA CRESCÂND ZILNIC N U M Ă R U L D E L Ă M Â I C O N S U M A T E . Î N P R I M Ă
APĂ. FRUCTELE OLEAGINOASE: MIGDALE, N U C I . . . P U N UNELE PRO­
ZI, SE FOLOSEŞTE O J U M Ă T A T E D E L Ă M Â I E , A P O I SE CREŞTE PROGRESIV
BLEME DE CONSUM, C Ă C I , A Ş A C U M LE I N D I C Ă NUMELE, SUNT
PÂNĂ C Â N D S E B E A S U C U L D E L A 1 0 - 1 2 L Ă M Â I P E Z I . C U R A S<3
B O G A T E Î N S U B S T A N Ţ E GRASE.
Î N T I N D E D E C I D E - A LUNGUL A TREI S A U P A T R U S Ă P T Ă M Â N I .
SĂ R E A M I N T I M TOTUŞI C Ă M O N O D I E T A C U FRUCTE, C A TOATE
B I N E F A C E R I L O R A D U S E D E R E S T R I C Ţ I E LI S E A D A U G Ă Ş I C A L I T Ă Ţ I L E
C E L E F Ă C U T E C U A L I M E N T E A C I D E S A U A C I D I F I A N T E , E S T E STRICT C O N ­
LĂMÂII, A L I M E N T E X C E L E N T P E N T R U DIZOLVAREA, DECAPAREA ŞI ELI­
TRAINDICATĂ PERSOANELOR SUSCEPTIBILE DE A SE DEMINERALIZA
MINAREA DEŞEURILOR A C U M U L A T E Î N ŢESUTURI. S E O B Ţ I N UNEORI
DATORITĂ ACIDITĂŢII. A C E S T E PERSOANE V A T R E B U I SĂ M Ă N Â N C E
REZULTATE SPECTACULOASE C U ACEASTĂ CURĂ. E S T E CHIAR C O N S I D E ­
RATĂ M I R A C U L O A S Ă , D A R D O A R P E N T R U C E I C A R E S U P O R T Ă Ş I M E T A B O -
* D E ACELAŞI AUTOR. Echilibrul acido-bazic, sursă de bunăstare şi vitalitate, ED.
LIZEAZĂ B I N E ACIZII.
JOUVENCE, G E N E V A , 1 9 9 1 .
Pentru ceilalţi, această cură este o adevărată sinucidere ** D E ACELAŞI AUTOR ÎMPREUNĂ CU JOHONNA BRANDT, Regenerare şi detoxificare prin
inconştientă. Î N T R - A D E V Ă R , O R G A N I S M U L E S T E Î N M O D N O R M A L cura cu struguri, ED. JOUVENCE, 1 9 9 2 .

I 168 169
alimente alcaline de tipul legumelor colorate (exceptând
roşiile), cartofilor, migdalelor etc.
Monodietă cu-legume
Este uşoară şi agreabilă, căci legumele sunt bine tolerate
şi pot fi preparate după gust. Se consumă fierte sau crude, în
salate sau înăbuşite.
Monodietă cu cereale
Cel mai des urmată este monodietă cu orez, care vine
din macrobiotică. O altă cură constă în a nu mânca decât
brioşe şi lapte. Acest regim calmează foamea, are un conţinut
nutritiv redus, iar brioşele curăţă intestinele.
Dietele şi crizele curative
Aşa cum se întâmplă în timpul drenajelor, şi în cursul
dietelor se pot manifesta crize curative. La modul general, ele
sunt benefice căci debarasează organismul de numeroase
deşeuri. Nu trebuie totuşi să le confundăm cu simptomele
patologice - sau false crize curative - datorate unei diete
prost alese.
Pentru a înţelege de ce în unele cazuri crizele curative
sunt benefice, iar în altele dăunătoare, trebuie întâi să
descriem, fază cu fază, procesele care au loc în timpul
dietelor.
1 Ce se întâmplă î n timpul unei diete?
Să luăm exemplul unei persoane oarecare:
Faza I: Domnul X mănâncă prea mult şi are prea puţină
activitate fizică. Ceea ce mănâncă se arde prost, iar orga­
nismul îi este supraîncărcat cu toxine. Forţa lui vitală nu
este suficientă pentru a face faţă la surplusul de activitate
pe care-l necesită modul său de viaţă şi apar boli de
I 170
supraîncărcare: dureri de cap, cataruri ale căilor respiratorii,
dureri de articulaţii.
Faza II: Conştient de situaţia sa şi de problemele de
sănătate care decurg din ea, domnul X recurge la o dietă.
Scăderea importantă a aportului alimentar şi în consecinţă
scăderea activităţii organelor de care are nevoie digestia fac
ca brusc forţa vitală a domnului X să devină superioară
muncii pe care o are de făcut. în realitate, forţele sale au
rămas aceleaşi. Ele par mai mari doar pentru că munca pe
care o are de făcut a scăzut. Bineînţeles, organele însărcinate
cu eliminările sunt primele beneficiare ale acestei reveniri de
forţe şi-şi vor mări în consecinţă activitatea.
în timpul curăţării intense a organelor se vor declanşa
crize de curăţare care se datorează fie activităţii de excreţie,
fie bruştelor ascensiuni dinspre profunzime spre suprafaţă a
toxinelor. Acestea din urmă, apărând prea repede şi în canti­
tate prea abundentă la nivelul emonctoriilor, provoacă
perioade de criză uneori spectaculoase. Dar forţa vitală fiind
ridicată, toxinele vor putea fi eliminate în exteriorul organis­
mului, în ciuda obstacolului reprezentat de emonctoriile pe
moment depăşite.
Faza III: în această a treia fază, dieta durează deja de
ceva timp şi a permis eliminarea unei mari părţi din deşeuri.
Corpul a fost astfel debarasat şi eliberat de toxine. Tul­
burările morbide au dispărut datorită curăţării provocate de
cură. Aportul de substanţe nutritive furnizate de dietă sau
rezervele organice, dacă este vorba despre post, sunt sufi­
ciente pentru a face faţă activităţilor acum reduse ale corpu­
lui (activitatea digestivă şi eliminatorie este redusă). Domnul
X resimte atunci o stare de bine. Se simte uşor, în plină formă,
cu mintea limpede. într-adevăr, forţele vitale şi dieta se
echilibrează perfect cu nevoile organice.
17, |
 Faza I V : Dacă domnul X continuă dieta, rezervele nuttl» incomplete datorate lipsei de forţă sau deoarece au fost

tive (în post) sau aportul alimentar (în diete) vor deveni insu­ oprite p r i n medicaţie simptomatică.

ficiente pe termen lung, pentru a permite organelor să-|l Crizele curative sunt dorite de organism pentru a se

desfăşoare activitatea n o r m a l . încetinirea activităţii organeloPj debarasa de surplusul de toxine. C h i a r dacă sunt dezagreabile

care rezultă de aici, va provoca o creştere a producţiei (k pentru cel care le experimentează, caracterul lor binefăcător

d e ş e u r i , c ă c i a l i m e n t e l e s u n t p r o s t t r a n s f o r m a t e şi p r o s t elimU este d e m o n s t r a t de faptul că după criză, bolnavul se simte

nate şi t o x i n e l e provenite din activitatea celulară încep 8fi mult mai bine.

depăşească capacităţile de eliminare restrânse ale forţei vitale, Se pot succeda m a i m u l t e crize curative - întrerupte de

Acumularea de deşeuri va provoca apariţia de noi tul­ perioade de acalmie - şi p o t l u a f o r m e d i f e r i t e ( d u r e r i d e cap,

b u r ă r i , c a r e se v o r m a n i f e s t a î n t r - u n m o d identic c u c e l e din erupţie cutanată, greutate în picioare, oboseală sau reacti­

faza I şi I I , c ă c i î n realitate situaţia este a c e e a ş i : corpul csifl varea vechilor tulburări), pe măsură ce se „desprind" stra­

îmbâcsit cu deşeuri. t u r i l e d e t o x i n e d i n p r o f u n z i m e şi u r c ă s p r e suprafaţă.

Faza V: D a c ă n u s e î n t r e r u p e c u r a , c o r p u l , p r i v a t d a t o r i l'ft 1 Starea de bine

dietei de substanţele nutritive care îi sunt indispensabile (vl^
C â n d grosul deşeurilor a fost eliminat, se instalează o
tamine, oligoelemente, minerale, aminoacizi etc.) sfârşeşte
perioadă de bine (faza I I I ) care este expresia u n u i echilibru al
p r i n a se carenţa. F u n c ţ i i l e o r g a n i c e î n c e t i n e s c şi m a i tare sau
d i f e r i t e l o r f o r ţ e . I n a c e s t s t a d i u , marea eroare este să se con­
se î n t r e r u p , iar leziunile organice se adâncesc (crevase pe
sidere această stare ca fiind starea de echilibru care trebuie con­
piele, osteoporoză...). C u alte cuvinte, apar tulburări mor»
servată în permanenţă. î n r e a l i t a t e , n u n u m a i c ă a c e a s t ă s t a r e
bide suplimentare, datorate de data aceasta n u supraîncfti^
n u reprezintă o sănătate echilibrată, d a r nici n u p o a t e fi con­
carii, ci carenţelor.
servată în timp. Ea este rezultatul dietei alese, adică n u al

u n u i m o d d e a l i m e n t a ţ i e n o r m a l ce p o a t e fi practicat t i m p de
Faza VI: Dacă se c o n t i n u ă cura, apare inaniţia şi apoi
câţiva ani, ci rezultatul unui regim terapeutic restrictiv care,
moartea.
tocmai datorită caracterului său terapeutic şi r e s t r i c t i v , nu

poate şi nu trebuie să fie urmat pe o perioadă nelimitată. Este

| Crizele curative benefice
vorba despre u n echilibru instabil, m o m e n t a n , întâlnit în
Crizele benefice au loc în timpul fazei I I , adică atunci
timpul curei şi c a r e va înceta pentru a fi u r m a t de faza I V
c â n d forţa vitală este puternică şi c u r ă ţ ă î n m o d activ orga­
d a c ă se c o n t i n u ă cura sau de altă stare de echilibru î n cazul
nismul. Ele sunt intense, dar în general de scurtă duratfti
reluării alimentaţiei.
de la c â t e v a ore la u n a sau 2 zile. C a p ă t ă î n g e n e r a l aspectul

unor tulburări de care bolnavul a suferit î n trecut. In reali­

tate, aceste crize curative n u sunt decât continuarea

i Crizele curative distructive
eforturilor incomplete din trecut ale organismului de a se C â n d cel care u r m e a z ă c u r a a atins stadiul I I I al stării de

debarasa de toxinele care-i invadează terenul. Eforturi bine, el a epuizat efectele dietei alese. A r trebui neapărat

I 172 173 I
să-şi întrerupă dieta pentru a relua progresiv un mod de alimen*
i n t e n s e , c i m a i d e g r a b ă slabe şi d e lungă durată. Durează în
taţie normal, echilibrat, adică adaptat pe termen lung capa'
t i m p şi se adâncesc d a c ă se c o n t i n u ă cura.
c i t a ţ i l o r sale organice. V a părăsi astfel t e r e n u l terapeuticii
D a c ă cel care urmează c u r a se î n c ă p ă ţ â n e a z ă crezând că
pentru a intra pe cel al igienei.
face o nouă criză curativă căreia îi v a urma o nouă fază de
Deseori, din păcate, el n u face acest lucru, trăind cu
stare de bine, el epuizează rezerva de forţe şi se carenţează
iluzia că regimul este modul său de alimentaţie optim,
din ce î n ce m a i mult. D a c ă este prea î n c ă p ă ţ â n a t sau prost
întrucât se s i m t e b i n e şi î ş i u r m e a z ă dieta în continuare. Dar,
s f ă t u i t , se p o a t e t r a n s f o r m a î n t r - o v e r i t a b i l ă e p a v ă (faza V I ) .
tocmai pentru că este v o r b a despre o d i e t ă şi î n consecinţă,

numeroase alimente şi s u b s t a n ţ e n u t r i t i v e l i p s e s c , organismul

Crizele curative benefice sunt scurte şi urmate de
său va funcţiona prost (fazele I V şi V ) şi e l v a încerca să-şi
ameliorări ale tulburărilor şi d e o s t a r e d e b i n e gene­
recâştige echilibrul menţinându-şi dieta sau chiar crescând
rală. C u r a poate fi continuată.
restricţiile acesteia, p e n t r u a reatinge starea de bine pierdută,

încetinirea funcţiilor organice datorată carenţelor şi

Crizele curative dăunătoare sau „falsele" crize cura­
scăderii f o r ţ e l o r v i t a l e î m p i e d i c ă o r g a n e l e să-şi îndeplinească
t i v e se r e p e t ă s a u d u r e a z ă . E l e a n t r e n e a z ă 6 s c ă d e r e a
activitatea. Rezultă din nou o proastă descompunere a sub­
vitalităţii şi nu sunt urmate de ameliorarea simp-
s t a n ţ e l o r n u t r i t i v e şi o p r o a s t ă e l i m i n a r e . D e ş e u r i l e , d i n c e în
tomelor. C u r a trebuie întreruptă.
ce mai numeroase, sunt produse datorită slăbirii metabolis-

melor. Terenul reacumulează deşeuri, sângele se îngroaşă,

| Până când trebuie urmată dieta?
organele se congestionează şi apar din nou boli datorate
Problema d u r a t e i dietelor este c o m p l e x ă deoarece unele
supraîncărcării. Cel care urmează cura, continuând să vadă
persoane se pot afla direct în faza I V (îmbâcsire datorită
l u c r u r i l e d i n t r - o p e r s p e c t i v ă e r o n a t ă , se v a b u c u r a d e apariţia
devitalizării) sau chiar V (îmbâcsire datorită carenţelor). Aşa
acestor simptome, le va interpreta ca fiind apariţia crizei
se petrec lucrurile atunci când u n bolnav devitalizat şi
curative care anterior i-a făcut atât de bine. D a r de fapt nu
c a r e n ţ a t se l a n s e a z ă î n t r - o c u r ă p r e a s t r i c t ă şi p r e a restrictivă.
este v o r b a despre crize curative p r e c u m cele care au avut loc
Aportul nutritiv insuficient sau absenţa aportului nutritiv,
în stadiul II, ci de tulburări de sănătate datorate îmbâcsirii,
d a c ă este v o r b a d e s p r e p o s t , îşi i p o t e c h e a z ă slabele resurse şi
c a î n s t a d i u l 1!
iată-1 foarte curând în stare de denutriţie, incapabil să
A le n u m i crize c u r a t i v e este d e c i greşit, c ă c i ele n u sunt
r e a c ţ i o n e z e şi să-şi e f e c t u e z e a c t i v i t ă ţ i l e o r g a n i c e . P e n t r u per­
r e z u l t a t u l e f o r t u r i l o r i n t e n s e a l e f o r ţ e i v i t a l e d e a se debarasa
soanele care metabolizează prost acizii, curele de fructe
de toxine - forţa vitală fiind chiar foarte scăzută - ci rezulta­
(lămâie, struguri... sau regim de fructe) a u acelaşi efect. Ele
tul unei îmbâcsiri ce depăşeşte capacităţile de eliminare ale
precipită crizele curative direct în fazele I V şi V ale devita­
organismului. Ele n u sunt curative, ci distructive. Caracteris­
l i z ă r i i şi d e n u t r i ţ i e i .
ticile lor sunt de altfel total opuse celor din stadiul II.
în cele două cazuri citate m a i sus, problema n u este
Manifestările acestei îmbâcsiri n u sunt de scurtă durată şi
„când trebuie să o p r e s c dieta?", ci „ce dietă sau ce regim să

174
175
 aleg. ". într-adevăr, aceşti oameni nici n-ar fi trebuit să în­
7 opuşi, restrângând astfel tendinţele mărginite şi înguste şi
ceapă o dietă restrictivă, ci ar fi trebuit să opteze direct pen­ făcând apel la vigilenţa noastră şi la vederile noastre largi:
tru un regim revitalizant, adică un mod de alimentare bogat „Regimul de viaţă al omului cere ca să se umezească ce
şi echilibrat în substanţe vitale, pentru a-şi regăsi forţele şi este uscat, ceea ce este umed să se usuce, să se divizeze, să se
a-şi acoperi carenţele. Paradoxal, ei ar fi putut chiar să se separe, să se unească şi să se redea sănătatea printr-o mul­
debaraseze de o mare parte din toxinele lor cu acest regim ţime de lucruri contrare... Când dieta severă face rău, tre­
revitalizant, întrucât organismul lor, funcţionând mai bine, ar buie trecut la un regim hrănitor şi trebuie schimbat frecvent,
fi putut descompune şi elimina deşeurile aflate în surplus. în această ordine de idei, fie un lucru, fie altul... Deseori,
Acest lucru se explică logic: viscerele pot să nu-şi îndeplinească într-adevăr, medicina trebuie să facă la un moment dat ceva
rolul şi terenul se poate supraîncarcă atât datorită surmenajului şi şi în momentul următor să facă contrariul."
supraalimentării, cât şi datorită devitalizării şi carenţelor. Pericolele reprezentate de curele prost conduse nu tre­
Din păcate, nu există o regulă absolută care să permită sa buie să ne facă să renunţăm la practicarea dietelor în general,
ci ar trebui să ne incite să nu le începem decât în cunoştinţă
stabilim cu certitudine dacă cineva face o criză curativă în
de cauză.
stadiul II şi poate deci să continue cura sau dacă a ajuns în
stadiul IV sau V, stadii ale falselor crize curative. Pentru a
răspunde la întrebarea legată de durata dietelor, trebuie luata
în considerare nu doar dieta în sine, ci şi bolnavul şi modul
lui de viaţă, maniera de a se alimenta înainte de începerea
curei, bolile din trecut, slăbiciunile sale organice. Doar în
acest mod este posibil să ştim care este gradul de îmbâcsire a
bolnavului şi ce potenţial vital are la dispoziţia sa pentru a
realiza activitatea de eliminare. Urmărindu-l şi observându-l
în timpul curei putem determina în ce fază se află.
Dacă totuşi mai există dubii, nu trebuie să ezităm sâ
urmăm contrariul dietei, adică să reluăm o alimentaţie nor­
mală pentru a observa cum evoluează lucrurile. Dacă pacien­
tul se află în faza IV sau V, crizele vor înceta, el îşi va regăsi
vitalitatea şi starea sa generală se va ameliora. Dacă dim­
potrivă, se află în faza II de adevărată criză de eliminare,
reluarea alimentaţiei nu va ameliora lucrurile. Atunci trebuie
continuată dieta.
Hipocrat, părintele medicinii, a fost cel care a recomandat,
în caz de ezitare, folosirea alternativă a agenţilor terapeutici

176 177
 *y Cura d e a p ă
£m O distilată
Pentru a înţelege modul de acţiune al acestei cure, este
bine să amintim câteva noţiuni referitoare la apă.
• Apa nu este niciodată „pură". Ea conţine întotdeau­
na substanţe minerale sau microorganisme.
• Apa distilată se obţine recoltând vaporii de apă care
s-au condensat într-un alambic. Ea este pură din punct de
vedere chimic, adică nu mai conţine nici microorganisme,
nici minerale.
• Această apă depurată are proprietatea de a se încărca
uşor cu diferite substanţe.
• Când două lichide de densitate diferită sunt separate
de o membrană semipermeabilă, lichidul mai puţin concen­
trat atrage prin osmoză mineralele din soluţia cea mai con­
centrată până când cele două lichide ajung la aceeaşi
densitate.
Apa distilată pe care o introducem în organism păstrează
aceste proprietăţi: se încarcă cu deşeurile pe care le întâlneşte
în drumul ei. Când este separată de fluidele organice, ea va
atrage prin osmoză o parte din substanţele aflate acolo.
Deşeurile care sunt astfel fixate în apa distilată sunt
săruri reziduale, cristale, acizi, substanţe nutritive, minerale
etc. Apa distilată nu este evident capabilă să aleagă ceea ce
atrage. Ea se încarcă şi cu deşeuri şi cu substanţe utile. Dar
practica arată că în special deşeurile sunt cele eliminate,
probabil deoarece corpul încearcă prin toate mijloacele să se
debaraseze de ele sau pentru că sunt mai prost fixate în ţesu­
turi decât substanţele utile.
Există deci un risc de demineralizare atunci când această
cură de apă distilată durează prea mult. De altfel, riscul
dovedeşte că această cură este eficientă.
I 178
Să mai subliniem că, cu cât cantitatea de apă distilată
absorbită este mai mare, cu atât presiunea osmotică cu care
deşeurile sunt atrase este mai mare.
Procedeu
Cura trebuie întotdeauna individualizată, dar după Hanish,
care a popularizat această metodă, ea constă din a bea câte
2 pahare de 3 decilitri la fiecare 3 ore. Apa este băută încet, dar
în ritm constant, timp de aproximativ 30 de minute. La prima
oră a dimineţii, se vor bea deci 6 decilitri de apă distilată. Ope­
raţiunea se va repeta la fiecare 3 ore. într-o zi, aceasta repre­
zintă de 6 ori câte 6 decilitri, sau 3 litri şi 6 decilitri.
Evident, ţinem să facem imediat precizarea, nu este posi­
bil şi este contraindicat să bem o asemenea cantitate de apă de pe
o zi pe alta. Trebuie să ne obişnuim treptat şi mulţi nu vor
reuşi s-o facă. De altfel, cura poate fi profitabilă şi în cantităţi
mai mici. Cura se poate face continuând să mâncăm ca de
obicei, dar apetitul scade foarte repede din cauza cantităţilor
de apă consumate. în funcţie de rezistenţa individuală şi
de uşurinţa cu care are loc demineralizarea, cura durează
între 3 şi 12 săptămâni.
Este posibil să urmăm cura sub formă de post cu apă dis­
tilată, în acest caz, cura este redusă: de la câteva zile la
maxim o săptămână.
Apa se bea rece sau caldă.
Cura este valabilă şi dacă se utilizează o apă slab minerali­
zată precum cele aflate în comerţ. Acţiunea de atragere va fi
mai puţin intensă, dar problema aprovizionării cu apă va fi
mai uşor de rezolvat.
Mod de acţiune
Consumul unei aşa mari cantităţi de lichid oferă toxi­
nelor un suport pentru a părăsi organismul. Făcând o cură de
179
 apă distilată, acţionăm aproape în acelaşi mod ca atunci
când creştem debitul de apă al unui râu pentru a-i curâfR
albia de deşeurile. care s-au acumulat din lipsă de curenţi.
Apa, încărcându-se cu deşeuri, curăţă întâi sângelct
Acesta, debarasat de deşeuri şi reîmprospătat cu apă pură, va
putea să se reîncarce mai bine cu toxine. Când reţeaua capi­
lară va fi la rândul ei debarasată de deşeurile care o sufoca,
va apărea o cale de ieşire pentru eliminarea toxinelor pro­
funde.
Apa pură, infiltrându-se peste tot, dizolvă deşeurile, le
antrenează în afara ţesuturilor în care se incrustaseră şi Ic
aduce, traversând pereţii capilarelor, spre circulaţia generala
şi emonctorii. Are loc o adevărată „spălare" a ţesuturilor pc
durata curei de apă distilată.
Contraindicaţii
Persoanele care se demineralizează uşor ar trebui să se
abţină de la această cură. La fel ar trebui să facă şi persoanele
care au probleme cu inima, căci cantitatea de lichide absor­
bită reprezintă o creştere periculoasă a activităţii muşchiului
cardiac.
Persoanele care au o vitalitate defectuoasă pot urma
această cură bând moderat şi pe o perioadă scurtă de timp.
Apele slab mineralizate
O apă este considerată slab mineralizată dacă nivelul său
de mineralizare este sub 500 miligrame pe litru şi foarte slab
mineralizată dacă acest nivel este sub 50 miligrame.
| 180
*J E f o r t u l fizic
£*J intens
Orice efortfizicde lungă durată antrenează arderea re­
zervelor energetice stocate în ţesuturi. Cu cât efortul este
mai intens şi mai lung, cu atât mai mult se consumă re­
zervele. Nu vor fi distruse "doar rezervele energetice, ci şi
deşeurile care sunt acumulate în ţesuturi.
Efortul fizic antrenează o oxigenare mult mai intensă,
ceea ce permite o mai bună oxidare la nivel celular. Să amin­
tim doar că deşeurile sunt descompuse prin oxidare.
Când o persoană sedentară face un efort fizic, se mani­
festă destul de repede imposibilitatea de a fi continuate
descompunerile-oxidările care furnizează energia servind
drept carburant. Cu antrenament, acest impas se produce
din ce în ce mai rar: organismul se obişnuieşte să oxideze din
ce în ce mai mult în profunzime. Supraoxigenarea celulară şi
creşterea nevoilor energetice pe care Ie antrenează efortul
fizic susţinut permit arderea deşeurilor şi a supraîncărcărilor
până Ia nivel celular.
Cu alte cuvinte, toxinele necirculante mai mult sau mai
puţin incrustate în ţesuturi sunt descompuse pe loc.
Pentru a obţine un veritabil efect în profunzime, efortul
fizic ar trebui să fie la fel de intens cum este cel practicat în
sporturi precum ciclismul, cursa de fond, schi fond etc. Din
păcate, acest tip de efort depăşeşte deseori cu mult efortul
natural şi fiziologic.
Pentru a beneficia de avantajele acestei metode fără a
ajunge atât de departe, fiecare poate fie să-şi intensifice
activităţilefiziceîn general, fie să le intensifice pe perioade
scurte de timp, în vacanţe sau în weekend.
181
 în viaţa de zi cu zi ne putem impune - în funcţie de pfjih
bilităţile fiecăruia - să utilizăm propriii muşchi mai degrfibl
decât pe cei ai maşinilor, fie ele automobile, ascensoare elf,
In timpul vacanţelor, ar trebui să profităm şi să facem
nic ascensiuni pe munte, lungi plimbări pe jos sau cu bicieli»
ta, înot etc.
^ Q Baia
te O hipertermică
Baia hipertermică este, împreună cu postul, unul din
procedeele terapeutice cele mai eficiente pentru a dezincrus-
ta şi drena toxinele care saturează terenul organic. La
îndemâna tuturor, este uşor de practicat.
Procedeu
Se intră în apă cu temperatura de aproximativ 37 d'^
grade. Apoi temperatura apei este crescută progres
adăugând apă caldă până când se atinge pragul de toleranţa
adică înainte ca senzaţia de căldură să devină prea puternic»
Chiar dacă este foarte caldă, baia trebuie să fie suportat,
bine; trebuie ca organismul să se simtă în largul său. Nu tre­
buie încercată atingerea temperaturii maxime, ci trebuie
găsită cea care permite băii să dureze mai bine de un sfert de
oră. In funcţie de rezistenţa fiecăruia, baia va avea între 39 şi
42 de grade sau mai mult.
Scopul băii hipertermice este de a aduce multă căldură
organismului. Dacă temperaturile ridicate sunt greu supor­
tate, se poate sta mai mult la temperaturi mai mici.
Este obligatoriu să-i permitem organismului să se
obişnuiască cu baia hipertermică şi se va creşte temperatura
şi durata băii doar progresiv, de-a lungul câtorva săptămâni,
înainte de a atinge un maxim personal. Ca măsură de pre­
cauţie şi pentru a evita congestia cerebrală, se poate pune pe
frunte o batistă înmuiată în apă rece.
Nu trebuie intrat brusc în apa prea caldă, chiar şi atunci
când temperatura este bine suportată. Organismul se apără
de această bruscă agresiune termică închizând porii. Aceştia
nu se vor redeschide decât încet în timpul băii, iar efectele
benefice pe care le sperăm vorfiîn parte anihilate. Când baia
183
este gata, se iese încet din apă şi se stă întins 30 de minute,
acoperit cu o ţesătură absorbantă şi o pătură. Această odihni)
la orizontală permite organismului să-şi încheie sudoraţia tjl
să-şi regăsească echilibrul.
In funcţie de vitalitate, se poate face o asemenea baie ÎR
fiecare zi timp de 2 sau 3 săptămâni sau la fiecare 2 sau 3 zilş
timp de mai multe luni. Baia se face de regulă seara, căci deft*
tinde bine organismul şi favorizează somnul.
Mod de acţiune
Când corpul se scaldă în apă caldă, acumulează repede
căldura. Temperatura corpului creşte, lucru pe care putem
să-l verificăm cu termometrul în gură. Baia hipertermiefl
creează o febră artificială care are aceleaşi proprietăţi cu febiŢ]
naturală.
Febra, reamintim, este un mijloc de apărare pe cafq
organismul îl foloseşte pentru a intensifica metabolismele şl H
accelera schimburile în scopul arderii deşeurilor care m*
turează terenul. Febra este deci o reacţie de apărare binefăcfl»
toare care permite organismului să-şi readucă repede Iţi
normal mediul umoral. Dacă n-ar exista febra, organismul
s-ar satura iremediabil de deşeuri şi n-ar avea niciodată posi­
bilitatea să facă o bună criză de curăţare.
Făcând o cură de băi hipertermice, sunt devansate
schimburile morbide corijând terenul înainte de ora reglării
conturilor şi anume, producerea bolii.
în timpul febrei, când combustiile se intensifica
deşeurile care se află cam peste tot în organism sunt degra­
date pentru a furniza material energetic: există combustii de
toxine necirculante incrustate în profunzime.
Cum am spus deja, inconvenientul toxinelor incrustate
nu este numai că se localizează în profunzime, ci că deseori
sunt prea mari pentru a fi eliminate pe cale normală. Febril
| 184
descompune aceste mari toxine în particule mai fine, per­
miţând astfel eliminarea lor.
Bineînţeles, organismul se simte agresat de căldură şi
echilibrul său termic este ameninţat. El va reacţiona atunci şi
se va apăra în 3 moduri diferite, care sunt tot atâtea moda­
lităţi de dezincrustare şi de eliminare a deşeurilor:
Vasele se dilată, căci organismul încearcă să se deschidă
la maxim spre exterior pentru a reţine cât mai puţină căl­
dură. Această dilatare a vaselor are loc în special la nivelul
capilarelor a căror importanţă este capitală pentru irigarea în
profunzime a ţesuturilor.
Când capilarele se dilată, suprafaţa de schimburi între
ţesuturi şi circulaţia sangvină creşte şi permite astfel o mai
bună dezasimilaţie şi eliminare a toxinelor care provin din
celule. Când capilarele sunt constrânse să se dilate, circulaţia
poate fi restabilită în regiunile prost irigate, care deveniseră
mlaştini sau deserturi tisulare datorită îmbâcsirii cu toxine şi
proastei funcţionări a capilarelor.
Nişte capilare închise, spastice, înfundate, sunt ca nişte
baraje în calea ieşirii toxinelor profunde. Dilatând capilarele,
baia hipertermică deschide o uşă de ieşire pentru toxinele
necirculante incrustate. Aceste toxine urcă din profunzime,
intră în curentul sangvin şi de acolo ajung într-un emoncto­
riu prin care vorfiexpulzate.
Baia hipertermică obligă capilarele să facă o veritabilă
r gimnastică de reeducare. Băile regulate ameliorează enorm
posibilităţile funcţionale ale capilarelor cu toate consecinţele
pozitive care decurg de aici.
Circulaţia sangvină se accelerează pentru a împiedica
sângele să stea prea mult timp în contact cu sursa de căldură şi
pentru a răci ţesuturile supraîncălzite aducând sânge proaspăt.
185 |
 Sângele, crescându-şi viteza de circulaţie, mătuffj
deşeurile depuse pe pereţii vaselor şi le conduc spre emone*einfotern să. Dar inima este un muşchi şi ca toţi muşchi, suportă
turi mai mari dacă este antrenat progresiv,
torii pentru a fifiltrate.In plus, accelerarea vitezei sangvine • Ar antrena o pierdere a tonusului ţesuturilor (verge-
antrenează accelerarea circulaţiei limfatice care, dată fiindturi, lăsarea sânilor etc.); unele persoane sunt desigur predis­
lentoarea ritmului, nu permite decât o eliminare lentă a £§•puse la asemenea probleme. Ele ar trebui să încheie baia sau
xinelor. şedinţa de odihnă care urmează băi printr-un duş rece care
va tonifica ţesuturile. Aceste persoane va trebui să nu
Pielea transpiră pentru a permite pierderea de călduffl exagereze cu durata şi frecvenţa acestor băi.
prin evaporarea transpiraţiei. Această sudoraţie a început • Arfidăunătoare pentru varice; teoretic nu, ba chiar
deja în baie, dar ea persistă încă timp de câteva zeci ddim e potrivă: favorizând circulaţia, varicele ar trebui să se
minute după baie. Prin această transpiraţie, se elimini pon ate ueze. Dar în practică nu se întâmplă întotdeauna aşa. Se
ate încerca îmbăierea ţinând picioarele în afara apei şi
numeroase toxine. făcând un duş cu apă rece la picioare după baie. In plus, nu
trebuie stat în picioare după baie, pentru a evita ca sângele să
Neglijând aplicarea progresivă, putem declanşa o moli» cD oboare spre picioare. Se va sta culcat, cu picioarele ridicate.
Remarci

Uzare masivă a toxinelor profunde (crize de curăţare). AcCHrflenau că în ciuda acestor precauţii varicele se dilată, trebuie
toxine, urcând brusc spre suprafaţă şi adăugându-se toxinelor nţat la baia hipertermică şi recurs la alte procedee.
circulante, pot depăşi complet capacitatea de eliminare tt
emonctorilor. Pot apărea simptome de tipul durerilor de eip
sau al greţei. Acestea pot fi evitate dacă baia se face proglP*
siv şi dacă toxinele circulante sunt drenate înainte de a fii( e
0 cură intensivă de băi hipertermice.
Baia hipertermică acţionează înainte de toate prin aport (k
căldură, dar p utem profita de faptul că pori sunt deschişi (jl
să adăugăm în apă preparate din plante medicinale. Ceaiul llti
sudorifice potfibăute înainte şi după baie. In timpul bflll,
frecţiile pot intensifica şi mai tare activitatea pielii. Se |Wt
elibera pori şi practicând masajul prin frământare.
Criticile următoare a u fost emise la adresa acestui tip
baie:
• Nu ar fi bună pentru inimă; este adevărat că în (ini-
pul băii, inima este obligată să desfăşoare o activitate mji
1 186
187
 CatapIasmeSe Dacă argila are efect în toate bolile, aceasta n u este

neapărat benefică în orice situaţie. Unele organisme par să

d e argilă
nu aibă mare afinitate pentru argilă. Deseori, în aceste

cazuri, sunt m a i indicate cataplasmele d i n frunze d e varză.

Argila este lutul olarilor, cel din care se fac cârâmtid
ţigle... Utilizată î n cataplasme, argila are p r o p r i e t ă ţ i curativa
C u m se face o cataplasmă cu argilă?
surprinzătoare. Aceste proprietăţi sunt de altfel greu (la

explicat, dar sunt uşor de remarcat î n practică.

I Prepararea pastei
Argila are puterea de a absorbi alte substanţe. Este capii-
Se umple u n recipient nemetalic cu cantitatea de argilă
b i l ă şi să pompeze s u b s t a n ţ e prin pereţii permeabili. D e pilda,
uscată considerată necesară. Se adaugă apă pentru a umezi
un ou învelit într-o cataplasmă de argilă pierde de trej Ori
a r g i l a , d a r n u se a m e s t e c ă . S e I a s ă să se î m b i b e a r g i l a c u apă.
m a i m u l t ă g r e u t a t e d e c â t u n o u lăsat î n a e r liber, şi asta fflift
D u p ă a p r o x i m a t i v o oră, argila este u m e z i t ă o m o g e n , ceea ce
c a să se s p a r g ă c o c h i l i a . C a p a c i t a t e a p e c a r e o a r e a r g i l a d e M
nu se întâmplă dacă este amestecată. Argila trebuie să
fixa deşeurile a fost dintotdeauna folosită pentru a spalth
formeze o pastă netedă, suficient de groasă ca să n u curgă
decolora, dezodoriza etc.
atunci c â n d este aplicată.
î n terapeutică, argila sub f o r m ă de cataplasmă este ull-

lizată p e n t r u a aspira deşeurile organice. Faptul că deşcmtk 1

I Aplicarea cataplasmei
aflate la suprafaţa pielii, î n t r - u n coş sau î n t r - u n abces pol 0
C a t a p l a s m ă se a p l i c ă p e p i e l e , d a r n u p e r ă n i l e deschise.
uşor eliminate în exterior este uşor d e înţeles pentru tonifl
Se poate intercala un material textil protector pe regiunile
lumea. D a r argila n u se mulţumeşte să acţioneze doar li*
păroase.
s u p r a f a ţ ă , c ă c i este c a p a b i l ă să atragă ş i deşeurile localizate îii
C u o spatulă din lemn, se a p l i c ă argila pe regiunea de
organele profunde.
tratat având grijă ca întinderea cataplasmei să depăşească
P r i n a p l i c a r e a z i l n i c ă a c a t a p l a s m e l o r , d e ş e u r i l e c e se aflfl
zona ce trebuie tratată.
chiar sub cataplasmă s u n t a s p i r a t e în afara corpului. Odaia
Primele cataplasme n u au decât o jumătate de cen­
eliminate, „curentul de aspiraţie" provocat d e aplicaţiile fC B

timetru grosime. Pentru a le m ă r i eficienţa, ele p o t fi făcute

gulate aspiră toxinele m a i îndepărtate de cataplasmă, cantO 6
d i n ce î n ce m a i groase: p â n ă la 3 sau 4 c e n t i m e t r i grosime.
n a t e m a i p r o f u n d î n ţ e s u t u r i şi c a r e p o t u r c a spre cataplasmft
Pentru a evita murdărirea zonelor adiacente, argila este
pentru că accesul la suprafaţă a fost făcut posibil prin eva­
acoperită cu u n tifon, dar fără a strânge.
cuarea deşeurilor circulante.

Acţiunea în profunzime a cataplasmelor de argilă este i Cataplasmă caldă sau rece?

d e c i posibilă d a t o r i t ă r e g u l a r i t ă ţ i i şi p e r s e v e r e n ţ e i aplicaţiei,
Cataplasmă de argilă este de regulă rece, adică se
în acest m o d , organele profunde pot fi decongestionate, p r e g ă t e ş t e u t i l i z â n d a p ă r e c e şi l ă s â n d - o să s t e a l a temperatu­

articulaţiile d e b l o c a t e , t u m o r i l e şi chisturile resorbite. ra ambiantă.

188 189 |
 Cataplasma rece este utilizată în special atunci când
organul sau regiunea de tratat este inflamată, congestionata
sau când există o creştere a temperaturii locale. La acţiunea
de drenant a argilei se adaugă atunci o acţiune antiinflama-
toare şi decongestionantă produsă de răceala cataplasmei.
Cataplasma caldă se aplică atunci când organismul nu
este deja „încălzit" dintr-unul din motivele menţionate mai
sus sau când organismului îi lipseşte vitalitatea pentru a
reacţiona la cataplasma rece. Binefacerile aplicaţiei rezultă în
special din reacţia organismului faţă de cataplasma: corpul
„agresat" de o cataplasma rece reacţionează în sensul
încălzirii.
Unele persoane nu reuşesc să-şi încălzească cataplasma;
aceasta rămâne rece şi persoanelor le e din ce în ce mai frig.
Pentru aceste persoane, aplicaţia trebuie întreruptă repede şi
nu trebuie reîncercată altădată. Pentru a evita devitalizarea
care ar urma în mod normal, trebuie folosită o cataplasma
caldă.
Pentru a obţine o cataplasma caldă, argila trebuie încăl­
zită la bain-marie sau pe un radiator.
| Durata aplicaţiei
Când o aplicaţie este bine făcută, cataplasma se întăreşte
şi se desprinde practic de la sine şi într-o singură bucată. în
caz contrar, se lipeşte şi trebuie răzuită pentru a elibera pielea
de învelişul de argilă.
Cataplasma poate fi menţinută atâta vreme cât oferă o
senzaţie agreabilă. Dacă nu reuşim s-o încălzim, trebuie să
întrerupem aplicaţia; dacă devine fierbinte, trebuie înlăturată
şi înlocuită, căci este saturată de deşeuri şi va avea tendinţa
să inflameze zona tratată.
O aplicaţie este cu atât mai scurtă - 30 de minute până
la o oră - cu cât cantitatea de puroi şi de deşeuri care sunt
| 190
extrase este mai mare. Cataplasma este atunci reînnoită de
mai multe ori pentru a evita ca deşeurile să rămână multă
vreme în contact cu pielea (ceea ce ar irita-o) sau să fie reab-
sorbite. Din aceleaşi motive, argila folosită trebuie aruncată.
Aplicaţiile lungi se fac atunci când vrem să acţionăm în
profunzime asupra unui organ. Aplicaţia poate dura 3 sau 4
ore sau chiar întreaga noapte. Cataplasma va fi atunci sufi­
cient de groasă pentru a nu se usca prea repede.
| Cadenţă
Cataplasmele mari, adică cele ce se aplică pe o suprafaţă
întinsă şi care sunt foarte groase şi se păstrează timp îndelun­
gat nu se aplică decât o dată pe zi.
Dimpotrivă, se administrează în serie cataplasmele mici,
nu prea groase, nu prea întinse, care se usucă repede şi sunt
repede saturate de deşeuri. De fiecare dată când cataplasma
încetează să mai fie activă, când nu mai „trage", ea este
înlocuită cu o alta. Cinci sau şase aplicaţii pot să urmeze una
după alta, la o oră distanţă, de pildă. Nu există o regulă.
Cadenţa depinde de efectele cataplasmei şi de reacţia orga­
nismului. Fiecare caz este particular şi trebuie gândit în
funcţie de situaţie.
| Durata tratamentului
Aplicaţiile zilnice de argilă se vor face până la obţinerea
vindecării complete. Aceasta poate surveni după câteva zile
pentru tulburările minore şi după câteva luni pentru tul­
burările grave.
Odată toxinele din regiunea acoperită de cataplasma
eliminate, cataplasma atrage toxinele care se găsesc în ţesu­
turile învecinate. încetul cu încetul, cataplasma care
funcţionează ca poartă de ieşire atrage spre ea toxinele din
întregul organism.
191

J Folosirea argilei pe cale internă
Argila poate fi folosită şi pe cale internă. In acest fel se
realizează oarecum o cataplasmă la nivelul tubului digestiv.
Deşeurile nu sunt eliminate prin piele, ci odată cu materiile
fecale.
Cura de argilă pe cale internă se face în felul următor:
timp de trei săptămâni, dimineaţa pe stomacul gol, se bea un
pahar cu apă în care se amestecă o lingură de argilă de uz
intern.
In timpul curei, sunt categoric contraindicate adminis­
trarea de laxative cu parafină şi consumul de alimente grase.
Dacă se instalează constipaţia, se administrează ceaiuri cu
efect laxativ.
Cura poate fi făcută de mai multe ori pe an.
3 f\ Cataplasmeie
.3 w din frunză de varză
Ceea ce uimeşte întotdeauna în legătură cu cataplasmeie
din frunze de varză este că reprezintă un procedeu atât de. sim­
plu care poate trata şi vindeca atât de multe maladii diferite.
Multă lume crede că varza este un remediu cu multe ca­
lităţi, într-adevăr, varza ăre două proprietăţi importante. Este
foarte eficientă în aspirarea deşeurilor care sunt acumulate în
ţesuturi, chiar şi în cele mai profunde şi ajută la înlăturarea
carenţelor cedându-şi prin intermediul pielii mineralele şi
vitaminele. Ţesuturile, fiind purificate, primesc elementele
indispensabile regenerării lor.
Asemeni argilei, eficienţa verzei rezidă în acţiunea ei la
nivelul celor două cauze principale ale bolilor: supraîncăr­
carea cu deşeuri şi carenţele. Modurile sale de acţiune şi de
utilizare fiind practic asemănătoare celor ale argilei, vă
rugăm să reveniţi la paginile precedente în care sunt descrise
calităţile şi proprietăţile argilei.
Vom preciza totuşi ceea ce este specific cataplasmelor
din frunze de varză, din punctul de vedere al utilizării lor.
• Foile de varză milaneză par cele mai eficiente. Frun­
zele cele mai verzi, cel mai bine hrănite, cele mai vii sunt cele
mai eficiente. Frunzele uscate sunt ineficiente.
• Spălaţi frunzele şi înlăturaţi nervurile care ies la
suprafaţă cu ajutorul unui cuţit, pentru a obţine o suprafaţă
foarte netedă; cataplasmă este dureroasă dacă nervurile sunt
prea proeminente.
• Se înmoaie frunzele câteva secunde în apă foarte
caldă.
• Se rulează frunzele cu un făcăleţ sau cu o sticlă pen­
tru a distruge nervurile şi celulele până când frunzele devin
foarte suple şi apar picături transparente de sevă la suprafaţă.
193
 • SE AŞAZĂ FRUNZELE UNELE PESTE ALTELE PE REGIUNEA CE

T R E B U I E TRATATĂ. C U CÂT C A T A P L A S M A E M A I GROASĂ, C U ATAT V A TI

M A I EFICIENTĂ. . . .
• AVEŢI GRIJĂ C A F R U N Z E L E SĂ FIE Î N CONTACT C U PIELEA §1

ACOPERIŢI-LE C U U N BANDAJ.
CONCLUZII
• C A T A P L A S M A P O A T E fi P Ă S T R A T Ă T O A T Ă N O A P T E A S A U P O A T E

FI R E Î N N O I T Ă D I N ORĂ Î N ORĂ.

M Â N C Â N D ŞI B Â N D M A I MULT DECÂT ESTE NECESAR ŞI DECÂT

POATE ŞI C O N S U M Â N D STIMULENTE ŞI M E D I C A M E N T E NEADAPTATE

ORGANISMULUI, OMUL ACUMULEAZĂ ÎN CORPUL SĂU O MASĂ DE

DEŞEURI ŞI D E OTRĂVURI. Boala este consecinţa inevitabilă a acestui

fapt.
PENTRU A REMEDIA O ASEMENEA SITUAŢIE, MĂSURA CEA M A I

U R G E N T Ă CARE T R E B U I E LUATĂ ESTE D E A SE D E T O X I F I C A , A D I C Ă D E A

E L I M I N A , P R I N DRENAJE ŞI CURE D E DEZINCRUSTARE, DEŞEURILE CARE

ÎMBÂCSESC CORPUL.

P E N T R U B I N E L E LOR, M U L Ţ I O A M E N I F A C P E R I O D I C C Â T E O CURĂ

D E CURĂŢARE, O CURĂ D E „PRIMĂVARĂ".

DAR TOTUŞI ACEASTA N U ESTE SUFICIENTĂ. ESTE LOGIC SĂ N U

D O R I M D O A R SĂ scoatem D E Ş E U R I L E P E M Ă S U R Ă C E ELE P Ă T R U N D ÎN

ORGANISM, CI ÎNTÂI DE T O A T E S Ă LE Î M P I E D I C Ă M SĂ INTRE! ACEST

LUCRU ESTE POSIBIL P R I N T R - O REFORMĂ A M O D U L U I D E VIAŢĂ ŞI DE

ALIMENTAŢIE.

SĂNĂTATEA ARE acest preţ. TREBUIE CONTROLATE „IEŞIRILE" ŞI

SUPRAVEGHEATE „INTRĂRILE".

P R I N C I P I U L E S T E D E ALTFEL U N I V E R S A L :

Să înlăturăm din noi t o t ceea ce este rău

şi să nu primim î n noi decât ceea ce este bun.

195
 ANEXE C â n d trebuie administrată o cantitate mare de ceai, se

prepară u n litru dimineaţa. Pentru o cantitate mică, de pildă

d a c ă trebuie b ă u t ă o ceaşcă înainte de fiecare masă, ceaiul se

pregăteşte înainte de a fi consumat.

Anexa 1 Comprimatele - capsulele

N o t e d e s p r e f o l o s i r e a p l a n t e l o r m e d i c i n a l e
Pentru a obţine comprimate, plantele sunt uscate, apoi

zdrobite şi p u l v e r i z a t e până se o b ţ i n e u n praf fin care va fi

Ţ i n e m să m e n ţ i o n ă m aici c â t e v a n o ţ i u n i d e bază referi­
introdus în comprimate cu ajutorul unei maşini speciale.
toare la diferitele forme de preparare a plantelor medicinale,
Structura prafului provenit din unele plante n u permite
l a d o z a j u l şi l a e v e n t u a l e l e l o r contraindicaţii.
condiţionarea în comprimate; praful este atunci introdus

î n t r - o c a p s u l ă . C a p s u l e l e se d e s c o m p u n u ş o r l a u m i d i t a t e a şi

Ceaiurile căldura tubului nostru digestiv. In funcţie de grosimea

peretelui, praful de plante este eliberat la nivelul stomacului

Infuzia se p r e p a r ă lăsând să se odihnească una sau mai sau m a i jos, î n intestin.

multe plante medicinale în apă clocotită, fie vărsând apa Folosirea comprimatelor este avantajoasă, căci odată

peste p l a n t e , fie p u n â n d plantele î n apă. î n g h i ţ i t e , t o t a l i t a t e a p r i n c i p i i l o r a c t i v i a i p l a n t e i se g ă s e s c în

organism, ceea ce nu se î n t â m p l ă în cazul administrării de

D u r a t a infuziei este d e circa 10 minute. Acest interval
preparaţii precum ceaiurile.
de timp este suficient pentru ca apa să p o a t ă pătrunde în

ţesuturile vegetale pentru a extrage principii activi. Este m a i

b i n e să l ă s ă m să i n f u z e z e m a i m u l t , d e c â t i n s u f i c i e n t : evităm Tincturile-mamă

astfel să n e l i p s i m d e o p a r t e d i n b i n e f a c e r i l e p e c a r e l e - a r fi

putut aduce planta. Să semnalăm şi c ă , c u c â t a p a utilizată Acest m o d d e p r e p a r a r e c o n s t ă î n a l ă s a s ă se macereze

este m a i pură, c u atât puterea ei d e penetraţie este m a i mare, p l a n t e l e î n t r - u n s u p o r t a l c o o l i c . I n g e n e r a l , se foloseşte pro­

porţia: o parte plantă, 9 părţi alcool.

D e c o c t u l se p r e p a r ă f i e r b â n d p l a n t e l e m e d i c i n a l e pentru Concentraţia de principii activi ai preparaţiei finale este

a favoriza pătrunderea a p e i şi e x t r a g e r e a principiilor activi. foarte strict controlată p e n t r u ca eficienţa tincturii-mamă să

D e c o c t u l este utilizat c â n d a v e m d e - a face c u ţesuturi vege­ fie c o n s t a n t ă d e la u n a n la a l t u l .

tale dure, de tipul scoarţei, tulpinilor, rădăcinilor şi semin­ E x t r a c t u l c u a l c o o l este f o a r t e e f i c i e n t şi c o n c e n t r a ţ i a de

ţelor. Decoctul este în general urmat de o infuzie. Durata principii activi ai tincturii-mamă este în consecinţă foarte

mare.
d e c o c t u l u i este precizată p e n t r u fiecare plantă î n parte.

| 196 197
 Sunt de ajuns câteva picături pentru a obţine un efect!
terapeutic. Este un preparat simplu şi plăcut de utilizat.
Tincturile-mamă se iau de regulă de 3 ori pe zi cu puţinfl
apă, în doze de 15 până la 50 de picături odată.
Chiar dacă se iau mai multe tincturi în paralel, canti­
tatea de alcool ingerată rămâne minimă.
Uleiurile esenţiale
»
Prin diferite procedee, se poate extrage din plante un
produs uleios, volatil şi odorant numit ulei esenţial. Plantele
sunt mai mult sau mai puţin bogate în aceste uleiuri. Familie»
labiatelor (menta, salvia, cimbrişorul, rozmarinul...) este
familia de plante cu conţinutul cel mai mare.
Uleiurile esenţiale naturale, procurate din comerţ, sunt
extrem de concentrate, căci trebuie cantităţi enorme de
plante pentru a extrage câţiva decilitri. De pildă, trebuie 100
de kilograme de cimbrişor sau de pătrunjel pentru a obţine
200 de grame de ulei esenţial; 100 de kilograme de ienupăr
pentru a obţine aproximativ 1 kilogram de ulei esenţial.
Concentraţia mare a esenţelor este în acelaşi timp avan­
tajul şi inconvenientul uleiurilor esenţiale: avantaj pentru că
au o acţiune foarte puternică; inconvenient, pentru că nu
sunt întotdeauna bine suportate.
Luate ca atare, pe cale orală, ele pot irita puternic tubul,
digestiv. Utilizate pure în frecţii, unele uleiuri esenţiale deosebit
de puternice şi de agresive (terebentina, cimbrişorul...) pot
arde pielea.
Uleiurile esenţiale nu trebuie deci utilizate decât respec­
tând posologia indicată.
Inhalarea este procedeul cel mai natural şi care
echivalează, în natură, cu respirarea mirosului plantelor. In
acest fel, uleiurile esenţiale sunt diluate natural.
j 198
Plantele conţin numeroase substanţe ca de pildă he-
terozidele, alcaloizii, taninul, principii amare etc. Fiecare din
aceste substanţe are o calitate curativă determinată. Uleiul
esenţial nu este decât unul din aceşti constituenţi.
In general, uleiurile esenţiale se iau de 3 ori pe zi câte 3
picături bine diluate în miere sau sere. Dacă avem un stomac
sensibil, le vom lua la mijlocul mesei. Esenţele şi apa nefiind
miscibile, va trebui să folosim mai degrabă un suport alcoolic
sau gras pentru a le dilua.
Dozare
Pentru toate preparaţiile citate în această lucrare, dozo
indicată este cea medie.
Este la fel de greu de prescris cuiva cantitatea optimă dc
alimente pe care trebuie s-o consume pe cât este de greu de
prescris doza ideală de preparate pe care trebuie s-o ia. Pen­
tru unii, o linguriţă de plante poate fi suficientă pentru o
ceaşcă de infuzie, în vreme ce pentru alţii aceeaşi plantă va
trebui administrată în doze de câte 1-2 linguri pentru a fi efi­
cientă.
Trebuie căutat prin tatonare până când se găseşte doza
convenabilă. Doza convenabilă este doza la care apare efectul:
este cea care declanşează micţiunea atunci când administrăm
un diuretic, este cea care accelerează activitatea intestinală
când administrăm un laxativ etc.
Doza convenabilă este de asemenea doza care poate fi luată
( şi suportată pe toată durata curei. Desigur că în cazul unei doze
prea puternice, efectul îşi face apariţia, dar este prea violent
| şi prin urmare, iritant şi antifiziologic.
Din prudenţă, este preferabil să începem cu doze mici,
j pe care să le creştem progresiv până când se obţin efectele
| dorite.
 Efectele variază d a c ă p l a n t a este c o n s u m a t ă pe stomacul

gol sau în t i m p u l meselor. I n această ultimă situaţie, principii

a c t i v i s u n t î n e c a ţ i . î n m a s a d e a l i m e n t e şi s u n t d e c i m a i greu

de asimilat; efectele v o r fi d e c i m a i p u ţ i n pronunţate.

""lui pe care î[
Uim Z71 J'^ (
'° ™ ' md

rinichi, ficat „ c . fle „ , " ' , ; C e a

' s a u
« o p r i m a t e pentru

I n t o l e r a n t ă si contraindicaţii laxativ etc A c e a e n " P r o

P " = « t i i Ion ceai diuretic

foir '' h
> > *
r a !
* • « » . u t i l ^ e c i 8 e n e r a l f M r K
* i e „ t e

Uneori, stomacul dă semne de intoleranţă: iritaţii sau

arsuri ale mucoasei gastrice. In acest caz, planta trebuie

administrată în timpul mesei; amestecată cu alimente, ea îşi

p i e r d e a g r e s i v i t a t e a şi a r e o a c ţ i u n e m a i blândă.

D a c ă tulburările persistă, administrarea trebuie oprită

până se c a l m e a z ă i r i t a ţ i a şi se r e î n c e p e apoi tratamentul cu

altă plantă sau altă preparaţie.

O singură plantă sau un a m e s t e c d e plante?

E x i s t ă a f i n i t ă ţ i î n t r e p l a n t e şi i n d i v i z i . P l a n t a p e n t r u care

a v e m afinitate, cea care este specifică p e n t r u fiecare d i n noi

este e v i d e n t cea m a i eficientă. A v e m t o t i n t e r e s u l să căutăm

s-o cunoaştem.

Se întâmplă totuşi ca unele plante bine cunoscute pen­

t r u e f i c i e n ţ a l o r î n t r - o a n u m i t ă p a t o l o g i e să fie a p r o a p e total

ineficiente în cazul unor persoane.

Pentru a evita tatonarea căutând planta cea m a i eficien­

tă, pe cea pentru care a v e m afinitate, putem recurge la un

amestec.

A m e s t e c u l are două avantaje:

• eficienţa remediului este garantată chiar dacă una

sau alta d i n plante n u are efect asupra celui care o consumă;

• spectrul de acţiune al r e m e d i u l u i este m ă r i t întrucât

proprietăţile diferitelor plante se c o m p l e t e a z ă şi se întăresc

una pe cealaltă.

200
 A n e x a 2

Masajul zonelor reflexogene plantare

O zonă reflexogenă este o mică suprafaţă a învelişului

nostru cutanat Ia care ajunge un nerv, nerv care face conexi­
unea cu un organ intern. Găsim aceste zone reflexogene în
întregul organism; dar în lucrarea de faţă ne vom referi doar

Fig. 9

202
l a c â t e v a z o n e i m p o r t a n t e c a r e se g ă s e s c p e t a l p ă . Persoanele

interesate de această m e t o d ă vor putea consulta diferite cărţi

care există p e piaţă sau v o r p u t e a u r m a u n curs sau u n semi­

nar de reflexologie.

P r i n m a s a j u l z o n e i r e f l e x o g e n e , se o b ţ i n e o m a i b u n ă iri­

gare

respunde.
a respectivei

Prin
zone

acest
şi d e

mijloc
acolo,

atât
a

de
organului

simplu,
care

dar
îi

foarte
co­
Anexa 3
e f i c i e n t , a j u n g e m să s t i m u l ă m a c t i v i t a t e a o r g a n e l o r i n t e r n e şi

evident a emonctoriilor.
D e z i n t o x i c a r e a t o x i c o m a n i l o r şi c u r e l e d e drenaj
M a s a j u l m a n u a l se f a c e c u a j u t o r u l d e g e t u l u i m a r e s a u al

articulaţiei unei falange; se apasă zonele reflexogene alese

F i e c a r e d r o g a t c a r e î n c e a r c ă să se e l i b e r e z e d e d r o g u l său
după ce le-am uns în prealabil cu cremă pentru a uşura
se confruntă cu două probleme principale: pe de o parte,
masajul. Această mişcare de apăsare făcută timp de câteva
d e p e n d e n ţ a sa p s i h i c ă şi fizică f a ţ ă d e d r o g şi p e d e a l t ă parte,
m i n u t e d o a r t r e b u i e e x e c u t a t ă z i l n i c şi l a a m b e l e picioare.
deteriorarea m a i m u l t sau m a i p u ţ i n p r o n u n ţ a t ă a stării sale
Masajul poate fi p r a c t i c a t de asemenea şi c ă l c â n d pe o
fizice. A c e s t al doilea aspect - sănătatea corpului - are o
scândură de masaj reflexogen care este comercializată în
importanţă specială, căci n u se r e f e r ă d o a r l a v i a ţ a şi supra­
magazinele specializate.
v i e ţ u i r e a t o x i c o m a n u l u i , c i c o n d i ţ i o n e a z ă şi e v o l u ţ i a sevraju-
In figura 9 sunt indicate doar emonctoriile principale
lui. într-adevăr, un organism d i s t r u s , slăbit şi c a r e n ţ a t face
despre care este v o r b a în această lucrare şi c a r e ne intere­
m a i dificile eforturile pe care t o x i c o m a n u l t r e b u i e să le facă
sează î n m o d special p e n t r u e l i m i n a r e a toxinelor.
pentru a depăşi dependenţa.
Z o n a distinctă d e m a s a t este uşor d e localizat, căci este în

general dureroasă la apăsare. L a început, masajul n u durează I n ceea ce priveşte refacerea corpului, drenajele utilizate

decât un minut şi se f a c e c u b l â n d e ţ e . încetul cu încetul, se în medicina naturistă pentru a curăţa organismele

c r e ş t e p r e s i u n e a şi m a s a j u l v a p u t e a d u r a p â n ă l a 5 m i n u t e pen­ s u p r a î n c ă r c a t e c u d e ş e u r i p o t fi a p l i c a t e c u m u l t s u c c e s şi l a

t r u f i e c a r e p u n c t s a u c h i a r m a i m u l t . M a s a j u l se p o a t e întinde toxicomanii aflaţi în cură de dezintoxicare.

pe m a i multe zone reflexogene şi c h i a r p e t o a t e z o n e l e d e pe

p i c i o r u l s t â n g şi d r e p t , d a r e s t e r e c o m a n d a b i l s ă facem'aceasta
Intoxicaţia
»
progresiv pentru a evita o eliberare masivă de toxine î n curen­

tul sangvin. Primele efecte pot apărea foarte repede. Stimularea

Indiferent de drogul consumat - morfină, heroină, halu­
u n u i o r g a n p o a t e e v e n t u a l să a d u c ă r e a c ţ i i p a s a g e r e ; contează
cinogene, alcool, tutun, hipnotice, barbiturice... - substan­
î n acest caz să n u i n t r ă m î n p a n i c ă , să n u r e n u n ţ ă m l a m a s a j , c i
ţele active, cele care produc efectele aşteptate d e toxicoman,
să-1 c o n t i n u ă m . Uneori sunt necesare mai multe săptămâni
sunt substanţe toxice (alcaloizi, nicotină, alcool e t c ) .
pentru a obţine u n rezultat m profunzime.

204 205 |
 Aceste substanţe toxice, după ce au traversat mucoasa
digestivă (în administrarea orală), respiratorie (droguri
fumate) sau pielea (injecţii), ajung în curentul sangvin.
Datorită întinderii reţelei vasculare (100 000 de kilometri
lungime) şi datorită vitezei de circulaţie a sângelui (parcurg
tot corpul în 60 de secunde), substanţele toxice sunt repede
dispersate în întregul organism.
Intoxicaţia ar putea să se oprească la intrarea în celule,
întrucât acestea dispun de o membrană de grăsime care le
permite să selecteze substanţele pe care acceptă să Ie lase să
pătrundă. Din păcate, spre deosebire de substanţele nutritive
care sunt aproape toate JiidYosolubile, substanţele toxice din
droguri sunt iiposolubile şi nu sunt deci oprite de membrana
filtru. Ele pătrund în interiorul celulei, care este astfel agre­
sată de substanţele toxice atât din exterior, cât şi din interior.
Nicio zonă a corpului nu este cruţată, nici măcar creierul
şi sistemul nervos care sunt deosebit de bine protejate.
Un contact unic al substanţelor toxice cu celulele are
deja un efect nociv pentru viaţa celulei şi a organismului. In
cazul drogaţilor, acest contact nu este din păcate unic, ci se
repetă: drogul poate fi administrat zilnic sau chiar mai
frecvent.
Efectele nocive care rezultă din intoxicaţie sunt variate.
Aspectul de „mâncător de vitamine" al drogurilor este bine
cunoscut. Reacţiile biochimice indispensabile vieţii sunt de­
ranjate prin atingerea directă a enzimelor sau prin dis­
trugerea activatorilor enzimelor, ca de pildă distrugerea
vitaminelor sau chelarea oligoelementelor.
Pe lângă aceasta, celulele pot fi deranjate în activitatea
lor deoarece prezenţa substanţelor toxice le încetineşte prea
mult funcţionarea sau chiar o împiedică în totalitate. In plus,
iritarea celulelor datorată substanţelor toxice duce la infla-
maţie, apoi la scleroză. Activitatea celulară este astfel mult
| 206
împiedicată sau imposibil de desfăşurat, ceea ce creşte nivelul
de intoxicaţie, căci celulele nu mai metabolizează corect sub­
stanţele nutritive care sosesc la nivelul lor.
Aşa cum am văzut, în medicina naturistă, prezenţa to­
xinelor în ţesuturi este considerată cauza profundă a mala­
diilor. Dar aceste toxine nu sunt decât deşeuri şi reziduuri ale
substanţelor alimentare. Dacă acelea pot provoca atâtea ma­
ladii grave, darmite substanţele toxice!
Care este soluţia pentru intoxicaţie?
In mod logic, dacă degradarea toxicomanului se datorea­
ză prezenţei otrăvurilor în ţesuturi, doar expulzarea acestor
substanţe - în paralel cu sevrajul definitiv - poate permite
corpului să-şi regăsească forţele şi o funcţionare armonioasă.
Corpul dispune de organe al căror rol este tocmai acela
de filtrare şi de eliminare a substanţelor nocive (toxine sau
otrăvuri). Este vorba despre ficat, intestin, rinichi, piele şi
plămâni. Să reamintim că aceste organe, sau emonctorii,
sunt porţi de ieşire obligatorie a deşeurilor.
Trebuie deci, în toate cazurile de dezintoxicare a dro­
gaţilor, susţinută şi intensificată activitatea de eliminare a
emonctoriilor în vederea eliberării corpului de otrăvurile care
îl fac dependent şi îl îmbolnăvesc.
Fundamentul acestei abordări este bine verificat în prac­
tică, dar şi prin faptul că aceasta este calea pe care ne-o
indică natura.
Caprele-negre şi lupii, după ce au fost muşcaţi de şerpi
veninoşi, încearcă să scape de otravă recurgând la plante pe
care nu le consumă în alte situaţii. Este de asemenea cunos­
cut că pisicile şi câinii mănâncă pir sau trifoi pentru a-şi eli­
bera organismul de substanţele indezirabile.
207
 In cursul curelor de dezintoxicare a morfinomanilor, în
momentul sevrajului definitiv şi chiar mult timp după supri­
marea drogului, s.-a observat prezenţa unor cantităţi foarte
ridicate de bilă în scaun. Se pot semnala şi albuminurii tran­
zitorii (30 de grame de albumină per litru de urină). Aceste
excreţii anormale dovedesc efortul pe care-l întreprinde
organismul pentru a se regenera. Ajutorul pe care-l pot
aduce drenajele persoanelor aflate în cure de dezintoxicare
este deci evident.
Drenajul prin hipervitaminizare
La drenajul tradiţional, aşa cum este el expus în această
carte, se poate alătura un alt soi de procedeu de drenaj:
drenajul prin hipervitaminizare. Am văzut că drogurile sunt
„arzători" de vitamine sau chelatori de oligoelemente. Iar de
prezenţa în cantitate suficientă a vitaminelor şi a oligoele-
mentelor depinde activitatea enzimelor. Dacă acestea sunt
private de activatorii lor, activitatea li se încetineşte sau se
întrerupe, având drept urmare creşterea gradului de intoxi­
care a drogatului. Concret, nu numai că organismul neutra­
lizează şi elimină din ce în ce mai prost drogul consumat, dar
încetinirea funcţionării organice este în sine producătoare de
numeroase deşeuri şi toxine.
Suntem în prezenţa unui cerc vicios: intoxicarea
datorată drogului distruge activatorii enzimatici, distrugerea
activatorilor enzimatici creşte gradul de intoxicare, intoxi­
caţia creşte starea de rău, starea de rău creşte necesarul de
drog.
Pentru a ajuta drogatul să se elibereze de drog, trebuie
să-i diminuăm starea de rău prin drenarea substanţelor toxi­
ce şi prin administrarea cu generozitate de vitamine şi oli­
* A se citi d e a c e l a ş i a u t o r Suplimentele
goelemente care, relansând toate activităţile enzimatice, va
208
permite acestora să ardă şi să debaraseze corpul de deşeurile
şi otrăvurile care-l îmbâcsesc. Prezenţa vitaminelor într-un
corp carenţat acţionează ca un curent de aer proaspăt asupra
unui foc pe punctul de a se stinge. Aportul de oxigen permite
din nou jarului să ardă.
Hipervitaminizarea este un drenaj activ al toxinelor.
Accelerând metabolismele şi dând acestora posibilitatea să se
desfăşoare, ea stimuleazăxorpul în eforturile de epurare. Ca­
lităţile antitoxice ale vitaminei C şi cele detoxifiante ale vita­
minelor B sunt bine cunoscute. Dar având mai multe
carenţe, drogaţii nu trebuie să ia doar vitamine izolate. Ei
trebuie dimpotrivă să ia complexe de vitamine, aşa cum ni le
oferă natura: polen, drojdie de bere, suc de cătină albă, ulei
de germeni de grâu, grâu germinat, alge, praf de scoici, apă
de mare, praf de dolomit, ginseng, lăptişor de matcă e t c *
Administrarea regulată şi judicioasă a acestor suplimente
va pune, în sensul bun al cuvântului, „paie pe foc" peste
metabolismele lor amorţite. Va înlesni nu doar dezintoxi­
carea lor, ci şi regenerarea ţesuturilor lor, cărora - datorită
modului de alimentare cel mai adesea dezastruos al dro­
gaţilor - numeroşi nutrimenţi le lipsesc teribil. Drenajele şi
hipervitaminizarea potfipracticate împreună, ele diminuând
de altfel foarte mult severitatea „crizelor curative sau de
detoxificare" la care sunt supuşi atât drogaţii, cât şi bolnavii
de îndată ce încep să se dezintoxice, crize de detoxificare
care duc frecvent la abandonarea curelor.
alimentare naturale, Ed. Jouvence, 2 0 0 3 .
209

Anexa 4
Cure de slăbire şi detoxificare
Regimurile curelor de slăbire se caracterizează printr-o
restricţie a aportului alimentar. Restricţiile acestor regimuri
trebuie să declanşeze aceleaşi fenomene precum cele
declanşate de regimurile restrictive de genul monodietelor
sau posturilor despre care am amintit mai sus (capitolele 24
şi 25). Concret, regimurile pentru slăbit declanşează autoliză
ţesuturilor - ceea ce va duce la scăderea în greutate. Dar pot'
provoca şi crize curative, care sunt resimţite ca acele perioade
de stare generală proastă care compromit atât de des buna
desfăşurare a curelor.
Crizele curative pot de altfel să fie deosebit de neplăcute
în timpul curelor de slăbire. Numeroase deşeuri şi otrăvuri
sunt stocate în ţesuturile grase. Caracterul lor liposolubil,
adică solubil în grăsimi, face ca aceste otrăvuri să fie
absorbite odată cu grăsimile, dar şi stocate şi eliminate odată
cu ele.
In timpul curelor de slăbire, autoliza făcându-se în spe­
cial în ţesuturile grase, aceste otrăvuri - care altfel at fi rămas
„pe bară" în rezervele de grăsime - părăsesc ţesuturile şi sunt
repuse în circulaţie. Contribuie astfel la creşterea posibi­
lităţilor şi a severităţii crizelor curative. Acestea vorficu atât
mai neplăcute, cu cât aceste toxine eliberate din grăsimi sunt
j
210
nu doar reziduuri metabolice (toxine), ci şi substanţe toxice.
Printre aceste otrăvuri liposolubile figurează numeroase
medicamente psihotrope, solvenţi, pesticide care poluează
alimentele (ierbicide, insecticide, fungicide), aditivi alimen­
tari etc.
Dintre cele două procedee de eliminare pe care le-am
abordat - drenajele şi dietele - curele de slăbire nu includ
decât unul, dieta. Spre deosebire de ceea ce se întâmplă în
curele tradiţionale de drenaj, toxinele sunt eliberate prin to­
pirea ţesutului adipos, dar nu pot părăsi aşa de uşor corpul
deoarece activitatea emonctoriilor nu a fost stimulată.
Otrăvurile nu fac decât să-şi schimbe locul, părăsind profun­
zimile unde corpul le stocase, pentru a se sustrage influenţei
lor dăunătoare şi urcă spre suprafaţă. Rezultă o stare generală
proastă datorată prea marii concentraţii de deşeuri la nivelul
organelor şi al sângelui. Deşeurile şi otrăvurile irită organele
digestive, stomacul de exemplu şi provoacă false senzaţii de
foame. False, căci nu este vorba în realitate decât de o iritare a
tubului digestiv, care poate fi calmată prin ingestia de ali­
mente. Aceasta însă nu calmează foamea - care nu este reală -
ci iritaţia. Acelaşi fenomen de iritare poate avea loc şi în alte
organe (sistem nervos, de exemplu).
Corpul încearcă de asemenea să corecteze compoziţia
sângelui dând naştere la pofte de diverse alimente şi băuturi
susceptibile să o modifice şi care împing deci spre... mân­
care. Toţi aceşti factori contribuie la cedarea nervoasă a per­
soanei care ţine regimul. Şi astfel, reluarea alimentaţiei,
diluând deşeurile şi întrerupând autoliza, permite suprimarea
momentană a stării de rău şi a tulburărilor determinate de
criza de curăţare.
Acest rezultat provizoriu nu face decât ca următoarele
cure de slăbire să fie mai dificile. într-adevăr, la viitoarele
restricţii, corpul va declanşa cu mult mai puţină putere şi mai
211
puţin intens fenomenul de autoliza pentru a preîntâmpina o
topire prea rapidă a rezervelor sale. Acest lucru vine în
întâmpinarea scopului dorit, pentru că Ia persoanele care
cresc uşor în greutate autoliza este deja foarte slabă şl
înceată.
Va trebui deci întotdeauna făcută o cură de eliminare a
toxinelor în paralel cu o cură de slăbire, pentru a evita astfel
crize de curăţare prea neplăcute. Regimurile de slăbit ar BIBLIOGRAFIE
putea fi urmate mult mai uşor şi mai multă vreme. In plus,
nu ar profita doar estetica, ci şi sănătatea!
Generalităţi
»

Asociaţia medicală Kousmine, C e i 5 p i l o n i a i s ă n ă t ă ţ i i sau abordarea

Kousmine, Ed. Jouvence, Grand-Lancy/Geneva, 1992.

O edi(ic î n întregime revăzută a m e t o d e i doctoriţei Kousmine, care
aprofundează abordarea sănătăţii.

Dr. Paul C a r t o n , T r a t a t d e m e d i c i n ă , d e a l i m e n t a ţ i e şi d e igienă

naturistă, Librairie Malome, Paris, 1931.
L u c r a r e d e bază, indispensabilă o r i c ă r e i persoane, t e r a p e u t sau n u ,
c a r e d o r e ş t e să c a p e t e c u n o ş t i n ţ e s o l i d e d e s p r e p r i n c i p i i l e f u n d a m e n t a l e
a l e m e d i c i n i i n a t u r i s t e . E x p u s e c u s i m p l i t a t e şi l o g i c , t o a t e a s p e c t e l e m e -
dicinei naturiste sunt trecute î n revistă. Fiind epuizată, cartea poate fi
c o m a n d a t ă direct l a f a m i l i a a u t o r u l u i : D - n a Tellier, 5 7 , rue E d . V a i l l a n t ,
F - 9 4 4 5 0 Linieil Brevannes.

Dr. Pată. Canon, Esenţa doctrinei lui H i p o c r a t , Librairie le Fransois,

Paris, 1977.
O p e r a i m e n s ă şi f u n d a m e n t a l ă a l u i H i p o c r a t , p ă r i n t e l e m e d i c i n i i ,
f ă c u t ă accesibilă t u t u r o r d e c ă t r e Dr. C a r t o n .

Asociata medicală Kousmine, M e t o d a K o u s m i n e , ErJ. Jouvence, Grand-

Lancy/Geneva, 1989.
M e t o d a d o c t o r i ţ e i K o u s m i n e a s o c i a z ă b u n u l s i m ţ şi s i m p l i t a t e a m e ­
d i a n e i n a t u r i s t e c u c u n o ş t i n ţ e l e c e l e m a i m o d e r n e d e n u t r i ţ i e şi i m u n o l o -
gie. U n e x e m p l u a ceea ce p o a t e rezulta d i n t r - o c o m b i n a ţ i e a celor d o u ă
abordări.

213
 Robert Masson, Revoluţia dietetică a eutinotropiei*, Albiri Mie/lcî, Gunther Schwab, Dansul cu diavolul, Ed. la Colombe, Paris, 1963.

1986. S u b formă d e r o m a n , u n i n t e r v i u f i c t i v c u d i a v o l u l c a r e v i s e a z ă c u m

O c o n t r i b u ţ i e l a d i e t e t i c ă , e c h i l i b r a t ă şi d e s c h i s ă , c e ţ i n e c o n t do î l î m p i n g e p e o m să se a u t o d i s t r u g ă p o l u â n d u - i m e d i u l , a l t e r â n d u - i a l i ­

aportul naturopatier. m e n t e l e , i n t o x i c â n d u - 1 c u m e d i c a m e n t e e t c . C a r t e a sperie p r i n realism.

Robert Masson, S ă n ă t a t e şi v i t a l i t a t e o r i g i n a r ă , Retz, Paris, 1990. Emonctorii

V i t a l i t a t e a o r i g i n a r ă este u n p o t e n ţ i a l d e v i a ţ ă c a r e p e r m i t e organls»

m u l u i n o s t r u s ă - ş i p ă s t r e z e e c h i l i b r u l ; s u p r a î n c ă r c ă r i l e şi s u r m e n a j u l r u p Dr. Ralph Bircher, Ed. Victor A t t m g e r , Neuchâtel.

acest e c h i l i b r u . B o l i a l e f i c a t u l u i şi v e z i c i i b i l i a r e . B o l i a l e s t o m a c u l u i şi i n t e s t i n u l u i .

B o l i ale rinichilor. Boli c u t a n a t e .

A n d r e " Passebecq, C u r s d e p s i h o s o m a t i c ă n a t u r i s t ă , Ed. Institutului dc

cultură umană, 62, Av. Foch, Marcq-Lille, Franţa. Raymond D e x t r e i t , Ed. Revistei Vivre en harmonie. Paris.
C u r s d e a p ă r a r e şi r e s t a u r a r e a s ă n ă t ă ţ i i f i z i c e şi m i n t a l e f ă r ă v a c ­
Ficatul... acest n e c u n o s c u t . U r e e , albumină, colibacili (rinichii)
c i n a r e , m e d i c a m e n t e sau o p e r a ţ i i , c i p r i n i g i e n ă . C o n f r u n t a r e d i n p u n c t
Constipaţia învinsă. Căile respiratorii. îngrijirile pielii.
d e vedere naturist cu medicina alopată î n ceea ce priveşte noţiunile dc

v i a ţ ă , s ă n ă t a t e , v i n d e c a r e , d i a g n o s t i c şi t e r a p e u t i c ă .
Paul Marchesseau, editat de autor, Spirvie-Natura, F-86600 Saint-
Sauvant.
Christopher Vasey, Johanna Brandt, Curele de sănătate, Ed. Jouvence, F i c a t u l şi v e z i c a b i l i a r ă . M i z e r i a şi m i s t e r u l i n t e s t i n u l u i s u b ţ i r e . C o n ­
Grand-Lancy, Geneva, 1995.
s t i p a ţ i a î n v i n s ă . R i n i c h i i , f i l t r e i n t e l i g e n t e . B o l i p u l m o n a r e şi m i j l o a c e d e
S t u d i u r e a c t u a l i z a t , c l a r şi a p r o f u n d a t a l p r o c e d e e l o r c u r a t i v e p u s e î n
p r o t e c ţ i e . P i e l e a , bolile sale, f u n c ţ i i l e sale.
joc de celebra cură de struguri a Johannei Brandt. I n partea a doua, textul
original al Johannei Brandt î n versiune p u ţ i n scurtată. C o n ţ i n e de aseme­
Dr. Al/red Vogel, Ficatul, regulator al sănătăţii, Ed. A. Voget,
nea u n ghid practic r e z u m â n d toate punctele i m p o r t a n t e ce trebuie luate
C H - 9 0 5 3 Teu/en.
î n considerare p e n t r u a creşte eficienţa curelor d e detoxificare.

D r . G e o r g e s Monnier, Ed.
Christopher Vasey, E c h i l i b r u l a c i d o - b a z i c , s u r s ă d e b u n ă s t a r e şi d e
Sănătatea prin igienă intestinală, 3

v i t a l i t a t e , Ed. Jouvence, Grand-Lancy, Geneva, 1991.

Fontaines, Fillinges, 1992.
O sinteză despre igiena i n t e s t i n a l ă care e x p l i c ă d e ce c o l o n u l j o a c ă
F ă r ă a folosi t e r m e n i foarte tehnici, această carte explică problema
u n r o l f u n d a m e n t a l î n m e n ţ i n e r e a s ă n ă t ă ţ i i şi i n d i c ă t o a t e t e h n i c i l e .
acidifkării terenului de către alimentaţia m o d e r n ă , cauză a numeroase boli

d e c a r e s u f e r i m î n p r e z e n t . E x p l i c ă c e e a c e e s t e p H - u l şi c u m se f a c e t e s t u l

d e d e p i s t a r e a p H - u l u i urinar. C o n ţ i n e n u m e r o a s e t a b e l e p r a c t i c e c u liste S a u n a , r e g ă s i ţ i şi c o n s e r v a ţ i s ă n ă t a t e a p r i n s a u n ă . Alain Rousseaux,

d e a l i m e n t e a c i d i f i a n t e , a c i d e şi a l c a l i n i z a n t e , t a b e l e c u î n l o c u i t o r i , e x e m ­ editat de autor: 46, rue de la Victoire, F-75009 Paris,

p l e d e m e n i u r i a l c a l i n e şi d e s c r i e r e a d i f e r i t e l o r t e h n i c i d e d e z a c i d i f i c a r e . U n a d i n c ă r ţ i l e c e l e m a i c o m p l e t e scrise p â n ă a s t ă z i p e t e m a s a u n e i .

Docteur Soleil, Să î n v ă ţ ă m să n e d e t o x i f i c ă m , Ed. Solea, Geneva, Utilizarea saunei, practicarea saunei ca igienă de viaţă, ca m e t o d ă c o m ­

1985. p l e m e n t a r ă e x e r c i ţ i u l u i şi m a s a j u l u i p e n t r u b o l n a v i . P o s i b i l i t ă ţ i l e c u r a t i v e

O c a r t e d e i n i ţ i e r e şi d e b a z ă d e s p r e d e t o x i f k a r e a o r g a n i s m u l u i c a r e a l e s a u n e i şi e f e c t e l e e i a s u p r a o r g a n e l o r . P e l â n g ă f a p t u l c ă e s t e u n g h i d

a s o c i a z ă i n f o r m a ţ i a c u d e s e n e şi u m o r . p r a c t i c , a c e a s t ă c a r t e scrisă d e u n m a r e n a t u r o p a t î l i n t r o d u c e p e c i t i t o r î n

l u m e a c o n c e p ţ i i l o r d e s p r e i g i e n a v i t a l ă şi n a t u r o p a t i e .

* R e g l a r e a i n d i v i d u a l i z a t a a a l i m e n t a ţ i e i ( n . tr.)

214 215 |
 Postul Expunere s i m p l a şi clara despre funcţiile organelor, localizarea

z o n e l o r r e f l e x o g e n e şi t e h n i c i l e d e s t l t n u t u r c . N u m e r o a s e s c h e m e , t a b e l e şi
D r . Edouard Bertholet, Reîntoarcerea la sănătate p r i n post, Ed. Genil- exemple.
lard, Lausanne, 1974.
D e s c r i e r o l u l n e f a s t a l t o x i n e l o r şi s u b l i n i a z ă n e c e s i t a t e a d e a s e d e ­ Argila
z i n t o x i c a p e n t r u a se v i n d e c a . D u p ă o i n t r o d u c e r e î n i s t o r i c u l p o s t u l u i şi
u n s t u d i u al p o s t u l u i aşa c u m l-au g â n d i t m a r i i a u t o r i n a t u r i ş t i , D r . B e r t h ­
Raymond Dextreit, Argila care vindeca, Ed. Revistei Vivre en Har-
o l e t , m a r e l e v u l g a r i z a t o r a l p o s t u l u i , îşi e x p u n e m e t o d a .
monie, Paris, 1976.
Arta cataplasmelor cu argilă cu toate modalităţile de aplicare.
Dr. Herbert Shelton, Postul, Ed. le Courrier du Livre, Paris, 1970.
N u m e r o a s e e x e m p l e şi m ă r t u r i i .
Analiză detaliată a postului: modificările chimice şi organice,
autoliza, regenerarea organelor, eliminarea deşeurilor; postul î n c o n t e x t u l
Apa
p e r i o a d e l o r şi c o n d i ţ i i l o r s p e c i a l e a l e v i e ţ i i . R ă s p u n s u l l a o b i e c ţ i i l e v i z â n d
riscurile d e c a r e n ţ e , d e m o a r t e etc.
Christopher Vasey, A p a , sursă v i t a l ă a sănătăţii noastre, Ed. Jouvence,
Regimuri
2002.
A c e a s t ă c a r t e e x p l i c ă d e c e a r e c o r p u l n e v o i e d e a p ă , c e se î n t â m p l ă

Docteur Solea, G h i d u l regimurilor, Ed. SoleU, Geneva 1987. c u e a d u p ă c e p ă t r u n d e î n o r g a n i s m şi c u m t r e b u i e să b e m c a să ne

Prezentarea critică a principalelor regimuri. Prezentare a avantajelor î n t r e ţ i n e m v i t a l i t a t e a şi s ă n ă t a t e a . S u b l i n i a z ă c u p r e c ă d e r e importanţa

şi i n c o n v e n i e n t e l o r fiecăruia şi a a c ţ i u n i i l o r a s u p r a b o l i l o r . B i b l i o g r a f i e a p e i p e n t r u e l i m i n a r e a t o x i n e l o r şi p r o p u n e d i f e r i t e c u r e d e d e t o x i f i c a r e
abundentă. prin apă.

Plante Evina Emmanuetk, G h i d u l b ă u t o r u l u i d e a p ă , E d . SOIAT, 1 9 9 7 .

A c e s t ghid recenzează toate apele minerale îmbuteliate de origine

D r . Jean V a m e t , F i t o t e r a p i e — t r a t a m e n t u l bolilor prin plante, Ed. f r a n c e z ă şi l e d e s c r i e c a r a c t e r i s t i c i l e , g u s t u l şi c a l i t ă ţ i l e .

Maloine, Paris, 1975.
T a b e l e l e c a r e c o n ţ i n t r i m i t e r i d e Ia p l a n t e la m a l a d i i şi d e l a p r o p r i ­ Zerul
etăţi la p l a n t e fac d i n această carte o lucrare d e referinţă d i n t r e cele m a i
utile. Croistop/ier Vasey, Z e r u l , Ed. Jouvence, 1994-

Zerul contribuie la curăţarea terenului de toxine p r i n acţiunea

Dr. jean Valnet, A r o m a t e r a p i e - T r a t a m e n t u l b o l i l o r p r i n e s e n ţ e d e asupra a trei e m o n c t o r i i principale: ficatul, r i n i c h i i şi i n t e s t i n u l . S u n t d a t e
p l a n t e , Ed. Maloine, Paris, 1975.
i n d i c a ţ i i p r e c i s e a s u p r a m a n i e r e i d e c o n d u c e r e a c u r e i ( u n d e se g ă s e ş t e
C o n s t r u i t ă p e a c e l a ş i m o d e l c u Fitoterapia, a c e a s t ă l u c r a r e t r a t e a z ă
zerul, dozare, durată e t c ) .
folosirea plantelor bogate î n uleiuri esenţiale.

Drenajul prin hipervitaminizare

Reflexologie

Christopher Vasey, S u p l i m e n t e l e a l i m e n t a r e n a t u r a l e , Ed. Jouvence, 2003.

Hedi Mazafret, S ă n ă t a t e a de mâine: tratat elementar d e reflexologie, Prezentarea compoziţiei, a proprietăţilor curative, a indicaţiilor şi
Ed. Trema, Zurich, 1976. a utilizării a unsprezece suplimente alimentare bogate î n vitamine,

216 217
minerale, oligoelemente e t c : drojdia de bere, lăptişorul de m a t c ă , u n t u r a
de peşte, uleiul d e i n , spirulina, algele m a r i n e , m e l a s a n e a g r ă , g e r m e n i i d e
g r â u , g i n s e n g u l , p o l e n u l şi c ă t i n a a l b ă . A c e s t e s u p l i m e n t e s u n t r e c o m a n ­
d a t e p e n t r u a c o m p e n s a c a r e n ţ e l e şi a s u s ţ i n e o r g a n i s m u l î n e f o r t u r i l e l u i
de detoxificare.

Indexul drenanţilor
si ai tehnicilor

Agar-agar, 61

A l b u r n de tei, 9 3
A m ă r e a l ă , 122

Anason, 69, 84, 92

Anghinare, 80, 84, 92, 112
Apă, 7 1 , 8 6 , 9 8 - 9 9 , 1 0 7 , 1 7 8 - 1 8 0 , 217

distilată, 1 7 8 - 1 8 0
diuretică, 98

laxativă, 71
minerală, 7 1 , 9 8 , 180
slab m i n e r a l i z a t ă , 1 8 0
Argilă, 3 9 - 4 0 , 9 9 , 1 4 1 , 1 8 8 - 1 9 2 , 217

Baie

caldă, 8 9 , 107

de aer c a l d la d o m i c i l i u , 1 0 9

de soare, 1 1 0 - 1 1 1

de vapori, 109

hipertermică, 107

Balast, 6 3 - 6 4

Boldo, 6 9 , 8 2 , 8 4

Brusture, 112

Cascara, 66

Cassia, 6 6
 Cataplasmă d e argilă, 1 8 8 - 1 8 9 Irigaţii colonice, 6 5

Cataplasmă d i n frunze de varză, 193 Izmă domnească, 8 4

Ceapă, 97
Celuloză, 47, 58-60 î m p a c h e t ă r i calde, 110

Cicoare sălbatică, 8 0 , 8 3 , 8 4 , 9 2
Cimbrişor, 6 5 , 1 2 3 , 1 9 8 Laxative, 56-58, 6 6 - 7 1 , 1 5 4 , 1 9 2

C i m b r u , 123 Lemn-dulce, 68, 6 9 , 8 4 , 9 8 , 1 2 2 , 1 2 3

Cireşe (cozi d e ) , 9 5 Lichid celulozic, 5 9

Coacăze negre, 8 0 , 9 4 , 9 7 Limba-mielului, 1 1 2 , 1 1 3 _

Comprimate din plante, 197

Creţuşcă, 9 7 , 1 1 3 j\dagneziu

Cruşin, 66, 6 9 , 8 4 clorura de, 70

C u r a de apă, 6 5 , 1 7 8 - 1 8 0 hidrat de, 70

Curcuma, 83, 98 hiposulftt d e , 7 0

Masaj

Decoct, 196-197 al zonelor reflexogene, 2 0 2 - 2 0 4

Diete, 161-162,170-171,175-177, 211 prin frământare, 1 1 1 , 186

D r e n a j limfatic, 131 Vodder, 117

Duş rectal, 6 5 - 6 6 Măceş, 97

Măslin, 81

E f o r t fizic i n t e n s , 1 8 1 Mesteacăn, 94, 97

Eucalipt, 6 5 , 121 Monodieta, 1 4 7 , 1 6 1 , 1 6 7 , 210

E x e r c i ţ i u fizic, 1 0 7 cu cereale, 1 7 0

Expectoraţie voluntară, 118 cu fructe, 169

cu legume, 170

Fereguţă, 68 c u suc d e f r u c t e , 1 6 8

Fibre vegetale, 5 8 c u suc d e l e g u m e , 1 6 8

Fierea-pământului, 82 M u ş e ţ e l , 6 5 , 112, 113

Frasin, 6 7 , 6 9 , 9 5 , 9 7

Frecţie uscată, 106 Nalbă, 67,123

G â f â i a l ă , 117, 119 O r e g a n o , 121

Osul-iepurelui, 94, 97

I a r b a roşie a l u i A v i c e n a , 6 6 , 6 9 , 8 3 , 8 4
Iarbă-neagră, 94 P a n s e l u ţ ă sălbatică, 6 9 , 1 1 3

Ienupăr, 6 9 , 9 6 Păpădie, 58, 6 9 , 8 1 , 8 4 , 9 5 , 1 1 2

I n (seminţe), 57, 60-61 Pătlagină, 122, 123

Infuzie, 1 9 6 - 1 9 7 Piersică, 5 8

Inhalaţie, 120 P i n sălbatic, 122

 Pipirig, 9 6 Soare, 110-111
Pir, 9 5 , 9 7 Soc, 6 9 , 9 8 , 1 1 3
Podbal, 123, 124 Spălaturi, 4 0 - 4 1 , 5 0 - 5 1 , 5 7 , 6 2 - 6 3 , 6 5 , 1 5 4
Porumb, 92, 98 Strugurii-ursului, 94, 9 7
Post, 3 9 - 4 0 , 1 3 1 , 1 5 1 - 1 6 2 , 1 7 9 , 2 1 6 Sulfat de sodiu, 5 7 , 7 0
Post n e g r u , 1 3 1 Suprimarea unei mese, 1 6 4
Poziţie i n v e r s a t ă , 1 1 9
Praz, 5 8 , 9 3 T ă r â ţ e de grâu, 57, 6 0

Prune înmuiate, 59 Termofor, 8 6

Psyllium (seminţe), 6 1 Tincturi-mamă, 197,198, 200
Purgaţia Bertholet, 7 1 Trifoiul de baltă, 8 3
Purgaţie, 5 5 , 7 1 , 155

Ulei
R e f l e x o l o g i e plantară, 2 0 2 - 2 0 4 de măsline, 6 3 , 6 5 , 8 1

Regim de ricin, 70
cântărit, 163 esenţial, 1 9 8 - 1 9 9
cu 3 alimente, 164 Urzică, 69, 9 6
de crudităţi, 164
disociat, 165 V ă r s ă t u r i voluntare, 73

f ă r ă sare, 1 6 7 Varză, 9 2 , 9 9 , 1 4 1 , 189, 193

fluid, 159 Verigariu, 6 7

hipoazotat, 166 Vulturică, 9 6

hipocaloric, 163

Kipocarbonatat, 166 Zer, 7 1 , 219

hipolipidic, 166
lichid, 159
restrictiv, 162

semilichid, 159

solid, 1 5 9

vegetal, 164

vegetarian, 1 6 2 , 1 6 4
Ricin, 68

Ridiche neagră, 8 0

Rozmarin, 8 2 , 8 4 , 1 9 8

S â n z i a n a de grădină, 8 3 , 9 7
Saună, 108-109, 215
Siminichie, 67, 71
Smochine înmuiate, 59

223
222
i n f o r m a r
c o l e c ţ i a f r o n t î e r
Colecţia FRONTIERE vine in sprijinul interesuluitotmai larg manifestat ţi în ţara noastră faţă de alte culturi existente pe glob. P
lecturi bine organizate părăsim stadiul informaţiei întâmplătoare, care păcătuieşte, inevitabil, prin lipsă de profunzime
consistenţă. Avem o bună ocazie de a dobândi cunoştinţe noi, esenţiale şi durabile, despre comunităţi ce revendică la aâfi
planetei un loc sub soare de reală distribuţie şi autoritate.
ISLAMUL ŞI MUSULMANII riscante prin pauperitstea lor în raport uM
Mark Sedgwick o lumerisipităpe mari suprafeţe de pc
Traducere: Daniela Gcorgcscu diferite continente, cu pondere vizibilii k|
312 p.. 13 x 20 cm, ISBN 97S-W-748-269-3 importantă in influenţarea metabolism» III
planetelor. A trecut vremea când arabii
CUM SĂ U ÎNŢELEGEM PE ARABI trebuiau căutaţi m întinderea deşertului,
Msrgaret K. Nydefl pe marginea ea/elor ivite în calea caravn»
Traducere: Diana Şipu nelor. Astăzi,roiulstatelor arabe Ia scnifl
29ftp.. 13 x 211 an. ISBN 97S-973-74HO43-g0lgbalâ se dovedeşte important, în amintii'
privinţe copleşitor, in plus, îi întâlneşti pfr
cunoaştem şi să le înţelegem fllosotla arabi în oraşul în care locuieşti, copiii lot
Islamul este una dintre religiile cele maiproprie ţi aspiraţiile, modul de a se merg ia şcoală împreună cu cu copiii
cuprinzătoare de pc glob. însumând o prezenta şi comporta în relaţia cu alţii? noştri, ceva din (ciul lor de a ft înlcrsec*
tea/i şi influenţează modul nostru de trai,
cincime din omenire. Cum trăiesc aceşti Arabii. în marea lor majoritate, suni isla­Cel
a e două volume ne deschid ochii astipm
oameni? Cum îşi organizează viaţa? Ce mici . Dar nu toţi islamiştii sunt arabi. LparucularitâţiW
reguli Ic prezidează existenţa'.' S» cât de scara prezentului, cunoştinţei? dobândite dar care, aprofucnedafuten,cpol
ţionează separator
micşora
important esle ca noi. ceilalţi, să le cândva se dovedesc neîndestulătoare şi
distanţele dintre ei şi noi.

c o l e c ţ i a e u r o p a

DERULAREA TRANZACŢIILOR * NtCUlrSCL*

INTRA 51 EXTRA COMUNITARE
DUPĂ ADERAREA DERULAREA
LA UNIUNEA EUROPEANA TRANZACŢIILOR
Andrei Dobrescu, Vsleriu Petecea, COMERCIALE. GHIDUL;
Mibai Sebea =MRA ? COSA COMUWÎAR? - UNIUNII
256 p-, 17 x 24 cm, ISBN 97S-97>-'M*-334-7 DUPA AOERAREA LA
UtfiUNKA fcL'SOPSANĂ EUROPENE

GHIDUH'NIUNII EUROPENE
Jose Eckhenazj
Traducere: (rina Belabed
160 p.. 10 * 2.1 ca ISBN J-74S-J45-4
Suntem în Uniunea Europeană şi se cu răbdare şi pricepere roluri şi atribuţii fi de guvern ai (arilor membre?
cuvine să ne comportăm tn cunoştinţă deîncredinţau; dc către statele membre auto­Apelând U un limbai accesibil tuturor,
cauză. Ceea ec presupune cunoaşterea inrităţilor desemnate să gestioneze întreg autorul vizibilizează în mod nece-sar şi
detaliu a toi ceea ce ţine de organizareaportofoliul problematic Ia nivel comunitar. profila bil pentru cititorul interesat
anatomice şi funcţionarea practică a Unde încep st iunie se încheie atribuţiile programe şi ţinte asumate dc Uniunea
instituţiilor UE. Asta ne vi propune ghidulConsiliului Mînişirihtr? Ceface Comisus Europeană in varii domeni de activitate,
scris de Jose Kchkena/i, expert cunoscutEuropeană ţi care suni ralurile rezervareaducând aproape de înţelegerea noastră,
şi recunoscut în afaceri europene. comisa/Hor europeni? Cât dc mari siuit odată cu esenţa actelor ce-î guvernează
Autorul îşi ia de mână cititorul pentru a-i
puietile Parlamentului European? în ce existenţa şi opţiunile definitorii asumate
face cunoscute structurile şi mecanismele scop a fost creată CurW-a de Justiţie? de UE în folosul tuturor statelor membre
de lucru ale Uniunii Europene, explicândCând si cu ce senp se întâlnesc sefi de stat mari sau mici. în beneficiul cetăţenilor lor.

în p r e g ă t i r e
GREAT SEX TOTUL DESPRE ZODIAC EGIPTUL
Paul Jenner Bil Tieroay Joseph Corrfavreux,
KAMA SUTRA CHINA MODERNA Alexandra Romano
Paul J e n n e r MichaeJ Lynch ORIENTUL MULOCIU DUPĂ 1945
Stewart Ross