ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ

CENTRUL DE STUDII Ştefan cel Mare şi Sfânt

RĂDĂUȚI, JUD. SUCEAVA

PROIECT
PENTRU CERTIFICAREA COMPETENŢELOR
PROFESIONALE – NIVEL 5
Calificarea profesională: asistent medical generalist

Profesor îndrumător: Absolvent:

asist. med. Irimescu Maftei (Nistor)
Elena Margareta Mihaela

- 2017 -
 “ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU
PERITONITA ACUTĂ”

MOTTO: "medicina este o artă care vindecă uneori, uşurează adesea şi

consolează totdeauna"

2
 CUPRINS:

ARGUMENT 4
CAPITOLUL I. Anatomia şi fiziologia peritoneului 5
CAPITOLUL II. Peritonita- prezentarea genarală a afecţiunii 9
2.1. Definiţie 9
2.2. Clasificare 9
2.3. Etiologie 10
2.4. Simptomatologie 12
2.5. Diagnostic 14
2.6. Evoluţie şi prognostic 15
2.7. Tratament 16
2.8. Complicaţii 18
CAPITOLUL III. Rolul autonom şi delegat al asistentului medical în îngrijirea pacientului cu
peritonită acută 19
Fişa tehnică nr. 1 21
Fişă tehnică nr. 2 22
Fişa tehnică nr. 3 25
Fişa tehnică nr. 4 26
CAPITOLUL IV. Procesul de îngrjire al pacientului cu peritonită acută 29
Caz clinic 1 29
Caz clinic 2 38
Caz clinic 3 46
CAPITOLUL V. Educaţie pentru sănătate 55
BIBLIOGRAFIE 57
ANEXE-scheme, fotografii 58

3
 Argument

“Rolul esenţial al asistentei medicale constă în a ajuta persoana bolnavă sau sănătoasă să-
şi menţină sau să-şi recâştige sănătatea (sau să-l asiste în ultimele clipe), prin îndeplinirea
sarcinilor pe care le-ar fi îndeplinit singur dacă ar fi avut voinţa sau cunoştinţele necesare şi să
îndeplinească aceste funcţii astfel încat acesta să-şi recâstige independenţa cât mai repede
posibil” (Virginia Henderson).

Scopul prezentului proiect este de a identifica problemele de îngrijire specifice unui

pacient cu peritonită acută. Peritonitele sunt afecţiuni extrem de grave şi uneori dificil de
diagnosticat; afecţiuni cărora trebuie să li se acorde o deosebita atenţie, pentru că, de
promptitudinea tratamentului şi de acordarea îngrijirilor optime depinde starea bolnavului
respectiv.

Eficienţa asistenţei de urgenţă în cazul peritonitelor impune o munca dusă în echipa, în

care cadrele medii sunt “mâna dreaptă” a medicilor. Această muncă în echipa, pentru a fi
eficientă, cere din partea fiecăruia multa dăruire, dar în acelaşi timp multa responsabilitate, o
bună organizare şi o continuă pregătire şi perfecţionare prin cunoaşterea teoretică şi practică a
tuturor îngrijirilor ce se oferă bolnavilor cu peritonite. “Spiritul responsabilităţii cere la rândul ei
conştiinţa şi competenţa profesională, care să asigure pentru bolnavul de urgenţă, a cărui viaţa
este ameninţată de a se sfârşi, aplicarea imediată a tuturor măsurilor terapeutice care să înlăture
cauzele care se opun supraveţuirii” (Prof. dr. Iuliu Suteu)

În această lucrare, doresc să scot în evidenţă rolul deosebit de important ce le revine

cadrelor medii în supravegherea bolnavilor cu peritonită acută, iar ca asistentă medicală să
aprofundez cunostinţele privind cauzele şi mecanismele de producere a peritonitei acute şi
gravitatea acestei bolii cu implicaţii majore asupra celor 3 dimensiuni: fizice, psihice şi sociale;
precum şi măsurile de urgenţă care trebuie luate şi tratamentul ce trebuie aplicat bolnavilor ce
prezintă peritonită acută.

4
 CAPITOLUL I

NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE A PERITONEULUI

Anatomia peritoneului

Peritoneul este o membrană seroasa care tapeteaza pereţii abdomenului şi suprafaţa

viscerelor digestive pe care acesta le conţine. Se individualizează peritoneul parietal, care
căptuşeste cavitatea abdominală şi pelviană şi acoperă organele extraperitoneale (rinichi, glande
suprarenale, uter etc.) şi peritoneul visceral care înveleşte organele zise “intraperitoneale”.

Între foiţa parietală şi cea viscerală a peritoneului se găseşte cavitatea peritoneală. Între
pereţii cavităţilor abdominală şi pelviană, pe de o parte şi între foiţa parietală a peritoneului pe de
altă parte se găseste spaţiul extraperitoneal.

Peritoneul este cea mai întinsă şi mai complexă membrană seroasa a organismului.

5
Suprafaţa lui este de circa 2mp, cu ceva mai mare decât a pielii.

Această cavitate conţine în mod normal 75-100 ml lichid peritoneal care este resorbit
permanent de câtre peritoneu. Lichidul peritoneal uşurează alunecarea organelor abdominale
unul faţă de altul dar şi în raport cu pereţii abdomenului, în timpul activităţii fiziologice.

Cavitatea peritoneală este spaţial cuprinsă între peritoneul parietal şi peritoneul visceral.

La bărbat, cavitatea peritoneala este complet închisă iar la femei, ea comunica cu lumenul
căilor genitale şi cu exteriorul, prin orificiul tubei uterine.

Peritoneul dispune de o serie de prelungiri care compartimentează incomplet cavitatea

peritoneală în spaţii secundare. Aceste prelungiri peritoneale sunt: plicele, ligamentele şi
mezourile.

Fiziologie şi fiziopatologie

Funcţiile principale ale peritoneului sunt: protecţia cavităţii abdominale şi ale organelor
pe care le conţine; asigurarea unei bune şi line mişcări între acestea; funcţia de absorbţie şi de
secreţie (schimburile realizate prin membrana peritoneala) şi funcţia de apărare.

Marea suprafaţa a peritoneului asigură, ca membrana semipermeabilă, schimburi

transcelulare şi intercelulare între lichidele, moleculele şi particulele din cavitatea peritoneală
(compartiment lichidian extracelular) şi cel interstiţial şi circulator. Această importantă funcţie
permite efectuarea dializei peritoneale, tratament eficace mai ales în insuficienţa renală cronică.

Creşterea permeabilităţii membranei peritoneale în cadrul proceselor patologice precum

în cadrul peritonitelor, explică trecerea rapidă de mari cantităţi de lichid în sectorul extracelular,
uneori cu colaps şi şoc, alteori ascite masive.

Funcţia de apărare este reprezentată de capacitatea de limitare a unor procese patologice

şi de posibilităţile de apărare antimicrobiană prin conţinutul de lizozim, limfocite, leucocite
polimorfonucleare si macrofage.

6
 Resorbţia peritoneală se împlineşte prin întermediul unor bogate reţele limfatice,
maximale şi zonele diafragmatice şi la nivelul marelui epiploon, şi astfel se explică
repercursiunea generală rapidă a eventualei stări septice peritoneale.

Fiziopatologia peritoneului cuprinde o largă varietate de modificări induse de agresiunea

asupra peritoneului- bacteriană, mecanică (traumatică) sau chimică. Indiferent de natura
agresiunii, afectarea celulelor mezoteliale sau vasculare determină inflamaţia peritoneului şi deci
peritonita.

Celulele mezoteliale afectate nu îşi mai îndeplinesc activitatea fibrinolitică, acumularea

de fibrină contribuind la procesul de apărare locală. Depunerile de fibrina realizează aderarea
anselor intestinale la epiploon şi la suprafaţa peritoneului parietal, limitând astfel propagarea
înfecţiei.

Prin numeroasele sale funcţii, constituie un sistem eficient de apărare la agresiunile la

care este supus. Din punct de vedere fiziologic aşa cum s-a mai menţionaţ peritoneul are patru
funcţii:

1. Funcţia de absorbţie – este legată de suprafaţa mare prin care resorbţia în 24 ore poate
fi cât greutatea corpului, aproximativ 70 l/zi, proprietate folosită în dializa peritoneală. Practic
doar o jumătate din suprafaţa peritoneului are funcţie de absorbţie.

2. Funcţia secretorie – este determinată de celulele mezoteliale şi constă în secreţia

fiziologică a unui lichid în cantitate de 30-100 ml, care permite alunecarea cu uşurinţă a anselor,
indispensabilă motilităţii organelor cavitare din peritoneu. Acest lichid este un ultrafiltrat
plasmatic, bogat în proteine şi săruri minerale, conţine leucocite, macrofage şi celule mezoteliale,
cu proprietăţi antibacteriene evidente .

3. Funcţia imunologică – este esenţială în infecţiile abdominale şi mai ales în peritonite.

Primele care reacţionează sunt celulele mezoteliale, transformându-se în macrofage libere,
înglobând agenţi patogeni pătrunşi în cavitatea peritoneală şi care se transformă în fibroblaşti ce
alcătuiesc membrane cu rolul de a limita procesul septic.

4. Funcţia plastică – constituie capacitatea peritoneului de a preveni extinderea unei

infecţii peritoneale şi/sau sistemice, blocând o perforaţie sau un proces septic prin mecanismul

7
apariţiei de bride sau aderenţe. Mişcarea de pompă aspiro-respingătoare a diafragmului explică
localizarea unor peritonite închistate contrar legilor gravitaţiei, modificarea poziţiei organismului
în ortostatism ca şi modificările presionale din timpul mersului fac viscerele să cadă către fundul
de sac Douglas, creându-se astfel o nouă forţă mecanică-capilaritatea. Prezenţa acesteia, contrară
gravitaţiei, facilitează progresia în sens invers a secreţiilor acumulate în spaţiile deschise către
etajele superioare formând abcese (subhepatice, subfrenice).

8
 CAPITOLUL II

PERITONITA- PREZENTAREA GENERALA A AFECŢIUNII

2.1. DEFINIŢIE

“Peritonita este un proces inflamator localizat sau generalizat al peritoneului care poate
apărea atât în forme acute, cât şi cronice. În formă acută, activitatea motorie a intestinului este
diminuată, iar lumenul intestinal este destins de gaze şi lichide. Lichidele se acumulează ca
rezultat al tulburării reabsorbţiei celor 7-8 litri secretaţi, în mod normal, zilnic în lumen şi
absorbiţi la nivelul intestinului şi al colonului. Datorită acumulării lichidului în cavitatea
peritoneală şi aportului oral diminuat, poate apărea depleţia de volum plasmatic, cu alterarea
funcţie cardiace şi renale.”

O peritonită este aproape întotdeauna consecutivă unei atingeri a unui organ abdominal:
fie un viscer este infectat şi bacteriile se propagă apoi din aproape în aproape în peritoneu; fie
peretele unui viscer cavitar (intestine, de exemplu) este perforat, iar conţinutul său- care poate
conţine bacterii şi substanţe agresive- se acumulează în peritoneu.

2.2. CLASIFICARE

Dupa faza evolutivă –deosebim două feluri de peritonită:

-peritonită acută

-peritonită cronică

Dupa extinderea procesului inflamator:

-peritonită acută localizată

-peritonită acută generalizată

Peritonita acută localizată este acea formă în care mijloacele de apărare existente în
cavitatea abdominală reuşesc să localizeze procesul înfecţios în regiunea în care el a apărut.

9
 Peritonita acută generalizată (difuză) este acea forma prin care se înţelege un sindrom
infecţios complex, determinat de pătrunderea în cavitatea peritoneală a unor germeni patogeni cu
virulenţă foarte crescută.

După modalitatea apariţiei inflamaţiei:

-peritonite acute primare (spontane)

-peritonite acute secundare (sursa de contaminare intraperitoneală)

Dupa etiologie:

-peritonită bacteriană

-peritonită chimică

-peritonită aseptică

2.3. ETIOLOGIE

Peritonitele spontane au o sursă de contaminare extraperitoneală, iar transportul agentului

patogen este pe cale circulatorie; apar atât la copii cât şi la adulţi. Spre deosebire de peritonitele
secundare la care asocierea microbiană este regula, peritonitele primitive sunt de origine
monomicrobiană. Agentul microbian cel mai frecvent întălnit la adulţi este E. coli urmat în
ordinea incidenţei de coci gram pozitivi şi anaerobi, iar la copil streptococul hemolitic şi
pneumococul.

În cazul peritonitelor secundare , aproximativ 80% apar în perforaţiile organelor cavitare

sau în afecţiuni inflamatorii ale altor organe intraperitoneale, iar 20% apar ca o complicaţie
postoperatorie.

Cauzele peritonitelor secundare sunt:

▪ perforaţia stomacului şi a duodenului

▪ contaminarea biliară cu sau făra perforaţia colecistului
▪ apendicita
▪ perforaţia intestinului subţire (traumatică, tifică)

10
▪ perforaţia colonului în afecţiuni inflamatorii (diverticulite, colite) sau tumorale
▪ peritonitele din pancreatita acută- datorate translocaţiei microbiene
▪ peritonitele de origine genito-urinară
▪peritonitele postoperatorii, considerate ca o categorie separată, au acelaşi mecanism
de contaminare şi evoluţie ca orice peritonită secundară cu excepţia mecanismului de
contaminare peritoneală: contaminarea directa in timpul intervenţiei (foarte rară)
▪peritonitele posttraumatice; un traumatism închis poate determina ruptura oricărui
organ enumerat mai sus, iar o plagă penetrantă abdominală, în afara posibilităţii de a
fi perforantă pentru un organ, poate contamina peritoneul direct, în afara leziunilor
viscerale.

11
 2.4. SIMPTOMATOLOGIE

Manifestările clinice care apar în peritonita acută sunt:

▪Durerea abdominală. Este spontană, constituind un semn major de alarmă. Trebuie

precizate modalitatea de debut, sediu (localizată sau difuză), evoluţia, iraderea, paroxismele.
Toate aceste elemente au importanţă în diagnosticul etiologic al peritonitei. Durerea este de
obicei brutală, în perforaţie. Poate fi initial localizată, difuzând într-o etapa ulterioară, sau poate
fi de la inceput difuză.
▪Vărsăturile. Nu caracterizează peritonitele în faza de inceput, pot fi frecvente sau
biliare şi pot contribui, atunci când sunt abundente, la deshidratarea intensa a pacientului.
▪Febra. La început temperatura este de 38- 39 C; poate să apară o creştere progresivă.
▪Oprirea tranzitului intestinal- apare datorită paraliziei intestinale, în urma inflamaţiei
peritoneului.
▪Sughiţul este expresia iritaţiei diafragmei de către revărsatul peritoneal.
▪Frisoanele sunt mici şi repetate, se întălnesc de obicei în peritonitele primitive.
▪Contractura abdominală este tonică şi permanentă. Peretele abdominal nu se lasă
deloc deprimat prin apăsare, manevra fiind extrem de dureroasa. La unii bolnavi se poate depista
o durere vie la decompresiune bruscă după o apăsare progresivă şi este aşa numitul semn
Blumberg.
▪Imobilitatea peretelui abdominal ce se observa în timpul inspecţiei abdomenului şi
care apare în timpul respiraţiei

Semne clinice generale cu valoare apreciativă asupra stării generale a bolnavului care
poate prezenta:
▪Creşterea temperaturii
▪Pulsul- poate fi normal sau acelerat concordant cu creşterea termica
▪Tensiunea arterială- iniţial în valori obişnuite sau uşor crescute, scade până când se
instalează starea de şoc.
▪Aspectul general al bolnavului- poate varia. Bolnavul este palid, şi adesea îi este
caracteristic “faciesul suferind”, agitat, transpirat, înspăimântat- cunoscut şi sub numele de facies
peritoneal. Faciesului peritoneal îi sunt caracterstice şi următoarle: ochii incercănaţi, înfundaţi în
orbite, bărbie proeminentă, tegumente pământii.

12
 Examene paraclinice

Examen de laborator

▪amilaza şi lipaza sunt moderat crescute în general;

▪glicemia creşte în acidoză diabetică şi în pancreatită;

▪ureea creşte în stări de dezhidratare;

▪leucocitoza este frecvent întălnita şi prezintă valori mari;

▪anemia obişnuită;

Este indicat să se efectueze şi următoarelor examene:

▪analiza sanguină şi urinară pentru excluderea diagnosticului de pancreatită acută;

▪probe de coagulare şi determinarea grupei sanguine- analize de rutină în vederea

intervenţiei chirurgicale

▪EKG este necesar pentru eliminarea diagnosticului de infarct miocardic;

Examenul radiologic pe gol poate evidenţia pneumoperitoneu. Pentru diagnostic sunt

utile şi puncţia abdominală precum şi peritoneoscopia.

Aspectul general al bolnavului exprimă în primele 1-2 ore de obicei numai durere; pe
măsura trecerii timpului, starea bolnavului se agravează, exprimând suferinţă severă, cu facies
peritoneal sau hipocratic: ochii înfundaţi în orbite, tegumente de culoare palidă, pomeţi
proeminenţi, limbă uscată, extremităţiile palide şi reci.

Debutul, intensitatea şi localizarea simptomelor depinde şi de cauza peritonitei acute. În

perforaţiile de organ, durerea este, de obicei, foarte intensă, apare brusc, ca o lovitura de pumnal,
produsă de conţinutul acid iritant în perforaţiile ulceroase sau de conţinutul biliar sau intestinal în
perforaţiile respective. Durerea este mai puţin intensă în perforaţia unui cancer gastric cu
anaciditate. Localizarea durerii de început este obişnuit legată de zona topografică a organului
afectat, apoi se generalizează. Asa cum s-a mai precizat, adesea sunt prezente şi greţuri, oprirea
evacuării materiilor fecale şi a gazelor (paralizie intestinală), vărsături alimentare, biloase sau

13
fecaloide, în funcţie de cauza şi stadiul evolutiv al bolii, febră, sughiţ, eructaţii (semne de iritaţie
peritoneala), depresie, anxietate, puls rapid (datorită micşorării volumului sangvin).

Elemente de diagnostic în peritonita acută (După LI Y. F, Moody F. G., 1991)

Examen fizic
Inspecţie: semne de hipovolemie, abdomen destins, respiraţie intercostală
Palpare: sensibilitate abdominală directă şi decompresiune, apărare musculară
contractură abdominală (rigiditate)
Percuţie: sensibilitate, dispariţia matităţii hepatice
Auscultaţie:scăderea sau absenţa sunetelor intestinale
Laborator
Hematologie si biochimie: leucocitoza cu deviere la stânga sau leucopenie
hemoconcentraţie
acidoza metabolică, hiperpotasemie
pot fi modificate: bilirubina şi amilaza în ser, testele urinare,
……………………………hemoculturi etc.
Radiologie: ileus paralitic, aer liber sub diafragm

2.5. DIAGNOSTIC

Diagnosticul pozitiv de peritontă acută se bazează pe simptomele clinice amintite mai

sus, care pot fi uneori însă atipice, pe semnele clinice si pe explorările paraclinice. Semnele
clinice şi paraclinice sunt sintetizate şi în tabelul de mai sus.

Constatările biochimice şi hematologie contribuie şi ele la stabilirea diagnosticului şi a

stării biologice generale a bolnavului. Leucocitoza şi hemoconcentraţia sunt prezente datorită
pierderilor mari de lichid în cavitatea peritoneală. Se descoperă prin analize acidoza metabolica
şi hiperpotasemisie. Dozarea bilirubinei şi a amilazelor serice, a testelor funcţionale renale,
precum şi examenul de urina, hemoculturile, determinarea glicemiei etc, pot oferi elemente
importante pentru diagnosticul cauzal.

Paracenteza şi examinarea lichidului de ascita ofera date importante pentru diagnostic:

aspectul lichidului, completat prin examenul său citologic, bacteriologic şi biochimic.

14
 Examenul radiologic al abdomenului poate evidenţia distensia anselor intestinului subţire
şi gros, prezenţa de nivele hidroaerice (ocluzie intestinala) sau de aer sub diafragm în cazul
perforaţiei unui viscer.

Diagnosticul diferenţial

Contextul clinic în care au apărut semnele (traumatism, litiaza biliară cunoscută, abuz
alimentar etc.), tabloul clinic şi examinările paraclinice amintite, permit, în general, o
diferenţiere. Trebuie avute în vedere, în acest context, afecţiunile abdominale: colecistita,
pancreatita acută, ocluzia intestinală, colica renală, gastroduodenita acută, afecţiuni inflamatorii
pelviene, hemoragii gastrointestinale, limfadenita mezenterica etc.

Bolile extraabdominale care pot pune probleme de diagnostic diferenţial cu peritonita

acută sunt: pneumonii ale lobilor inferiori, infarctul pulmonar, boli ale sistemului nervos (tabes),
infarctul miocardic, anevrismul de aorta abdominală, acidoza diabetică, hiperlipemia cu crize
dureroase, purpura Henoch-Schonlein etc. Bolile febrile, infecţioase, virale pot determina
simptome abdominale: greţuri, vărsături, dureri.

2.6. EVOLUŢIE ŞI PROGNOSTIC

Cu timpul starea generală se agravează progresiv, rapid, cu tahicardie, tahipnee,

hipotensiune şi şoc, dacă nu se intervine cu tratament. Primele ore sunt cele mai favorabile
pentru intervenţia terapeutică şi asigură, în general, un prognostic bun. În funcţie de intensitatea
fenomenelor peritonice, de reactivitatea bolnavului şi de momentul intervenţiei terapeutice,
evoluţia poate fi şi una nefavorabilă, cu instalarea decesului. De aceea peritonitele acute trebuite
tratate ca şi urgenţe medicale.

În peritonita acută generalizată, deşi exista posibilitatea aplicării unor măsuri moderne de
antibioterapie, reanimare, anestezie şi intervenţie chirurgicală, mortalitatea este încă mare.
Factori de prognostic nefavorabil sunt suferinţele de organ preexistente (cardiace, hepatice,
renale etc.), vârsta înaintată, şocul cu insuficienţă de organ.

15
 2.7. TRATAMENT

Peritonita acută este o urgenţă chirurgicală. Netratate 99% din peritonitele acute au un
prognostic nefast. Ori de câte ori este posibil, trebuie echilibrată starea generală a bolnavului
preoperator, corectând tulburările hidroelectrolitice, hipoxia, administrând antibiotice cu spectrul
larg pentru a controla bacteriemia, prevenind difuzarea infecţiei şi complicaţiile supurative,
menţinerea optima sau ameliorarea funcţiilor cardiace, hepatice, renale şi pulmonare.
Tratamentul în peritonita acută trebuie să fie: precoce, complex, adecvat şi susţinut.
Tratamentul chirurgical are trei scopuri: suprimarea sursei de contaminare (cauza
peritonitei), tratarea peritonitei prin spălarea minuţioasa a peritoneului cu ser fiziologic şi
drenajul cavităţii peritoneale.
Anestezia este de preferinţă generală. Se va face o incizie parietală largă, după nevoie,
astfel încât să se poata lucre sigur şi comod: este obligatorie o prelevare a unei mostre de lichid
peritoneal, pentru bacteriologie, şi îndepărtarea restului de lichid prin aspiraţie, deoarece trebuie
identificată sursa peritonitei.
Tratamentul medical constă în:
▪ antibioterapie generală
▪ reechilibrare hidroelectrolitică, acido-bazică, nutritivă
▪ tratarea şocului toxico-septic
▪ menţinerea funcţiilor vitale cât mai aproape de parametrii fiziologici
Măsurile terapeutice se pot grupa în: măsuri specifice şi măsuri nespecifice

● Măsuri terapeutice specifice:

Intervenţia chirurgicală este obligatorie (excepţie făcând peritonitele primare). Ea trebuie
făcută de urgenţă iar tehnica şi tactica operatorie să fie cel mai putin şocante dar eficace.
Intervenţia chirurgicală trebuie să realizeze cel puţin suprimarea sursei (exemple:
închiderea perforaţiei, îndepărtarea apendicelui, a trompei uterine gangrenate etc.)
Daca intervenţia chirurgicală şi drenajul sunt factori esenţiali specifici ai tratamentului
peritonitei, succesul final şi prognosticul depind de stricteţea cu care sunt aplicate propunerile
generale.
● Măsuri terapeutice generale:
▪repaos la pat- poziţia semisezândă

16
 ▪aspiraţia nazo-gastrică- se instituie din primele momente de la suspiciunea unei
peritonite. Prin aceasta măsura se evita vărsătura şi posibilitatea aspiraţiei traheo-bronşice.
▪reechilibrarea hidroelectrolitică- componentă terapeutică majoră. Cantităţile ce trebuie
administrate se stabilesc în funcţie de tensiunea arterială, presiunea venoasa centrală, semnele
clinice obiective, ionograma. Ele se administrează pe cale intravenoasă prin cateterizarea unei
vene mari.
Se stabileşte tratamentul dupa unele criterii: măsurarea diurezei orare, măsurarea
pierderilor din ziua precedentă, evaluarea gradului de deshidratare (se pune după aspectul
bolnavului dar şi după rezultatele de laborator- anemia, hemoconcentraţia, hiperproteinemia,
deficitele electrolitice), capacitatea bolnavului de a suporta aportul paretal.
Se administrează:

- Ser fiziologic 2000-3000 ml, cu un aport de 18-27g NaCl;

- Glucoză 5-10%
- NaCl, KCl în soluţii molare, în funcţie de ionograma serică;
- Reechilibrarea circulatorie (volemică) se face cu plasmă sau sânge. În caz de urgenţă
vitală se întrebuinţează vasopresoare (ex. adrenalina)
- HHC (hemisuccinat de hidrocortizon) ;
- Tratamentul cu antibiotice;
Tratamentul medicamentos se face cu scopul de a reduce numărul de germeni prin
distrugerea şi împedicarea multiplicării lor. Alegerea antibioticelor se face conform
antibiogramei secreţiei purulente peritoneale, de cunoaşterea teoretică a microflorei din organul
care a produs contaminarea, de evitarea unor efecte toxice sau alergii, dar şi de posibilitatea de
administrare. Antibioticele trebuie să acopere un spectru larg de activitate.

În caz de peritonită locală este suficientă antibioprofilaxia. În caz de infecţie

intraabdominală minimă sau moderată Societatea Infecţiilor Chirurgicale recomandă tratamentul
cu o cefalosporină de generaţia a II-a (cefoxitina, cefotetan) sau cu penicilină timp de 5-10 zile.
Pentru infecţia abdominală majoră (peritonita purulentă locală sau difuză, abcesele
intraperitoneale) sunt recomandate cefalosporinele de generaţia a III-a (ceftriaxonul) în asociaţie
cu tobramicina sub acoperire antianaerobă (metronidazol sau clindamicina). Durata
antibioterapiei este variabilă (până la 3-4 săptămâni) şi se efectuează în conformitate cu

17
rezultatele analizelor bacteriologice şi antibiogramei. Oprirea terapiei antiinfecţioase este
indicată după cel puţin 48 ore de afebrilitate a pacientului.

2.8. COMPLICAŢII
Dacă nu se ajunge la medic în timp util, peritonita se poate complica şi pot apărea:
▪ abcesele peritoneale;
▪ obstrucţia intestinală;
▪ sindromul hepato-renal;
▪ şocul bacteriotoxic;
▪ encefalopatia hepatică (complicaţie a bolii hepatice).
Tipuri de complicaţii postoperatorii:
▪ Ocluzia dinamică- care are drept cauze prezenţa de sânge sau bila în cavitatea peritoneală;
▪ Ocluzia mecanică- are ca şi cauze aderenţele nerezolvate la o intervenţie anterioară, obstacole
în legătură cu intervenţia (peritonizare insuficientă, răsucirea anselor în jurul tuburilor de drenaj)
▪ Peritonita postoperatorie precoce care poate fi generalizataă sau localizată (abcese). Cauzele
sunt reprezentate de: dezunirea unor anastomose digestive cu scurgerea conţinutului în peritoneu,
hematoame suprainfectate etc. Tabloul clinic este dominat de semnele peritonitei iar tratamentul
este complex (reintervenţie chirurgicală, toaleta şi drenajul cavităţii peritoneale, reechilibrare
hidroelectrolitica).
▪ Hemoragii postoperatorii intraperitoneale- prin leziuni vasculare.
Se impune o reintervenţie pentru hemostaza şi reechilibrarea hematologica.
▪ Alte complicaţii: supuraţii ale plăgilor operatorii, mergând până la gangrene de perete
abdominal; evisceraţia postoperatorie (refacerea imediata a suturilor); escare de decubit.
▪ Complicaţii nespecifice: granuloame de fir.

18
 CAPITOLUL III

ROLUL AUTONOM ŞI DELEGAT AL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU PERITONITĂ ACUTĂ

Asistentul medical are 3 roluri esenţiale: ofera îngrjiri medicale calificate, contribuie la
asigurarea unor condiţii de spitalizare optime (condiţii morale- linişte, sentimentul securităţii,
ambianţă încurajantă, climat corespunzător; condiţii materiale- confort, curăţenie, salon aerisit
etc) şi adoptă o atitudine psihoterapeutică.

Îngrijirea preoperatorie a bolnavilor

Îngrijirea bolnavilor înainte de intervenţia chirurgicală, în scopul pregătirii lor, variază în

raport cu motivul pentru care se face intervenţia, cu starea generală a bolnavului, precum şi cu
timpul avut la dispozitie până în momentul operaţiei.

Pregătirea preoperatorie urmăreşte pregătirea fizica şi psihică a pacientului, pregătirea

generala (cu bilanţul clinic şi paraclinic) şi pregătirea propriu-zisă pentru operaţie.

Pregătirea pacientului înaintea intervenţiei chirurgicale este o etapa majoră în prevenirea

infecţiilor postoperatorii. De ea depinde reuşita operaţiei şi evoluţia postoperatorie.

Pregătirea fizică şi psihică a pacientului

Pregătirea psihică a bolnavului presupune încurajarea acestuia, calmarea lui şi suprimarea

a tot ceea ce ar putea produce bolnavului o stare de nelinişte. Pacientii internaţi sunt de regula
agitaţi, speriaţi, inhibaţi de teama intervenţiei, de diagnosticul imprevizibil, de anestezie, de
durere, de teama de moarte. Asistentul medical va încerca să reducă starea de anxietate prin
informaţii primare cu privire la diagnostic şi tratament.

Bolnavului i se creează o stare de confort psihic, oferindu-i-se un mediu plăcut iar

asistanta are obligaţia, ca prin comportamentul şi atitudinea ei, să-l ajute pe bolnav să-şi exprime
gândurile, să-i insufle încredere în echipa operatorie.

Asistenta medicală trebuie să răspundă cu amabilitate, profesionalism, siguranţă şi

promptitudine la solicitările tuturor pacienţilor, încât aceştia să capete încredere.

19
 În problema explorării capacităţii de apărare şi a gradului de rezistenţă a organismului,
asistenta la cererea doctorului, are sarcina de a executa recoltări pentru examenele de laborator
(reacţia VDRL, determinarea TC, TS, grupa sangvină), de a măsura, nota şi supraveghea
funcţiile vitale şi de a pregăti bolnavii pentru probele funcţionale ale aparatului circulator şi
respirator (EKG).

În seara zilei premergătoare intervenţiei, bolnavii nu vor consuma alimente. Se vor

realiza spălături gastrice la nevoie. Golirea intestinului prin clisma se face in funcţie de
afecţiune- clisma evacuatorie seara şi eliminatorie cu 3-4 ore înainte de intervenţie. Înainte de
intervenţie bolnavul îşi goleşte vezica urinară iar daca acest lucru nu este posibil, se va efectua
un sondaj vezical. Înainte de intervenţia chirurgicală, se va realiza toaleta pacientului. Se va
acorda o deosebită atenţie îndepărtării urmelor de murdărie din ombilicul bolnavului, toaleta
locoregională a zonei de operat prin epilare, dezinfecţia şi punerea câmpurilor sterile.

Îngrijirea bolnavilor postoperator

Îngrijirile din aceasta perioadă variază în funcţie de starea generală a pacientului şi de

complicaţiile postoperatorii ce pot apărea.

Pregătirea salonului şi a patului: Încă din timpul operaţiei se pregăteşte salonul pentru
primirea bolnavului. Patul va fi prevăzut cu lenjerie curată, muşama, traversă iar lângă pat se
pregăteşte sursa de oxigen, seringi, aparate de perfuzat, substanţe medicamentoase, punga cu
gheaţă, tăviţa renală etc.

O atenţie deosebită se acordă aşezării bolnavului în pat în poziţie corespunzătoare dar şi

restabilirii şi menţinerii echilibrului biologic al organismului şi îngrijirilor speciale în cazul
apariţiei complicaţiilor.

În perioada postoperatorie, până la revenirea completă a cunosţintei bolnavului, acesta va

fi supravegheat.

În primele zile de dupa intervenţie asistenta va urmări aspectul general al bolnavului:

culoarea feţei, a tegumentelor şi a mucoaselor.

20
 Temperatura se măsoara de cel puţin 2 ori pe zi iar la indicaţia medicului ori de câte ori
este nevoie. Persistenţa febrei sau ridicarea ei treptat indică de cele mai multe ori o complicaţie
în evoluţia postoperatorie (infecţie, supuraţie etc.).

Supravegherea pansamentului se realizează de mai multe ori pe zi, se verifică dacă plaga
nu sângerează şi dacă pansamentul nu s-a udat cu puroi.

Daca bolnvul are febra, se plănge de dureri locale, are hemoragii sau plaga supurează,
medical va desface pansamentul pentru controlul plăgii iar asistenta va schimba pansamentele
apoi la intervale fixate de medic.

Pentru restabilirea echilibrului hidroeletrolitic, asistenta va asigura regimul alimentar

prescris de medic.

Mobilizarea bolnavului trebuie facută cât mai curând posibil. Daca bolnavul nu se poate
ridica, se începe mobilizarea lui în pat pentru a se evita apariţia complicaţiilor: tromboze
venoase, pneumonii hipostatice, escare etc.

FIŞE TEHNICE

Fişa tehnica nr. 1- Puncţia venoasa

1. Definiţie, scop, loc:

Puncţia venoasă reprezintă crearea unei căi de acces într-o venă prin intermediul unui ac
de puncţie.
Scopul este explorator (recoltarea sângelui pentru examenele de laborator) şi terapeutic
(administrarea unor medicamente sub forma injecţiei şi perfuziei intravenoase).
Locul puncţiei: venele de la plica cotului unde se formează un “M” venos prin
anastomozarea lor, venele antebraţului şi venele de pe fata dorsală a mâinii.
2. Materiale şi intrumente necesare (în funcţie de scopul puncţiei):
- materiale de protecţie, musama;
- materiale pentru dezinfecţia tegumentului;
- intrumentar şi materiale sterile, ace, seringi, pense, mănuşi chirurgicale, tampoane;
- alte materiale: garou sau bandă esmarch, eprubete uscate şi etichetate, fiole cu soluţii
medicamentoase, soluţii perfuzabile, tăviţă renală.

21
3. Pregătirea psihică: pacientul este informat cu privire la scopul puncţiei şi liniştit.
4. Pentru pregătirea fizică pacientul se aşează într-o poziţie confortabilă (decubit dorsal), se
examinează calitatea şi starea venelor, braţul se aşează în extensie maximă, se
dezinfecteaza tegumentele, se aplică garoul deasupra locului puncţiei, se recomandă
strângerea pumnului.
5. Execuţie:
Asistenta îmbracă mănuşile sterile, fixează vena cu policele mâinii stângii, exercitând o
uşoară compresiune şi tracţiune în jos asupra ţeşuturilor vecine. Ea va fixa seringa, (acul
fiind ataşat cu bizoul în sus) în mâna dreaptă, între police şi restul degetelor.
Se pătrunde cu acul traversând, în ordine, tegumentul- în direcţia obligă (unghi 30 grade),
apoi peretele venos- până când acul înaintează în gol. Se controlează pătrunderea acului
în venă prin aspiraţie cu seringă. Se continuă tehnica în funcţie de scopul puncţiei
venoase (recoltare sânge, administrare medicamente, perfuzii).
Se îndepărteaza staza venoasă după executarea tehnicii prin desfacerea garoului şi apoi se
aplică tamponul îmbibat în soluţie dezinfectantă la locul de pătrundere a acului şi se
retrage brusc acul. În final se comprimă locul puncţiei.
6. Incidente şi accidente: apariţia unui hematom (prin infiltrarea snâgelui în ţesutul
perivenos), străpungerea venei, ameţeli, paloare, lipotemie.
7. Îngrijirea după tehnică şi notare: pacientului i se face toaleta locală a tegumentului, se
asigură o poziţie comodă în pat şi o supraveghere atentă. Notarea se face în foaia de
observaţie a pacientului.
8. Reorganizarea locului: materialele refolosibile se dezinfectează, se spală, se pregătesc
pentru sterilizare iar deşeurile se indepărtează.
9. Observaţii: Acele şi seringile de unica utilizare se verifică înainte de utilizare şi se evită
atingerea produsului recoltat.
Fişa tehnică nr. 2- Clisma evacuatoare

1. Definiţie, scop, loc:

Clisma este o formă specială a tubajului, prin care se întroduc diferite lichide în
intestinal gros, prin anus în rect şi colon.
Scopul clismei evacuatoare: evacuarea conţinutului intestinului gros şi pregătirea
pacientului pentru intervenţiile chirurgicale.

22
2. Materiale şi intrumente necesare:
- materiale de protecţie: paravan, musama, aleză, învelitoare;
- materiale sterile: canulă rectală, casoletă cu comprese
- alte materiale: stativ pentru irigat (ulei, glicerina, săpun, substanţă lubrifiantă)
3. Respectarea normelor de protecţie a muncii: dotarea cu echipament individual de
protecţie, menţinerea în permanenţă a curăţeniei şi realizarea dezinfecţiei, prevenirea
contaminării prin aplicarea regulilor de asepsie, sterilizarea instrumentelor,
respectarea întocmai a procedeelor de lucru, spălarea mâinilor cu apă şi săpun, înainte
şi după contactul cu fiecare bolnav, respectarea tuturor reglementărilor Ministerului
Sănătăţii;
4. Pregătirea psihică a pacientului: se anunţă şi se explică tehnica, se respectă pudoarea
pacientului;
5. Pregătirea fizică: se aşează pacientul în funcţie de starea generală (în poziţie de
decubit dorsal, cu membrele inferioare uşor flectate, în poziţie decubit lateral stâng cu
membrul inferior stâng întins şi dreptul flectat sau în poziţie genu-pectorală- culcat pe

coate şi genunchi) şi apoi se aşează bainetul sub regiunea sacrală şi se înveleşte

pacientul cu învelitoare;

6. Execuţie:
- persoana care efectuează clisma sau ajutorul său, începe clisma după ce se spală pe
mâini, se dezinfectează şi îşi îmbracă mănuşile de protecţie;

23
 - evidenţierea orificiului anal se face prin îndepărtarea feselor cu mâna stângă;
- se introduce canula prin anus în rect cu mâna activă, cu vârful îndreptat înainte (în
direcţia vezicii urinare);
- după ce vârful canulei a trecut prin sfincterul anal, se modifică direcţia canulei
ridicând extremitatea externă şi îndreptând vârful în axul ampulei rectale, apoi aceasta
se introduce pe o distanţă de aproximativ 10-12 cm;
- când canula întâmpină rezistenţă, se retrage câţiva cm sau se dă drumul apei din
irigator, manevră care poate permite înaintarea canulei atât prin întinderea şi lărgirea
rectului, cât şi prin dizolvarea şi dislocarea materiilor fecale;
- se deschide robinetul, clema sau pensa care opreşte scurgerea lichidului din irigator
şi se reglează viteza de scurgere prin ridicarea irigatorului la aproximativ 50 cm
deasupra pacientului;
- în timp ce lichidul de clismă se scurge din irigator, pacientul respiră adânc şi îşi
relaxează musculatura abdominală, încercând să reţină soluţia aproximativ 10-15
minute;
- se închide robinetul înainte ca nivelul apei să se apropie de nivelul tubului de
scurgere, pentru a evita pătrunderea aerului în intestin;
- se extrage canula din rect şi se aşează într-o pungă etanşă, în tăviţa renală sau în
rezervorul irigatorului;
- pentru a uşura pătrunderea apei la o adâncime mai mare, pacientul îşi schimbă
poziţia din decubit lateral stâng, în decubit drept, apoi în decubit dorsal.

7. Incidente şi accidente: sensibilizarea zonei rectale.

8. Ingrijirea după tehnică: se efectează toaleta regiunii anale pe un basinet curat, se
îndepărteaza materialele de protecţie şi se aşează pacientul comod.
9. Reorganizarea locului de munca: materialele refolosibile se dezinfectează, se spăla, se
pregătesc pentru sterilizare iar deşeurile se aruncă în recipiente speciale.
10. Observaţii: când se bănuieşte că în faţa canulei se aşează schibale ("dopuri" de materii
fecale întărite), se va ridica irigatorul care va duce la creşterea presiunii de scurgere,
restabilind curgerea normală; când apar dureri (crampe intestinale), se opreşte

24
 curentul de apă câteva minute până ce musculatura colonului se relaxează şi cedează
durerile;
Fişa tehnică nr. 3- Măsurarea şi notarea tensiunii arteriale

1. Definiţie, scop, loc: Evaluarea funcţiei cardio-vasculare ne dă informaţii asupra forţei de

contracţie asupra inimii şi rezistenţa determinată de elasticitatea şi calibrul vaselor.
Elemente de evaluat sunt: tensiunea arterială sistolică (cea maximă) si tensiunea arterială
diastolică (cea minimă); locul de măsurare este artera humerală;

2. Materiale şi intrumente necesare: aparat pentru măsurarea tensiunii arteriale (cel cu

mercur, cel cu manometru, oscilometru PACHON), stetoscop biaurecular, tampon de
vată, alcool, creion sau pix cu mină roşie;
3. Se respectă normele de protecţie a muncii: dotarea cu echipament individual de protecţie,
menţinerea în permanenţă a curăţeniei şi realizarea dezinfecţiei, prevenirea contaminării
prin aplicarea regulilor de asepsie, sterilizarea instrumentelor, respectarea întocmai a
procedeelor de lucru, spălarea mâinilor cu apă şi săpun, înainte şi după contactul cu
fiecare bolnav, respectarea tuturor reglementărilor Ministerului Sănătăţii;
4. Pregătirea psihică: pacientul este informat cu privire la scopul tehncii;
5. Pregătirea fizica: asigurarea repaosului fizic timp de 15 minute;
6. Execuţie:
-asistenta se spală pe mâini;

25
 -se aplică manşeta pneumatică pe braţul pacientului, braţul fiind fixat şi întins (în
extensie);
-se fixează membrana stetoscopului pe artera humerală, sub marginea inferioară a
manşetei si apoi se introduc olivele stetoscopului în urechi;
-se pompează aer în manşeta pneumatică, cu ajutorul perei de cauciuc până la dispariţia
zgomotelor pulsative;
-se decomprimă progresiv aerul din manşetă prin deschiderea supapei până când se
percepe primul zgomot arterial, aceasta reprezentând valoarea tensiunii arteriale maxime;
-se reţine valoarea indicată de coloana de mercur sau a manometrului pentru a fi
consemnată;
-se continuă decomprimarea, zgomotele arteriale devenind tot mai puternice si se reţine
valoarea indicată de coloana de mercur sau de acul manometrului; in momentul în care
zgomotele dispar, această valoare arată tensiunea arterială minimă;
-se notează pe foaia de temperatură valorile obţinute cu o linie orizontală de culoare
roşie;
-se dezinfectează olivele stetoscopului şi membrana cu alcool.
7. Incidente şi accidente:-
8. Îngrijirea după tehnică, notare şi interpretare: pacientul este supravegheat în continuare;
se notează pe foaia de temperatură valorile obţinute cu o linie orizontală de culoare roşie
(se consideră pentru fiecare linie a foii de temperatură o unitate a coloanei de mercur; se
unesc liniile orizontale cu liniile verticale şi se haşurează spaţiul rezultat; în alte
documente medicale se înregistrează cifric).
9. Reorganizarea locului de munca: materialele refolosibile se dezinfecteaza, deşeurile se
aruncă în recipiente speciale;
10. Observaţii: manşeta va fi bine fixată pe braţul pacientului; manometrul va fi plasat la
nivelul arterei la care se face determinarea; măsurarea va fi precedată de liniştirea
pacientului; în caz de suspiciune se repetă măsurarea fără a scoate manşeta de pe braţul
pacientului; se pot face măsurători comparative la ambele braţe.

Fişa tehnică nr. 4 - Administrarea medicamentelor pe cale parenterala- Injectia

intravenoasa

26
1. Definitie: Prin cale parenterală se înţelege administrarea medicamentelor pe altă cale decât
tubul digestiv. Injecţia constă în introducerea substanţelor medicamentoase lichide în
organism, prin intermediul unor ace care traversează teşuturile, acul fiind adaptat la seringă.
Injecţia intravenoasa constă în introducerea soluţiilor cristaline, izotonice sau hipertonice în
circulatia venoasă.
Scopul este terapeutic.
Loc de elecţie
- pentru administrarea anumitor medicamente al caror efect trebuie obţinut rapid ca şi pentru
corectarea unei hipovalemii, anemii, abordul venos capată o importanţă deosebită în cadrul
diverselor conduite terapeutice;
- abordul venos poate fi efectuat periferic sau central;
- abordul venos periferic este realizat de către asistenta medicala, iar cel central numai de
către medic;
- alegerea tipului de abord venos şi a locului de elecţie depind de:
- starea clinică a pacientului şi criteriul de urgenţă în administrare sau nu;
- tipul medicamentului ce trebuie administrat şi efectul scontat;
- cantitatea de administrat, durata tratamentului.
- pentru alegerea locului în efectuarea puncţiei venoase se examinează atent ambele braţe ale
pacientului pentru a observa calitatea şi starea anatomica a venelor;
2. Materiale si intrumente necesare:
- materiale de protectie, muşama;
- materiale pentru dezinfecţia tegumentului;
- intrumentar şi materiale sterile, ace, seringi, pense, mănuşi chirurgicale, tampoane;
- alte materiale: fiole cu soluţii medicamentoase, soluţii perfuzabile, tăviţă renală.
3. Se respectă normele de protecţie a muncii: dotarea cu echipament individual de protecţie,
menţinerea în permanenţă a curăţeniei şi realizarea dezinfecţiei, prevenirea contaminării prin
aplicarea regulilor de asepsie, sterilizarea instrumentelor, respectarea întocmai a procedeelor de
lucru, spălarea mâinilor cu apă şi săpun, înainte şi după contactul cu fiecare bolnav, respectarea
tuturor reglementărilor Ministerului Sănătăţii;

4. Pregatirea psihica: pacientul este informat cu privire la scopul şi locul injecţiei şi eventualele
reacţii pe care le va prezenta în timpul injecţiei.

27
5. Pentru pregătirea fizică pacientul se aşează într-o poziţie confortabilă, în funcţie de tipul şi
locul injecţiei;

6. Execuţia: asistena îsi spală mâinile, alege locul puncţiei şi dezinfectează zona; se execută
puncţia venoasă (vezi fişa tehnică nr. 1); se controlează daca acul este în venă; se injectează lent,
ţinând seringa în mâna stângă, iar cu policele mâinii drepte se apasă pe piston; se verifică
periodic dacă acul este în venă şi apoi se retrage brusc acul când injectarea s-a terminat; la locul
puncţiei se aplică tamponul compresiv;

7. Incidente şi accidente: injectarea soluţiei în ţesutul perivenos, manifestată prin tumifierea

ţeşuturilor şi durere; flebalgia produsă prin injectarea rapidă a soluţiei sau a unor substanţe
iritante; valuri de căldura; hematom prin străpungerea venei, ameţeli, lipotemie, colaps;

8. Ingrijirea după tehnică şi notarea: se menţine compresiunea la locul injecţiei câteva minute, se
supraveghează starea generală a pacientului şi se notează în fişa de observaţie data, ora,
medicamentul şi numele asistentei care a efectuat tehnica;

9. Reorganizarea locului: materialele refolosibile se dezinfectează, se spală, se pregătesc pentru

sterilizare iar deşeurile se aruncă în recipient special în funcţie de tipul de material;

10. Observaţii: în timpul injectării se va supraveghea locul puncţiei şi starea generală; dacă
s-au revărsat, în ţeşutul perivenos, soluţiile hipertone, va fi instiinţat medical pentru a intervine,
spre a se evita necrozarea ţeşuturilor;

28
 CAPITOLUL IV. PROCESUL DE ÎNGRJIRE AL PACIENTULUI CU
PERITONITĂ ACUTĂ

CAZUL CLINIC NR. 1

Culegerea de date:
1. Informaţii generale:
Nume, prenume: M. O.
Data naşterii: 25 martie 1997
Sex: feminin
Vârstă: 19 ani
Domiciliul: Rădăuţi, str. Cîmpului nr. 5
Ocupaţia: studentă
Starea civilă: necăsătorită
Diagnostic la internare: peritonită acută dată de apendicită perforată
Diagnostic de externare: peritonită acută operată
Data internării: 10 septembrie 2016
Data externării: 14 septembrie 2016
2. Obişnuinţe de viaţă: nefumătoare, fără alergii cunoscute, alimentaţie nesănătoasă
3. Probleme de sănătate:
Antecedente medicale personale: bolile copilăriei
Antecedente heredocolaterale: nesemnificative
Motivele internării: dureri abdominale, greţuri, vărsături, stare generală alterată
Istoricul stării actuale: bolnava şi familia declară că durerile au debutat cu două
săptămâni în urmă dar că au fost suportabile şi că de 24 de ore săau accentuat.
4. Examenul clinic general:
Tegumente şi mucoase: integre, normal colorate
Greutate şi înălţime: 57 kg, 1,67 cm
Ţesut celular subcutanat- normal reprezentat
Aparat loco-motor: normochinetic
Aparat cardio-vascular: zona precordială de aspect normal, puls rapid 100 pulsaţii/minut,
respiraţie superficială datorită durerii.

29
 Aparat digestiv: constipaţie, apăsare şi contracţie musculară, durere la decomprimarea
peretelui abdominal
Aparat uro-genital: diureză normal
Sistem nervos şi organe de simţ: normale
5. Investigaţii:
Examenul sângelui:
VSH= 10-23 mm/h
Ht=42%
Hb=13,7 g%
L= 10800
Uree= 45mg
Glicemie= 126 mg %
Fibrinogen= 402 mg%
Creatinina= 0,89 m%
TS=3’17’’
TC=7’19’’
Grupa sanguină: AII, Rh pozitiv
Examenul de urină:
pH-5,5
D-1035
Bilirub absent
Urobil absent
Nitraţi absent
Sânge absent
Glucoză absent
Albumină-absent
Leucocite 175 WBC/µl
Alte investigaţii:
EGK: morfologie normală
a.Radiografie abdominală
-excursia diafragmului în sus

30
 -imagini hidroaerice, pneumoperitoneu
b.Radiografie pulmonară fără modificări
Test la antibiotice-negativ
Pe lângă dureri, ea mai prezintă greţuri, vărsături, stare generală alterată, anxietate,
cefalee, tulburări de transit manifestate prin constipaţie, febră 38,5 °С, facies peritoneal.
Semne obiective:
-durere la palpare,
-semne de iritaţie peritoneală,
-semnul Blumberg, durere ce apare la decomprimarea peretelui abdominal,
-apăsare şi contracţie musculară,
În urma investigaţiilpr făcute, pacienta este transportată pe secţia de chirurgie, stabilindu-
se diagnosticul de peritonită acută dată de apendicită perforate şi fiind supusă intervenţiei
chirurgicale.
Nevoi Manifestări de Manifestări de dependenţă Sursa de
Fundamentale Independenţă dificultate
A respira și a avea o Parţial dependent -durere
bună circulație -respiraţie -anxietate
superficială,dispnee
-puls rapid
A bea şi a mânca Reflex de deglutiţie Parţial dependent -constipaţie
prezent -inapetenţă -dureri abdominale
-greţuri, vărsături
A elimina Diureză normală Parţial dependent -constipaţie
-constipatie -anxietate, stres,
-lipsa alimentării

A se mişca şi a păstra o Mişcări adecvate Parţial dependent după -ameţeli,

bună postură Reflexe normale în intervenţia chirurgicală somnolenţă
primele zi -absenţa activităţii fizice datorită efectuării
anestezicului şi
operaţiei

31
A dormi, a se odihni - Parţial dependent -durere, anxietate,
-somn agitat, oboseală greţuri, vărsături
A se îmbrăca şi dezbrăca - independent în prima Parţial dependent după -durere
zi, ţinută vestimentară intervenţia chirurgicală -plagă
adecvată postoperatorie
A menţine temperatura - Dependent -proces infecţios
în limite normale Hipertermie 38,5 C
A menţine tegumentele Coloraţia tegumentelor Parţial dependent -plagă
curate şi integre şi mucoaselor normale -plagă postoperatorie -tuburi de dren

A evita pericolele - -risc de accidentare -stare de boala,

-vulnerabilitate fata de -ameţeli după
pericole intevenţie
-risc de complicaţii
postoperatorii
A comunica Conştient Comunicare deficitara datorita -starea de boala
fricii de operaţie, izolare de -anxietate datorata
mediu şi anturaj mediului
spitalicesc
A acţiona conform -nu prezinta convingeri Parţial dependent -stare de boală
propiilor credinţe şi personale fata de religie -incapacitatea de a-si practica
valori religia
A fi preocupat in Parţial dependent -starea de boală
vederea realizarii -neputinta -durere
-dezinteres faţa de ce a
realizat, datorită bolii
-scăderea capacităţii de
concentare
A se recreea - Parţial dependent -stare de boala
-dificultatea în a se concentra, -durere
relaxa -anxietate,

32
 oboseală
A învăţa - Parţial dependent-dezinteres -lipsa de
pentru a învăţa, frica de cunoaştere
intervenţii chirurgcale -stare de boală
Plan de îngrijire preoperator
Data Diagnostic de Obiective Intervenţiile asistentei:rol Evaluare
nursing propriu şi delegat
10.09 -discomfort -prevenirea Proprii -asigurarea comfortului Pacienta se
.2016 abdominal, complicaţiilor, fizic si psihic, asigurarea linişteste.
-durere în fosa -pacienta să fie repaosului la pat, Pacienta
iliacă dreaptă, echilibrată psihic, - măsurarea, notarea şi prezintă o
-constipaţie, -calmarea durerilor supravegherea funcţiilor vitale, uşoara
-greţuri, vărsături -pacienta să fie -efectuarea psihoterapiei ameliorare a
-febră echilibrată -asigurarea regimului igieno- durerilor
-anxietate, hidroelectrolitic dietetic, Pacienta este
-teamă de operaţie, -combaterea -pregătirea pacientului pentru reechilibrată
- agitaţie, nelinşte greţurilor şi intervenţia chirurgicală, hidroelectrolitic
vărsăturilor -ajutarea pacientei în timpul şi volemic,
-combaterea vărsăturilor şi păstrarea Pacientei i s-a
anxietăţii. produsului eliminate, realizat o bună
-pregătirea fizică şi observarea şi notarea cantităţii pregătire
psihică pentru vărsăturilor în foaia de preoperatorie
intervenţia observaţie, fizică şi psihică
chirurgicală -regiunea unde urmează să se
efectueze intervenţia este
spălată, înlăturarea pilozităţlor,
dezinfectarea zonei,

Delegate-recoltarea probelor
biologice pentru examenele de
laborator,

33
 - montarea unei perfuzii,
-administrarea medicaţiei
prescrise de medic (calmante,
perfuzii cu glucoză şi vitamine),
administrarea medicaţiei
preanestezice (se efectuează
testarea la anestezie şi iod
pentru a depsita eventualele
reacţii alergice),
-realizarea clismei la indicaţia
medicului

Plan de îngrijire postoperator

Data Diagnostic de Obiective Intervenţiile asistentei:rol Evaluare

nursing propriu şi delegat
11.09 -ameţeli, cefalee, -prevenirea Propriu-asigurarea confortului Pacienta nu mai
.2016 -durere complicaţiilor, fizic şi psihic, supravegherea prezintă ameţeli
postoperatorie -combaterea cefaleei continua, monitorizarea Pacienta acuză
-constipaţie, şi a ameţelilor functiilor vitale şi vegetative, o slăbire a
-deshidratare, -ameliorarea durerii psihoterapie, organismului
-anxietate, -pacienta să prezinte -supravegherea tuburilor de dren Uşoară
-nelinişte, transit intestinal şi schimbarea pungilor ori de ameliorare a
normal câte ori este nevoie, ajutarea durerilor
-combaterea pacientei să se ridice în poziţie Treptat tranzitul
anxietăţii semişezândă după 6 ore de la intestinal revine
-recăpătarea rahioanestezie, Evoluţie
încrederii în forţe -asistenta face bilanţul hidric, favorabilă

34
 proprii asigură regimul igieno-dietetic,
alimentarea pe cale parenterală
în prima zi după operaţie,
-instalarea sondei la indicaţia
medicului
Delegat-administrarea medicaţiei
prescrise de medic (calmante,
antibiotice)
12.09 -durerilor -calmarea durerii -ajutarea pacientei în efectuarea Evoluţie
.2016 postchirurgicală, -pacienta să prezinte toaletei, schimbarea lenjeriei ori favorabilă
-poziţie o poziţie adecvată de câte ori este nevoie, Pacienta nu
inadecvată, -tegumente şi -schimbarea poziţiei ori de câte prezintă
-incapacitate de a mucosae curate ori este nevoie, pentru a preveni complicaţii
se ingriji singur -prevenirea apariţiei apariţia escarelor Pansamentul
-nelinişte, escarelor - supravegherea pansamentului, este curat
-combaterea a plagii şi a tuburilor de dren, Pacienta
neliniştii, schimbarea pansamentului la prezintă
indicaţiile medicului, tegumente şi
-încurajarea paciente şi ajutarea mucoase integer
acesteia în a-şi satisfice nevoile Pacienta este
fundamentale mai liniştită

13.09 -durere, -pacienta să prezinte Proprii- supravegherea continua, Ameliorarea

.2016 -tranzit incetinit, o stare de bine, fără monitorizarea functiilor vitale şi durerii
-limitare în dureri vegetative, psihoterapie, progresivă după
mişcare, -să beneficieze de un -supravegherea tuburilor de dren 48 de ore
-isuficiente somn odihnitor şi schimbarea pungilor ori de Evoluţie
cunoştinţe legate -calmarea durerii câte ori este nevoie, ajutarea favorabilă
de regimul de viaţă pacientei să se ridice, Durerile la
la externare -asistenta asigură regimul nivelul plăgii s-
igieno-dietetic, alimentarea au diminuat

35
 uşoară (ceaiuri, supe, lichide
calde)
Delegate- administrarea
medicaţiei prescrise de medic
(calmante, antiinfecţioase)
14.09 -limitarea -pacienta să fie -ajutarea pacientei în efectuarea Evoluţie
.2016 mişcărilor din capabil să execute toaletei, favorabilă
cauza intervenţiei mişcări de -încurajarea pacientei în Pacienta nu
chirurgicale, a amplitudine redusă efectuarea unor mişcări, prezintă
tuburilor de dren, a -pacienta îşi va - observarea aspectului complicaţii
perfuziei redobândirea tegumentelor,supravegherea Pansament curat
-alterarea mobilităţii, pansamentului, a plagii şi a Plagă
integrităţii -educaţie pentru tuburilor de dren, schimbarea nesupurată
tegumentelor din sănătate pansamentului la indicaţiile Funcţii vitale în
cauza operaţiei medicului,îngrijirea plăgii limite normale
- nelinişte respectând toate măsurile de
revenire a complicaţiilor
-pregătirea pacientei pentru
externare.
Delegate- administrarea
medicaţiei prescrise de medic

6. Tratamentul medicamentos prescris de medic

Medicamentul Forma de prezentare Calea de administrare Doza/ora

Glucoză10% Soluţie perfuzabilă Perfuzie i.v. 500 ml/24h -3zile

Ser fiziologic Soluţie perfuzabilă Perfuzie i.v. 1000ml/24h-3 zile
Penicilină Fiole i.v. 1mil/6h-7 zile
Gentamicină Fiole i.v. 120mg/12h- 7zile
Algocalmin Fiole i.m. 1f/6h(prima zi)

36
 la nevoie
Diazepam Fiole i.m. 2f/24h-3 zile
Vit B1, B6 Fiole i.v. 1f/24h-5 zile
Piafen Fiole i.m. 2f/12h- 3 zile

7. Epicriza:
Pacienta M. O. în vârstă de 19 ani, domiciliată în judeţul Suceava este adusă la
serviciul de urgenţă pe data de 10 septembrie 2016, acuzând dureri violente în fosa iliacă
dreaptă care au apărut în plină sănătate şi care iradiază în regiunea epigastrică. Cu câteva
săptămâni în urmă, ea a mai prezentat dureri dar au fost suportabile şi din această cauză
nu s-a prezentat la doctor. Pacienta M.O. se prezintă la serviciul de urgenţă cu stare
generală alterată, dureri abdominale, greţuri, vărsături.
După efectuarea investigaţiilor împreună cu simptomele descrise se stabileşte
diagnosticul de peritonită cauzată de apendicită perforată. Ea este transportată pe secţia
de chirurgie şi este supusă intervenţiei chirurgicale. Operaţia a decurs în condiţii bune,
fără complicaţii. Pe toată perioada spitalizării pacienta a primit tot sprijinul din partea
echipei medicale.
Ea a primit:
-tratament medicamentos cu antibiotice 5-10 zile postoperator;
-combaterea durerii (analgetice)- cel mult 3-4 zile;
-a fost echilibrată hidroelectrolitic şi volemic;
-repaos la pat;
-alimentaţie parenterală în prima zi după operaţie, perfuziile intravenoase s-au
efectuat până la reluarea alimentaţiei orale;
-pansamentul şi plaga au fost controlate în fiecare zi, ori de câte ori a fost nevoie.
Bolnava se externează cu următoarele recomandări (diagnostic de ext):
-evitarea eforturilor fizice;
-respectarea regimului alimentar, evitarea meselor în cantităţi mari, consumul de
mese în cantităţi mici şi dese;

37
 -evitarea alimentelor greu digerabile, iritante pentru stomac (condimente,
prăjeli,grăsimi etc);
-continuarea tratamentului prescris de medic.

CAZ CLINIC NR. 2

Culegerea de date:
1. Informaţii generale:
Nume, prenume: P. A.
Data naşterii: 20 mai 1966
Sex: feminin
Vârstă: 40 ani
Domiciliul: Rădăuţi,
Ocupaţia: contabilă
Starea civilă: căsătorită
Diagnostic la internare: peritonită cauzată de traumatism abdominal
Diagnostic la externare: peritonită post-traumatică operată
Data internării: 4 iulie 2016
Data externării: 8 iulie 2016
2. Obişnuinţe de viaţă: fumătoare
3. Probleme de sănătate:
Antecedente medicale personale: naşteri-2, HTA
Antecedente heredocolaterale: nesemnificative
Motivele internării: dureri abdominale violente, greţuri, stare de şoc, transpiraţii reci,
tegumente palide, anxietate, dispnee.
Istoricul bolii: bolnava acuză dureri violente în regiunea abdominală, în urma unei lovituri
puternici primite în zone abdominală, neputând face nici un efort.

4. Examenul clinic general:

Tegumente şi mucoase: palide

Greutate şi înălţime: 68 kg, 1,62 cm
Ţesut celular subcutanat- normal reprezentat

38
 Aparat loco-motor: normochinetic
Aparat cardio-vascular: zona precordială de aspect normal, zgomote cardiale normale, puls
rapid 90 pulsaţii/minut, T.A: 130-85mmHg, respiraţie superficială datorită durerii.
Aparat uro-genitalŞ rinichi nepalpabil, micţiuni fiziologice.
Aparat digestiv: dureri abdominale, contractură abdominală, tranzit intestinal absent
Sistem endocrin: normal
Sistem artero articular :aparent integru si mobil
Aparat uro-genital: rinichi nepalpabili in lojele renale, diureză normal
5. Investigaţii:
Recoltări de sânge:
Ht = 48%
Hb = 22 g%
VSH= 8-10 mm/h
L = 10700 mm3
Uree = 44 g
Glicemie = 90 mg%
Ionograma:
Na+ = 124 m Eq/l
K+ = 3,7 m Eq/l
Cl* = 3,5 m Eq/l
Fibrinogen = 406 mg%
Amilazenia = 60-80 mg%
Creatinina = 2-3 m%
Recoltări de urină pentru examenul de laborator:
Examen sumar de urină:
pH – acid
D – 1008
sediment rare celule
2 – 3 L/cm
H – absent
albumină, glucoză – absent

39
 Alte intervenţii:
EKG – morfologie normală
a. Radiografie abdominală, abdomen pe gol
- Pneumoperitoneu
b. Radiografie toracică fără modificări.
c. Puncţie lavaj peritoneal- prezenţa sângelui în abdomen
d. Ecografie abdominală
Test la penicilină – negativ
Test la xilină – negativ
La inspecţie se constată imobilizarea peretelui abdominal în timpul respiraţiei.
La ascultaţie – linişte absolută a abdomenului.
Tuşeul rectal şi vaginal provoacă durere vie la apăsarea fundului de sac Douglas.
În urma investigaţiilpr făcute, pacienta este transportată pe secţia de chirurgie, stabilindu-se
diagnosticul de peritonită secundară unui traumatism abdominal superficial. Pacienta este supusă
intervenţiei chirurgicale.
Nevoi Manifestări de Manifestări de dependenţă Sursa de dificultate
Fundamentale Independenţă
A respira și a avea o Parţial dependent -durere abdominală
bună circulație -dispnee -anxietate
A bea şi a mânca Reflex de deglutiţie Parţial dependent -dureri abdominale
prezent -inapetenţă -greţuri

A elimina Diureză normală Parţial dependent -transpiraţii reci

-constipaţie -anxietate, stres,
-lipsa alimentării

A se mişca şi a păstra o Parţial dependent -durere

bună postură -efort fizic limitat -ameţeli, somnolenţă
-mişcari de intensitate redusă datorită efectuării
-absenţa activităţii fizice anestezicului şi
operaţiei

40
A dormi, a se odihni - Parţial dependent -durere, anxietate,
-somn agitat, oboseală, greţuri
insomnii
A se îmbrăca şi dezbrăca - independent în Parţial dependent după -durere
prima zi, ţinută intervenţia chirurgicală -plagă postoperatorie
vestimentară
adecvată
A menţine temperatura - Dependent -proces infecţios al
în limite normale Hipertermie 38,5 C peritoneului
A menţine tegumentele Coloraţia Parţial dependent -plagă
curate şi integre tegumentelor şi -plagă postoperatorie -tuburi de dren
mucoaselor
normale
A evita pericolele - -risc de accidentare -stare de şoc,
-vulnerabilitate fata de -ameţeli după
pericole intevenţie
-risc de complicaţii
postoperatorii
A comunica Conştient Comunicare deficitara datorita -starea de boala
fricii de operaţie, izolare de -anxietate datorata
mediu şi anturaj mediului spitalicesc
A acţiona conform -nu prezinta Parţial dependent -stare de boală
propiilor credinţe şi convingeri -incapacitatea de a-si practica
valori personale fata de religia
religie
A fi preocupat in Parţial dependent -starea de boală
vederea realizarii -neputinta -durere
-scăderea capacităţii de -anxietate
concentare
A se recreea - Parţial dependent -stare de boala
-dificultatea în a se concentra, -durere

41
 relaxa -anxietate, oboseală
A învăţa - Parţial dependent-cunoştinţe -lipsa de cunoaştere
insuficiente despre afecţiune, -stare de boală
diagnostic

Plan de îngrijire preoperator

Data Diagnostic de Obiective Intervenţiile asistentei:rol Evaluare
nursing propriu şi delegate
4.07. -durere - prevenirea Prorii:- asigurarea confortului fizic Pacienta prezintă
2016 abdominală complicaţiilor, şi psihic, asigurarea repaosului la o uşoară
violentă, -calmarea durerii, pat ameliorare şi
-dispnee, -amelioararea - monitorizarea funcţiilor vitale şi este echilibrată
- puls rapid şi slab funcţiilor vegetative, psihic
-contractură respiratorii şi a - asigurarea regimului igieno- Pacienta este
abdominală circulaţiei, dietetic, reechilibrată
-stare de şoc - combaterea - reechilibrarea hidroelectrică şi hidroelectric şi
-greţuri, anxietăţii volemică. volemic.
-transpiraţii reci, -echilibrarea - ajutarea pacientei în timpul
-deshidratare, hidroelectrolitucă examenului clinic, pregătirea
-stare generală şi volemică, pacientei pentru investigaţii
alterată, (radiografia abdominală, ecografie
-anxietate, abdominală, ) şi efectuarea EKG-
ului
Delegate: administrarea medicaţiei
prescrise de medic, recoltarea
produselor biologice şi patologice
pentru laborator, montarea unei
perfuzii cu soluţie hidratantă.

42
5.07. -durere -prevenirea -asigurarea suportului fizic şi Stare generală
2016 abdominală, complicaţiilor psihic, asigurarea regimului igieno- mai bună
-contractură -calmarea durerii dietetic, Pacienta este
abdominală -combaterea -măsurarea, notarea şi pregătită pentru
-greţuri, anxietăţii, supravegherea funcţiilor vitale, intervenţia
-stare generală -pregătirea pentru - verificarea perfuziei, chirurgicală
alterată, intervenţia -asigurarea psihoterapiei, Nu prezinţă
-anxietate, chirurgicală, -pregătirea pacientei pentru greţuri şi
operaţie, vărsături
Delegate:-efectuarea clismei
evacuatoare la indicaţia medicului,
efectuarea testării la anastezice
pentru a depista eventualele reacţii
alergice, administrarea medicaţiei
prescrise de medic

Plan de îngrijire postoperator

Data Diagnostic de Obiective Intervenţiile asistentei:rol Evaluare

nursing propriu şi delegate
05.07 -ameţeli, -prevenirea - asigurarea unui climat Pacienta acuză o
2016 -durere complicaţiilor corepunzător, asigurarea slăbire a
postoperatorie postoperatorii, comfortului fizic şi psihic, organismului şi
-deshidratare, -combaterea - măsurarea, notarea şi senzaţia de
-anxietate, durerii, supravegherea funcţiilor vitale, ameţeală
-nelinişte, -combaterea - supravegherea tuburilor de dren Uşoară
ameţelilor, şi schimbarea pansamentelor ori ameliorare a
-combaterea de câte ori este nevoie. durerilor
anxietăţii -schimbarea poziţiei ori de câte Evoluţie
- asigurarea ori este nevoie, pentru a evita favorabilă

43
 confortului fizic apariţia escarelor.
şi psihic al - bolnava este ajutată să se ridice
pacientului, în poziţie semiaşezândă.
Delegate- administrarea
medicaţiei prescrise de medic
(calmante, antibiotic, vitamine)

6.07. -durere - prevenirea Prorii-asigurarea comfortului fizic Durerile s-au

2016 postoperatorie complicaţiilor, şi psihic, diminuat
-anxietate, -combaterea -asigurarea regimului igieno- Pacienta nu
-nelinişte, durerii, dietetic (alimentarea pacientului prezintă
-limitarea mişcărilor - pacienta să pe cale parenterală în primele zile complicaţii
prezinte o stare după operaţie) Pacientă este
de bine, -vitaminoterapie la indicaţia echilibrat
-prevenirea medicului, nutriţional, nu
escarelor, - ajutarea pacientul în indeplinirea prezintă semne
nevoilor fundamentale, de deshidratare.
- efectuarea toaletei, Stare generală
supravegherea plăgii şi tuburilor bună
de dren.
- schimbarea pansamentului în
cazul când acesta se murdăreşte
cu secreţii, sânge, etc.
Delegate: administrarea
medicaţiei prescrise de medic,
recoltarea biologice pentru
investigaţii suplimentare.

7.07. -durere - prevenirea Prorii-asigurarea unui climat Evoluţie

2016 postoperatorie complicaţiilor, corespunzător, favorabilă

44
 -anxietate, -combaterea -asigurarea regimului igieno- Pacienta prezintă
-limitarea mişcărilor durerii, dietetic, o stare de bine
-educaţie pentru - ajutarea pacientul în indeplinirea fizică şi psihică
sănătate, nevoilor fundamentale, Execută mişcări
-supravegherea funcţiilor vitale şi uşoare
vegetative, a plăgii şi tuburilor de Eliminarea
dren. scaunului şi a
- schimbarea pansamentului ori urinei este în
de câte ori este nevoie, limite
Delegate: administrarea fiziologice.
medicaţiei prescrise de medic.
8.07. -durere -combaterea -asigurarea suportului fizic şi Funcţiile vitale
2016 -anxietate, durerii, psihic în limite normale
-nelinişte, - pacienta să - informarea şi stabilirea planului Pacienta este
prezinte o stare de recuperare a stării de sănătate încrezătoare
de bine fizică şi şi creştere a rezistenţei Pacienta deţine
psihică, organismului. cunoştinţele
-educaţie pentru - educarea pacientei pentru necesare pentru
sănătate, profilaxia secundară a bolii: un regim igieno-
evitarea stresului, a alimentaţiei dietetic correct
iritante pentru stomac, renunţarea după externare.
la obiceiuri dăunătoare
Delegate: administrarea
medicaţiei prescrise de medic
6. Tratamentul medicamentos prescris de medic: perfuzii i.v. cu glucoză şi ser fiziologic,
calmante, antibiotice, vitamine.
7. Epicriza:

Pacienta P.A. în vârstă de 40 ani, sex feminin se prezintă la serviciul de urgenţă

pe data de 4 iulie 2016, acuzând dureri violente în zona abdominală. Ea se internează
pentru investigaţii şi tratament. După efectuarea examenului clinic se stabileşte

45
 diagnosticul de peritonită cauzată de un traumatism abdominal. Bolnava este supusă unei
intervenţii chirurgicale. Operaţia a evoluat în condiţii bune, fără complicaţii.
În timpul spitalizării ea a primit tot sprijinul echipei medicale. Ea a primit:
- tratament medical (antibiotice, sedative, sedative, vitamine);
- a fost echilibrat hidroelectrolitic şi volemic;
- regim alimentar pre şi post operator;
- combaterea durerii (analgetice)- cel mult 3-4 zile;
- alimentaţie parenterală în prima zi după operaţie, perfuziile intravenoase s-au efectuat până
la reluarea alimentaţiei orale;
- reapos la pat;
- pansamentul şi plaga au fost controlate în fiecare zi, ori de câte ori a fost nevoie.
Bolnavul se externează cu următoarele recomandări:
- evitarea eforturilor fizice;
- verificarea pansamentelor să fie curate şi sterile
- control periodic la medic
- respectarea strictă a regimului alimentar, evitarea meselor în cantităţi mari şi la intervale
mari; evitarea alimentelor greu digerabile, evitarea băuturilor alcoolice;
- renunţarea la fumat;
- continuarea tratamentului prescris de medic.

CAZ CLINIC NR. 3

Culegerea de date:
1. Informaţii generale:
Nume, prenume: V. A.
Data naşterii: 21 aprilie 1983
Sex: masculin
Vârstă: 33 ani
Domiciliul: Marginea, str. Principala nr. 543
Ocupaţia: şomer
Starea civilă: necăsătorit
Diagnostic la internare: peritonită acută, ulcer perforat

46
 Diagnostic la externare: peritonită acută operată
Data internării: 5 august 2016
Data externării: 8 august 2016
2. Obişnuinţe de viaţă:fumătoare, fără alergii cunoscute, alimentaţie nesănătoasă
3. Probleme de sănătate:
Antecedente medicale personale: ulcer gastric
Antecedente heredocolaterale: nesemnificative
Motivele internării: dureri abdominale, greţuri, stare generală alterată, transpiraţii reci
Istoricul stării actuale: bolnavul acuză că durerea a apărut brusc, el este cunoscut ca
consumator de băuturi alcoolice şi a fost internat în repetate rânduri în spital, cu diagnosticul de
ulcer gastroduodenal. Bolnavul, pe lângă durere, mai prezintă greţuri, vărsături, el ia o poziţie
antologică, cu mâinile în regiunea epigastrică. El prezintă un facies anxios, ochi încercănaţi,
paloare, transpiraţie, extremităţi reci.
4. Examenul clinic general:
Tegumente şi mucoase: integre, normal colorate
Greutate şi înălţime: 70 kg, 1,72 cm
Ţesut celular subcutanat- normal reprezentat
Aparat loco-motor: normochinetic
Aparat cardio-vascular: zona precordială de aspect normal, puls rapid 98 pulsaţii/minut, T.A:
120-70mmHg, respiraţie superficială datorită durerii, zgomote cardiace normale.
Aparat digestiv: dureri abdominale, constipaţie, apăsare şi contracţie musculară, durere la
decomprimarea peretelui abdominal
Sistem ganglional: nepalpabil
Sistem artero articular :aparent integru si mobil
Sistem nervos: endocrin
Aparat uro-genital: rinichi nepalpabili in lojele renale, diureză normal
5. Investigaţii:
Recoltări de sânge:
Ht = 49%
Hb = 23 g%
VSH= 10-15 mm/h

47
L = 10500 mm3
Uree = 44 g
Glicemie = 127 mg%
Ionograma:
Na+ = 123 m Eq/l
K+ = 3,5 m Eq/l
Cl* = 3,5 m Eq/l
Fibrinogen = 492 mg%
Amilazenia = 8-30 U Bodansky
Creatinina = 2-3 m%
Recoltări de urină pentru examenul de laborator:
Examen sumar de urină:
pH – acid
D – 1008
sediment rare celule
1 – 2 L/cm
H – absent
albumină, glucoză – absent
Alte intervenţii:
EKG – morfologie normală
a. Radiografie abdominală, abdomen pe gol
- Pneumoperitoneu ne arată prezenţa de aer între ficat şi diafragm
- imagini hidroaerice
b. Radiografie pulmonară fără modificări.
Test la penicilină – negativ
Test la xilină – negativ
La inspecţie se constată imobilizarea peretelui abdominal în timpul respiraţiei.
La palpare hiperestezia cutanată, la atingerea regiunii epigastrice semnul Blumberg prezent.
La ascultaţie – linişte absolută a abdomenului.
Tuşeul rectal provoacă durere vie la apăsarea fundului de sac Douglas.

48
 În urma investigaţiilpr făcute, pacientul este transportat pe secţia de chirurgie, stabilindu-se
diagnosticul de peritonită acută dată de ulcer perforat şi fiind supus intervenţiei chirurgicale.

Nevoi Manifestări de Manifestări de dependenţă Sursa de dificultate

Fundamentale Independenţă
A respira și a avea o T.A. în limite Parţial dependent -durere
bună circulație normale -dispnee -anxietate

A bea şi a mânca Parţial dependent -constipaţie

-inapetenţă -dureri abdominale
-greţuri,vărsături,
A elimina Diureză normală Parţial dependent -constipaţie
-constipatie -anxietate,
-lipsa alimentării

A se mişca şi a păstra o Mişcări adecvate Parţial dependent după -ameţeli, somnolenţă

bună postură Reflexe normale intervenţia chirurgicală datorită efectuării
în primele zi -absenţa activităţii fizice anestezicului şi
operaţiei
A dormi, a se odihni - Parţial dependent -durere, anxietate,
-insomnii, oboseală greţuri,
A se îmbrăca şi dezbrăca - independent în Parţial dependent după -durere
prima zi, ţinută intervenţia chirurgicală -plagă postoperatorie
vestimentară
adecvată
A menţine temperatura - Dependent -proces infecţios
în limite normale Hipertermie 38,3 C
A menţine tegumentele Coloraţia Parţial dependent -plagă
curate şi integre tegumentelor şi -plagă postoperatorie -tuburi de dren
mucoaselor
normale

49
 Dentiţie bună
A evita pericolele - -risc de accidentare -stare de boala,
-vulnerabilitate fata de pericole -ameţeli după
-risc de complicaţii intevenţie
postoperatorii
A comunica -conştient Comunicare deficitara datorita -starea de boala
fricii de operaţie, izolare de -iritabilitate
mediu şi anturaj -anxietate datorata
mediului spitalicesc
A acţiona conform -nu prezinta Parţial dependent -stare de boală
propiilor credinţe şi convingeri -incapacitatea de a-si practica
valori personale fata de religia
religie
A fi preocupat in Parţial dependent -starea de boală
vederea realizarii -neputinta -durere
-dezinteres faţa de ce a realizat,
datorită bolii
-scăderea capacităţii de
concentare

A se recreea - Parţial dependent -stare de boala

-dificultatea în a se concentra, -durere
relaxa -anxietate, oboseală
A învăţa - Parţial dependent-dezinteres -lipsa de cunoaştere
pentru a învăţa, frica de -stare de boală
intervenţii chirurgcale

Plan de îngrijire preoperator

Data Diagnostic de Obiective Intervenţiile asistentei:rol Evaluare
nursing propriu şi delegate

50
5.08. -durere - prevenirea - asigurarea confortului fizic şi Pacientul
2016 epigastrică, complicaţiilor, psihic, prezintă o uşoară
- puls rapid şi - normalizarea - aplicarea unei pungi de gheaţă pe ameliorare şi
slab, tensiune funcţiilor vitale, abdomen este echilibrat
arterială scăzută -combaterea - măsurarea şi notarea funcţiilor psihic
-pirozis, vărsăturilor, vitale şi vegetative, Pacientul este
-gust amar în - combaterea - întrerupe alimentaţiei şi medicaţia reechilibrat
gură, anxietăţii orală, asigurarea regimului igieno- hidroelectric şi
-vărsături, -echilibrarea dietetic, volemic.
-constipaţie, hidroelectrolitucă, - reechilibrarea hidroelectrică şi
-anxietate, -calmarea durerii volemică.
nelinişte, - ajutarea pacientului în timpul
-hematemeză, vărsăturilor şi păstrează produsul
eliminat,

- efectuarea psihoterapiei
- efectuarea EKG şi pregătirea
pacientului pentru investigaţii şi
operaţie,
Delegate: administrarea medicaţiei
prescrise de medic, recoltarea
produselor biologice pentru
laborator,efectuarea clismei
evacuatoare la indicaţia medicului,
montarea unei perfuzii, pregătirea
cât mai urgentă a pacientului pentru
operaţie, efectuarea testării la
anastezice (xilină), testarea la iod
pentru a depista eventualele reacţii
alergice

51
 Plan de îngrijire postoperator

Data Diagnostic de Obiective Intervenţiile asistentei:rol Evaluare

nursing propriu şi delegate
06.08 -ameţeli, somnolenţă -prevenirea - asigurarea unei camere aerisite Pacientul acuză
2016 postchirurgicală, complicaţiilor şi o temperatură adecvată, o slăbire a
-durere postoperatorii, asigurarea comfortului fizic şi organismului şi
postoperatorie -combaterea psihic, senzaţia de
-constipaţie, durerii, - măsurarea, notarea şi ameţeală la
-deshidratare, -combaterea supravegherea funcţiilor vitale, ridicare.
-anxietate, ameţelilor, - supravegherea tuburilor de dren Uşoară
-nelinişte, -combaterea şi schimbarea pansamentelor ori ameliorare a
anxietăţii de câte ori este nevoie. durerilor
- asigurarea -schimbarea poziţiei ori de câte Evoluţie
confortului fizic ori este nevoie, pentru a evita favorabilă
şi psihic al apariţia escarelor.
pacientului, - după 6 ore de rahioanestezie
bolnavul este ajutat să se ridice în
poziţie semiaşezândă.
Delegate- administrarea
medicaţiei prescrise de medic
(calmante, antibiotic, vitamine)

7.08. -durere - prevenirea -asigurarea comfortului fizic şi Pacientul este

2016 postoperatorie complicaţiilor, psihic, echilibrat
-greţuri, -combaterea -asigurarea regimului nutriţional, nu
-inapetenţă durerii, hidroeletrolitic, prezintă semne
-anxietate, - pacientul să - alimentarea pacientului pe cale de deshidratare.
-nelinişte, prezinte o stare parenterală în primele zile după Pacientul este

52
8.08. -limitarea mişcărilor de bine, fără operaţie, încrezătoare
2016 greţuri, -vitaminoterapie la indicaţia Pacientul a
-prevenirea medicului, acumulat
escarelor, - ajutarea pacientul în indeplinirea cunoştinţele
-educaţie pentru nevoilor fundamentale, necesare pentru
sănătate, - efectuarea toaletei, un regim igieno-
supravegherea plăgii şi tuburilor dietetic correct
de dren. după externare.
- schimbarea pansamentului în
cazul când acesta se murdăreşte
cu secreţii, sânge, etc.
- informarea şi stabilirea planului
de recuperare a stării de sănătate
şi creştere a rezistenţei
organismului.
- educarea pacientul pentru
profilaxia secundară a bolii:
evitarea stresului, a alimentaţiei
iritante pentru stomac, renunţarea
la obiceiuri dăunătoare
Delegate: administrarea
medicaţiei prescrise de medic,

6. Tratamentul medicamentos prescris de medic

Medicamentul Forma de prezentare Calea de Doza/ora

administrare
Glucoză 10% Soluţie perfuzabilă Perfuzie iv 500 ml/24h- 3 zile
Ser fiziologic Soluţie perfuzabilă Perfuzie iv 1000 ml/24h- 3 zile
Penicilină Fiole i.v. 1 mil/6h- 7 zile
Algocalmin Fiole i.m. 1 f/6h –prima zi

53
Romergan Fiole i.m. 1 f/12h
Diazepam Fiole i.m. 2f/24h- 3zile
Vit B1, B6 Fiole i.v. 1f/ 24h- 4zile
Ca gluconic Fiole i.v. 1f/24h- 4 zile

7. Epicriza:
Bolnavul V.A. în vârstă de 33 ani, sex masculin, domiciliat în comuna Marginea, judeţul
Suceava este adus la serviciul de urgenţă cu salvarea pe data de 5 august 2016, acuzând faptul că
în mod brusc a apărut o durere violentă sub formă de arsură cu localizare în epigastru.
După efectuarea investigaţiilor împreună cu simptomele descrise se stabileşte diagnosticul de
peritonită cauzată de ulcer perforat.
Bolnavul este supus intervenţiilor chirurgicale, operaţia a evoluat în condiţii bune, fără
complicaţii. În timpul spitalizării el a primit:
- tratament medical (antibiotice, sedative)
- a fost echilibrat hidroelectrolitic şi volemic
- combaterea durerii (analgetice)- cel mult 3-4 zile;
- alimentaţie parenterală în prima zi după operaţie, perfuziile intravenoase s-au efectuat până
la reluarea alimentaţiei orale;
- pansamentul şi plaga au fost controlate în fiecare zi, ori de câte ori a fost nevoie.
Bolnavul se externează cu următoarele recomandări:
- evitarea eforturilor fizice;
- verificarea pansamentelor să fie curate şi sterile
- control periodic la medic
- respectarea strictă aregimului alimentar, evitarea meselor în cantităţi mari, consumul de
mese în cantităţi mici şi dese; evitarea băuturilor alcoolice;
- renunţarea la fumat;
- evitarea alimentelor greu digerabile, iritante pentru stomac (condimente, prăjeli,grăsimi
etc);
- continuarea tratamentului prescris de medic.

54
 CAPITOLUL V
EDUCAŢIE PENTRU SĂNĂTATE

Educaţia pentru sănătate este o preocupare de maximă importanţă a medicinii omului

sănătos care constă în dezvoltarea nivelului de cultură sanitar al diferitelor grupuri de populaţie,
precum şi mijloacelor şi procedeelor executiv-saniatre necesare formării unui comportament
sanogen.
Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei
Asistenta medicala face educaşie pentru prevenirea accidentelor, verifică dacă sunt
respectate normele de securitate a muncii, normele ergonomice în unităţile cu activităţi cu risc de
accidente. Explorează pericolele reale şi cele potenţiale la locul de muncă şi la domiciliu.
Pericolul de infecţii, accidente, boli este mare la organismele slăbite, obosite, surmenate.
În spital asistenta are ca obiectiv să asigure conditiile de mediu adecvate pentru a evita
apariţia complicaţiilor.. Pacientul este amplasat în salon în funcţie de stare, afecţiuni si
receptivitatea sa.
Educaţia pentru sănătate se poate face: în spital, la dispensar, în şcoli, la locul de muncă
etc. Obiectivul principal este ca toţi participanţii la şedinţele educaţionale să înţeleaga la ce
riscuri sunt expuşi în permanenţă şi când este sporit gradul de periculozitate.
O asistentă devine din ce în ce mai mult un consilier pentru toate activităţile umane care
pot afecta sănătatea, un consilier al sănătăţii. Sfatul său va trebui ascultat în toate problemele
care privesc mediul înconjurator şi unde pot apare factori de risc pentru sănătatea omului.
Sănătatea este mai mult decât o problemă pur medicală, ea angajează răspunderea întregii
societăţi.
Educația pentru sănătate contribute la stabilirea și menținerea stării de sănătate a
pacienților.
Rezultatele obținute prin tratarea bolnavilor cu peritonită acută depinde de precocitatea
diagnosticării, momentul indicației operatorii și tehnica operatorie dar şi de educaţia pentru
sănătate care este oferită pacientului.
Profilaxia peritonitei acute presupune depistarea, izolarea si tratarea la timp a cauzelor, a
afecţiunilor care dau acest diagnostic. De asemenea asigurarea unor conditii bune de viata, de
locuit, de igiena şi o alimentatie rationala. Controalele periodice la medicul de familie pot sa

55
prevină apariţia unor complicaţii precum aparaţia unei peritonite în cazul unor afecţiuni netratate
la timp precum apendicita acuta sau ulcer gastric.

56
Bibliografie:

Corneliu Borundel, Manual de medicina interna pentru cadre medii, ed. ALL, Bucuresti, 1994

Eugen Tarcoveanu, Tehnici chirurgicale, ed. Polirom, Iasi, 2003

Harrison, Principile medicine interne, vol 2, ed. Teora, 2000

Larousse, Dictionar de medicina, ed. Univers Encyclopedic, Bucuresti, 1998

Lucreatia Titirca, Ghid de nursing cu tehnici de evaluare si ingrijiri corespunzatoare nevoilor

fundamentale, vol. I, ed. Viata Medicala Romaneasca, Bucuresti, 2008

Mircea Grigorescu, Oliviu Pasc, Tratat de gastroenterologie clinica, vol II, ed. Tehnica,
Bucuresti, 1997

Nicolae Angelescu, Patologie chirurgicala, vol. I, ed. Celsius, Bucuresti 1997

Nicolae Angelescu, Tratat de patologie chirurgicala, ed. Medicala, Bucuresti, 2003

57
Anexe

Foaie de temperatură- Caz clinic nr. 1

58
Foaie de temperatură- Caz clinic nr. 2

59
Foaie de temperatură- Caz clinic nr. 3

60