Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PROIECT DE DIPLOMĂ
EXAMEN DE CERTIFICARE A CALIFICĂRII PROFESIONALE
NIVEL 5
DOMENIUL: SĂNĂTATE ŞI ASISTENŢĂ PEDAGOGICĂ
ÎNDRUMĂTORI ׃
Avram Mirela Mărioara
ABSOLVENT ׃
Ungureanu Ana Maria
București
2023
ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL
ÎN ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU
GASTRITA ACUTA
׃
2
Cuprins
Argument 4
CAPITOLUL I – Noțiuni de anatomie și fiziologie 5
1.1. Anatomia aparatului digesitv 5
1.2. Fiziologia aparatului digestiv 12
CAPITOLUL II- Prezentarea teoretică a gastritei acute 20
2.1. Definiţie 20
2.2. Etiologie 20
2.3. Epidemiologie 20
2.4. Patogeneza 20
2.5. Morfopatologie 20
2.6. Diagnostic 20
2.7. Complicaţii 21
2.8. Evoluţie 21
2.9. Profilaxie 21
2.10. Tratament 22
CAPITOLUL III- Îngrijiri specifice 23
3
Argument
Gastritele ocupă un loc important în cadrul bolilor digestive. La 25% dintre persoanele
peste 40 de ani şi la 60% din cele peste 60 de ani se constată apariţia acestei boli.
Gastrita flegmonoasă, o formă rară de gastrită bacteriană, este o boală ce ameninţă viaţa
pacientului, cu infiltrarea extensivă a peretelui gastric, necroză tisulară şi manifestări septice
generalizate.
Activitatea noastrǎ, a asistenţilor medicali este ştiinta vieţii şi a morţii, este o întậlnire
dintre „o încredere” şi „o conştiinţă”, cere vocaţie, dǎruire, respect, sacrificii, empatie,
profesionalism.
Scopul final al pregătirii noastre este îmbunătăţirea calitǎţii vieţii pacienţilor noştri,
evidentǎ fiind aplecarea spre latura umanǎ a actului medical, principiul urmat fiind:”noi
vindecǎm oameni şi nu boli”.
Având în vedere, impactul fizic şi psihic al acestei boli, precum şi necesitatea formării
unor deprinderi igieno-dietetice adecvate ale bolnavilor, m-au determinat să analizez, să studiez
şi să aprofundez cunoştinţele legate de această boală, pentru o mai bună educare a bolnavilor
aflaţi în tratament şi sub îngrijirea mea.
Deasemenea, având în vedere că este o boală cu consecinţe grave asupra sănătăţii, am
vrut să cunosc cât mai multe lucruri despre modul de transmitere a infecţiei, despre simptomele
care însoţesc boala, etiopatogenie, tratamentul, dar mai ales proxilaxia acesteia. Alături de
medicul care instituie terapia medicală, asistenta medicală are un rol deosebit de important în
îngrijirea pacientului cu hepatită C. Ea este în permanenţă alături de pacient, îl încurajează şi
administrează medicaţia prescrisă de medic.
Practicarea îngrijirii pacientului necesită multiple abilităţi. Pe lângă cunoştinţele
medicale, asistentul medical trebuie să posede abilitatea de a comunica şi de a stabili relaţii
interpersonale care să promoveze încrederea şi interacţiunea: medic-asistent-pacient-medic.
Alături de examinarea statusului medical general, evaluarea pacientului trebuie să fie completă.
Îngrijirile trebuie să includa orice condiţie medicală manifestă a pacientului precum şi aspectele
familiale, sociale şi psihologice asociate situaţiei acestuia.
Am ales ca proiect de absolvire „Îngrijirea pacientului cu Gastrită acută” deoarece
această afecţiune mi-a stârnit interesul datorită faptului că unuia dintre membrii familiei mele i sa
pus acest diagnostic şi totodată această afecţiune este tot m-ai des întâlnită şi de cele m-ai multe
ori simptomele acesteia sunt tratate cu superficialitate de către pacienţi.Trăim într-o societate în
care stresul este la tot pasul,în care majoritatea persoanelor nu m-ai acordă atenţie modului în
care se alimentează.De cele m-ai multe ori masa este servită în condiţii neprielnice,alimentele nu
m-ai sunt bine mestecate şi alimentaţia raţională,corectă,atât din punct de vedere calitativ cât şi
din punct de vedere cantitativ nu m-ai reprezintă o prioritate şi nu i se acordă atenţia cuvenită.
4
CAP. I – Noțiuni de anatomie și fiziologie
5
Aparatul digestiv (și sistemul alimentar) este ansamblul de organe responsabil cu
digestia alimentelor și eliminarea materiilor ce nu au putut fi digerate. Aparatul digestiv se
compune din: tubul digestiv (cavitatea bucală, faringele, esofagul, stomacul, intestinul subțire,
intestinul gros, anusul) și anexele acestui tub (pancreasul, ficatul, căile biliare).
Aparatul digestiv este alcătuit din :
• Tubul digestiv
• Glandele anexe
1. Tractul gastrointestinal superior ( tubul digestiv ) este format din :
- cavitatea bucală - aici alimentele sunt mărunțite cu ajutorul dinților și limbii și
sunt amestecate cu saliva. Cavitatea bucală este delimitată de 5 pereti: unul anterior – buzele, doi
laterali – obrajii, unul inferior – planseul bucal și unul superior – bolta sau valul palatin;
- faringe– Este un conduct musculo-membranos, dispus de la baza craniului până în
dreptul vertebrei C8 unde se continuă cu esofagul.. Are forma unui jgheab deschis anterior, care
se îngustează de sus în jos, cu lungimea de 15 cm ;
- esofag - parte a tractului digestiv, esofagul este un tub musculomucos, lung de 25-
30 cm cu funcția de transport a hranei și care leagă faringele de stomac. Pereţii săi musculari
produc contracţii ondulatorii, care ajută la transportarea alimentelor.
- stomacul- Stomacul este un organ cavitar toraco-abdominal, situat în etajul
supramezocolic, fiind cea mai dilatată parte a tubului digestiv. Are forma literei “J” sau de cârlig
la omul viu şi de cimpoi la cadavru. Este situat între esofag si duoden, are dimensiuni diferite în
functie de individ, vârstă, constituţie, stări funcţionale şi poziţia corpului. În general, în stare de
umplere, are 25 de centimetri lungime, 12 centimetrii lăţime între cele două curburi, 8 milimetrii
grosime între cei doi pereţi. Stomacul gol are 18 centimetri lungime, 7 centimetri lăţime şi 3
milimetri grosimea pereţilor. Capacitatea stomacului este de 1200 – 2000 cm3.
Stomacului i se descriu o faţă anterioară şi o faţă posterioară, acoperite de peritoneu;
două curburi (una mică şi una mare) şi două orificii (cardia şi pilorul).
Cardia este primul segment, se proiectează la nivelul vertebrelor T10 – T11 şi la 3 cm
sub hiatusul diafragmic; se sprijină de aortă, având anterior lobul hepatic şi în stânga grosimea
retroperitoneală.
Mica curbură are doi versanţi: unul vertical, ce continuă marginea dreaptă a esofagului,
şi unul orizontal, uşor ascendent spre dreapta. Pe aceşti versanţi sunt cele mai frecvente localizări
ale ulcerului gastric.
Marea curbură are formă convexă şi continuă marginea stângă a esofagului.
Porţiunea pilorică se împarte în antru piloric (mai dilatat) şi canal piloric (cilindric, de 3
– 5 cm, cu o direcţie uşor ascendentă spre dreapta şi înapoi).
Pilorul este partea terminală a stomacului, conţinând muşchiul piloric, ca un inel
circular. Pilorul este mobil, situat profund la 2 – 3 cm deasupra ombilicului şi pe linia mediană
(când stomacul este gol) la nivelul vertrebei lombare L1-2.
6
Fundul stomacului ajunge până la a cincea coastă, sub cupola diafragmatică (prin
intermediul căreia are raport cu vârful inimii, pleura şi plămânul stâng).
De la interior spre exterior se găsesc patru straturi:
1. Tunica seroasă – formată din peritoneu (ce acoperă stomacul în cea mai mare
parte) care poate adera la diafragm.
2. Tunica musculară – formată din fibre musculare netede dispuse în trei substraturi:
fibre longitudinale la exterior, circulare la mijloc şi oblice la interior. În stratul muscular există un
plex nervos vegetativ format din fibre simpatice şi parasimpatice (plexul Anerbach).
3. Tunica submucoasă – formată din ţesut conjunctiv lax, ce conţine vase de sânge şi
plexul nervos vegetativ, compus din fibre simpatice si parasimpatice (plexul Meissner).
4. Tunica mucoasă – este cutată cu numeroase pliuri (exceptând mica curbură).
Mucoasa are un epiteliu simplu cilindric. La nivelul cutelor sunt mici zone denumite arii gastrice,
la suprafaţa cărora se află orificii unde se deschid glandele gastrice. Acestea sunt glande tubulare,
simple sau ramificate, ce secretă suc gastric. După localizarea lor avem glande cardiale, fundice,
pilorice şi ale corpului stomacului. Ele secretă mucus sau pepsinogen, (HCI şi mucus).
Vascularizaţia stomacului
Vascularizarea este asigurată de ramuri ale arterelor trunchilui celiac (artera gastrică,
slenică şi hepatică) iar sângele venos ajunge în vena portă. Limfaticele ajung în ganglionii marii
şi micii curburi, apoi înspre canalul toracic.
Inervaţia stomacului
Inervaţia este asigurată de plexul gastric (provenit din plexul celiac) format din fibre
simpatice şi parasimpatice.
Transformările alimentelor în stomac definite ca digestie gastrică se datorează sucului
secretat de glandele gastrice şi motricităţii gastrice, care asigură evacuarea stomacului. După o
serie de transformări, alimentele din stomac sunt evacuate către intestinul subţire. Produsul de
secreţie al glandelor gastrice este sucul gastric, secretat în cantitate de 1,5 litri în două ore. Este
un lichid incolor, cu pH acid (între 1 – 2,5) la adulţi şi mai puţin acid (între 4 – 6) la nou născuţi.
În alcătuirea sucului gastric intră 99% apă şi 1% reziduu uscat. Acesta este, la rândul lui, format
din substanţe anorganice (ca HCl) în proporţie de 0,6% şi substanţe organice (ca mucine, enzime
– pepsină, lipază, labferment, etc – şi factorul intrinsec) în proporţie de 0,4%.
Procesul gastrosecretor se desfăşoară în trei etape, astfel:
a) Faza cefalică – realizată prin mecanisme nervoase. Mecanismul nervos reflex
necondiţionat este declanşat prin excitarea receptorilor tactili sau gustativi de către alimentele
introduse în cavitatea bucală. Acetilcolina şi mediatorul chimic al fibrelor parasimpatice
stimulează secreţia de acid clorhidric, elaborată de celulele antrale ale stomacului. Declanşarea
secreţiei se poate face prin mecanism reflex condiţionat. Simpla vedere a alimentelor sau mirosul
lor poate declanşa secreţia gastrică, în urma formării unei legături temporale între proiecţia
corticală a centrului gastrosecretor bulbar şi aria corticală receptoare a analizatorilor vizual şi
olfactiv.
7
b) Faza gastrică – controlată prin mecanisme nervoase şi umorale. Acestea se
declanşează la pătrunderea alimentelor în stomac. Secreţia este declanşată atât prin distensia
pereţilor gastrici cât şi prin excitarea chimică a celulelor mucoasei gastrice.
c) Faza intestinală – realizată prin mecanisme umorale, în urma pătrunderii chimunului
gastric în duoden. Contactul grăsimilor sau al soluţiilor concentrate de glucoză cu mucoasa
duodenală stimulează producerea enterogastronei care, pe cale umorală, inhibă secreţia gastrică.
La nivelul stomacului, bolul alimentar suferă o serie de modificări sub influenţa acidului
clorhidric şi a componentelor enzimatice ale sucului gastric, transformându-se în chim gastric.
Rolul principal al stomacului este acela de rezervor, din care evacuarea alimentelor se
face ritmic. Prezenţa alimentelor în stomac declanşează contracţii peristaltice şi contracţii tonice.
Mobilitatea gastrică este reglată atât pe cale nervoasă cât şi pe cale umorală.
Funcţiile stomacului sunt de două tipuri:
a) Funcţie secretoare – constă din secreţia sucului gastric, produs de glandele
gastrice;
b) Funcţie motorie – constă din depozitarea temporară a alimentelor ingerate,
amestecul lor cu sucul gastric până se formează chimul şi evacuarea lentă şi fracţionată a
chimului în duoden.
Vascularizație și inervație
Artere : Cercul arterial al micii curburi este format din : artera gastrică stângă numită și
coronară gastrica si artera gastrica dreapta sau artera pilorica .
Artera gastrica stânga , originara din trunchiul celiac , descrie o crosa în regiunea
subcardiala , coboara apoi pe mica curbura împartindu-se în doua ramuri : anterioara si
posterioara ce se anastomozeaza cu ramuri similare în artera gastrica dreapta .
În prima sa portiuni , înainte de a se diviza , da nastere la una sau mai multe ramuri care
vascularizeaza jonctiunea eso – gastrica .
Artera gastrica dreapta de calibru mai mic , ia nastere din artera hepatica comuna ,
abordând stomacul pe marginea superioara a regiunii pilorice . Ea se divide în doua ramuri care
se anastomozeaza cu ramuri similare ale arterei gastrice stângi la nivelul micii curburi .
Cercul arterial al marii curburi este format din arterele gastro – epiplooice stânga si
dreapta . Artera gastro – epiplooica stânga ia nastere din artera gastro- duodenala la marginea
inferioara primei portiuni a duodenului dupa care intra în ligamentul gastro – colic , realizând
anastomoza cu artera gastro – epiplooica stânga .
Polul gastric superior primeste sânge din artera diafragmatica inferioara (origine în
artera aorta) vasele scurte si artera cardio – tuberozitara posterioara , ramuri din artera splinica .
Regiunea antropilorica primeste ramuri suplimentare din artera mizenterica superioara prin
intermediul arterei pancreatico – duodenale inferioare , arterei pancreatice inferioare sau
transverse si ramuri din artera hepatica prin artera supraduodenala si din artera gastroduodenala
prin artera pancreatico – duodenala superioara , artera retroduodenala .
8
Vene :
Vena gastro – epiploica stânga se varsa în vena splenica , vena gastro – epiploica –
dreapta în vena mizenterica superioara .
Venele gastrice stânga si dreapta se varsa direct în vena porta .
La nivelul cardiei , plexul venos submucos tributar venei gastrice stângi se
anastomozeaza porto – cava , sediul de dezvoltare al varicelor esofagiene în sindromul de
hipertensiune portala .
Limfatice :
Limfaticele stomacului proximal se anastomozeaza cu cele ale esofagului distal .
Exista comunicari si între limfaticele stomacului si cele ale duodenului .
Se disting patru zone gastrice de drenaj limfatic :
• Zona I – cuprinde regiunea superioara a micii curburi , limfa fiind drenata în
ganglionul din jurul arterei gastrice stângi
• Zona II – regiunea distata , antrala a micii curburi este drenata în ganglionii
suprapilorici
• Zona III – cuprinde portiunea proximala a marii curburi , cu drenaj în ganglionii
grupati în jurul arterei gastro – epiploice stângi
• Zona IV – cuprinde regiunea antrala a marii curburi ; dreneaza limfa în ganglionii
gastro – epiploici drepti si cei subpilorici
Inervația stomacului
Fiziologia stomacului
11
- intestinul subțire - reprezintă segmentul aparatului digestiv, situat între stomac și
intestinul gros. Aici sunt absorbite majoritatea lichidelor si mineralelor din mancare. Prezintă o
serie de inflexiuni, numite anse intestinale și este format din 3 părți:
duoden - segment iniţial al intestinului subţire cu lungime de 25 – 30 de cm și
forma de potcoava deschisa, ce leaga stomacul de jejun. Aici începe procesul de digestie a
mâncării, rolul duodenului fiind acela de de a neutraliza aciditatea din hrana.
jejun - partea centrală a intestinului subţire, fiind situat între duoden și ileon, rolul
lui este de a absorbi substantele nutritive
ileon - ultima parte a intestinului subtire. Aici are loc absorbţia nutrienţilor
rezultaţi în urma digestiei.
- intestinul gros - parte a aparatului digestiv, cuprins între intestinul subţire şi anus.
Aici are loc absorbţia apei și a mineralelor neabsorbit.
Intestinul gros este format din:
o cecum (cecul) - prima parte a intestinului gros, situat între ileon și colon. De
cecum este ataşat apendicele. În cecum se află flora intestinală.
o colon (colon ascendent, colon transvers, colon descendent, colon sigmoid) - aici
este absorbita apa rămasă în alimente.
12
Asigurarea contactului cu receptori gustativi şi eliberarea substantilor ordonate
care vor stimula receptori olfactivi.
Salivă este secretată, în principal de trei perechi glande salivare: parotide (localizate
lângă unghiul mandibulei; sunt cele mai mari şi produc o secreţie aposa), sublinguale şi
submandibulare (ultimile două secretă o salivă ce conţine o cantitate mai mare de proteine, deci
secreţia va fi mai vâscoasă).
Compoziţia salivei. Zilnic se secretă 800-1500 ml salivă,soluţie apoasă ce conţin
electroliţi şi proteine. Concentraţia electrolitilor şi osmolalitatea variază cu debitul secreţiei, dar,
în general, comparativ plasmă, salivă este hipotonica;
În salivă se găsesc două tipuri de proteine:
Enzime: a amilază salivara (ptialină) şi linguoala;
Mucină, glicoproteină ce lubrifiază alimentele .
Saliva mai conţine substanţe bactericide (lizozim) şi unii produşi de catabolism (uree,
acid uric); reprezintă şi o cale de eliminare din organism a unor virusuri.
Controlul secretiei salivare. Este în totalitate realizat prin reflexe ale sistemului nervos
vegetativ. Activitatea parasimpatică stimulează celulele glandelor salivare să secrete o cantitate
mare de salivă apoasă, cu conţinut mare de electroliţi şi redus de proteine. Activitatea simpatică
stimulează glandele salivare să secrete un volum mic de salivă, mucus în cantitate mare.
Reflexele salivare sunt declanşate de gândul la alimentare, mirosul sau gustul lor.
Metabolismul glandelor salivare şi creşterea secreţiilor lor sunt stimulate atunci când activitatea
sistemului nervos vegetativ este crescută.Secreţia salivara este influenţa de activitate unor
hormonii:
Funcţile salivei:
Protecţia mucoasei prin răcirea alimentelor ferbinţi diluarea eventualului HCl;
Digestiv saliva începe procesul de digestie al amidonului lipidelor;
Lubrifierea alimentelor uşurează deglutiţia; umectarea
mucosei bucale faforizează vorbirea;
Escreţia unor substanţe endogene şi exogene;
Elaborarea senzaţiei gustative prin dizolvarea substanţelor cu gust specific şi
suprafaţa receptivă a analizatorului gustativ.
Deglutiţi cuprinde totalitatea activităţilor motorii ce asigură transportul bolului alimentar
din cavitatea bucală în stomac. Este un act reflex ce se desfăşoară în trei timpi.
Timpul bucal (voluntar).În momentul în care alimentele sunt gata pentru a fi înghiţite,
ele sunt în mod voluntar împinse în faringe datorită presiunii pe care o exercită limbă prin
mişcarea ei în sus şi posterior asupra platului moale. De acum încolo, procesul deglutiţiei devine
în întregime, sau aproape, un act automat şi, în mod obişnui nu mai pote fi oprit.
Timpul faringian la intrarea în faringe sunt stimulate ariile receptoare de la acest
nivel.Impulsurile de la acest nivel ajung la trunchiul cerebral şi inţiază o serie de contracţii
faringiene musculare automate, după cum urmează:
13
palatul moale este împins în sus, inchizand coanele;
Plicile palato-faringiene de pe fiecare parte a faringelui sunt trase medial,
apropiindu-se unele de celalate. Formând o deschizătură sagitală prin care alimentele trec în
faringele posterior;
Corzile vocale sunt puternic apropiate iar laringele este împins în sus şi anterior de
către muşchii gâtului;
Deplasarea superioară a laringelui măreşte deschiderea esofagului; Peristalitismul.
Contracţiile peristalitice, iniţiate la granuta dintre fundusul şi corpul gastric se deplasează caudal
determind propulsia alimentelor către pilor, şi sunt produse prin modificări periodice ale
potenţialului membranei fibrelar musculare netede longitudinale; se numesc unde lente sau ritm
electri de bază. Acestea de sunt responsabile de frecvenţă şi forţă contracţiilor gastrice. Forţă
contracţiilor persalitice este crescută de acetilocolina şi gastrină.
Retropulsia. Cuprinde miţcările de dute vino alchimului, determinate de propulsia
puternică a conţinutului gastric către scfincterul piloric închis. Are rol important în amestecul
alimentelor cu secreţiile gastrice.
Concomitent cu ridicarea laringelui şi relaxarea sfincterului faringo-esofagian are
loc contracţia întregului perete muscular faringian, începând cu porţiunea superioară a faringelui
contracţiei ce se propagă în jos ca o undă peristalitică rapidă, ce antrenează sucesiv muşchii
faringieni mijlocii şi inferiori şi în continuare, esofagul propusând astfel alimentele în esofag.
Timpul esofagian esofagul este principal, rolul de atrasporta alimentele din faringe
stomac, iar mişcările lui organizate specific vederea acestei funcţii. mod normal ,esofagul
prezintă de mişcări peristalitice:peristalism primar peristlism secundar. Perstalismul primar este
declasat de deglutiţie începe când alimentele trec din faringe esofag;este coordonat vagal.
Peristalismul secundar se datorează alimentelor esofag când alimentele propulsate stomac; este
coordonat de sitemul nervos enteric esofagului.
Relaxarea receptiva a stomacului. Pe măsură ce undă perisalistica se deplasează spre
stomac, o unde de relaxare transmisă prin neuroni mienterici inhibitori percede contracţia. Întreg
stomacul şi într-o măsură mai mică, chiar şi duodenul se relaxează când acesta undă ajunge la
nivelul esofagului inferior, pregătind astfel cavităţile respective pentru primirea alimentelor.
Sfincterul esofagian inferior (gastro-esofagian) la capătul terminal al esofagului , pe o
porţiune de 2-5 cm deasupra junctiunii cu stomacul , musculatură circulară esofagiana este
îngroşată, funţionând ca un sfincter.Acest sfincter prezintă o contracţie tonică şi este relaxată prin
relaxarea receptivă.Contracţia acestuia sfincter contribuie la prevenirea uni reflux gastro-
esofagian.
Digestia gastrică
În stomac alimentele suferă consecinţa activităţilor motori şi secretori ale acestuia, care
produc transformarea bolului alimentar într-o pastă omogenă, numită chim gastric.
14
Relaxarea receptiva. Când alimentele trec din esofag în stomac, activitatea fundului
gastric este inhibată, permiţând depozitarea a 1- 21 conţinut.Acest proces are la baza reflexe
vagovgale.
Evacuarea conţinutului gastric apare atunci când particulele chimului sunt suficient de
mici pentru a străbate scfincterul piloric. De fiecare dată chimul este împins spre scfincterul
piloric, 2-7 ml chim trec în duoden. Lichidele trec mai repede decât solide, proporţional cu
presiunea intragastrică.
Complexul motor migrator este o undă peristalitică ce începe în esofag şi parcurge întreg
tractul gastro-intestinal, la fiecare 60-90 minute, în timpul perioadei interdigestive; îndepartează
resturile de alimente din stomac.
Contracţiile de foame apar atunci când stomacul este gol de mai multe ore. Sunt
contracţii peristalitice ritmice ale corpului stomacului. Sunt foarte intense la adultul tânăr, cu
tonus gastrointestinal crescut; sunt amplificate de hipoglicemie.
Activitatea secretorie a stomacului. Secreţiile gastrice continuă procesele digestive
începute în cavitatea bucală; cantitatea secretată zilnic este de aproximativ 2 l .
Fazele secetiei gastrice sunt următoarele:
Faza cefalicăeste declanşată de gândul, vederea, gustul sau mirosul mâncării. Este
dependentă de integritatea fibrelor vagale ce inervează stomacul;
Faza gastrică se declanşează la intrarea alimentelor în stomac; acest fapt determină
tamponarea acidităţii gastrice, crescând pH-ul hgastric, şi permite altor stimuli (de exemplu,vag,
gastrică) să elibereze acid;
Faza intenstinalăîncepe odată cu intrarea chimului în duoden; cantitativ, secreţia
este foarte redusă în timpul acestei faze.
Celulele secretotii gastrice se află la nivelul glandelor gastrice, situate în mucoasa
gastrică.Există 2 tipuri de glande gastrice :
Oxintce, localizate la nivelul fundului şi corpului gastric; conţin 3 tipuri de celule;
parietale-secretăHCl peptice (principale) secretă pepsinogen, precursorul enzimei proteolitice;
mucoase-secretă mucus;
Pilorice, localizate în regiunile antrală şi pilorică. Conţin celule G (ce eliberează
gastrină) şi celulele mucoase.
Secreţia HCl este necesar pentru digestia proteinelor, asigurarea unui pH optim pentru
acţiunea pepsinei, activarea pepsinogenului, împiedicarea proliferării intragastrice a unor bacterii
patogene.
Secreţia de a pepsinogen. Pepsina, forma activă a pepsinogenul, este o enzimă
proteolitică, activă în mediu acid în (pH optim 1,8-3,5) care începe procesul de digestie al
proteinelor la valori ale pH-ului mai mari de 5,activitatea sa proteolitica scade , devenind în scurt
timp inactiv.
Labfermentul este secretat numai la copilul mic, în perioada de alaptare.Rolul sau este
de a coagula lapte, pregătindu-l pentru digestia ulterioară.
15
Lipaza gastricăeste o enzimă lipolitică cu activitate slabă (o-tributiraza) hidrolizând
numai lipide ingerate sub forma de emulsie, pe care le separă în acizi graşi şi gligerină.
Gelatinaza hidrolizeaza gelatina.
Mucina este o glicoproteină secretată de celulele mucoase; are rol în protecţia mucoasei
gastrice, atât mecanic cât şi chimic .
Digestia la nivelul intestinului subţire
Mişcările de la nivelul intestinului subţire sunt contracţii de amestec şi contracţii
propulsive totuşi mişcările intestinului subţire determină în proporţii diferite, atât amestec cât şi
propulsiei.
Contracţiile de amestec (contracţiile segmentare). Când o porţiune a intestinului subţire
este destinsă de chim, întinderea pereţilor intestinali determină apariţia în lungul intestinului a
unor contracţii concentrice localizate, separate prin anumite intervale .
Frecvenţa maximă a contracţiilor segmentare ale intestinului subţire este determinată
undelor lente din peretele intestinului (12 pe minut în duoden şi jejun proximal 8-9 ileonul
terminal).
Mişcările de propulsie chimul este propulsat la acest nivel de undele peristalitice ce apar
în orice parte a intestinului subţire ci se adaptează în direcţie anală cu o viteza de 0,5-2 cm pe
secundă, mult mai rapid în intestinul proximal şi mai lent în intestinul terminal.
Activitatea peristalitica a intestinului subţire creşte postprandial, fapt determinat parţial
de începerea pătrunderii chimului în duoden, dar şi de reflexul gastroenteric care este intiat de
distensia stomacului şi transmis în special prin plexul mienteric de la peretele stomacului la cel a
intestinului subţire.
Secreţia pancreatica. Pancreasul conţine celule endocrine, exocrine şi ductale.Celulele
endocrine grupate în insule, secretă direct în circulaţia sangvina insulină, glucagon,somatostatina
şi polipeptidul pancreatic. Celulele exocrine, organizate în acini, produc 4 tipuri de enzime
digestive: peptidaze, lipaze şi nucleaze, care răspund de digestia proteinelor, respectiv al
lipidelor, glucidelor şi acizelor nucleici.
Compoziţia secreţiei pancreatice.
Electroliţi: Na si K se găsesc în acceaşi concentraţie ca şi în plasmă; HCO3 se găsesc în
cantitae mult mai mare; sucul pancreatic, în cantităţi mici, Ca, Mg., Zn, sulfaţi, fosfoţi. Secreţia
de HCO3din celule ductale se face printr-un mecanism ce implică cel puţin un transport activ.
Enzime: trei tipuri majore: amilaze, lipaze şi proteaze׃
amilaza pancreatică se secretă în forma sa activă;
lipaze (lipaza, colesterolul lipaza , fosfolipaza), secretate în forma lui activă;
proeteaze (tripsina şi chimotripsina), secretate în forma lor inactivă.
Controlul secretiei pancreatice. Secreţia pancreatică cuprinde trei faze׃
Cefalică: gândul, văzul, mirosul sau gustul alimentelor produc aceasta fază;
Gastrică: stimulată prin distensie gastrică (efector-vagul) şi prezenţa produşilor de
digestie mai ales aminoacizi şi peptide;
16
Intestinală: stimulii majori ai secreţiei pancreatice sunt hormonii colecistkinia
(stimulează secreţia pancreatică enzimatică) şi secreţia ( stimulează secreţia de bicarbonat ), care
sunt eliberaţi din celule endocrine ale duodenului şi jejunului în timpul acestei faze ca răspuns la
intrarea chimului în intestinul subţire.
Secreţia biliară. Bila este necesară pentru digestie şi absorţia lipidelor şi pentru excreţia
unor substante insolubile în apă cum sunt colesterolul şi bilirurbina.
Compoziţia bilei׃
Acizi biliari: primari-sunt sintetizaţi în hepatocitice din colesterolul şi conjuncţi cu
taurină şi glicină, rezultând sărurile biliare secretate activ în canaluiculele biliare; secundari - se
formează din cei primari sub acţiunea bacteriilor intestinale;
Pigmenti biliari: bilirubina şi biliverdina sunt metaboliti ai hemoglobinei ce sunt
conjugaţi în hepatocite şi excretaţi biliar, conferind bilei culoarea sa galbenă;
Fosfolipidele intră în alcătuirea miceliilor;
Colesterolul;
Electroliti.
Circuitul enterohepatic. Este recircularea sărurilor biliare din intestinul subţire înapoi în
ficat.
Depozitarea bilei la nivelul vezicei biliare. În perioadele interdigestive, bila se
depozitează la nivelul vezicei biliare care are o capacitate de 20-60 ml.
Controlul secreţiei biliare. Volumul secreţiei biliare şi conţinutul ei în săruri biliare se
reglează separat. Partea bila-independentă a secreţiei biliare se referă la cantitatea de apă şi
electroliţi secretă zilnic de ficat şi care este stimulată de secretină.
Secreţiile intestinului subţire conţin:
Mucus, cu rol de protecţie a mucoasei intestinale;
Enzime asociate cu microvlilii celulelor epiteliale intestinale;
Apa şi elictroloţi secretaţi de celulele epiteliale intestinale.
Reglarea secreţiei intestinului subţire se face în principal, prin reflexe locale, initiate de
stimuli tactivi sau iritanţi; cea mai mare parte a secreţiei este declanşată de prezenţa chimului, cu
cât volumul acestuia este mai mare cu atat secreţia intestinală va fi mai mare.
Absorţia intestinalăse realizează prin cele mai multe mecanisme, în funcţie de substanţă
absorbită. Glucidele cele trei glucide majore ale dietei sunt dizaharidele -sucroză şi lactoză şi
polizaharidul amidon, fie sub formă de amilocpectina, fie sub formă de amiloză. Produşi finali ai
digestiei glucidelor sunt: glucoză, fructoză şi galactoză. Glucoză şi galactroza se absorb printr-un
mecanism comun, un sistem de transport activ. Fructoză se absoarbe prin difuziuni facilitată.
Proteinele dietă protelica zilnică necesară uni adult este de 0,5-0,7 g/kg corp. Proteinele
ajunse în intestin provin din două surse: endogena (30-40 g/zi, sunt proteinele secretorii şi
componetele, proteice ale celulelor descoamate ) şi exogena( proteinele din dietă).
17
Lipidele aportul zilnic de lipide variază între 25-100 g. Spre deosebire de glucide şi de
proteine, lipidelele se absorb din tractul gastro-intestinal prin difuzie pasivă. Pentru a putea fi
absorbite, ele trebuie să devină solubile în apă.
Apa şi electoliţii. În intestinul subţire, apa se absoarbe pasiv, izoosmotic, că urmare a
gradientului osmotic creat prin absorbţia electrolitilor şi a substanţelor nutritive.
Vitaminele şi mineralele. Vitaminele liposolubile (A,B,K,E ) intră în alcătuirea micilor
şi se absorb împreună cu celelalte lipide în intetestinul proximal. Vitaminele hidrosolubile se
absorb prin transport facilitat printr-un sistem de transport activ Na- dependent, proximal, în
intestinul subţire. Calciu se absoarbe cu ajutorul unui transport legat membrană celulară şi activat
de vitamină D.
Digestia la nivelul intestinului gros
Rolurile principale ale colonului sunt absorbţia apei şi a electrolitilor (jumătatea
proximală) şi depozitarea materiilor fecale până la eliminarea lor (jumătatea distala). Datorită
acestor roluri,mişcările de la nivelul colonului sunt lente.
Mişcările de amestec. Într-o manieră similară cu a mişcărilor de segmentare ale
intestinului subţire, la nivelul colonului apăr contracţiile circulare mari. Concomitent,
musculatură longitudinală a colonului agregată în trei benzi longitudinale, denumite tenii, se
contracta şi ea. De obicei, aceste contracţii, odată iniţiate, ating maximum de intensitate în
aproximativ 30 de secunde şi dispar la următoarele 60 de secunde.
Mişcările propulsive (mişcările în masă). Unde peristalitice identice cu cele întâlnite în
intestinul subţire pot fi cu greu observate în colon. În schimb, propulsia rezultată în principal prin
contracţii haustrale în direcţie anala, deja discutate, şi mişcări în masă. În colonul transvers şi
sigmoid, mişcările în masă au îndeosebi rol propulsiv. Aceste mişcări apăr de obicei de câteva
ori pe zi;cele mai numeroase durează aproximativ 15 minute în prima oră de la micul dejun.
Absorbţia şi secreţia la nivelul colonului. Colonul nu poate absorbi mai mult de 2-3 litri
de apa pe zi. Colonul absoarbe cea mai mare parte a sodiului şi clorului care nu au fost absorbite
în intestinul subţire. Potasiul este secretat de către colon. Aceste procese sunt controlate de către
aldosteron. Există trei surse de gaz intestinal: înghiţit, format sub acţiunea basteriilor de ileon şi
colon şi difuzat din tronetul sangvin.
La nivelul colonului se produc zilnic 7-10 litri de gaze, mai ales prin degretarea
produşilor de digestie ce au ajuns la acest nivel. Componentele principale sunt dioxidul de
carbon, hidrogen, azot. Cu excepţia azotului celelalte pot difuză prin mucoasă colonului astfel
încât volumul eliminat este de 600 ml pe zi .
Defecaţia. Reprezintă procesul de eliminare a materiilor fecale din intestin. Unele
mişcări în masă propulsează fecalele în rect, iniţiind dorinţă de defecaţie. Ulterior se produce
contracţia musculaturii netede ale colonului distal şi a rectului, propulsând fecalele în canalul
anal. Urmează relaxarea sfingterelor anale intern şi extern (ultimul conţinând fibre musculare
striate aflate sub control voluntar). Evacuarea fecalelor este favorizată suplimentar de creşterea
presiunii intraabdominale prin contracţia diafragmului şi a muşchilor abdominali.
18
Când sunt stimulate terminaţiile nervoase de la nivelul rectului, sunt transmise semnale
spre măduva spinării şi de aici, prin fobre eferente parasimpatice aparţinând nervilor plevici,
pornesc comenzi contracţiile spre colonul decendent, sigmoid, rect şi anus închizându-se astfel
reflexul. Semnalele aferente iniţiază şi alte efecte:inspiri profund, închiderea glotei, contracţia
muşchilor abdominali, determinând în acelaşi timp şi coborârea planşeului pelvin pentru a ajută
la expulzarea fecalelor.
o rect - canal cu pereti musculosi unde sunt depozitate materiile fecale.
o anus - partea finală a rectului, folosit pentru eliminarea materiilor fecale.
3. Organe anexe :
- glandele salivare
Glande salivare mici ale mucoasei bucale ( 10 % din secretie )
Glande salivare mari perechi:
o sublinguale
o submandibulare
o parotide
- ficat - produce bila, neutralizează toxinele din organism, prelucrează și depozitează
numeroase vitamine și o serie de microelemente esenţiale;
- vezica biliară (colecistul) - rezervor temporar al bilei. Este unită cu ficatul, de
unde primeşte bila, și cu duodenul, unde eliberează bila, necesara digestiei grasimilor
- pancreas - organ care îndeplineşte două funcţii majore: exocrină (produce sucul
pancreatic care conţine enzime digestive) și endocrină (produce mulţi hormoni
importanţi,incluzând şi insulina).
19
CAPITOLUL II- Prezentarea teoretică a gastritei acute
2.1. Definiţie
Gastrita flegmonoasă este o formă destul de rară, dar extrem de periculoasă a gastritei
acute. Ea se caracterizează prin inflamaţia supurativa şi prin deteriorarea pereţilor stomacului.
Această formă a gastritei este specifică persoanelor cu un sistem imunitar slăbit. Simptomele
gastritei flegmonoase pot include febră, vomă puternică, dureri abdominale. În cazul apariţiei
acestor simptome este necesară asistentă medicală de specialitate.
Este o entitate rară, ce apare mai fregvent la bolnavi cu imunodeficienţă (SIDA, trataţi
cu citostatice, transplant de organe, alcoolici, vârstnici, trataţi cu antiinflamatoare
nonsteroidiene).
2.2. Etiologie
Boala apare mai frecvent după rezecţii gastrice, traumatisme (în timpul gastroscopiei,
sondajului gastric aspirativ, polipectomiei etc.). Deseori este precedată de o infecţie respiratorie.
Bacteriile asociate gastritei flegmonoase sunt: streptococul alfa-hemolitic, pneumococi,
stafilococi, E. coli, Proteus vulgaris, Clostridium perfringens.
2.3. Epidemiologie
Prelevanţa creşte cu vârsta. După 55 de ani peste 50% din populaţie prezintă gastrite de
diferite forme.Epidemiologia în gastrită flegmonoasă este foarte rară.
2.4. Patogeneza
Inflamaţia purulentă interesează mai frecvent submucoasa. În condiţii de malnutriţie,
boli debilitante ,procesul inflamator se poate extinde la toate straturile stomacului. Când agentul
etiologic este Clostridium perfringens, din cauza gazelor formate, apare o entitate particulară -
gastrita emfizematoasă.
2.5. Morfopatologie
20
Stomacul este dilatat, iar peretele gastric îngroşat. Uneori este afectat numai stomacul
distal. Îngroşarea peretelui gastric poate conduce la confuzia cu neoplasmul infiltrativ.
Histologic, apare o infiltraţie difuză cu puroi, vasele gastrice sunt trompozate şi pot apărea zone
de necroză.
2.6. Diagnostic
Diagnostic clinic
Pacienţii cu gastrită flegmonoasă au stările clinice ale abdomenului acut.Durerea este
iniţial localizată în epigastru, iar ulterior difuză. Greţurile şi vărsăturile completează tabloul
clinic. Febră este aproape nelipsită şi îmbracă aspectul septicemic.Uneori poate fi prezenţa
hematemeză.
Din punct de vedere clinic, gastrită acută poate fi „tacută″, fără nicio manifestare, dar cu
leziuni endoscopice prezente, chiar severe şi se poate manifestă brusc prin hemoragie digestivă
superioară fără durere sau chiar cu durere, greaţă şi vărsături, dureri epigastrice (în capul
pieptului) de intensitate variabilă, care apar de obicei după mesele mai condimentate sau mai
greu digerabile, senzaţia de balonare.
Diagnostic paraclinic
Examenul radiologic pune în evidenţă prezenţa aerului în grosimea peretelui gastric
(gastrită emfizematoasă). În caz de perforaţie apare imaginea pneumoperitoneului. Ecografic,
peretele gastric apare îngroşat.
La determinările bacteriologice (hemocultură, examen bacteriologic din aspiratul
gastric), se poate evidenţia agentul etiologic.
Diagnostic pozitiv
Diagnosticul pozitiv se bazează pe datele clinice, ţinând seama de apariţia bruscă a
simptomelor curând după cauza provocatoare.
Diagnostic diferenţial
Diagnosticul diferential se face cu gastritele acute din stările septice sau din bolile
infecţioase, cu o colecistopatie acută, o apendicită acută, cu debutul unei hepatite epidemice, cu
unele intoxicaţii, cu vărsăturile de natură central-nervoasă. Uneori, prima manifestare a ulcerului
gastro-duodenal poate să îmbrace aspectul gastritei acute. De asemenea, să nu uitam manifestarile
pe care le poate avea sarcina în primele săptămâni.
2.7. Complicaţii
Dintre complicaţiile mai frecvente, menţionăm: peritonita, septicemia şi hemoragia
digestivă superioară.
2.8. Evoluţie
Este severă.
21
2.9. Profilaxie
Pentru prevenirea gastritei, există câteva principii de alimentaţie ce pot fi aplicate şi
adaptate necesităţilor fiecăruia. Este utilă eliminarea zaharului şi alimentelor cu aditivi sintetici -
explozia de cazuri de gastrită din ultimii ani este cauzată în bună măsură şi de alimentele
îmbogăţite cu „E"-uri, întrucât ele pot afecta digestia, favorizează (în special zahărul) dezvoltarea
bacteriei Helicobacter Pylori în stomac, sensibilizează, în timp, întreg sistemul digestiv şi produc
perturbări digestive în lanţ.
Cei care au predispoziţie sau suferă deja de gastrită trebuie să evite strict zahărul şi
alimentele cu aditivi sintetici (în primul rând cei pentru gust, aroma şi coloranţii).Se recomanda
renunţarea la consumul de alcool - indiferent de provenienţă sau de tărie - acesta alături de tutun
este marele inamic al stomacului. Gustul dulce, picant, acru sau amar puternic poate să declanţeze
pusee de gastrită printr-un mecanism simplu: stimularea gustativă intensă produce o secreţie
puternică de sucuri gastrice care nu sunt suportate de stomacul sensibilizat. Fumatul joacă un rol
extrem de important în etiologia gastritei şi ulcerului - se recomandă renunţarea cît mai rapidă la
fumat în cazul suferinţei gastrice.
2.10. Tratament
Tratamentul variază foarte mult în funcţie de cauza exactă de apariţie
a bolii.Tratamentul trebuie adminsitrat doar dacă investigaţiile paraclinice susţin diagnosticul.
Gastrita acută nu are un tratament specific cu excepţia cazurilor determinate de Helicobacter
pylori, însă poate include, măsuri generale de rehidratare dacă pacientul suferă dincauza
deshidratării; întreruperea adminsitrării antiinflamatoarelor nesteroidiene,
corticosteroizilor sau altor substanţe cu efect nociv asupra mucoasei; adminstrarea deantiacide -
în special cele pe bază de aluminiu şi magneziu (care neutralizează acidul gastric), blocante de
H2 (inhibă receptorii de histamină, aceasta fiind o substanţă care are un rol imoprtant în
stimularea secreţiei acide bazale), inhibitori de pompă de protoni (ei pot bloca complet, pentru o
lungă perioadă de timp secreţia acidă a stomacului şi sunt consideraţi cei mai eficienţi compuşi
din această clasă). În cazul în care etiologia este infecţioasă se recomandă tratamentul cu
antibiotice. Există o serie de scheme terapeutice foarte eficiente în combaterea Helicobacter
pylori care este germenele cel mai frecvent incriminat.
Pentru eradicarea completă a infecţiei Helicobacter pylori şi pentru tratamentul efectiv al
gastritei, actualmente, se recomandă cure combinate, în care concomitent se administrează 3 sau
4 medicamente.
Infecţia H. pylori (cauza principală a gastritei) poate fi înlăturată numai printr-o
administrare complexă şi îndelungată a antibioticelor. Cercetările arată că cele mai eficiente
împotriva H.pylori sunt următoarele antibiotice: claritromicina, amoxicilina, metronidazolul,
furazolidonul, tetraciclina. Din cauză că tratamentul doar cu un singur antibiotic, de regulă, este
22
ineficient, schemele moderne de tratament al gastritei, asociate cu helicobacterioză, includ 2
antibiotice, care se administrează concomitent.
Schema tratamentului cu 3 medicamente include: un medicament din grupulinhibitorilor
pompei de protoni (de exemplu, Omeprazol) + Claritromicina + Metronidazol sau Amoxicilina.
Durata curei poate fi de 10-14 zile.
Schema tratamentului cu 4 medicamente include: un medicament care micşorează
secreţia sucului gastric (Omeprazol, Ranitidina etc.) + 2 antibiotice (de exemplu,
Claritromicina+Metronidazol)+ preparat cu bismut. Această schemă se aplică în cazurile în care
tratamentul cu 3 medicamente nu a fost eficient.
24
Fixarea degetelor se realizează cu ajutorul policelui, cu care se îmbraţişează antebraţul la
nivelul respectiv.Notarea pulsului se face cu pix sau creion roşu, fiecare linie orizontală a foii de
temperatură corespunde la patru pulsaţii.
Valorile normale a pulsului sunt:
la nou-născut 130-140 pulsaţii/minut
la copil mic 100-120 pulsaţii/minut
la adult 90-100 pulsaţii/minut
la vârstnic 80-90 pulsaţii/minut.
d) Tensiunea arterială trebuie controlată la toţi bolnavii postoperator şi în special la
cei hipertensivi. Scăderea tensiunii arteriale asociată cu alte semne poate indica o complicaţie
hemoragică. Scopul măsurării tensiunii arteriale este evaluarea funcţiei cardiovasculare (forţa de
contracţie a inimii, rezistenţă determinată de elasticitatea şi calibrul vaselor).
Se notează pe foaia de temperatură valorile obţinute cu o linie orizontală de culoare roşie
sau albastră, socoţându-se pentru fiecare linie a foii o unitate de coloană de mercur. Se unesc
liniile orizontale cu liniile verticale şi se hasurează spaţiul rezultat.
Valorile normale ale tensiunii arteriale sunt:
la copil între 1-3 ani 75/90-50/60 mmHg
la copil între 4-11 ani 90/100-60/65 mmHg
la copil şi la adolescenţi 12-15 ani 100/120-60/75 mmHg
la adult115/140-75/90 mmHg
la vârstnici >150/>90 mmHg
e) Diureza este procesul de formare şi de eliminare a urinei. În condiţiile obişnuite
omul matur elimină în 24 de ore 1000 – 1800 ml de urina, din care ¾ - în orele de zi.
Diureza depinde de efortul fizic, temperatură şi umiditatea mediului extern, cantitatea de
lichid consumat (împreuna cu alimentele şi cu diverse băuturi), precum şi de cantitatea de apă
eliminate de el prin piele, cu sudoare, plămâni şi prin tractul gastrointestinal.
Urmărirea diurezei este importantă în vederea stabilirii bilanţului hidric. Mai ales în
cazul hemoragiilor masive este importantă rehidratarea organismului. Pentru măsurarea diurezei
urina se colectează pe 24 de ore în recipiente cilindrice, gradate, cu gât larg, spălate şi clătite cu
apă distilată. Colectarea se începe dimineaţa la o anumită oră şi se termină a doua zi la aceeaşi
oră. Pentru prevenirea fermentaţiei se vor adăuga la urina cristale de timol.
Diureza se notează în foaia de temperatură prin haşurarea pătratelelor corespunzătoare
cantităţii de urina şi zilei respective. Spaţiul dintre două linii orizontale a foii de temperatură
corespunde la 100 ml de urina. Cantitatea de urină eliminată în 24 de ore în mod normal este de
aproximativ 1500 ml.
25
3.1.2.Alimentaţia bolnavului
Alimentaţia este una dintre cele mai importante probleme ale îngrijirii
bolnavului.Asigurarea raportului caloric, stabilirearegimului alimentar adecvat şi administrarea
alimentelor pe cale naturală sau artificială constituie sarcini elementare ale îngrijirii pacientului
acasă sau la domiciliu.
Alimentaţia urmăreşte:
să acopere cheltuieliile energetice;
să asigure aportul de vitamine şi minerale necesaremetabolismului, creşterii şi
altele;
să favorizeze procesul de vindecare, protejândorganele îmbolnavite şi asigurând
aportul de substanţe necesare organismului normal;
să împiedice transformarea boliilor acute în cronice şi apariţia recidivelor
Regimul în gastrită flegmonoasă
Regimul alimentar în cazul gastritei, fără a fi restrictiv, asigură atât un control mai bun al
simptomelor, cât şi favorizarea scăderii inflamaţiei mucoasei gastrice şi a rezolvării afecţiunii.
Regimul alimentar specific gastritei, aşa cum apare el astăzi, este uşor diferit de cel pe
care îl cunoşteau bunicii sau părinţii noştri. Unele alimente recomandate cu larghete în trecut
pentru afecţiunile stomacale, de exemplu pâinea prăjită, sunt astăzi interzise, deoarece s-a dovedit
că amplifică secreţia agresivă de suc gastric şi înrăutăţesc gastrita.
Recomandari în regimul alimentar al persoanelor cu gastrită
Evitaţi condimentele iuţi (inclusiv ceapa şi usturoiul); de asemenea anumite mirodenii,
cum sunt scorţişoara sau cuisoarele.Înlăturaţi băuturile acide (mai ales de tip "cola"), cafeaua,
cacaua fierbinte, băuturile alcoolice şi fumatul. Eliminaţi cerealele integrale, inclusiv pâinea
neagră, preferându-se (până la vindecare) pâinea albă veche de o zi (puţin uscată, nu prăjită),
orezul decorticat, mămăliguţa pripită din mălai fin, pastele fierte bine.
Evitaţi leguminoasele (fasolea, mazărea, lintea) care conţin fibre şi produc balonare.
Evitaţi legumele şi fructele crude (temporar, până la soluţionarea problemei), îndeosebi dacăeste
vorba de produse cu o aciditate ridicată sau foarte bogate în fibre cu acţiune agresivă (varză,
broccoli, roşii sau suc de roşii, castraveţi, vinete, ardei graşi sau gogosari).Este de preferat ca
fructele, dacă sunt tolerate, să fie cojite înainte de consum.Bananele sunt în general bine
suportate.Sucurile de fructe acide (portocale, lămâi) sunt interzise.Pentru a nu se renunţa la aceste
alimente nutritive se recomandă soteurile, supele-crème cu adaos de ulei sau unt, compoturile.
Eliminaţi dulciurile concentrate care cresc secreţia de acid clorhidric (gemuri,
bomboane, ciocolata).Se pot consuma crème cu lapte şi sufleuri.Un aliment sănătos şi deloc
agresiv este oul, dar fiert moale. El se poate adăuga şi în compoziţia supelor.Dintre preparatele
lactate, în funcţie de toleranţă, se recomandă laptele dulce, brânza de vaci şi în special urda.Se
preferă carnea slabă, fără zgârciuri, eventual tocată (necondimentată) şi preparată sub forma de
perişoare.
26
Evitaţi alimentele afumate de orice fel (compuşii din fum solicită secreţia gastrică
clorhidropeptica), brânzeturile tari, maturate, conservele, prăjelile, rântaşurile. Metodele
gastrotehnice de bază rămân fierberea şi sotarea. Mâncaţi des, de 3 ori pe zi, cu 2 gustări între
mesele principale, dar volumul acestora să fie redus. Înainte de culcare se recomandă o mică
gustare.
Orarul meselor trebuie să fie regulat, iar mâncarea mestecata bine. Temperatura
mâncărurilor şi a băuturilor trebuie să fie apropiată de temperatura camerei.
Dieta alimentară în cazul gastritei reprezintă numai o parte a tratamentului acestei
afecţiuni. Sub îndrumarea medicului curant şi respectând regulile simple de viaţă şi alimentaţie,
cele mai multe gastrite evoluează pozitiv şi se rezolvă fără complicaţii majore.
3.1.3.Administrarea tratamentului
Medicamentele sunt produsede origine minerală, vegetală, animală sau chimică,
transformate într-o formă de administrare,preparate solide sau soluţii, prescrise de medic. Căile
de administrare sunt׃
calea digestivă – orală, sublinguală, gastrică, intestinală, rectală
local – pe tegumente şi mucoase
respiratorie
urinară
parenterală – sub formă injecţiilor intradermice, subcutanate, intamusculare,
intravenoase.
Prescierea medicamentelor este făcută de către medic, în scris. Asistenta respectă
medicamentul prescris de medic, identifică medicamentul prescris după etichetă, forma de
prezentare, culoare, miros, consistenţă, verifică calitatea medicamentelor, observând integritatea,
culoarea medicamentelor solide, sedimentarea, tulburarea.
Respectă căile de adimistrare prescrise de medic, orarul şi ritmul de administrare a
medicamentelor pentru a se menţine concentraţia constantă în sânge, având în vedere timpul şi
căile de eliminare a medicamentelor. Respectă doza de medicament, doza unică şi doza/24 de ore,
respectă somnul fiziologic al pacientului, se trezeşte pecientul în cazul administrării
antibioticelor, chimioterapeuticelor cu ore fixe de administrare. Respectă măsurile de asepsie, de
igienă, pentru a preveni infecţiile intraspitaliceşti.
Administrarea medicamentelor pe cale orală
Calea orală este calea naturală de administrare a medicamentelor, acestea putându-se
reabsorbi la nivelul mucoasei bucale şi a intestinului subţire sau gros.
Obţinerea efectelor locale sau generale ale medicamentelor׃
efecte locale – favorizează cicatrizarea ulceraţiilor mucoasei digestive, protejează
mucoasa gastrointestinală, înlocuieşte fermenţii digestivi
27
efecte generale – medicamentele administrate pe cale orală se reasorb la nivelul
mucoasei digestive, pătrund în sânge şi apoi acţionează asupra unor organe, sisteme, aparate,
antibiotice, sedative.
Medicamentele lichide se pot dilua cu ceai, apă sau se administrează ca atare, apoi
pacientul bea apă, ceai. Tabletele solide se reasorb la nivelul mucoasei sublinguale, se aşază sub
limbă, unele pulberi se dizolvă în apă, ceai şi apoi se administrează sub formă de soluţii,
granulele se măsoară cu linguriţa.
Administrarea medicamentelor pe cale rectală
Calea rectală reprezintă uina din căile digestive de administrare a medicamentelor. Se
pot administra pacienţilor cu tulburări de deglutiţie, pacienţii operaţi pe tubul digestiv superior
sau cu intoleranţă digestivă, vărsături, greţuri, hemoragii.
Obţinerea unor efecte locale şi generale ale medicamentelor ׃efecte locale –
golirea rectului, efect purgativ, supozitoare cu glicerină, calmarea durerilor
afecte generale – prin absorţia medicamentelor la nivelul mucoasei rectale pot
acţiona asupra unor organe sau sisteme.
Supozitoarele – forme solide conice sau ovale, cu o extremitate ascuţită, substanţa activă
înglobată în unt de cacao, care se topeşte la temeratura corpului. Clisme medicametoase –
madicamentele se dizolvă în apă distilată pentru a obţine concentraţii cât mai apropiate de
soluţiile izotone, se pot face microclisme.
Administrarea medicamentelor pe cale respiratorie
Calea respiratorie se pretează la administrarea medicamentelor, având în vedere
suprafaţa de peste 100 m a alveolelor pulmonare şi vascularizaţia lor bogată. Se administrează
gaze sau substanţe gazeificate, lichide fin pulverizate sau sub formă de vapori, sau prin injecţie
intratraheală.
Inhalaţia reprezintă introducerea substanţelor medicamentoase în căile respiratorii,
antrenate de vapori de apă.
Administrarea medicamentelor pe suprafaţa tegumentelor
Pe suprafaţa tegumentelor se aplică medicamentele care au efect local la acest nivel. Sub
formă lichidă se administrează prin badijonare, compresă medicamentoasă, pudre, unguente,
mixturi, săpunuri medicinale, băi medicinale.
Badijonarea constă în întinderea unei soluţii medicamentoase cu ajutorul unui tampon
montat pe porttampon. Compresa medicamentoasă constă în îmbinarea soluţiei medicamentoase
într.un strat textil mai gros, care apoi se aplică pe tegumentul bolnav. Are acţiune sicativă,
antipruriginoasă, antiinflamatoare.
Pudrajul reprezintă presărarea medicamentelor sub formă de pudră pe piele cu ajutorul
tampoanelor sau cutiilor cu capac perforat. Acţiunea pudrelor poate fi de combatere a pruritului,
de absorbţie a grăsimilor, de uscare şi răcorire a pielii.
Adminisitrarea medicamentelor pe suprafaţa mucoaselor
28
Se pot administra medicamente pe mucoasa mazală, conjunctivă, bucală, în conductul
auditiv extern, pe mucoasa vaginală.
Instilaţia reprezintă tehnica de administrare a soluţiilor medicamentoase pe o mucoasă
sau un organ cavitar, nas, ureche, ochi, vezică urinară. Soluţiile se instilează cu ajutorul pipetei,
sticlei picurătoe sau cu seringa.
Administrarea unguentelor se pot aplica unguente în fundul de sac conjunctival, pe
marginea pleoapelor, în vestibului nazal, în conductul auditiv extern.
Administrarea pulberilor, pulberile medicamentoase se pot aplica în sacul conjunctival
cu ajutorul unor tampoane de vată montate pe o baghetă de sticlă.
Badijonarea mucoasei bucale reprezintă îmtinderea unei soluţii medicamentoase pe
suprafaţa mucoasei bucale, total sau parţial, cu ajutorul unui tamponmontat pe porttampon.
Administrarea medicamentelor pe cale parenterală
Calea parenterală, este calea care ocoleşte tubul digestiv. A fost reconsiderată, păstrând
în sfera ei numai calea injectabilă de administrare a medicamentelor. Injecţia constă în
introducerea substanţelor medicamentoase lichide în organism, prin intermediul unor ace care
traversează ţesuturile. Asistenta efectuează injecţiile intradermică, subcutanată, intramusculară şi
intravenoasă.
29
Educaţia pentru sănătate, la fel ca în celelalte ramuri ale culturii, trebuie să deţină un fond
material, fizic, care să stea la baza cuvântului cu rol educativ, ea având viabilitate doar atunci
când exprimarea teoretică este susţinută de un material adecvat cu caracter educativ şi cu
aplicabilitate practică. Educaţia pentru sănătate presupune acceptabilitate, respect reciproc,
informare, mijloace pentru deprinderea diferitelor obiceiuri sanogene, cooperarea receptorilor, ea
fiind totodată şi un drept al omului şi o obligaţie a societăţii, concretizată printr-o programă
analitică şcolară anuală integrată programei tuturor treptelor de instrucţie (bazate pe mesaj
educativ de cultură sanitară, imagini de exemplificare şi demonstraţii practice). Educaţia pentru
sănătate implică, obligatoriu, cunoaşterea şi aplicarea continuă a tehnicilor de comunicare, ca
element fundamental.
Se va face educaţie sanitară adresată în special personalului didactic, părinţilor, copiilor
şi angajaţilor din sectorul alimentar, privind modalităţile de transmitere a scarlatinei şi riscul
afecţiunilor poststreptococice.
Pentru a preveni îmbolnavirea de gastrită va trebui sa respecţi un regim alimentar
sănătos şi regulat, din care să excluzi produsele care pot reprezenta factori de risc (alcool, aditivi
sintetici, condimete, băuturi acidulate, tutun, zahăr). Totodată, va trebui să eviţi utilizarea în
exces a unor medicamente de tipul aspirinei , analgeticelor sau oricăror altor produse
farmaceutice similare care pot determina iritarea mucoasei gastrice.
31
rezultatelor acestor examene s-a decis internarea pe Secţia de Gastroenterologiea Spitalului
Judeţean Bacău, pentru investigaţii şi tratament.
32
Nevoia Obiective Intervenţii Evaluare
afectată Rol autonom Rol delegat
Diagnostic de
nursing
Nevoia de a Pacientul să - asigur mese mici La indicaţia 12.01.2019-
bea şi a prezinte cantitativ şi la medicului Persistă
mânca o stare de intervale scurte de timp administrez: simptomele
bine fizică enumerate;
Alimentaţie şi psihică. - fracţionez necesarul Metoclopramid 13-14.01.2019
caloric în trei Pacientul
inadecvată 10 mg, 1
prin deficit Pacientul mese principale şi două comprimat de 3 îşi recapătă
datorită bolii să se gustări, astfel ori pe zi, treptat pofta
manifestată alimenteze încât să evit consumul Omeprazol 20 mg, de mâncare;
prin dureri în avecvat de alimente în 1 capsulă/zi; simptomele
epigastru,gust cantitativ şi cantităţi mari la o Metronidazol 250 s-au diminuat
amar, calitativ. singură masă; - aerisesc mg, 2 comprimate 15-
inapetenţă, bine salonul înainte de la 8 ore; 16.01.2019-
fiecare Claritromicină Pacientul
greaţă şi
masă; supraveghez 500 mg, 1 se
vărsături,
pacientul în timpul comprimat la 12 alimentează
pirozis, corect şi
servirii mesei; ore;
eructaţii. respectă
regimul
indicat
de medic..
Nevoia de a Pacientul - asigur alimentaţie La indicaţia 12.01.2019-
elimina hidrică, în primele medicului Persistă
să aibă
Alterarea Tranzit 48 ore; servesc administrez:Claritr simptomele
Nevoii de a intestinal în pacientul cu omicină enumerate.
ceai 500
Elimina limite neîndulcit (mentă, mg, 1 comprimat la 13-
Datorită bolii fiziologice. coarne,) supă de 12 ore; 14.01.2019-
Pacientul
manifestată Pacientul morcov, zeamă de orez; Omeprazol 20 mg, prezintă o
prin să fie 1 capsulă/zi; diminuare a
vărsătură, echilibrat - treptat, introduc mici Ranitidină 150 mg, simptomelor;
hidro- cantităţi de carne 1 comprimat
constipaţie,
33
pirozis. electrolitic. slabă, fiartă, brânză de la 12 ore; 15-
vaci, pâine 16.01.2019-
Pacientul
Pacientul prăjită; - la indicaţia are un tranzit
să fie medicului se susţine intestinal
echilibrat - după 4-5 zile, trec la o nutritional pacientul în limite
psihic. alimentaţie mai cu soluţie de fiziologice.
completă glucoză 5% 500 ml.
34
pacientului. – 06:00).
15-
16.01.2019-
Pacientul
prezintă
somn liniştit
fără
întreruperi;
doarme
8 ore pe
noapte, (în
intervalul 22–
06).
36
Pacientul lichide; temperatura
să fie de 36,80C
14.01.2019
echilibrat - menţin igiena
Pacientul îşi
tegumentelor;
menţine
Hidroelectrol - aplic comprese reci, starea de
itic şi împachetări reci, afebrilitate T
acido-bazic. pungă cu gheaţă, = 36,50C
fricţiuni. 15.01.2019
- pregătesc psihic -T = 36,40C
pacientul, înaintea 16.01.2019
-T = 36,60C
tehnicilor de recoltare
şi examinare
EVALUARE FINALĂ
40
În urma tratamentului şi a îngrijirilor medicale pacientul se externează în data de
16.03.2019 în stare vindecată cu următoarele recomandări:
evitarea meselor în cantitate mare şi la intervale mari
evitarea alimentelor greu digerabile, iritante pentru stomac (condimente, prăjeli, sosuri,
cafea, conserve)
respectarea regimului alimentar – consumul de mese în cantităţi mici şi dese(5-7 mese
pe zi)
evitarea efortului fizic, a stresului
41
Pacienta V. S. în vârstă de 35 ani, sex F., născut la 27.02.1980, cu domiciliul în judeţul
Bacău, localitatea Bacău, a fost internată în data de 08.09.2018, la Spitalul Judeţean Bacău,
Secţia de Gastroenterologie cu următoarea simptomatologie: dureri epigastrice violente,
crampe abdominale, greaţă, vărsături, diaree, anxietate, insomnie.
În urma investigaţiilor clinice şi paraclinice s-a pus diagnosticul de Gastrită
flegmonoasă.
Din discuţiile purtate cu pacientul şi cu familia sa am aflat că este căsătorită şi are 1
copil. Locuieşte împreună cu soţul şi copilul într-un apartament cu 2 camere, confortabil.
Condiţiile de viaţă şi de muncă sunt bune, este o persoană retrasă, cu obiceiuri de viaţă
adecvate fără abuzuri. Nu fumează, nu consumă băuturi alcoolice, îi place să citească, să
asculte muzică şi să călătorească. Este de religie ortodoxă.
Pacienta prezintă o greutate de 57 kg şi o înălţime de 1,55 m, grupa sanguină O I cu
Rh+.
Pacienta prezintă următoarele antecedente personale: în 2008 a fost diagnosticată cu
hepatită virală A pentru care a urmat tratament ambulatoriu, cu evoluţie favorabilă. Din
istoricul medical al familiei am aflat că mama acesteia este hipertensivă, iar tatăl este
diagnosticat cu diabet zaharat tip I.
Motivele pentru care pacienta s-a prezentat la Unitatea de Primiri Urgenţe Bacău, la
data de 18.06.2015 au fost următoarele manifestări de dependenţă:
dureri epigastrice violente,
greaţă,
vărsături,
diaree
anxiatate;
insomnie;
deshidratare;
inapetenţă; pirozis;
nelinişte;
42
crampe abdominale;
dureri spastice;
meteorism abdominal
Din discuţia avută cu pacienta, reiese că aceste simptome au apărut în urmă cu o săptămână, iar
de 2 zile aceasta a început să se simtă din ce în ce mai rău,ceea ce a determinat-o să solicite o
ambulanţă pentru a-o transporta la U.P.U. Bacău.
În urma evaluării funcţiilor vitale s-au constatat următoarele valori:
Respiraţia: creşterea frecvenţei respiratorii 20 respiraţii/min;
Puls: 78 pulsaţii/min;
T.A. 120/70 mmHg;
Temperatură: 36,80C.
Problemele pacientei:
Perturbarea constantelor biologice manifestată prin variaţii ale valorilor
acestora;
Alimentaţie şi hidratare inadecvată prin deficit cantitativ şi calitativ;
Disconfort;
Eliminare inadecvată manifestată prin diaree, meteorism şi crampe abdominale;
Perturbarea somnului;
Anxietate;
Comunicare ineficientă la nivel afectiv;
43
Plan de îngrijire a pacientei V. S. internată de la data de
08.09.2018 la data de 13.09.2018
44
Nevoia afectată Obiective Intervenţii Evaluare
Diagnostic de
Rol autonom Rol delegat
nursing
Nevoia de a Pacienta să- fac bilanţul lichidelor La indicaţia 08.09.2018-
bea şi a prezinte o ingerate şi eliminate; medicului Pacienta se
mânca stare de- asigur mese mici echilibrez alimentează
Alimentaţie şi bine fizică cantitativ şi la intervale hidroelectrolitic insuficient
hidratare şi psihică. scurte de timp pacienta, cantitativ şi
inadecvată - fracţionez necesarul administrând: calitativ.
prin deficit Pacienta caloric în trei mese Ser fiziologic 09.09-
cantitativ şi să fie principale şi două 0,9%, 1 flacon 10.09.2018-
calitativ gustări, astfel încât să 250 ml soluţie Pacienta
alimentată
datorită bolii şi hidratată evit consumul de perfuzabilă; ascultă sfaturile
manifestată alimente în cantităţi Glucoză10% 2 date cu privire
corespuzato
prin scădere r cantitativ mari la o singură masă; flacoane a câte la regimul
ponderală. şi calitativ - aerisesc bine salonul alimetar pe
250 ml; i.v., ritm
înainte de fiecare masă; care
în decurs de 50- 60p/min.
supraveghez pacienta în trebuie
de 2 zile. La indicaţia
timpul servirii mesei; să-l urmeze;
medicului
Pacienta - conştientizez pacienta simptomele s-
administrez:
asupra impotanţei au diminuat.
- complex de
să fie regimului alimentar în 11.09-
vitamine:
echilibrată menţinerea sănătăţii; 13.09.2019-
nutriţional. urmăresc perfuzia şi Vitamax 1 capsulă Pacienta se
efectul medicamentelor /zi. alimentează
Pacienta să administrate; corespunzător
- Controloc 40 mg
fie - asigur regimul alimentar cantitativ şi
1 tabletă/zi;
echilibrată impus de boală: ceai, calitativ.
din punct compot, legume si carne Cimetidină 200 Pacienta este
de vedere de pasăre sau peşte mg 1 tabletă/zi; conştientă de
psihic. fierte, iaurt Claritromicină importanţa
500 mg, 1 noului regim
comprimat la 12 alimentar şi îşi
ore; să tot interesul
- Amoxiciclină pentru a urma
Forte 500 mg, regimul
alimentar
1 comprimat la 8
impus de boală.
ore;
45
Nevoia afectată Obiective Intervenţii Evaluare
Diagnostic de Rol autonom Rol delegat
nursing
Nevoia de a bea Pacienta să - aşez pacienta în poziţie La indicaţia 08.09.2018-
şi a mânca aibă o stare semişezând, şezând sau medicului suprim Obiectiv
Alterarea de bine, fără în decubit dorsal, cu alimetaţia per-os. nerealizat:
confortului greţuri şi capul într-o parte; La indicaţia persistă
cauzată de vărsături; - protejez lenjeria de pat cu medicului simptomele.
greaţă Pacienta muşama şi aleză, în administrez 09.09.2018-
manifestată funcţie de poziţia următorul Simptomele
prin vărsătură, să fie pacientei; tratament: s-au diminuat,
pirozis. echilibrată - ajut pacienta în timpul Metoclopramid10 dar mai persistă.
hidroelectroli vărsăturilor sprijinind-o; mg,1 comprimat de 10.09.2019-
tic şi - o învăţ să inspire profund; 3 ori pe zi; Pacienta nu mai
acidobazic. încurajez pacienta; ofer Domperidon 10 prezintă greaţă şi
pacientei un pahar cu apă mg 1 vărsături.
Pacienta
să-şi clătească gura după comprimat 3 ori/zi Pacienta este
vărsătură; De-Nol 2 tablete de echilibrată din
să fie
- fac bilanţul lichidelor ori pe zi; La punct de vedere
echilibrată
ingerate şi eliminate; indicaţia medicului psihic.
nutriţional.
- monitorizez funcţiile alimentez parenteral 11.09-
46
începe încet, cu cantităţi s-a îmbunătăţit
proteine şi
mici de lichide reci, considerabil;
amestecuri de
oferite cu linguriţa. Pacienta este
aminoacizi
echilibrată
Vitamina B6 o
hidroelectrolitic
fiolă, Vitamina C o
şi acidobazic.
fiolă, 500
mg.
47
suplinesc pacienta abdominal.
în satisfacerea nevoilor 12.09-13.09.2019
fundamentale;
Pacienta este
echilibrată hidro-
electrolitic şi
psihic.
49
să-şi recunoască îngrijire.
capacităţile şi
preferinţele;
- las pacienta să facă tot
ceeace poate cu
propriile sale mijloace.
51
pacientei, iar pe cele descopere şi să
dăunătoare cunoască mai
sănătăţii sale încerc sa le multe, citeşte
corectez; foarte mult şi
este foarte
receptivă la
informaţiile noi
despre boala
sa.
EVALUARE FINALĂ
53
Din discuţiile purtate cu soţia pacientului, am aflat că este căsătorit şi are 2 copii.
Locuieşte împreună cu soţia într-un apartament cu 3 camere, confortabil, având ocupaţia de
inginer mecanic. Condiţiile de viaţă şi de muncă sunt bune. Pacientul este un mare fumător,
fumează 2 pachete de ţigări pe zi şi consumă alcool periodic. Este de religie ortodoxă.
Pacientul prezintă o greutate de 78 kg şi o înălţime de 1,81 m, grupa sanguină OI cu
Rh+.
Antecedente personale: în urmă cu 10 ani a fost diagnosticat cu hipertensiune arterială
pentru care respectă regim hiposodat şi urmează tratament cu: Tertensif 1,5 mg, 1
comprimat/zi; Metoprolol 100 mg 1 comprimat de 2 ori pe zi. În urmă cu 2 ani a fost
diagnosticat cu ulcer duodenal, pentru care a urmat tratament ambulatoriu, cu evoluţie
favorabilă. Antecedente heredocolaterale: mama-hipertensiune arterială, tatăl diabet zaharat.
Motivele pentru care pacientul s-a prezentat la Unitatea de Primiri Urgenţe Bacău, la
data de 15.06.2015 au fost următoarele manifestări de dependenţă:
senzaţie de arsură la nivelul stomacului, dureri în partea superioară a abdomenului,
greaţă,
vărsături,
inapetenţă,
hematemeză uşoară,
palpitaţii,
dispnee,
anxietate,
paliditate,
insomnie, epuizare fizică
stare generală alterată.
Problemele paceintului:
- Respiraţie superficială manifestată prin tahipnee;
- Posibilă alterare a activităţii cardiace datorită bolii
- Alterarea nutriţiei – deficit
- Stare generală alterată
- Anxietate
54
În urma evaluării funcţiilor vitale s-au constatat următoarele valori:
- Respiraţia: creşterea frecvenţei respiratorii 26 respiraţii/min;
- Puls: bradicardie 48 pulsaţii/min;
- T.A. hipertensiune arterială 170/90 mmHg;
- Temperatură: febră moderată 38,50C.
Pe lângă evaluarea funcţiilor vitale s-au efectuat şi examenul sângelui (hemoleucogramă,
hemoglobină, VSH, fibrinogen), examen sumar de urină, radiografie abdominală, ecografie
abdominală, computer tomograf, iar pe baza rezultatelor acestor examene s-a decis să se intervină
chirurgical de urgenţă.
57
Nevoia de a Pacientul - asigur mese în La indicaţia 15.05.2019-
bea şi a concentraţii mici şi dese medicului Pacientul
mânca să fie (5-7 mese pe zi). administrez: menţine greaţa
Alterarea alimentat şi - administrez pacientului- Metoclopramid – şi vărsătura;
nutriţiei – hidratat un regim uşor digerabil 2 ml 2 fiole/zi – 16.05.2019-
deficit corespuzăto evitând alimentele care intramuscular la Simptomele s-
datorită r cantitativ produc balonări,greu interval de 8 ore; au diminuat,
prezenţei şi calitativ digerabile; - Claritromicină dar mai
greţurilor şi în decurs de - explic pacientului 500 mg, 1 persistă.
vărsăturilor 2 zile. regimul corespunzator comprimat la 12 Pacientul este
manifestată bolii sale: lactate, carne ore; conştient de
prin Pacientul să slabă fiartă, legume, - Amoxiciclină importanţa
inapetenţă, fie făinoase, fructe coapte; Forte 500 mg, 1 noului regim
scădere echilibrat - învăţ pacientul valoarea comprimat la 8 alimentar şi îşi
ponderală. din punct energetică a alimentelor ore; dă tot interesul
de vedere şi necesarul de calorii în - Gastrozepin 50 pentru a urma
nutriţional. funcţie de activităţile mg 1 comprimat regimul
fizice şi de vârstă; de 2 ori pe zi; alimentar
Pacientul să - servesc pacientul cu - Omeprazol 20 impus de boală.
conştientize alimente la o mg, 1 capsulă/zi; 17.05-
importanţa temperatură optimă, la 20.05.2019-
regimului ore regulate şi prezentate Senzaţia de
impus de atrăgător; greaţă a
boală. - fracţionez necesarul dispărut.
caloric în 3 mese Pacientul se
principale şi 2 gustări, alimentează şi
astfel încât să evit hidratează
consumul de alimente în corespuzător
cantităţi mari la cantitativ şi
o singură masă; calitativ.
59
Nevoia Obiecti Intervenţii Evalua
afectată ve re
Rol autonom Rol
Diagnostic de delegat
nursing
Nevoia de a Pacientul - aerisesc salonul înaintea La indicaţia 15.05.2019
dormi şi a se să somnului nocturn;creez medicului -Obiectiv
odihni beneficieze un climat de încredere, administrez soluţie nerealizat.
Somn de încurajez şi liniştesc perfuzabilă NaCl Pacientul
superficial un pacientul pentru a- şi 0.9%, 500 ml + menţine
număr de recăpăta echilibrul psihic; Glucoză simptomele
datorită bolii
ore - elaborez împreună cu 5%, 500 ml, i.v. enumerate.
manifestată
de pacientul un program de 16.05-
prin insomnie,
somncoresp activitate care să 17.05.2019
oboseală şi La recomandarea
unzător corespundă stării -Pacientul
inactivitate. medicului conform
vârstei sale. pacientului şi prezintă o
Pacientul să posibilităţilor foii de observaţie diminuarea
doarmă 7-8 organismului şi solicit administrez oboselii şi
ore pe pacientului şi îl ajut să antialgice uşoare insomniei.
noapte fără evite aţipirile din cursul de tipul Pacientul nu mai
întrerupere. zilei, antrenându-l în Algocalmin 1 fiolă aţipeşte în
Pacientul să astfel de activităţi de dizolvată în 100 ml timpul zilei şi
fie activ, relaxare ser fiziologic reuşeşte să
cooperant. - planific îngrijirile şi doarmă 7 ore pe
Pacientul să intervenţii delegate astfel administrat noapte fără
nu mai încât să evit trezirea intravenos în ritm întrerupere.
prezinte pacientului între orele 22- de 80 pic/min. 18.05-
somnolenţă 06 dimineaţa. 20.05.2019-
şi oboseală. - observ şi notez calitatea Pacientul are un
orarului de somn, gradul somn
de satisfacere a celorlalte corespunzător
nevoi,observ efectul vârstei, acesta
tratamentului dorme 8 ore pe
medicamentos asupra noapte, în
pacientului; evit intervalul 22-
vizitele lungi 06. Simptomele
au dispărut;
pacientul este
odihnit.
60
Nevoia Obiecti Intervenţii Evaluare
afectată ve
Rol autonom Rol
Diagnostic de delegat
nursing
Nevoia de a Pacientul să - realizez un climat liniştit, La indicaţia 15.05-
evita comunice în calm,asigurând medicului se 16.05.2019-
pericolele orice pacientului întreaga continuă Pacientul
Alterarea stăriimoment disponibilitate în menţine
generale neliniştea sa acordarea îngrijirilor. tratamentul simptomele
datorită bolii echipei de - mă adresez cu calm antidepresiv cu: 17.05-18.05.2019-
manifestată îngrijire. pacientului şi familiei Doxepina 25 mg - Starea de anxietate
prin anxietate, Pacientul să asigurându-i că echipa de 2 comprimate/zi s-a diminuat
nelinişte. fie convins îngrijire va face tot oral. semnificativ, dar
de prezenţa posibilul pentru o evoluţie mai persistă.
personalului bună, fără complicaţii. 19.05-20.05.2019-
medical care- asigur pacientul de Pacientul este
este prezenţa mea în toate liniştit, anxietatea
disponibil momentele dificile. a dispărut.
să-l sprijine
mereu
Nevoia de a fi Pacientul să- - câştig încrederea - la indicaţia 15.05-16.05.2019-
preocupat în şi recapete pacientului prin modul medicului conduc Obiectiv
vederea încrederea şi meu de comportare şi prin pacientul către nerealizat.
realizării. stima de discuţiile purtate;îl cabinetul de Simptomele
Sentiment de sine. conving de importanţa sa psihologie pentru persistă.
inutilitate în cadrul familiei şi de susţinere 17.05-20.05.2019-
datorită responsabilitatea ce- i psihologică; Pacientul a înţeles
incapacităţii Pacientul să revine; că strea lui este
de a-şi poată realiza - ajut pacientul să cunoască una trecătoare, că
îndeplini rolul şi aprecia şi să-şi însuşească daca va respecta
său specific obiectiv criteriile de control care-l tratamentul
manifestat activităţile ajută în aprecierea recomandat va
prin sale. activităţii sale zilnice, a putea lucra şi va
descurajare, obiectivelor realizate. putea să-şi
depresie, ajut pacientul să întreţină
dezolare. realizeze o percepere justă familia.
a realităţii,
61
Nevoia Obiective Intervenţii Evalua
afectată re
Diagnostic Rol autonom Rol
de delegat
nursing
Nevoia de Pacientul să nu - încurajez pacientul şi îi La indicaţia 15.05-
a fi mai prezinte explic că în acest stadiu medicului se 16.05.2019-
preocupat stare de stres al bolii reacţiile pe care continuuă Apatia,
în vederea pe parcursul le are sunt normale şi tratamentul
tristeţea persist.
realizării. spitalizării. vor dispărea odată cu antidepresiv
Diminuare ameliorarea. indicat anterior 17.05-
a puterii de Pacientul să - sfătuiesc echipa de cu: 18.05.2019
concentrar comunice îngrijire să abordeze o Doxepina 25 mg
-Ȋn urma
e datorită neliniştea sa atitudine ce presupune - 1 comprimate/zi
bolii şi echipei de multă răbdare şi oral; discuţiilor şi
preocupări îngrijire; înţelegere; La indicaţia activităţilor
i cu privire - asigur pacientul de medicului avute cu
la evoluţia prezenţa mea în toate pacientul continuă pacientul acesta
bolii şi Pacientul să momentele dificile pe şedinţele de prezintă o stare
posibilele fie liniştit şi toată perioada psihoterapie de bună
complicaţii convins că spitalizării; dispoziţie şi
manifestat prezenţa - liniştesc bolnavul cu încredere în
ă prin personalului privire la starea sa, forţele proprii
deficit de medical are explicându-i scopul şi înlăturând
atenţie, menirea de ai natura intervenţiilor; progresiv apatia
apatie, fi alături, de a - familiarizez bolnavul cu şi tristeţea.
tristeţe. o ajuta mediul său ambiant; 19.05-
şisprijini în - notez orice modificare în 20.05.2019-
momentele comportamentul sau Pacientul
dificile. starea pacientului. ascultă cu
atenţie toate
recomandările
şi sfaturile date.
Este interesat să
afle mai multe
informaţii
despre boala sa
62
EVALUARE FINALĂ
63
respectarea regimului alimentar – consumul de mese în cantităţi mici şi dese(5-7 mese
pe zi)
evitarea efortului fizic, a stresului
CONCLUZII
Gastrita acută este o formă destul de rară, dar extrem de periculoasă a gastritei acute. Ea
se caracterizează prin inflamaţia supurativă şi prin deteriorarea pereţilor stomacului. Această
formă a gastritei este specifică persoanelor cu sistemul imun slăbit.
Datoritǎ metodelor noi de tratament, pacienţii cu gastrită pot duce o viaţǎ normalǎ, fǎrǎ sǎ
li se impunǎ modificarea stilului de viaţǎ sau restricţii dietetice.
Rolul esenţial al meu ca asistentă medicală constă în a ajuta persoana bolnavă sau
sănătoasă, să-şi menţină sau recâştige sănătatea (sau să-l asiste în ultimele sale clipe) prin
îndeplinirea sarcinilor pe care le-ar fi îndeplinit singur dacă ar fi avut forţa, voinţa sau
cunoştiinţele necesare. Asistenta medicală trebuie să îndeplinească aceste funcţii astfel încât
pacientul să-şi recâştige independenţa cât mai repede posibil.
Ȋngrijirea bolnavului este o muncă de mare răspundere care reclamă cunoştiinţe
profesionale temeinice şi calităţi morale deosebite. Bolnavul, când se internează în spital sau se
supune unui tratament ambulatoriu, îşi încredinţează sănătatea şi chiar viaţa în mâinile acelora
care îl îngrijesc. Ȋngrijirea bolnavului, faţă de societate, dar în special faţă de conştiinţa noastră
personală. Din acest motiv avem datoria de a consacra toata ştiinţa şi energia noastră pentru
îngrijirea bolnavului. După terminarea serviciului trebuie reverificată activitatea întregii zile de
muncă, pentru a nu scăpa nimic din tratamentul bolnavului.
Conduita esenţială pentru a depune o muncă de calitate este dragostea faţă de profesiune
şi muncă.
Valoarea unei asistente este determinată de cunoştiintele ei profesionale precum şi de
volumul cunoştiinţelor pe care le aplică creator la patul bolnavului. Ȋn centrul atenţiei ei trebuie
să fie bolnavul, în a cărei stare sufleteacă trebuie să se transpună, pentru a se putea apropia de el
şi a-i câştiga încrederea. Asistenta trebuie să stăruie să amelioreze starea bolnavului, să-i asigure
64
confortul maxim în cursul îngrijirilor şi să ajute bolnavul să recâştige încrederea şi capacitatea de
a duce o viaţă normală după externare.
BIBLIOGRAFIE
1. Borundel Corneliu - Medicină internă. Pentru cadre medii, Editura All, Bucureşti 2009;
2. Marceanu Crin - Tratat de nursing. Îngrijirea omului sănătos şi bolnav, Editura Medicală,
Bucureşti 2010,
3. Martin Elizabeth A. - Dicţionar de nursing, Editura All, Bucureşti 2011,
4. Niculescu Cezar Th. –Anatomia şi fiziologia omului, Editura Corint, Bucureşti 2009,
5. Titircă Lucreţia - Ghid de nursing, Editura Viaţa Medicală Românească, Bucureşti 2008;
6. Titircă Lucreţia - Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţi medicali, Editura
Viaţa Medicală Românească, Bucureşti 2009;
7. Titircă Lucreţia – Breviar – Explorări funcţionale şi îngrijiri special acordate bolnavului,
Editura Viaţa Medicală Românească, Bucureşti 2009;
8. Titircă Lucreţia – Urgenţe medico-chirurgicale, Editura Viaţa Medicală Românească,
Bucureşti 2008;
9. http://anatomie.romedic.ro/sistemul-digestiv
10. http://www.linkmania.ro/topic/456244-anatomia-corpului-uman/
11. http://sistemuldigestivlaom.blogspot.ro/
12. www.cursurimedicina.ro
13. www.boli-medicina.com
14. http://www.mediculmeu.com/
15. http://www.emedic.ro/
65
ANEXE
Puncţia venoasă reprezintă crearea unei căi de acces într-o venă prin intermediul unui ac de
puncţie.
Scop:
explorator recoltarea sângelui pentru examene de laborator : biochimice, hematologice,
serologice şi bacteriologice;
terapeutic:
- administrarea unor medicamente sub forma injecţiei şi perfuziei intravenoase;
- recoltarea sângelui în vederea transfuzării sale;
- executarea transfuziei de sânge sau derivate ale sângelui;
- sângerare 300-500 ml în edem pulmonar acut, hipertensiune arterială.
66
venele subclaviculare;
venele femurale;
venele maleolare interne;
venele jugulare şi epicraniene (mai ales la sugar şi copilul mic);
Pregătirea puncţiei:
- pregătirea materialelor:
- de protecţie: pernă elastică pentru sprijinirea braţului, muşama, aleză;
- pentru dezinfecţia tegumentului tip I;
- instrumentar şi materiale sterile: ace de 25-30 mm, seringi de capacitate (în funcţie de scop),
pense, mănuşi chirurgicale, tampoane;
- alte materiale: garou sau bandă Esmarch, eprubete uscate şi etichetate, cilindru gradat, fiole cu
soluţii medicamentoase, soluţii perfuzabile, tăviţă renală (materialele se vor pregăti în funcţie de
scopul puncţiei)
- pregătirea pacientului:
- pregătirea psihică: se informează asupra scopului puncţiei;
- pregătirea fizică: pentru puncţia la venele braţului, antebraţului:
67
- se aplică garoul la o distanţă de 7-8 cm deasupra locului puncţiei, strângându-l astfel încât să
oprească circulaţia venoasă fără a comprima artera;
- se recomandă pacientului să strângă pumnul, venele devenind astfel turgescente;
Execuţia puncţiei:
Asistenta îmbracă mănuşile sterile şi se aşează vizavi de bolnav:
se fixează vena cu policele mâinii stângi, la 4-5 cm sub locul puncţiei, exercitând o uşoară
compresiune şi tracţiune în jos asupra ţesuturilor vecine;
se fixează seringa, gradaţiile fiind în sus, acul ataşat cu bizoul în sus, în mâna dreaptă, între
police şi restul degetelor;
se pătrunde cu acul traversând, în ordine tegumentul – în direcţie oblică (unghi de 300), apoi
peretele venos – învingându-se o rezistenţă elastică, până când acul înaintează în gol.
se schimbă direcţia acului 1-2 cm în lumenul venei;
se controlează tehnica, în funcţie de scopul puncţiei venoase: injectarea medicamentelor,
recoltarea sângelui, perfuzie;
în caz de sângerare, se prelungeşte acul de puncţie cu un tub din polietilenă care se introduce
în vasul colector, garoul rămânând legat de braţ;
se îndepărtează staza venoasă după executarea tehnicii prin desfacerea garoului şi a punmului;
se aplică tamponul îmbibat în soluţie dezinfectantă la locul de pătrundere a acului şi se retrage
brusc acul;
se comprimă locul puncţiei 1-3 minute, braţul fiind în poziţie verticală;
Îngrijirea ulterioară a pacientului:
se face toaleta locală a tegumentului;
se schimbă lenjeria dacă este murdară;
se asigură o poziţie comodă în pat;
se supraveghează pacientul;
Pregătirea sângelui pentru trimiterea la laborator:
pentru examenele de laborator, eprubetele se etichetează, se completează formularele de
trimitere;
Reorganizarea locului de muncă: se strâng materialele folosite conform precauţiilor universale;
Accidente:
puncţia albă (imposibilitatea de cateterizare a venei);
introducerea paravenos a substanţei cu formarea unui edem sau hematom sau chiar a necrozei
ulterioare;
embolie gazoasa= introducerea de aer în cantitate mare duce la decesul pacientului;
hematom şi revărsări sanguine= prin străpungerea venei sau retragerea acului menţinând staza
venoasă datorită garoului nedesfacut. Interzis a se puncţiona din nou vena după formarea
hematomului; vom comprima cu un tampon steril 3-5 minute;
tumefierea bruscă a ţesutului perivenos şi paravenos= revarsarea substanţei în afara venei; pot
rezulta necroze în regiunea injectării;
68
flebalgia= injectarea rapidă sau efectul iritativ al soluţiei injectate asupra endovenei; se
manifestă prin durere vie;
valuri de căldură şi senzaţia de uscăciune în faringe=soluţii injectabile ca, Ca,Mg vor fi
introduse foarte lent;
hipotensiunea pe cale reflexă=injecftarea prea rapidă a soluţiei medicamentoase;
ameţeli, lipotimie,colaps=întrerupem imediat injectarea şi se anunţă medicul;
embolie grasoasă=injectarea de soluţie uleioasă duce la decesul pacientului;
paralizia nervului median=consecinţa injectării paravenoase a substanţelor cu acţiune
neurolitică;
puncţionarea şi injectarea unei artere produce necroza totală a extremităţilor cu următoarea
simptomatologie: durere exacerbată până la albirea mâinii şi degete cianotice-se întrerupe de
urgenţă injectarea;
dacă sângele nu este aspirat în tub, controlăm ca acesta să fie corect împins în holder;
dacă sângele nu curge, nu am puncţionat corect vena şi împingem sau retragem acul fără a-l
scoate din venă;
atât timp cât acul se găseştesub piele, tubul este vidat, iar sângele va fi aspirat imediat ce am
puncţionat corect vena.
Definiţie׃
Perfuzia reprezintă introducerea pe cale parenterală (intravenoasă) picătură cu picătură a unor
substanţe medicamentoase pentru reechilibrarea hidroelectrolitică şi volemică a organismului.
69
Scop׃
Materiale necesare׃
dezinfectante, alcool iodat,
mănuşi, garou, muşma, aleză,
ac de puncţie, branulă, perfuzator stril,
o pernuţă, tampoane de vată,
tăviţă renală, stativ, romplast.
Pregătitrea pacientului:
se informează pacientul asupra scopului puncţiei, pentru puncţia de la venele braţului şi
antebraţ se informează pacientul asupra scopului puncţiei. Se aşază pacientul într-o poziţie
confortabilă atât pentru el cât şi pentru asistentă.
Executarea tehnicii׃
asistenta medicală se spală pe mâini cu apă şi săpun, îmbracă mănuşile chirurgicale,
pregătesc materialele necesare,
pregătesc fizic pacientu, decubit dorsal cu braţul în extensie, sub cot pernuţa protejată de
muşama şi aleză,
verific valabilitatea perfuzorului, desfac perfuzorul din ambalaj,
70
verific soluţia de perfuzat (dacă e cea indicată, dacă e valabilă, observ aspectul soluţiei),
desigilez flaconul, punga, dacă este cazul dezinfectez dopul de cauciuc,
pătrund cu trocarul perfuzorului în flacon, deschid prestubul, menţin picurtorul la orizontală
până când acesta se umple pe jumătate, apoi aşez picurătorul vertical şi elimin aerul de pe tubul
perfuzorului, învhid prestubul,
se alege vena, se aplică garoul, se dezinfectează locul de la centru în afară, se introduce acul
sau branula în venă, se scoate garoul, se ataşează tuburile, se deschide prestubul şi se fixează rata
de flux la 60 de picături/min,
Accidente׃
Hiperhidratarea prin perfuzie în exces, la cardiaci, poate determina edem pulmonar acut: tuse,
expectoraţie, polipnee, creşterea T.A. Se reduce ritmul perfuziei sau chiar se întrerupe complet,
se injectează cardiotonice.
Embolie gazoasă prin pătrunderea aerului în curentul circulator. Se previne prin eliminarea
aerului din tub înainte de instalarea perfuziei, întreruperea ei înainte de golirea completă a
flaconului şi prin neutilizarea perfuziilor cu presiune (prin pere de cauciuc).
Nerespectarea regulilor de asepsie poate determina infectarea şi apariţia de frisoane.
71
Revărsarea lichidului în ţesuturile perivenoase poate da naştere la flebite, necroze;
Coagularea sângelui pe ac sau canulă – se previne prin perfuzarea lichidului cu soluţie de
heparină.
Consideraţii speciale:
terapia intravenoasă produce de cele mai multe ori anxietate bolnavului. Pentru a-i reduce
teama şi a ne asigura de cooperarea sa, procedura trebuie explicată pacientului în detali. Astfel, se
va explica pacientului că va rămâne la locul puncţionării un cateter de plastic la care se va ataşa
un perfuzor pentru perfuzarea diferitelor soluţii indicate de medic sau o seringă pentru
adminstrarea antibioticelor sau altor substanţe prescrise. Se va explica pacientului că aceasta îl
scuteşte de inteparea repetată pentru adminstrarea tramentului
i se va explica, de asemenea, că durata şi tipul tratamentului vor fi indicate de medic
se aduce la cunoştinţa pacientului orice modificare survenită în schema de tratament
Definiţie׃
Injecţia intramusculară constituie introducerea unor soluţii izotonice,uleioase sau a unei substanţe
coloidale în stratul muscular prin intermediul unui ac ataşat la seringă.
Scop:
72
terapeutic – introducerea în organism de substanţe medicamentoase;
Soluţii administrate:
soluţii izotone;
soluţii uleioase
soluţii coloidale cu densitate mare.
Resorbţia:
începe imediat după administrare;
se termină în 3-5 min;
mai lentă pentru soluţiile uleioase.
Locul puncţiei:muşchii voluminoşi, lipsiţi de trunchiuri importante de vase şi nervi:
regiunea supero-externă a fesei;
faţa externă a coapsei în treimea mijlocie;
faţa externă a braţului, în muşchiul deltoid.
Locul injecţei îl constituie muşchii voluminoşi, lipsiţi de trunchiuri importante de vase şi nervi, a
căror lezare ar putea provoca accidente. În muşchii fesieri se evită lezarea nervului sciatic:
cadranul superoextern fesier - rezultă din întretăierea unei linii orizontale,care trece prin
marginea superioară a marelui trohanter, până deasupra şanţului interfesier, cu alta verticală
perpendiculară pe mijlocul celei orizontale;
când pacientul e culcat se caută ca repere punctuale Smirnov şi Barthelmy (punctul Smirnov
este situat la un lat de deget deasupra şi înapoia marelui trohanter;punctul Barthelmy este situatla
unirea treimii externe cu cele două treimi interne a unei linii care uneşte splina iliaca
anteroposterioară cu extremitatea şanţului interfesier)
când pacientul este în poziţie şezând, injecţia se poate face în toată regiunea
fesieră,deasupraliniei de sprijin;
Materiale necesare:
tăviţă renala
seringi sterile de capacităţi corespunzătoare volumului de injectat;
ace sterile etalon de 19-22 mm. grosime, lungi de 5-10 cm.;
soluţii antiseptice;
73
comprese de tifon / tampoane de vată;
mănuşi de unică folosinţă (opţional);
containere speciale pentru colectarea materialelor.
medicamentul de injectat,
Pregătirea echipamentului:
se verifică medicaţia prescrisă ca data de expirare, coloraţie, aspect
se testează pacientul să nu fie alergic, în special înaintea administrării primei doze
dacă medicaţia este în fiolă, aceasta se dezinfectează, se sparge şi se trage doza indicată,
scoţând aerul din seringă.
apoi se schimbă acul cu unul potrivit pentru injectare intramusculară
dacă medicamentul este în flacon sub formă de pulbere, se dezinfectează capacul de cauciuc,
se reconstituie lichidul, se trage doza indicată, se scoate aerul şi se schimbă acul cu cel pentru
injecţia intramusculară.
Pregătirea bolnavului:
se anunţă şi i se explică tehnica;
se obţine consinţământul scris;
se aşează în funcţie de regiunea aleasă în: decubit ventral sau lateral: şezând (nu se va face în
ortostatism)
Etapele execuţiei:
se spală mâinile, se pun mănuşile,
se va avea în vedere să se rotească locul de injectare dacă pacientul a mai făcut recent injecţii
intramusculare,
la adulţi, deltoidul se foloseşte pentru injectare de cantitati mici, locul de administrare uzulă
fiind faţa superoexternă a fesei, iar la copil faşa antero laterală a coapsei,
se poziţionează pacientul şi se descoperă zona aleasă pentru injectare,
se invită bolnavul să-şi relaxeze musculatura şi să stea liniştit,
se dezinfectează locul injecţiei prin mişcări circulare,
se lasă pielea să se usuce,
se întinde pielea între policele şi indexul sau mediul mâinii stângi.
se poziţionează seringa cu acul la 90 de grade, se atenţionează pacientul că urmează să simtă o
înţepătură, se recomandă să nu îşi încordeze muşchiul,
74
se înţeapă perpendicular pielea, pătrunzând (4 – 7 cm) cu rapiditate şi siguranţă cu acul
montată la seringă,
se susţine seringa cu cealaltă mână, se aspiră pentru a verifica daca nu vine sânge,
dacă apare sânge, se va retrage acul şi se va relua tehnica,
dacă la aspirare nu apare sânge, se va injecta substanţa lent pentru a permite muşchiului să se
destindă şi să absoarbă gradat medicaţia, după injectare se retrage acul ptrintr-o singură mişcare,
bruscă, sub acelaşi unghi sub care a fost introdus,
se acoperă locul puncţionării cu un tampon de vată şi se masează uşor pentru a ajuta
distribuirea medicamentului ( masajul nu se va efectua atunci când este contraindicat, cum ar fi la
administrarea de fier), se îndepartează padul cu alcool şi se inspectează locul puncţionării pentru
a observa eventualele sângerări sau reacţii locale, dacă sângerarea continuă se va aplica
compresie locală sau gheaţă în caz de echimoze,
se va reveni şi inspecta locul injecţiei la 10 minute şi la 30 de minute de la ora administrării,
vom arunca materialele folosite în recipientele specifice de colectare.
Incidente şi accidente:
durere vie, prin atingerea nervului sciatic sau a unor ramuri ale sale:retagerea acului,
efectuarea injecţiei în altă zonă, injecţiei,
paraliziaprin lezarea nervului sciatic: se evită prin respectarea zonelor de elecţie a injecției
hematom prin lezarea unui vas,
ruperea acului: extragerea manuală sau chirurgicală,
supuraţie septică-prin nerespectarea asepsiei: se previne prin folosirea unor ace suficient de
lungi pentru a pătrunde în masa musculară, respectarea asepsiei,
embolie prin injectarea accidentală într-un vas a soluţiilor uleioase: se previne prin verificarea
poziţiei acului.
75
76