Cancerul Gastric-Fundeni Bucuresti

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII
ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ” FUNDENI”

BUCUREŞTI
SPECIALIZAREA: ASISTENT MEDICAL GENERALIST
PROIECT DE ABSOLVIRE
ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI CU
CANCER GASTRIC
COORDONATOR:
Prof. Panduru Veronica
ABSOLVENT:
Sandu (Gidea) Georgiana Cristiana
SESIUNEA
Îngrijirea pacientului cu Leucemie
AUGUST 2020
MOTTO
“Un organism sănătos este camera de oaspeţi a sufletului, un
organism bolnav o închisoare.“
Francis Bacon
2
CUPRINS
pag.
ARGUMENT 5
CAPITOLUL I - Noţiuni de anatomie şi fiziologie a aparatului digestiv 6
1.1. Anatomia aparatului digestiv 6
1.2. Fiziologia aparatului digestiv 9
CAPITOLUL II – Cancerul gastric 11
2.1. Definiţie 11
2.2. Etiopatogenie 11
2.3. Simptomatologie 12
2.4. Diagnostic paraclinic 13
2.5. Tratament 14
CAPITOLUL III - Rolul asistentului medical în îngrijirea pacientului cu cancer
16
gastric
3.1. Internarea bolnavului în secţia de oncologie 16
3.2. Asigurarea condiţiilor de spitalizare în secţia de oncologie 16
3.3. Asigurarea igienei corporale a bolnavului internat în secţia de oncologie 17
3.4. Urmărirea funcţiilor vitale şi vegetative 20
3.5. Alimentaţia bolnavului în secţia de oncologie 24
3.6. Administrarea medicamentelor şi hidratarea organismului 25
3.7. Recoltarea produselor biologice şi patologice 25
3.8. Pregatirea pacientului şi efectuarea tehnicilor speciale impuse de diagnosticul de
27
cancer gastric
3.9. Educarea pentru sănătate a bolnavului şi a familiei acestuia 30
3.10. Profilaxia cancerului gastric 30
3.11. Externarea bolnavilor din spital - secţia oncologie 31
3
CAPITOLUL IV - Prezentarea cazurilor de boală 33

Plan de îngrijire nr. 1 33
CONCLUZII 60
BIBLIOGRAFIE 62
4
ARGUMENT
Cancerul este o boală caracterizată prin multiplicare celulară anormală (rapidă şi

necontrolată). Mai mult, celulele implicate au capacitatea de a invada alte organe şi ţesuturi şi
de a rezista într-o măsura mai mare la semnalele care declanşează autodistrugerea celulară
(apoptoza).
În general, fiecare cancer are originea într-o singură celulă anormală apărută în urma
unui proces îindelungat de acumulare succesivă a unor mutăţii genetice specifice (modificări
ale materialului genetic celular). Cancerul gastric se formează pornind de la o celulă care face
parte din structura stomacului. Majoritatea cancerelor gastrice au originea în celulele care
alcătuiesc mucoasa gastrică (învelişul celular care tapetează suprafaţa internă a stomacului).
Ele sunt numite adenocarcinoame.
În Europa, cancerul gastric este pe locul şase ca frecvenţă şi pe locul patru ca şi cauza
de mortalitate prin cancer. Are incidenţa maximă în intervalul 61 - 70 de ani. Numărul
cazurilor este mult mai mare în Asia (de exemplu, Japonia, Coreea), unde apare la vârste mai
tinere.
Nursingul își are rădăcinile în nevoile fundamentale ale individului și orice ființă
umană, sănătoasă sau bolnavă, este animată de dorința de a mânca, de a avea condiții bune de
locuit, de a se îmbrăca și de afecțiune.
Această lucrare reuneşte noţiunile teoretice de anatomie şi fiziologie a omului,
deprinderile practice, noţiunile de farmacoterapie, de medicină internă pe care le-am înglobat
în tehnicile de îngrijire a nursingului, după modelul conceput de Virginia Henderson pentru
îngrijirea pacientului cu cancer gastric.
Scopul demersului meu este de a aplica cunoştinţele acumulate în cei trei ani în şcoală
şi practica medicală. Pentru a sintetiza lucrarea de faţă, dar şi orele de nursing în cei trei ani
de şcoală, am învăţat că este necesar ca asistenta să empatizeze cu pacientul, să-i ofere
acestuia ceea ce îi lipseşte pentru a fi “complet”, un “întreg”, calităţile ce-i lipsesc acestuia,
fie din cauza pierderii forţei fizice, în cazul lipsei de voinţă în cazul bolilor psihice, fie de
5
lipsa de cunoştinţe de specialitate necesare îngrijirii lui, să transmită dorinţa de a trăi pentru
cel ce şi-a pierdut speranţa de viaţă, să fie glasul pentru cel ce nu poate vorbi, să fie sursa de
hrană spirituală pentru cel ce nu mai are posibilitatea să se deconecteze.
CAPITOLUL I
NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE A APARATULUI DIGESTIV
1.1. Anatomia aparatului digestiv
Aparatul digestiv, alcǎtuit din tubul digestiv şi glandele anexe, însumeazǎ organele în
care se realizeazǎ digestia alimentelor, putând fi asimilate în organism.
Segmentele tubului digestiv au caractere anatomice distincte dar se aseamǎnǎ între ele
prin structura pereţilor.
Fig. 1.1. Aparatul digestiv
Din interior (lumen) spre exterior, tubul digestiv este format din:
6
 Tunica mucoasǎ, alcǎtuitǎ din douǎ straturi (epiteliu şi corion), îndeplineşte rol de
protecţie, digestie şi absorţie:
 Tunica submucoasǎ, formatǎ din fibre elastice şi ţesut conjunctiv lax, asigurǎ
mucoasei mobilitatea necesarǎ în cursul digestiei:
 Tunica muscularǎ cuprinde fibre striate la nivelul faringelui şi esofagului superior
şi fibre netede la nivelul segmentelor suldiafragmatice. Fibrele musculare netede sunt dispuse
circular la interior (asigurǎ modificǎrile de lungime ale segmentelor):
 Tunica seroasǎ (înveleşte esofagul parţial), stomacul, intestinul subţire, intestinul
gros şi este reprezentatǎ de faiţa visceralǎ a peritoneului, care leagǎ aceste segmente de pereţii
cavitǎţii abdominale şi le înveleşte mişcǎrile.
Stomacul, organ cavitar musculo-glandar, este segmentul tubului digestiv situat între
esofag şi intestinul subţire. Forma lui este asemănătoare cu a unei pere, cu vârful uşor îndoit
în sus: la examenul radiologic apare ca litera "J" sau ca un cârlig. Forma lui este variabilă în
funcţie de: conţinut, tonicitatea musculaturii proprii, tonicitatea peretelui abdominal, poziţia
individului şi volumul organelor vecine.
Stomacul începe de la cardia, care face legătura între esofag şi stomac; porţiunea
situată deasupra cardiei şi care este adaptată cupolei diafragmice, se numeşte marea
tuberozitate (fornix sau fundus). Segmentul vertical este corpul stomacului care se continuă cu
mica tuberozitate şi apoi cu antrul piloric şi se termină cu orificiul piloric. Între cardia şi pilor
se află două margini: marginea externă sau marea curbură şi marginea internă sau mica
curbură.
Configuraţie:
Stomacul se aseamǎnǎ cu litera J, prezentând douǎ feţe, anterioarǎ şi posterioarǎ şi
douǎ margini: mica curburǎ, cu concavitatea spre dreapta, în contact cu ficatul şi marea
curburǎ, cu concavitatea spre stânga, în contact cu splina.În sens cranio-caudal i se descriu trei
porţiuni:
 Porţiunea cardialǎ, situatǎ sub diafragmǎ, are forma unei porţi şi reprezintǎ fundul
stomacului. În partea sa dreaptǎ se aflǎ cardia, orificiul de comunicare cu esofagul
 Corpul aşezat vertical, reprezintǎ partea cea mai dezroltatǎ a stomacului
7
 Porţiunea piloricǎ, aşezatǎ orizontal este formatǎ din douǎ segmente, autorul şi
canalul piloric, care comunicǎ cu duodenul prin orificiul piloric. La acest nivel, fibrele
musculare formeazǎ un sfincter puternic.
Fig. 1.2. Stomacul
Stomacului i se descriu patru tunici:

 Mucoasa prezintǎ numeroase plici gastrice, dispuse longitudinal şi anastomozate
între ele, din care cauzǎ suprafaţa de digestie este mai mare decât suprafaţa de digestie este
mai mare decât suprafaţa internǎ a stomacului. Mucoasa este formatǎ dintr-un epiteliu
cilindric simplu, prevǎzut cu glande gastrice simple sau tubuloramificate, diferite ca poziţie şi
funcţie
 Submucoasa permite alunecarea mucoasei prin intermediul fibrelor conjunctive
laxe şi a celor elasticepe care le conţine
 Mucoasa este formatǎ din fibre netede aşezate în trei straturi: fibre longitudinale,
la exterior, dispuse între cardia şi pilor şi concentrate pe mica curburǎ: fibre circulare, sub
formǎ de chingi între cele douǎ curburi: fibre oblice, spre interior
 Seroasa, reprezentatǎ de peritoneul visceral, înveleşte stomacul (exceptând fundul
stomacului) şi se continuǎ cu ligamentul gastrofrenic, ligamentul gastrohepatic (parte a
omenului mic), ligamentul gastrocolic şi ligamentul gastrosplenic, asigurând menţinerea
stomacului în poziţie normalǎ.
8
Vascularizaţia şi inervaţia
Arterele stomacului sunt ramificaţii ale arterei hepatice (artera gastrică dreaptă),
arterei splenice (artera gastro-epiploică stângă, arterei gastrice scurte) artera gastrică stângă.
Limfocitele colectează limfa iniţial prin două reţele anastomozate din mucoasa
musculară şi confluează final în reţeaua subperitoneală, toţi ganglionii gastrici drenează în
final limfa în ganglioni celiaci şi au o deosebită importanţă în chirurgia cancerului gastric.
Intervenţia vegetativă a stomacului este atribuită nervilor vagi (fibre parasimpatice).
1.2. Fiziologia aparatului digestiv
Funcţiile apartamentului digestiv şi ale glandelor anexe constau în transformarea

alimentelor în aşa fel încât ele sǎ poatǎ fi absorbite şi apoi utilizate de organism în procesul de
asimilaţie.
Alimentele sunt substanţele pe care organismul le ia din mediul înconjurǎtor, în
vederea: producerii de energie necesarǎ funcţiilor sale, formǎrii de celule şi ţesuturi noi,
refacerii unor ţesuturi distruse.
Digestia reprezintǎ ansamblul proceselor de transformare la care sunt supuse
principiile alimentare în tubul digestiv pentru a fi absorbite. Transformǎrile sunt de douǎ
feluri: transformǎrile fizice, digestia fizicǎ (înmuiere, mǎcinare, tǎiere, etc., adicǎ modificarea
stǎrii fizice a alimentului, în vederea pregǎtirii acestuia pentru acţiunea chimicǎ ce o exercitǎ
sucurile digestive şi transaformǎrile chimice reprezenând desfacerea alimentelor în compuşi
din ce în ce mai simpli. Digestia chimicǎ se desfǎşoarǎ numai sub acţiunea sucurilor digetive,
la diferite etaje ale tubului digestiv.
Din punct de vedere fiziologic, stomacul primeşte alimentele şi datorită funcţiei sale
motorii, le frământă, le amestecă cu sucul gastric şi apoi le evacuează în duoden. Prin funcţia
secretorie, stomacul intervine în digerarea ţesutului conjunctiv şi a proteinelor cu ajutorul
acidului clorhidric şi al pepsinei.
Mucusul gastric are rol protector de prim-ordin, apărând mucoasa de acţiunea sucului
gastric.
9
Digestia gastricǎ
Digestica gastricǎ are loc sub acţiunea comunǎ a produsului de secreţie-sucul gastric şi
musculaturii stomacului.
Motilitatea gastricǎ realizeazǎ prin contracţia muşchilor stomacului mişcarea,
frǎmântarea, amestecarea alimentelor cu sucul gastric şi evaluarea lor, sub formǎ de chim prin
piler în duoden.
Evacuarea conţinutului gastric se produce din cauza diferenţei de presiune care se
creeazǎ între stomac şi duoden prin mişcǎrile peristaltice. În evacuarea alimentelor din stomac
în duoden intervine şi sfincterul piloric. Unda peristalticǎ şi aciditatea conţinutului gastric
provoacǎ deschiderea acestuia, alimentele pǎtrund astfel în duoden.
Secreţia gastricǎ este îndeplinitǎ de glandele dispuse în corionul mucoasei stomacale.
Produsul de secreţie a acestora reprezintǎ sucul gastric.
Glandele din regiunea fundicǎ produc o secreţie bogatǎ în pepsinǎ, acid clorhidric şi
mucus.
Sucul gastric este un lichid incolor, cu miros acid, având un PH situat între 0.9 şi 1.5.
Debnsitatea sucului gastric este cuprinsǎ între 1006 şi 1009. Cantitatea de suc gastric secretatǎ
în condiţii normale timp de 24 ore este de aproximativ 1 pânǎ la 45 litri la un om adult.
Digestia chimicǎ gastricǎ

Digestia chimicǎ gastricǎ este ansamblul fenomenelor ce se petrec sub acţiunea
combinatǎ a motilitǎţii şi a secreţiei gastrice.
Bolul alimentar îmbibat cu salivǎ este supus transformǎrilor chimice ale fermenţilor
polivari pânǎ ce este desfǎcut şi pǎtruns în sucul gastric acid, moment când înceteazǎ
activitatea amilazei salivare din cauza mediului acid inhibitor.
10
CAPITOLUL II
CANCERUL GASTRIC
2.1. Definiţie
Cancerul gastric cuprinde toate tumorile maligne care apar şi cresc la nivelul pereţilor
stomacului sau lângă orificiile acestui organ, în primul rând pilor, mai rar cardia. 96 % din
aceste tumori sunt epitelioame sau alte tumori maligne rare.
Cancerul gastric este o tumoră malignă, care se dezvoltă pe peretele gastric. Este cea
mai frecventă formă de cancer la bărbaţi, incidenţa maximă se întâlneşte între vârsta de 50 -
70 de ani.
În cazul tumorilor maligne, problema cea mai importantă este aceea a unui diagnostic
precoce.
2.2. Etiopatogenie
Etiopatogenia cancerului gastric este încă în stadiul studiilor preliminare, deci nu este
cunoscută. Se poate vorbi numai de factori favorizanţi în apariţia cancerului şi de aşa zisele
"stări precanceroase".
Gastritele cronice atrofice care duc la sindromul aclorhidric şi la anemie tip Biermer,
pot prezenta terenul favorizant de apariţie a cancerului gastric (stare precanceroasă). Se mai
pot considera stări precanceroase şi tumorile benigne ale stomacului. Sindromul Menier,
asociind o polipoză cu gastrită hipertrofică este considerat ca o stare precanceroasă majora, de
11
asemenea polipii viloşi ai stomacului.

Metaplaziile intestinale (Morsan) sunt considerate în 30% din cazuri ca origine a
cancerului gastric. În prezent, în problema ulcerului gastric se consideră că rareori un ulcer
poate maligniza, cancerul ulcerat este primul stadiu de dezvoltare a leziunii maligne gastrice.
În etiologia cancerului gastric sunt individualizaţi factori ca: structura genetică a
populaţiei respective, vârsta, anumite boli ca anemia pernicioasă, polipii gastrici, hernia
hiatală, infecţia cu Helycobacter pylor, factorii alimentari, radiaţiile ionizante, fumatul.
Contribuţia factorilor ereditari la dezvoltarea cancerului gastric este mai puţin cunoscută decât
cea a factorilor de mediu.
La pacienţii cu grupa sanguină A II , incidenţa cancerului gastric este mai ridicată
decât la restul populaţiei, în timp ce grupa O este înregistrată mai rar, analiza rezultatelor a
demonstrat valabilitatea lor statistică.
2.3. Simptomatologie
Manifestările clinice ale cancerului gastric incipient se caracterizează prin latenţă,

polimorfism şi nespecificitate. Istoria naturală a cancerului gastric este foarte lungă,
diferenţiindu-se o perioadă de "latenţă absolută" şi una de "latenţă relativă" cu manifestări
nespecifice. Manifestările clinice pot fi numeroase, dar cel mai frecvent sunt izolate şi doar
analiza atentă poate orienta către un diagnostic precoce.
Debutul cel mai frecvent este cel insidios, lent, fără un moment declanşator, cu
simptome digestive trenante, dar discrete. Au fost elaborate mai multe clasificări ale
modalităţilor de debut.
Debutul latent include:
 forme complet latente;
 forme latente recunoscute în faze avansate dar curabile;
 forme relevate de metastaze.
Debutul cu manifestări nedureroase cuprinde:
 debutul comun progresiv;
 forma dispeptică banală care uneori se poate ameliora rapid sub tratament
 antisecretor;
12
 forma cu predominanţa tulburărilor de apetit şi scădere ponderală;

 forma cu greaţă şi vărsături;
 forma cu disfagie;
 forma cu hemoragie sau anemie;
 forma cu tulburări intestinale, constipaţie sau diaree;
 forme cu debut febril.
Principalele simptome relatate de pacienţii cu cancer gastric sunt:
Tulburari de tip dispeptic: dominate de inapetenţă neselectivă sau selectivă. Clasic era
descrisă inapetenţa selectivă la pâine sau carne, deci alimentele greu digerabile sau care
necesită o masticaţie mai îndelungată.
Scăderea ponderală este consecinţa inapetenţei, fiind constant la 90 - 95% din formele
avansate.
Greaţa şi vărsăturile sunt frecvent întâlnite în fazele avansate. Conţinutul vărsăturii
poate avea caracter de stază în localizările antropilorice însoţite de stenoză. În tumorile
corpului gastric vărsăturile: sunt mai rare iniţial, fără a avea caractere semiologice deosebite.
Pot avea aspect în "zaţ de cafea" în caz de hemoragie. În formele localizate la nivelul cardiei
poate apărea sindromul esofagian al regurgităţii.
Durerea epigastrică este adesea motivul prezentării la medic. Poate avea aspect
pseudoulceros - chiar cu ameliorare la alimente şi medicamente; nesistematic, de tip
pancreatic în formele cu invazia plexului solar sau de tip esofagian cu disfagie. La debut este
adesea necaracteristică, de tip plenitudine, presiune, distensie, mai ales după mese mai
abundente.
Hematemeza şi melena au fost raportate până la 20% din cazuri. Au fost raportate
cazuri rare cu hemoragie digestivă severă şi risc vital imediat.
Sirnptomele generale pot de asemenea atrage atenţia asupra bolii. Ele cuprind
sindromul neurastenic cu scăderea capacităţii de concentrare, astenie fizică şi psihică,
subfebrilitate, manifestări ale sindromului anemic.
2.4. Diagnostic paraclinic
Examenul obiectiv în stadiile incipiente este adesea normal. Cel mai frecvent se
13
constată o sensibilitate nespecifică moderată localizată epigastric. Tumora palpabilă semnifică

o formă avansată de boală. Faciesul palid şi denutriţia sunt de asemenea manifestări de boală
avansată. Semnele metastazelor include hepatomegalie tumorală, adenopatie supraclaviculară
stângă (semnul Vierchoff-Troisier), aovariană sau ascită prin carcinomatoză peritoneală. Alte
semne mai rare întâlnite sunt: metastazele în fundul de sac Douglas (semnul Blumer) sau
infiltrarea ombilicală - noduli Sister Joseph.
Explorări paraclinice
 Examenul radiologic
 Endoscopia digestivă superioară
 Ecoendoscopia
 Markeri oncogeni
2.5. Tratament
Tratamentul chirurgical
Eradicarea completă a tumorii şi a ganglionilor adiacenţi constituie singura posibilitate
de tratament curativ. Metoda de tratament chirurgical aleasă depinde de extensia locală şi
generală a bolii (stadiul TMN), precum şi de localizarea tumorii. Terapia de susţinere este de
asemenea indicată în îngrijirea bolnavului de cancer. Acest tip de tratament se axează pe
construirea unei relaţii stabile cu obiectul şi pe promovarea sentimentului de securitate, prin
întărirea ego-ului şi încurajare generală. În acest caz, scopul nu este cel de a se dezvălui şi a se
rezolva conflictele, ci de a se oferi sprijin şi de a se promova un grad de autonomie.
Tratament endoscopic
Endoscopia digestivă a devenit la ora actuală una dintre modalităţile terapeutice
deosebit de importante datorită eficacităţii ridicate şi complicaţiilor relativ reduse, rolul ei
fiind atât curativ cât şi paleativ şi vizează atât cura tumorii propriu-zise cât şi complicaţiile
locale ale acesteia.
Radioterapia
Rolul curativ al radioterapiei externe în cancerul gastric este destul de limitat la ora
14
actuală. Deoarece o proporţie semnificativă a deceselor se datorează recidivelor locale, scopul

radioterapiei externe postoperatorii rămâne controlul local al tumorii.
Chimioterapia
Utilizarea monochimioterapiei este asociată cu o rată mai redusă de răspuns complet.
Din acest motiv polichimioterapia singură sau în asociere cu radioterapia, a fost studiată în
vederea evaluării răspunsului terapeutic în variate combinaţii. Câteva din aceste combinaţii
utilizate la ora actuală sunt:
 5 fluoronracil + adriamicina + metotrexat;
 etoposid + acid folic + 5 fluoronracil;
 etoposid + adriamicina + cisplatin;
 epirubicina + adriamicina + cisplatin.
Chimioterapia poate fi utilizată la pacienţii cu boală avansată care depăşesc stadiul de
curabilitate. Mai multe studii clinice au evaluat răspunsul la diferite combinaţii
chimioterapeutice, cu o ameliorare a supravieţuirii de 6 - 10 luni.
Alegerea tratamentului
Alegerea tratamentului adecvat în cancerul gastric în funcţie de gradul extensiei loco-
regionale şi la distanţă. Tumorile aflate în stadiile I şi II pot beneficia de tratament adjuvant
chimioterapic sau / şi radioterapic.
Stadiul III necesită gastrectomie şi tratament adjutant.
Stadiul IV poate beneficia de radioterapie şi / sau chimioterapie paleativă.
În aceste cazuri terminale ameliorarea calităţii vieţii pacientului constituie principalul
obiectiv terapeutic. Tratamentul complicaţiilor include mai multe măsuri în funcţie de natura
acestora. Hemoragia poate beneficia de tratament endoscopic, reechilibrare hemodinamică,
transfuzii de sânge sau gastrectomie de necesitate.
15
CAPITOLUL II
ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU
CANCER GASTRIC
3.1. Internarea bolnavului în secţia de oncologie
Pacientul cu neogastric se internează pe baza biletului de transfer de la secţia

Chirurgie, sau pe baza biletului de trimitere de la medic specialist. Primirea bolnavului în
secţia de oncologie şi iniţierea lui în obiceiurile secţiei reprezintă şi el un moment hotărâtor în
câştigarea încrederii. Atitudinea asistentei trebuie să fie principala grijă faţă de bolnav,
indiferent de starea socială, dimpotriva ea trebuie să acorde o mai mare atenţie tocmai acelor
bolnavi care necesită fie prin gravitatea bolii lor, fie prin gradul lor de cultură mai scăzut, o
preocupare mai atentă şi mai sistematică.
Internarea în spital constituie un eveniment important în viaţa bolnavului. El se
desparte de mediul său obişnuit şi în stare de infirmitate sau semiinfirmitate este nevoit să
recurgă la ajutorul unor persoane străine. Această situaţie împreună cu boala îi crează stări
emotive de care personalul sanitar trebuie să ţină seama. Internarea este primul contact al
bolnavului cu spitalul, acest prim contact este hotărâtor pentru câştigarea încrederii
bolnavului, factor indispensabil pentru asigurarea unei colaborări sincere între bolnav şi
persoana de îngrijire în vederea recâştigării sănătăţii celui internat.
3.2. Asigurarea condiţiilor de spitalizare în secţia de oncologie

16
Internarea în spital constituie pentru fiecare bolnav o etapă în viaţa sa, deoarece se
realizează în scopul vindecării sale, dar se întrerup legăturile permanente cu munca, familia şi
prietenii săi.
O primire adecvată în secţia cu paturi diminuează stress-ul suferit de bolnav la
internare şi uşurează adaptarea lui la mediul spitalicesc. Este foarte important ca tot
personalul serviciului medical de primire să se comporte corespunzător, factor absolut necesar
pentru asigurarea unei colaborări sincere între bolnav şi personalul de îngrijire. Din ajutorul
acordat la dezbrăcarea hainelor şi îmbrăcarea celor de spital, la îmbăierea şi la nevoie la
deparazitare, trebuie să se dovedească atenţie şi grijă încât bolnavul să simtă o preocupare
deosebită pentru persoana sa, fapt care să-i convingă că va fi îngrijit şi se va vindeca.
Asistenta medicală va conduce bolnavul la patul pe care urmează să-l ocupe, va arăta
bolnavului noptiera şi îi va spune cum să-şi aranjeze lucrurile personale. Va controla şi îi va
arăta modul de funcţionare a aparatelor semnalizatoare, obligaţiile lui în timpul spitalizării,
drepturile lui precum şi raporturile pe care trebuie să le aibă cu personalul secţiei,
atrăgândui-se atenţia să adreseze cu curaj toate cererile, dorinţele şi plângerile asistentei sau
medicului de salon.
3.3. Asigurarea igienei corporale a bolnavului internat în secţia de oncologie
Igiena corporală a bolnavului se începe încă de la internare, când este îmbăiat şi la

nevoie, deparazitat. Igiena rămâne însă şi pe mai departe în atenţia asistentei, constituind unul
dintre factorii esenţiali ai vindecării.
Dacă starea generală a bolnavului o permite, bolnavul va fi îndrumat să facă zilnic
baie sau duş, urmat de igiena cavităţii bucale, întreţinerea părului, schimbarea lenjeriei de
noapte cu lenjerie proaspătă de zi, tăierea unghiilor. În cazul unor afecţiuni stomatologice se
va trimite bolnavul la cabinetul de stomatologie pentru tratament de specialitate.
Dacă starea bolnavului nu permite deplasarea acestuia la baie sau duşuri, atunci
asistenta va spăla bolnavul la pat. Materialele necesare spălării la pat sunt: un paravan, un
lighean, o cană cu apă caldă, două prosoape albe, trei prosoape de culori diferite, o mănuşă de
cauciuc, o muşama, săpun neutru în săpunieră, pentru a avea tegumentele curate ceea ce
17
conferă bolnavului o senzaţie de comfort şi linişte.
Pregătirea patului şi accesoriilor lui

Patul are drept scop asigurarea condiţiilor igienice de comfort pentru odihna şi
îngrijirea bolnavului. Accesoriile necesare patului sunt: salteaua cu plastic pentru a putea fi
uşor decontaminată, pernă, pătură, plic, somieră, aleză, muşama, cearşaf. Pregătirea patului
poate fi efectuată de una sau două persoane.
Tehnica: alegerea accesoriilor necesare după care se aşează materialele pe un scaun
lângă pat, îndepărtându-se noptiera de pat. Cearşaful simplu se pune peste saltea, la mijlocul
patului, cu o mână se desface o parte a cearşafului spre cap, iar cu cealaltă se întinde spre
partea opusă. Se introduce cearşaful adânc sub saltea la capetele patului. Se aşează muşamaua
la mijlocul patului şi se acoperă cu aleza. Plicul cu pătura se introduc sub saltea la capătul de
la picioare, după ce s-a efectuat o cută pentru a da lărgimea necesară mişcărilor picioarelor
bolnavului. Perna se îmbracă cu faţă de pernă, se aşează pe pat şi se aranjează noptiera lângă
pat.
Schimbarea lenjeriei de pat ori de câte ori este nevoie

Condiţii de respectat: spălarea pe mâini, tragerea de mănuşi pe mâini, lenjeria murdară
se adună în saci specifici, la final spălarea pe mâini cu mănuşi, scoaterea mănuşilor şi spălarea
din nou a mâinilor.
Patul poate fi schimbat fără bolnav sau cu bolnav imobilizat. În acest caz în funcţie de
starea bolnavului, patul poate fi schimbat pe lungime când bolnavul poate fi întors în decubit
lateral sau pe lăţime când bolnavul poate fi ridicat în poziţie şezândă.
Efectuarea toaletei generale şi pe regiuni a pacientului imobilizat

Curăţirea tegumentelor întregului corp se efectuează pe regiuni, la patul bolnavului,
descoperindu-se progresiv numai partea care se spală. Are ca scop îndepărtarea de pe
suprafaţa pielii a stratului de celule moarte îngreunate de secreţiile glandelor sebacee şi
sudoripare, microbi şi alte substanţe străine care aderă la piele (murdărie).
Tehnica: pregătirea salonului la o temperatură adecvată, pregătirea materialelor
necesare, a paravanului şi îndepărtarea noptierei de lângă pat.
Materialele necesare: paravan, două cearşafuri, muşama, aleză, tavă medicală,
18
lighean, cană cu apă caldă, cană cu apă rece, bazinet, tăviţă renală, mănuşi de cauciuc, trei
mănuşi de baie de culori diferite, săpun neutru, camfor, pudră de talc, lenjerie de pat curată,
lenjerie de corp curată, vas pentru apa murdară, sac pentru lenjerie murdară, termometru de
baie, periuţă de dinţi, pastă de dinţi, paharul cu apă pentru proteze dentare dacă este nevoie.
Se spală pe rând: faţa, membrele superioare, faţa anterioară a toracelui, spatele,
membrele inferioare, regiunea genitală şi la sfârşit regiunea anală.
Poziţia bolnavului în pat. Urmărirea faciesului

Poziţia bolnavului în pat este determinată de gravitatea bolii. Dacă starea bolnavului
este mai puţin gravă el îşi păstrează în pat o atitudine asemănătoare cu cea a unei persoane
sănătoase.
Bolnavul cu cancer gastric operat adoptă poziţia de decubit dorsal, dar se poate simţi
comfortabil şi în decubit lateral drept sau stâng, în funţie de starea de sănătate.
Expresia feţei poate trăda gradul de inteligenţă a bolnavului precum şi anumite stări
fizice ca: durere, spaimă, agitaţie, depresie, bucurie, indiferenţă, plictiseală. Bolnavul cu
cancer gastric se evidenţiază prin paloarea feţei, având o culoare gălbui pai. Pe toată perioada
spitalizării asistenta va urmări pacientul şi va anunţa medicul de eventualele modificări ale
pacientului şi a poziţiei bolnavului.
Schimbarea poziţiei şi mobilizarea bolnavului

Dacă se menţine timp îndelungat aceeaşi poziţie bolnavul este predispus la apariţia
escarelor, trombozelor, embolii, care împiedică procesul de vindecare. Astfel se recomandă
schimbarea poziţiei – bolnavul îşi schimbă singur poziţia sau se efectuează pasiv - şu ajutorul
unei alte persoane care îl ajuntă pe bolnav, i se explică necesitatea efectuării tehnicii.
Bolnavul cu neo-gastric este activ, el îşi poate schimba singur poziţia.
Momentul mobilizării bolnavului este hotărât de medic în funcţie de boală, starea
generală şi reactivitatea acestuia. Ridicarea în poziţie şezândă în pat a bolnavului cu neo-
gastric se face de mai multe ori pe zi, la început în mod pasiv, iar mai târziu activ.
Captarea eliminărilor
Are ca scop observarea caracterelor fizice ale dejecţiilor fiziologice şi patologice,
descoperirea modificărilor lor patologice în vederea stabilirii diagnosticului de către medic.
19
În cazul bolnavului activ cu cancer gastric captarea dejecţiilor fiziologice se face

autoindividual la grupul sanitar. La bolnavul imobilizat captarea dejecţiilor se efectuează cu
ajutorul bazinetului şi necesită ajutorul unei alte persoane, după care se efectuează toaleta
bolnavului şi dacă este necesar schimbarea lenjeriei de corp şi de pat. Apoi plosca se goleşte,
se spală, se dezinfectează. Pentru captarea vărsăturilor sunt necesare: tăviţă renală curată,
muşama, aleză, prosop, soluţie aromată în pahar. În timpul vărsăturilor bolnavul este aşezat în
poziţie şezândă, iar dacă starea lui nu permite, va rămâne culcat şi numai capul îi va fi întors
într-o parte, aşezându-i sub cap un prosop. Protejarea lenjeriei bolnavului se face cu
muşamaua şi în faţă i se aşează un prosop. Tăviţa renală cu vărsături se scoate imediat din
salon, se păstrează într-un dulap special pâna vine medicul, apoi se goleşte, se spală, se
dezinfectează şi se sterilizează prin fierbere sau vapori supraîncălziţi.
3.4. Urmărirea funcţiilor vitale şi vegetative
Funcţiile vitale sunt frecvent utilizate ca indicatori ai stării de sănătate sau de boală.
Măsurarea tensiunii arteriale - presiunea exercitată de sângele circulant asupra
pereţilor arteriali constituie tensiunea arterială.
Valoarea ei este determinată de forţa de contracţie a inimii care asigură propulsarea
sângelui în arborele arterial şi de rezistenţa întâmpinată de sânge, de elasticitatea şi calibrul
sistolic vascular şi de vâscozitatea sângelui.
Măsurarea tensiunii arteriale se face în stare de repaus fizic şi psihic.
Valorile normale ale tensiunii arteriale sunt: 115/75 mmHg şi 140/90 mmHg. Sexul şi
vârsta modifică valorile tensiunii arteriale, la fel şi stările de stres, agitaţie, oboseală.
Notarea în foaia de temperatură a tensiunii arteriale:
 în carnetul propriu se notează cifric valoarea tensiunii maxime şi minime
măsurate, numele şi prenumele bolnavului, salonul, data.
 notarea grafică în foaia de temperatură cu culoarea roşie.
 se socoteşte pentru fiecare linie orizontală a foii de temperatură o unitate coloană
de Hg. Deasupra liniei groase se notează TA maxima, iar TA minimă dedesubt. Valorile
normale şi patologice ale TA: în funcţie de vârstă.
20
Urmărirea pulsului - întrucât la apariţia pulsului intervine atât inima cât şi vasele, el
va reflecta atât starea funcţională a inimii cât şi pe cea a arterelor. Din acest motiv,
examinarea, urmărirea şi notarea pulsului au o deosebită importanţă pentru îngrijirea
bolnavului.
Pulsul poate fi luat pe oricare arteră accesibilă palpaţiei: radială, temporală
superficială, carotida humerală, femurală, poplitee, pedioasă. La luarea pulsului, bolnavul
trebuie să fie pregătit psihic şi în repaos fizic cel puţin 10 - 15 minute înainte de numărătoare,
întrucât un efort sau emoţie oarecare în timpul sau înaintea luării pulsului ar putea modifica
valorile reale.
În cancerul gastric pulsul poate varia, de la valori de 64 bătăi/minut, poate creşte,
având valori de 78 - 82 bătăi/minut.
Notarea în foaia de temperatură a pulsului:
 notarea cifrică a pulsului în carnetul propriu, numele, prenumele bolnavului,
salonul, data, valorile măsurate dimineaţa şi seara.
 notarea grafică în foaia de temperatură: pentru fiecare linie subţire orizontală a
foii de temperatură se socotesc patru pulsaţii.
 pe ordonată se notează frecvenţa (numărul zvâcniturilor pe minut), iar pe abscisă
timpul când s-a măsurat.
 se notează cu punct roşu la intersecţia frecvenţei şi a timpului. Se unesc punctele
notate cu o linie roşie şi se obţine curba pulsului. Frecvenţa pulsului variază fiziologic după
vârstă, emoţii, efort.
Urmărirea temperaturii - temperatura este rezultatul procesului oxidativ din organele

generatoare de căldură prin dezintegrarea elementelor energetice. Temperatura se măsoară
dimineaţa şi seara, între acestea două existând mici variaţii.
În condiţiile patologice temperatura poate să scadă sub 36° C şi vorbim de hipotermie.
Măsurarea temperaturii cu termometrul obişnuit se poate face în cavităţi semiînchise: axilă,
cavitatea bucală sau în cavităţi închise: vagin sau rect.
La internare, bonavul cu cancer gastric prezintă o temperatură de 37,2° C.
Notarea temperaturii în foaia de temperatură:
 notarea cifrică a temperaturii în carnetul propriu, numele, prenumele bolnavului,
salonul, data.
21
 notarea grafică se notează cu un punct de culoarea albastră în foaia de temperatură

pe verticală corespunzătoare datei şi timpului. Pentru fiecare diviziune a foii, se socotesc două
diviziuni de grad. Se uneşte cu valoarea anterioară printr-o linie albastră. Se obţine curba
termică.
Urmărirea respiraţiei – aportul de oxigen necesar proceselor vitale ale organismului

se asigură prin respiraţie. Dilatarea cutiei toracice (inspiraţia) este asigurată prin muşchii
inspiratori şi inspiratori accesorii. Revenirea ei (expiraţia) se face în mod pasiv datorită
elasticităţii plămânilor şi toracelui.
În cazul bolnavului cu cancer gastric respiraţia este uneori deficitară. Bolnavul poate
prezenta uneori dispnee de efort cu transpiraţii nocturne.
Notarea respiraţiei în foaia de temperatură:
 notarea cifrică în carnetul propriu: nume, prenume, salon, pat, data.
 se notează grafic în foaia de temperatură cu un punct de culoare verde şi se uneşte
cu o linie cu valoarea anterioară. Pentru fiecare linie orizontală a foii se socotesc două
respiraţii pe minut.
Funcţii vegetative
Greaţa şi voma. Greaţa este o senzaţie neplăcută, dificil de descris, care se

caracterizează prin discomfort localizat în epigastru, gât şi abdomenul superior. Se poate
asocia cu reacţii vegetative de tip paloare şi tahicardie.
Voma este expulzia forţată pe gură sau nas a conţinutului gastric, duodenal sau
porţiunii superioare a jejunului. Se asociază cu transpiraţii, vasoconstricţie, paloare,
modificări de puls, slăbiciune, respiraţie neregulată, hipotensiune. În cazul bolnavilor de
cancer gastric greaţa apare în 70 - 90% din cazuri, mai frecvent la vârstnicii de peste 65 de
ani, la femei, le cei cu neoplasm al stomacului, sânului şi sferei ginecologice.
Greaţa şi voma contribuie substanţial la înrăutăţirea calităţii vieţii. Este importantă
anamneza detailată pentru a stabili intensitatea, durata, frecvenţa şi factorii care agravează sau
ameliorează aceste simptome, determinarea cauzelor posibile ale greţurilor pentru a putea
efectua un tratament ţintit.
Cancerul poate produce greţuri şi vărsături fie direct - obstrucţie gastrointestinală,
22
hepatomegalie, hemoragie, infecţii secundare; fie indirect prin substanţe toxice eliberate de
tumoară - sindroame poroneoplazice.
Tratamente anticanceroase, radioterapia, chimioterapia sau medicaţia asociată
(morfina, antibiotice, steroizi, preparate de fier, teofilina, etc.) pot fi de asemenea emetogene.
Tratamentul greţurilor şi vărsăturilor

Strategia terapeutică este complexă şi se realizează prin combinarea antiemeticelor cu
anxioliticele şi terapie comportamentală (relaxarea, distragerea atenţiei), mediu calm, camera
aerisită,departe de mirosul sau vederea mâncării.
Medicament cu efecte antiemetice:
 Plegomazin fiole 25 mg
 Haloperidol Metoclopramid, comp. 10 mg; fiole 10 mg
 Zofran, comp.; fiole
 Dexamed, comp. 0,5 mg; fiole 2 mg
 romergan, fenobarbital;
În fazele terminale se recomandă combinaţii tipice de:
 morfină + antiemetice în seringă automată;
 morfină + haloperidol;
 morfină + scobutil + cyclizina.
Asistarea bolnavului în timpul vomei

Se recomandă administrarea antiemeticelor pe cale parenterală. Se ridică pacientul în
poziţia şezândă; tăviţa renală se goleşte frecvent, se curăţă şi se aşează la îndemână, se face
igiena cavităţii bucale.
Diareea. Este un sindrom care necesită tratament atunci când sunt mai mult de trei
scaune neformate pe zi. Se întâlneşte la bolnavii cu cancer gastric în proporţie de 4%.
Cauzele diareei
 Medicamente: laxative în exces, antibiotice, citostatice, Sorbitol, Teofilin.
23
 Radioterapia: aspirina, opiaceele.

 Infecţii oportuniste: se administrează antibiotice.
 Alimentaţia: consumul de alcool, condimentele.
 Anxietatea poate declanşa hiper mobilitatea intestinală cu diaree.
Consecinţele diareei sunt deshidratarea, dezechilibrul electrolitic, astenia, scăderea
aportului caloric, scăderea ponderală.
Constipaţia. Prin constipaţie se înţelege eliminarea întârziată şi dificilă a materiilor

fecale. Simptom întâlnit frecvent la bolnavii cu cancer gastric în fază terminală, este întâlnit
mai frecvent la femei decât la bărbaţi. Reprezintă scăderea numărului de scaune, care pot fi
sau nu de o consistenţă prea dură şi sunt eliminate exagerat de dificil.
Cauzele pot fi:
 generale: imobilitate, inactivitate, slăbiciune musculară, stupoare.
 alimentare: regim alimentar hiporezidual, consum scăzut de lichide, aport
nutriţional scăzut.
 metabolice: deshidratare, hipercalcemie, hipokaliemie, uremie.
 neurologice: tumoare cerebrală, teama de diaree, incontinenţa.
 colonorectale: ocluzie, tumoare pelviană.
 medicamentoase: analgezice, opiacee, antidiaretice, spasmolitice, antiemetice,
diuretice, fier.
3.5. Alimentaţia bolnavului în secţia de oncologie
Alimentele servite la bolnavii cu cancer gastric trebuie să fie mai puţin sărate, fără
prăjeli, fără afumături.
Alimentaţia vegetală constituie principalul factor dietetic protector împotriva
cancerului gastric. Se consumă legume şi fructe proaspete, budinci, pireuri, carne albă fiartă,
ceaiuri, supe de legume, lactate, brânzeturi.
Alimentele proaspete constituie un factor major care a determinat reducerea constantă
în ultimele decenii a incidenţei cancerului gastric.
Dieta. Rolul dietei în carcinogeneza gastrică a fost prezentată anterior.
24
Principalele alimente care trebuie promovate în dieta sunt legumele şi fructele

proaspete precum şi laptele, care conţine antioxidanţi. Un studiu publicat a demonstrat că
suplimentarea dietei cu roşii, morcovi şi spanac scade numărul erorilor AND în limfocite
periferice, iar sucul de morcovi are efect antioxidant. Un alt studiu a demonstrat faptul că un
consum ridicat de ceai verde - peste 7 ceşti pe zi, scade riscul relativ de cancer gastric la
valoarea de 0,69.
Profilaxia cancerului gastric necesită reducerea din dietă a alimentelor bogate în sare,
alimentelor conservate prin afumare sau conservate necorespunzător, precum şi a excesului de
alimente bogate în carbohidranţi.
Reducerea sau oprirea fumatului este de asemenea o măsură utilă, deşi relaţia
fumatului cu cancerul gastric este mult mai slabă comparativ cu cancerul bronho-pulmonar.
3.6. Administrarea medicamentelor şi hidratarea organismului
Medicamentele se administrează pe calea şi după orarul prescris de medic.

Administrarea medicamentelor pe cale orală - prin înghiţire, sau sublingual sunt
medicamentele care se absorb la nivelul mucoasei bucale.
Hidratarea organismului se efectuează pe cale parenterală, adrninistrarea
medicamentelor prin injecţii cu introducerea de substanţe medicamentoase în stare lichidă în
organism cu ajutorul unor seringi, care au drept scop terapeutic şi explorator. Alegerea căii de
efectuare a injecţiei este hotărâtă de medic în funcţie de: scopul injectiei, rapiditatea apariţiei
efectului dorit, compatibilitatea ţesuturilor cu substanţele de injectat.
În secţia de Oncologie tratamentul se administrează de obicei parenteral. Citostaticele
se administrează prin perfuzie cât şi prin administrarea orală a tabletelor de citostatice.
Asistenta are sarcina de a administra tratamentul şi de a urmării apariţia efectelor secundare
ale citostaticelor: greţuri, vărsături, anorexie, diaree, alopecie.
3.7. Recoltarea produselor biologice şi patologice
A. Examinări de laborator. Ele reflectă evoluţia bolii şi eficacitatea tratamentului,

25
confirmă vindecarea, semnalizează apariţia unor cornplicaţii, confirmă sau infirmă

diagnosticul clinic. Asistenta trebuie să respecte următoarele reguli:
 orarul recoltării;
 pregătirea psihică şi fizică a pacientului;
 pregătirea materialelor şi a instrumentelor necesare recoltării;
 efectuarea tehnicii propriu-zise cu profesionalism;
 completarea imediată şi corectă a buletinelor de analiză;
 expedierea şi tansportul produselor recoltate se va face astfel încât acestea să
ajungă la laborator în starea în care au fost prelevate din organism;
Se recurge la următoarele examinări:
 uree, creatinină - 5 ml de sânge fără substanţă anticoagulantă;
 glicemie - 2 ml de sânge pe florură de sodiu 4 mg;
 colesterol - 5 ml sânge fără substanţă anticoagulantă;
 hemoleucograma - prin înţeparea pulpei degetului;
 V.S.H. - 1,6 ml sânge venos; 0,4 citrat de sodiu 3,8%;
 transarninaze - 5 rnl sânge venos fără substanţă anticoagulantă;
 hemoglobina - 2 ml sânge pe cristale de EDTA;
 hematocrit - 2 ml sânge pe cristale de EDTA - 0,5 ml soluţie uscată prin
evaporare;
 timp de protrombină (timpii Quick şi Howell) - 0,5 ml oxalat de potasiu, se
recoltează 4,5 ml sânge prin puncţie venoasă;
 amilaza - se recoltează prin puncţie venoasă, 5 ml de sânge;
 teste de disproteinemie - 5 ml de sânge se recoltează prin puncţie venoasă;
Se recoltează hemograma, hematocrit, hemoglobina. Eventuala anemie se corectează
prin transfuzie de sânge, prin preparate din fier, în funcţie de cauza care a determinat-o.
Anemiile prin hemoragiile acute interne se compensează prin transfuzii numai cu scopul de a
pune bolnavul în situaţia de a i se face intervenţia chirurgicală.
Determinarea grupului sanguin şi a factorului RH este esenţial, intraoperator fiind
nevoie de transfuzie de sânge. Aceasta se determină prin înţeparea pulpei degetului.
Tuturor persoanelor trecute de vârsta de 50 de ani şi foştilor suferinzi hepatici se vor
face probe le hepatice.
Sumarul de urina va da informaţii asupra stării funcţionale a rinichilor. Trebuie
26
corectate stările de epurare renală. Examenul de urină cuprinde: cantitatea de urină, care
normal este de 1000 - 1500 ml, culoarea limpede uşor gălbuie, densitatea 1015 - 1030 g, ph
5,5 - 6,5.
TIPUL ANALIZEI VALORI NORMALE

Uree sangvina 20 -50 mg/100 ml
Creatinina 0,5 -1,2 mg/100 ml
Colesterol 120 -180 mg/100 ml
Teste de disproteinemie Takata -Ara -negativ R.Tynol = 0-4u ML
Fosfataza alcalina 2 -4 Bodansky
Transminaza TGO = 1 -18 U.I. TGP = 1 -19 U.I. îi
Amilaza 8 -32 U.W./ml
Glicemie 65 -110 mg/100 ml
Timp de protrombina T.Quick = 12"-14" T.Howell = 60"-120"
V.S.H. 3 -10 mm/1h 7 -15 mm/2 h barbati , 6 -13 mm/1h
6 -13 mm/2 h femei
Hematocrit 40 -48% barbati 36 -42% femei J
Leucocite 4200 -8000/mm
Hemoglobina 12 -15 g/100ml
3.8. Pregătirea pacientului şi efectuarea tehnicilor speciale impuse de

diagnosticul de cancer gastric
Examenul radiologic: se efectueză după administrarea unei substanţe de contrast care

rămâne metoda cea mai utilizată pentru depistarea cancerului gastric.
Scop: studierea morfologiei şi funcţionalităţii organelor tubului digestiv pentru
27
stabilirea diagnosticului cancerului gastric.

Materiale necesare: sulfat de bariu 150 g, cană sau pahar, apă, lingură de lemn,
purgativ.
Etape de execuţie: Se pregătesc materialele şi instrumentele necesare:
 se pregăteşte suspensia de bariu: 150 g sufat de bariu se amestecă cu o cantitate
mică de apă caldă până se obţine o pastă omogenă, la care se adaugă apă până la 200 - 300 ml
amestecându-se cu lingura de lemn.
Pregătirea psihică a bolnavului:
 se explică bolnavului tehnica de investigaţie înainte cu două zile.
 se anunţă bolnavul că în dimineaţa zilei de examinare nu trebuie să mănânce, să
fumeze.
 se informează bolnavul privind regimul alimentar pe care trebuie să-l urmeze.
Pregătirea fizică a bolnavului
 se administrează bolnavului, cu 1 - 2 zile înaintea examinării, un regim alimentar
neflatulent şi uşor de digerat.
 seara, în ajunul examinării, se efectuează o clismă evacuatoare.
Participarea bolnavului la examinarea radiologică:
 bolnavul este condus sub ecran, unde i se oferă cana cu sulfat de bariu, se
dezbracă partea superioară a corpului.
 după terminarea examinării bolnavului este ajutat să se îmbrace şi este condus la
pat.
 la două ore de la începutul examinării, bolnavul poate să mănânce.
Îngrijirea bolnavului după examinarea radiologică:
 se administrază bolnavului un purgativ după terminarea examinării.
Endoscopia digestivă superioară: reprezintă explorarea de bază în diagnosticul

pozitiv al cancerului gastric atât în fazele precoce cât şi în cele avansate, cu posibilitatea
recoltării biopsiilor din zonele patologice, procentul de diagnosticare al bolii depăşind 95%.
Endoscopia digestivă superioară este un procedeu de investigare ce permite medicului
să exploreze interiorul esofagului, stomacului şi a primei părţi a intestinului subţire prin
intermediul unui instrument subţire. O endoscopie gastro-intestinală se efectuează, de obicei,
într-o sală specială pentru această examinare sau într-o sală de chirugie.
28
Înaintea procedurii sunt efectuate teste de sânge pentru a verifica faptul că nu există
modificări ale hemoleucogramei sau probleme ale coagularii sângelui. Înaintea examinării,
gâtul pacientului va fi amorţit cu un spray anestezic, prin administrea unei pastile sau prin
gargară cu un lichid anestezic, pentru a uşura pătrunderea endoscopului. Puţin după începerea
procedurii este prinsă o linie venoasă la nivelul braţului pacientului, prin aceasta se vor primi
medicamente ce vor reduce disconfortul şi vor relaxa pacientul şi, uneori, pot fi administrate
medicamente ce reduc secreţia gastrică. Pe perioada investigaţiei vor fi administrate
medicamente sedative în perfuzia intravenoasă.
Pacientul va fi rugat să se întindă pe partea stângă, cu capul puţin înclinat spre înainte.
O piesă bucală va fi introdusă pentru a proteja endoscopul de dinţii pacientului. Apoi, capătul
lubrificat al endoscopului va fi introdus încet în gură, doctorul presând uşor limba pentru ca
aceasta să nu stea în calea endoscopului. Pacintul poate fi rugat să înghită pentru a ajuta la o
mai bună manevrare a endoscopului. Trebuie reţinut că endoscopul nu este mai gros decât
majoritatea alimentelor şi nu va îngreuna respiraţia. În momentul în care endoscopul este în
esofag pacientul îşi va ţine capul drept pentru a uşura pătrunderea endoscopului prin esofag.
În timpul examinării pacientului nu trebuie să înghită decât atunci când i se cere. Un asistent
medical va îndepărta saliva cu ajutorul unui aspirator sau pacientului i se va permite să
saliveze pe laterala gurii.
Doctorul va avansa încet cu endoscopul şi va vizualiza pereţii esofagului, stomacului
şi duodenului fie printr-un aparat ataşat la celalălt capăt al endoscopului fie uitându-se pe un
monitor. Prin endoscop pot fi introduse aer şi apă pentru a curăţa zona de examinare sau
pentru a obţine o imagine mai bună. De asemenea, se pot aspira aerul sau secreţiile. O cameră
ataşată endoscopului preia o serie de imagini pentru vizualizarea la monitor şi înregistrează o
serie de imagini pentru studiul ulterior. Când examinarea este completă endoscopul este retras
uşor. Întreaga examinare durează aproximativ 30 de minute din care partea de endoscopie
efectivă este de doar 5 până la 10 minute. Dacă gâtul pacientului a fost amorţit înainte de
examinare, acesta va putea să mănânce sau să bea doar după ce gâtul nu-i va mai fi amorţit şi
reflexele de înghiţire revin la normal.
Ecoendoscopia: examenul ecoendoscopic este util în stadializarea, conduita

terapeutică şi urmărirea pacienţilor cu cancer gastric.
29
Markeri oncogeni: nu pot fi utilizaţi în diagnosticul precoce datorită lipsei de

sensibilitate şi specificitate. Alfa, fetoproteina şi CA 19 - 9 sunt crescute în aproximativ 30%
din cazuri, cel mai frecvent în forme avansate şi incurabile, nefiind utile pentru diagnosticul
precoce.
3.9. Educarea pentru sănătate a bolnavului şi a familiei acestuia
Educarea pentru sănătate a bolnavului trebuie efectuate de către un cadru medical, dar
mai poate fi efectuată şi prin intermediul mass media, medici de familie.
Bolnavul trebuie informat asupra bolii de către medic în colaborare cu familia care
joacă un rol important în viaţa bolnavului, care trebuie să îi susţină moralul, trebuie încurajat,
spunându-i că se află în atenţia echipei medicale, că totul va fi bine. Bolnavul trebuie informat
asupra riscurilor le care se supune, datorate neprezentării din timp la medic.
Este obligatoriu efectuarea analizelor de laborator de cel puţin două ori pe an pentru
prevenirea unor boli cu risc crescut. Modificarea stilului de viaţă reprezintă prima măsură
terapeutică, urmată deseori de diminuarea simptomatologiei BRGE.
Regim alimentar:
 se recomandă prânzuri mici şi repetate, cu excluderea alcoolului, grăsimilor,
cafelei, ciocolatei, citricelor, sucului de roşii, condimentelor, toate acestea scad presiunea SEI,
cresc secreţia gastrică de acid, cresc volumul şi presiunea intragastrică, întârzie evacuarea
gastrică, irită mucoasa esofagiană şi agravează simptomatologia bolii de reflux.
 interzicerea fumatului, evitarea medicamentelor care scad presiunea SEI.
 recomandări posturale.
 regim de muncă şi de viaţă echilibrat, evitarea stresului, alternarea perioadelor de
activitate cu perioade de repaus.
3.10. Profilaxia cancerului gastric
30
Diagnosticul şi tratamentul infecţiei cu H. Pylori pot deţine un rol important în

profilaxia cancerului gastric, deşi există numeroase controverse legate de acest aspect.
Diagnosticul infecţiei se poate realiza prin metode invazive sau neinvazive. Dintre
metodele neinvazive, testul respirator pentru uree şi testul decelării în scaun al antigenului H.
Pylori au o sensibilitate şi specificitate de minim 90%, dar au cost mai ridicat. Testele
serologice au o sensibilitate similară, dar pot rămâne pozitive mai mult timp după ce H. Pylori
a dispărut din mucoasa gastrică spontan sau după terapie de eradicare. Grupele de subiecţi la
care terapia anti H. Pylori are efect profilactic în tumorile gastrice sunt:
 atrofia gastrică;
 rezecţia recentă a unei tumori gastrice;
 rudele de gradul I ale pacienţilor cu cancer gastric;
 limfomul MALT.
Atrofia gastrică constituie leziuni precursoare asociate cu un risc crescut de cancer
gastric. Studiile privind efectul favorabil al eradicării H. Pylori în prevenirea cancerului
gastric sunt dificil de evoluat datorită intervalului lung, până la dezvoltarea leziunii tumorale.
Unele studii au notat ameliorarea şi reversibilitatea leziunilor de metaplazie intestinală, dar
altele nu au demonstrat acest efect. Un studiu recent efectuat de Coreea pe o perioadă de
urmărire de 6 ani a constatat o regresie a metaplaziei intestinale la o parte dintre pacienţi după
terapia de eradicare, dar cu efect similar a fost notat şi în cazul tratamentului cu caroteni sau
acid ascorbic. În plus progresia metaplaziei intestinale a fost notată la 21 % din pacienţii
trataţi, ceea ce ridică semne de întrebare asupra reversibilităţii metaplaziei intestinale şi
eficacitatea eradicării H. Pylori în prevenirea cancerului gastric.
Există studii privind rolul suplimentelor vitaminice în ameliorarea metaplaziei
intestinale, utilizarea pe lungă durată a antiinflamatoarelor nesteroidiene este asociată cu o
reducere a riscului de cancer gastric. Toxicitatea digestivă a antiinflamatoarelor nesteroidiene
limitează aceasta posibilitate, dar vaccinarea anti H. Pylori constituie o posibilă profilaxie a
cancerului gastric.
Tratamentul corect al cancerului gastric: multitudinea de medicamente existente şi
etiologia diferită a ulcerelor impun o selectare judicioasă a mijloacelor terapeutice, adaptând
tratamentul necesităţilor etiologice şi formelor clinice particulare, realizând astfel dispariţia
simptomelor, vindecarea leziunii ulceroase, prevenirea sau tratarea complicaţiilor, respectarea
cu stricteţe a regimului alimentar, regimul de muncă şi de viaţă echilibrat, evitarea stresului,
31
alternarea perioadelor de activitate cu perioade de repaus.
3.11. Externarea bolnavilor din spital – secţia oncologie
Pacienţii internaţi în secţia oncologie cu diagnostic de neo gastric operat sau inoperabil
cu examen histopatologic adenocarcinom slab diferenţiattumoarea infiltrează marginea de
rezecţie, ganglionii mezenterici pozitivi sau pacienţi inoperabili.
Clinic prezintă stare generală relativ bună, anemie postoperatorie corectată prin
transfuzie, IP – 2.
La pacienţii cu neo gastric inoperabil, după administrarea de citostatice apare anemia.
Ca urmare a studiilor efectuate pe bolnavii cu cancer au arătat că jumătate din ei prezentau
anemie, deficit de vitamina C şi de acid folic.
Paraclinic: radiografie pulmonară, Eco abdominal nu relevă determinări secundare,
examenele de laborator sunt în limite normale, persistă o anemie uşoară.
În comisia oncologică se decide chimioterapia tip ELF pentru neo gastric.
La externare se recomandă tratamentul simptomatic cu Metroclopramid o tabletă de 3
ori pe zi, Maalox o tabletă de 4 ori pe zi timp de 5 zile ; controlul hemogramei la o săptămână
şi administrarea de preparate din fier în caz de anemie ; tratament igieno-dietetic ; fără efort
fizic; revine la următorul ciclu de citostatice la 21 de zile.
Respectarea cu stricteţe a regimului alimentar, precum şi modul de viaţă, evitarea
stresului, a alcoolului, fumatului, în general a alimentelor pe care nu le suportă organismul.
32
CAPITOLUL IV
PREZENTAREA CAZURILOR DE BOALĂ
Plan de îngrijire nr. 1
Culegerea datelor
Date fixe
Nume: I.M.
Naţionalitate: română
Religie: ortodoxă
Sex: masculin
Greutate: 65 kg
Înălţime: 168 cm
Vârstă: 63ani
Grupa sanguină: O 1
Stare civilă: căsătorit
Date variabile
Domiciliu: Bucureşti
Ocupaţia: pensionar
Studii: 8 clase
33
Echipa de susţinere: familia
Antecedente heredocolaterale:
 soţie, 2 copii
 neagă alte boli în familie, ca diabet
Antecedente personale:
 pneumonie
 tutun: da
 băuturi alcoolice: ocazional
 cafea: da
Istoricul bolii: din spusele bolnavului în urmă cu 2 – 3 luni a apărut o durere în

epigastru, însoţită de inapetenţă, scădere ponderală, slăbiciune, balonare. S-a adresat
medicului de familie, iar în urma investigaţiilor este trimis la secţia de chirurgie. Bolnavul a
fost operat fără a se extirpa tumora.
Diagnosticul la internare: Tumoare epigastrică.
Manifestări de dependenţă:
 dureri epigastrice
 inapetenţă
 scădere ponderală
 slăbiciune
 balonare
Problemele pacientului:
 stare generală alterată, dureri
 vărsături, insomnie
 igienă deficitară
 hipertermie
 alimentaţie inadecvată
34
PLAN DE ÎNGRIJIRE
NEVOIA DIAGNOSTIC DE
OBIECTIVE INTERVENŢII EVALUAREA
DEFICTARĂ ÎNGRIJIRE
Asigur repaus la pat, în poziţia decubit
Discomfort abdominal dorsal, monitorizez funcţiile vitale ale Starea bolnavului
Bolnavul să nu mai
cauzat de un proces bolnavului, efectuez o linie venoasă pentru se ameliorează: se
prezinte vărsături, să i
A elimina inflamator manifestat rehidratare, recoltez probe biologice şi combat durerile,
se amelioreze durerile
prin dureri epigastrice şi patologice pentru examen de laborator, este echilibrat
epigastrice
vărsături administrez analgezice, antibiotice, ceaiuri hidroelectrolitic
pentru combaterea vărsăturilor: ceai de mentă
Bolnavul se
Bolnavul să aibă un Susţin moralul bolnavului şi a familiei,
linişteşte dispărând
Dificultate în a se somn odihnitor, să asigurarea unei temperaturi adecvate, aerisesc
anxietatea, începe
odihni din cauza durerii vorbească deschis salonul, asigur lenjerie de pat curată şi uscată,
să creadă într-o
A se odihni epigastrice, manifestări despre problemele încurajez bolnavul spunându-i că se află în
evoluţie bună a
prin anxietate, treziri personale, să dispară atenţia echipei de intervenţie, că totul va fi
bolii, bolnavul
frecvente anxietatea şi să se bine, administrez medicaţia: Mialgin, Tramal,
având un somn
liniştească. Metroclopramid
odihnitor.
35
Alterarea comfortului Bolnavul să nu mai Starea generală a

Aşez bolnavul în decubit dorsal,
A evita datorită durerii prezinte dureri, să-şi bolnavului este
supraveghez funcţiile vitale, administrez
pericolele manifestate prin reducă treptat relativ bună, nu
analgezice: Tramal, Mialgin, Piafen
nelinişte, anxietate. discomfortul. prezintă durere.
Bolnavul să aibă
A-şi păstra Alterarea igienei Pacientul prezintă
tegumentele curate şi Mă îngrijesc ca efectuarea toaletei intime să
tegumentelor datorită tegumente curate şi
tegumentele integre, să nu prezinte fie bună, ajut pacientul la schimbarea poziţiei
imobilităţii, pacientul nu integre, nu prezintă
integre escare pe perioada când starea lui o permite.
poate să se pieptene. escare.
spitalizării.
Asigur condiţii termice în salon, lenjerie
Bolnavul să nu
Hipertermie din cauza curată ori de câte ori este nevoie, asigur Pacientul nu i-a
prezinte febră în decurs
durerii abdominale, hidratarea corectă a bolnavului la scăzut febra, este
A-şi păstra de 24 ore, să fie
manifestată prin creşterea recomandarea medicului, combat stările de echilibrat
temperatura echilibrat hidroelectric
temperaturii peste febră prin administrarea de paracetamol, hidroelectric, starea
şi să nu mai prezinte
valorile normale. administrez transfuzie de sânge la indicaţia lui ameliorându-se.
anemie.
medicului.
36
Am montat şi supravegheat perfuziile, am

administrat Zofran 1 fiolă (rol delegat) şi am
monitorizat funcţiile vitale pe parcursul
Alimentaţie inadecvată
administrării medicaţiei citostatice. Pentru Greţurile şi
prin deficit datorită Pacientul să fie
diminuarea greţurilor i-am recomandat inapetenţa s-au
procesului inflamator de alimentat corespunzător
pacientului poziţia şezând, am aerisit salonul, ameliorat, pacientul
A se alimenta la nivelul stomacului, cantitativ şi calitativ pe
l-am sfătuit să consume alimente moi, se alimentează
manifestată prin: perioada spitalizării 25
păstoase, uşor digerabile, să mănânce în respectând regimul
anorexie, greaţă, cal./kg corp/zi.
cantităţi mici, de mai multe ori pe zi. În alimentar.
vărsătură.
vederea revenirii apetitului, i-am oferit
alimente preferate pregătite atrăgător şi i-am
recomandat să consume mâncare proaspătă.
37
SUPRAVEGHEREA FUNCŢIILOR VITALE
FUNCŢII VITALE FUNCŢIILE VEGETATIVE

DATA
TEMP OC RESPIRAŢIA PULS TA Diureză Scaun Vărsături
15.01.2020 37,6 20 78 170/90 1000 1 1
16.01.2020 37,3 19 75 160/85 1250 1 1
17.01.2020 36,8 19 73 170/80 700 - 0
18.01.2020 36,6 20 72 175/80 800 - 0
19.01.2020 36,8 18 74 170/80 1000 1 0
20.01.2020 37,5 18 78 170/75 1350 1 0
21.01.2020 37,1 20 75 165/80 1400 0 0
22.01.2020 36,9 19 78 160/70 1300 1 0
38
EXAMENUL DE LABORATOR
Data Examenul cerut Mod de recoltare Rezultate Valori normale

Hemogramă
Leucocite 8800 / mmc 4000 – 8000 / mmc
2 ml sânge venos în eprubetă cu anticoagulant
Hemoglobină 11,1 g% 13 – 15 g%
Hematocrit 42 % 45 %
Glicemie 2 ml sânge în eprubetă cu anticoagulant 100 mg% 80 – 120 mg%
15-22.01.2020 Uree 5 ml sânge venos 30 mg% 20 – 40 mg%
Creatinină 4 – 5 ml sânge venos 1,2 mg% 0,6 – 1,3 mg%
Fibrinogen 4,5 ml sânge şi 0,5 ml citrat de Na 3,8% 140 mg% 200 – 400 mg%
Transaminaze 24 u.i. 2 – 24 u.i.
Tymol 2 – 5 ml sânge fără anticoagulant 1 mg% 1 mg%
Takata 75 80 – 100
39
ALIMENTAŢIA BOLNAVULUI INTERVENŢII PARACLINICE
Pregătirea Îngrijiri
Regim Examene
Perioada Alimente permise Perioada pentru după
alimentar cerute
examen examnare
Pregătirea Nu sunt
pacientului necesare
Fără sare, fără pentru datorită lipsei
Legume, fructe, piure, alimente Eco
15-22.01.2020 15-22.01.2020 examinarea oricărui efect
sosuri. cionservate şi abdominal
ecografică nedorit
afumate.
este asupra
minimală. organismului
40
TRATAMENT MEDICAMENTOS
Data Medicamente Mod de administrare

Zofran 1 fiolă
intravenos
la nevoie
Metroclopramid 3 x 1/zi Per oral
Vitamina B1 1 fiolă/zi intravenos
15-22.01.2020
Augmentin 2 x 1 flacon intravenos
Meprobamat ½ x 4 ori/zi Per oral
Ser fiziologic 1000 ml/zi perfuzie i.v.
Mialgin fiolă 5 ml intramuscular
41
Culegerea datelor
Date fixe
Nume: G.V.
Religie: ortodoxă
Sex: masculin
Greutate: 60 kg
Înălţime: 170 cm
Vârstă: 79 ani
Stare civilă: văduv
Date variabile
Ocupaţia: pensionar
Studii: 8 clase
Echipa de susţinere: copilul
 soţie decedată, 1 copil sănătos, 1 copil decedat cu neoplasm pulmonar
 neagă prezenţa în familie a diabetului zaharat
 neagă alte boli
 tutun: nu
 cafea: rar
Istoricul bolii: din spusele bolnavului de 3 luni a apărut o durere în epigastru, însoţită
de inapetenţă, scădere ponderală, slăbiciune. În urma interării în secţia de chirurgie s-a
42
constatat metastaze, cu trimitere la secţia oncologie.
Diagnosticul la internare: Cancer gastric cu metastaze.
 inapetenţă
 slăbiciune
 balonare
 discomfort abdominal
 dificulate în a se odihni
 alimentaţie inadecvată prin deficit
43
PLAN DE ÎNGRIJIRE
Starea bolnavului
se ameliorează: se
combat durerile,
Asigur repaus la pat, în poziţia decubit este echilibrat
Discomfort abdominal dorsal, aplic bolnavului pungă cu gheaţă în hidroelectrolitic.
Bolnavul să nu mai
cauzat de un proces regiunea epigastrică, monitorizez funcţiile După efectuarea
prezinte vărsături, să i
A elimina inflamator manifestat vitale ale bolnavului, efectuez o linie venoasă analizelor de
se amelioreze durerile
prin dureri epigastrice şi pentru rehidratare, recoltez probe biologice şi laborator şi
epigastrice
vărsături patologice pentru examen de laborator, endoscopie se
administrez antibiotice. ajunge la concluzia
că intervenţia
chirurgicală nu se
poate realiza.
44
Bolnavul să aibă un
Dificultate în a se somn odihnitor, să Bolnavul se
Susţin moralul bolnavului şi a familiei,
odihni din cauza durerii vorbească deschis linişteşte dispărând
asigurarea unei temperaturi adecvate, aerisesc
A se odihni epigastrice, manifestări despre problemele anxietatea,
salonul, asigur lenjerie de pat curată şi uscată,
prin anxietate, treziri personale, să dispară bolnavul având un
administrez medicaţia.
frecvente anxietatea şi să se somn odihnitor.
liniştească.
A se alimenta Alimentaţie inadecvată Pacientul să fie Observ consumul de alimente, servesc Starea pacientului
prin deficit datorită alimentat corespunzător pacientul cu cantităţi mici de mâncare şi cu este relativ bună.
procesului inflamator cantitativ şi calitativ şi aspect estetic, observ preferinţele pacientului
manifestat prin: anorexie, să fie echilibrat şi îl servesc cu alimente preferate, dacă nu
greaţă, vărsătură. hidroelectrolitic există restricţii medicale impuse de boală, fac
bilanţul zilnic: ingestia – excreţia. Montez la
indicaţia medicului o perfuzie cu ser
fiziologic şi glucoză 5%.
A-şi păstra Alterarea igienei Bolnavul să aibă Antrenez bolnavul în efectuarea Pacientul prezintă
tegumentele tegumentelor. tegumentele curate şi autoîngrijirilor. Mă îngrijesc să fie asigurată tegumente curate şi
integre integre, să nu prezinte toaleta intimă a bolnavului. Ajut pacientul la integre, nu prezintă
escare pe perioada schimbarea poziţiei în pat când starea lui nu o escare.
spitalizării. permite.
45
Bolnavul să nu Asigur condiţii termice în salon. Asigur

Hipertermie din cauza Pacientul nu i-a
prezinte febră în decurs lenjerie curată după fiecare val de transpiraţie.
durerii abdominale, scăzut febra, este
A-şi păstra de 24 ore, să fie Asigur hidratarea corectă a pacientului după
manifestată prin creşterea echilibrat
temperatura echilibrat hidroelectric bilanţ: glucoză 10%, ser fiziologic.
temperaturii peste hidroelectric, starea
şi să nu mai prezinte Administrez antipiretice: paracetamol
valorile normale. lui ameliorându-se.
anemie. supozitoare.
46

DATA
23.02.2020 37,5 20 78 170/90 1100 1 1
24.02.2020 37,2 20 75 160/85 1250 1 0
25.02.2020 36,6 19 73 140/80 1350 - 0
26.02.2020 36,8 20 72 155/80 1250 - 0
27.02.2020 36,8 18 72 150/70 1300 1 0
28.02.2020 37,5 220 78 170/75 1350 1 0
01.03.2020 37,1 20 75 165/80 1400 0 0
02.03.2020 36,9 19 74 160/70 1300 1 0
47

Hemogramă
23.02-2.03.2020 Uree 5 ml sânge venos 35 mg% 20 – 40 mg%
Takata 90 80 – 100
48
Regim Examene
alimentar cerute
examen examnare
Pregătirea Nu sunt
23.02-2.03.2020 23.02-2.03.2020 examinarea oricărui efect
ecografică nedorit
afumate.
este asupra
49

Zofran 1 fiolă
intravenos
la nevoie
Augmentin 2 x 1 flacon intravenos
Meprobamat ½ x 4 ori/zi Per oral
23.02-2.03.2020
Ser fiziologic 1000 ml/zi perfuzie i.v.
Ranitidină 3 x 1/zi Per oral
Ceftriaxon 2 x gr/zi intravenos
50
Culegerea datelor
Date fixe
Nume: D.M.
Religie: ortodoxă
Sex: feminin
Greutate: 75 kg
Înălţime: 172 cm
Vârstă: 68 ani
Stare civilă: căsătorită
Date variabile
Ocupaţia: pensionară
Studii: 8 clase
Echipa de susţinere: soţ, copilul
 soţul sănătos, 1 copil sănătos
 neagă TBC, boli înfecţioase în familie
 naşteri 1
 avorturi 0
 tutun: nu
 cafea: rar
51
Istoricul bolii: Bolnava se prezintă la secţia chirurgie relatând dureri abdominale,

însoţite de balonare, scădere ponderală. Bolnava relatează vărsături postprandiale. Operaţia nu
s-a efectuat, în urma examenelor medicale efectuate bolnava prezintă un stadiu avansat al
bolii, este trimisă la secţia de oncologie pentru tratament.
Diagnosticul la internare: Neoplasm gastric neoperabil.
 inapetenţă
 balonare
 stare generală alterată
 insomnie, alimentaţie inadecvată prin deficit
52
PLAN DE ÎNGRIJIRE
Starea bolnavei se
Asigur repaus la pat, în poziţia decubit
ameliorează: se combat
dorsal, aplic bolnavului pungă cu gheaţă
durerile, este echilibrat
Discomfort abdominal în regiunea epigastrică, monitorizez
Bolnava să nu mai hidroelectrolitic. După
cauzat de un proces funcţiile vitale ale bolnavului, efectuez o
prezinte vărsături, să i efectuarea analizelor de
A elimina inflamator manifestat linie venoasă pentru rehidratare, recoltez
se amelioreze durerile laborator şi endoscopie
prin dureri abdominale şi probe biologice şi patologice pentru
abdominale se ajunge la concluzia
vărsături examen de laborator, administrez
că intervenţia
medicaţia: algocalmin, papaverină,
chirurgicală nu se poate
atropină, metroclopramid.
realiza.
Bolnava să aibă un
Dificultate în a se somn odihnitor, să
Susţin moralul bolnavei şi a familiei, Bolnava se linişteşte
odihni din cauza durerii vorbească deschis
asigurarea unei temperaturi adecvate, dispărând anxietatea,
A se odihni epigastrice, manifestări despre problemele
aerisesc salonul, asigur lenjerie de pat având un somn
prin anxietate, treziri personale, să dispară
curată şi uscată, administrez medicaţia. odihnitor.
frecvente anxietatea şi să se
liniştească.
53
A se alimenta Alimentaţie inadecvată Pacientul să fie Observ consumul de alimente, servesc Starea pacientului este
prin deficit datorită alimentat corespunzător pacientul cu cantităţi mici de mâncare şi relativ bună.
procesului inflamator cantitativ şi calitativ şi cu aspect estetic, observ preferinţele
manifestat prin: anorexie, să fie echilibrat pacientului şi îl servesc cu alimente
greaţă, vărsătură. hidroelectrolitic preferate, dacă nu există restricţii
medicale impuse de boală, fac bilanţul
zilnic: ingestia – excreţia. Montez la
indicaţia medicului o perfuzie cu ser
fiziologic şi glucoză 5%.
A evita Alterarea comfortului Bolnava să nu mai Aşez bolnava în decubit dorsal, Starea generală a
pericolele datorită durerii prezinte dureri, să-şi supraveghez funcţiile vitale, administrez bolnavei este relativ
manifestate prin reducă treptat analgezice: Tramal, Mialgin, Piafen bună, nu prezintă
nelinişte, anxietate. discomfortul. durere.
A-şi păstra Alterarea igienei Bolnava să aibă Antrenez bolnava în efectuarea Pacienta prezintă
tegumentele tegumentelor. tegumentele curate şi autoîngrijirilor. Mă îngrijesc să fie tegumente curate şi
integre integre, să nu prezinte asigurată toaleta intimă a bolnavei. Ajut integre, nu prezintă
escare pe perioada pacienta la schimbarea poziţiei în pat escare.
spitalizării. când starea lui nu o permite.
54
Asigur condiţii termice în salon. Asigur

Hipertermie din cauza Bolnava să nu
lenjerie curată după fiecare val de
durerii abdominale, prezinte febră în decurs Pacienta este
A-şi păstra transpiraţie. Asigur hidratarea corectă a
manifestată prin creşterea de 24 ore, să fie echilibrată
temperatura pacientului după bilanţ: glucoză 10%, ser
temperaturii peste echilibrată hidroelectric.
fiziologic. Administrez antipiretice:
valorile normale. hidroelectric.
paracetamol.
55

DATA
14.03.2020 37,2 18 79 180/100 1100 1 1
15.03.2020 37,2 20 72 160/90 1250 1 0
16.03.2020 36,4 19 73 140/80 1350 - 0
17.03.2020 36,8 20 72 150/80 1250 - 0
18.03.2020 36,8 18 72 160/80 1300 1 0
19.03.2020 37,5 220 78 170/75 1350 1 0
20.03.2020 37,1 20 75 165/80 1400 0 0
21.03.2020 36,8 19 76 160/80 1300 1 0
56

Hemogramă
14-21.03.2020 Uree 5 ml sânge venos 38 mg% 20 – 40 mg%
Takata 92 80 – 100
57
Regim Examene
alimentar cerute
examen examnare
Pregătirea Nu sunt
14-21.03.2020 14-21.03.2020 examinarea oricărui efect
ecografică nedorit
afumate.
este asupra
58

Zofran 1 fiolă
intravenos
la nevoie
Scobutil 3 x 1/zi intramuscular
14-21.03.2020
Miofilin 5 x 1 tb/zi Per oral
Glucoză 10% 1000 ml/zi perfuzie i.v.
VP 16 200 ml/zi – 3 zile perfuzie i.v.
Paracetamol 4 x 1/zi Per oral
Dexamed 1 fiolă/zi intramuscular
59
CONCLUZII
De foarte mulţi ani de când a fost înregistrat pentru prima dată diagnosticul de cancer,
cauzele acestei boli rămân necunoscute deşi multe studii epidemiologice au dezvăluit multe
posibile indicii care ar putea constitui etiologia sa. Timp de mii de ani această boală a fost
privită ca fiind una Bucureştistatoare şi letala.
Această atitudine este încă prezentă şi astăzi în cazul multor pacienţi diagnosticaţi cu
cancer gastric şi nu numai acest tip de cancer, este văzut ca o boală inevitabilă; ca o sentinţă la
moarte.
Terapia anticancer ideală trebuie să fie sigură, eficientă şi nediscriminatorie readucând
în mod considerabil pacienţii la starea lor anterioară de sănătate. Pentru atingerea acestui scop
se fac multe lucruri pentru a sporii eficienţa abordărilor terapeutice existente. Tumorectomia
este utilizată acum în corelaţie cu radioterapia şi chimioterapia făcând ca extirparea unei părţi
a organului bolnav să nu mai fie necesară în multe cazuri.
Tehnica radioterapeutică cea mai recentă permite terapeutului să manevreze razele
externe pentru a ţinti precis tumoarea, evitând afectarea ţesuturilor învecinate. Printre chimio-
terapicele captivante se află şi câteva combinaţii utilizate la ora actuală ca:
 5 fluoronracil + adriamicina + metotrexat
 etoposid + adriamicina + cisplatin
 epirubicina + adriamicina + cisplatin
 etoposid + acid folic + 5 fluoronracil.
Chimioterapia poate fi utilizată şi la pacienţii cu boală avansată care depăşesc stadiul
de curabilitate. Mai multe studii clinice au evaluat răspunsul la diferite combinaţii
chimioterapice, cu o ameliorare a supravieţuirii de 6 - 10 luni.
Asocierile principale la ora actuală se bazează pe utilizarea 5 fluorouracil sau cisplatin,
studiile cu trei sau patru chimioterapice, deşi au determinat rate de răspuns mai ridicate, nu au
demonstrat o ameliorare semnificativă a supravieţuirii.
Alegerea tratamentului adecvat în cancerul gastric se face în funcţie de gradul de
extensie loco-regionale şi la distanţă.
Tumorile aflate în stadiile II şi III pot beneficia de tratament adjutant chimioterapic
sau/şi radioterapie. Stadiul IV poate beneficia de radioterapie şi/sau chimioterapie paleativă,
60
în aceste cazuri terminale ameliorarea calităţii vieţii pacientului constituie principalul obiectiv
terapeutic.
În cazul suspiciunii cancerului gastric şi nu numai, conduita ideală ar fi următoarea:
 îndemnarea de urgenţă către o echipă rnixtă (internist, chirurg, oncolog, radiolog),
specializată în diagnosticul şi tratamentul de specialitate a cancerului gastric.
 elaborarea unui diagnostic de certitudine de către această echipa în cel mai scurt
timp.
 existenţa unui serviciu de asistenţă specializată a cancerului gastric, capabil de a
oferi pe lângă suportul psihologic totalitatea informaţiilor legate de cancerul gastric.
 informarea corectă a pacientului asupra rolului tratamentului şi a tipurilor de
tratament (radioterapie, chimioterapie, tratament chirurgical).
 informarea pacientului în legătură cu scopurile tratamentului, efectele benefice ale
acestuia, dar şi despre posibilele efecte secundare care pot apărea.
 bolnavul să aibă la dispoziţie timpul necesar pentru a se decide asupra unei
variante de tratament din cele recomandate de către echipa de specialitate.
 accesul pacientului şi a familiei la toate serviciile specializate în informarea şi
furnizarea sprijinului psihologic necesar pentru depistarea momentelor critice ale bolii.
61
BIBLIOGRAFIE
1. Dr. Carol Mazes - Tehnica îngrijiri bolnavului. Manual pentru şcolile de asistente,
volumul I.
2. Dr. Ciuca D., Dr. Coman C. - Manual de chirurgie pentru şcolile de asistente
medicale, volumul II, 1961.
3. Dr. D. Vasile - Chirurgia specialităţii înrudite - Manual pentru şcolile postliceale
sanitare. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1993.
4. Dr. Georgeta Baltă - Tehnici de îngrijire generală a bolnavului. Editura Didactică
şi Pedagogică, Bucureşti.
5. Lucreţia Titirică - Tehnici de evaluare şi îngrijiri medicale acordate de asistenţii
medicali. Editura Viaţa Medicală Românească.
6. Virginia Henderson - Principii fundamentale ale îngrijirii bolnavului - Consiliul
Internaţional al asistentei medicale.
62

Cancerul Gastric-Fundeni Bucuresti

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cancerul Gastric-Fundeni Bucuresti

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII

ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ” FUNDENI”

CAPITOLUL IV - Prezentarea cazurilor de boală 33

Cancerul este o boală caracterizată prin multiplicare celulară anormală (rapidă şi

1.1. Anatomia aparatului digestiv

Fig. 1.1. Aparatul digestiv

Fig. 1.2. Stomacul

Stomacului i se descriu patru tunici:

1.2. Fiziologia aparatului digestiv

Funcţiile apartamentului digestiv şi ale glandelor anexe constau în transformarea

Digestia chimicǎ gastricǎ

asemenea polipii viloşi ai stomacului.

Manifestările clinice ale cancerului gastric incipient se caracterizează prin latenţă,

 forma cu predominanţa tulburărilor de apetit şi scădere ponderală;

2.4. Diagnostic paraclinic

constată o sensibilitate nespecifică moderată localizată epigastric. Tumora palpabilă semnifică

actuală. Deoarece o proporţie semnificativă a deceselor se datorează recidivelor locale, scopul

3.1. Internarea bolnavului în secţia de oncologie

Pacientul cu neogastric se internează pe baza biletului de transfer de la secţia

3.2. Asigurarea condiţiilor de spitalizare în secţia de oncologie

3.3. Asigurarea igienei corporale a bolnavului internat în secţia de oncologie

Igiena corporală a bolnavului se începe încă de la internare, când este îmbăiat şi la

conferă bolnavului o senzaţie de comfort şi linişte.

Pregătirea patului şi accesoriilor lui

Schimbarea lenjeriei de pat ori de câte ori este nevoie

Efectuarea toaletei generale şi pe regiuni a pacientului imobilizat

Poziţia bolnavului în pat. Urmărirea faciesului

Schimbarea poziţiei şi mobilizarea bolnavului

În cazul bolnavului activ cu cancer gastric captarea dejecţiilor fiziologice se face

3.4. Urmărirea funcţiilor vitale şi vegetative

Urmărirea temperaturii - temperatura este rezultatul procesului oxidativ din organele

 notarea grafică se notează cu un punct de culoarea albastră în foaia de temperatură

Urmărirea respiraţiei – aportul de oxigen necesar proceselor vitale ale organismului

Greaţa şi voma. Greaţa este o senzaţie neplăcută, dificil de descris, care se

Tratamentul greţurilor şi vărsăturilor

Asistarea bolnavului în timpul vomei

 Radioterapia: aspirina, opiaceele.

Constipaţia. Prin constipaţie se înţelege eliminarea întârziată şi dificilă a materiilor

3.5. Alimentaţia bolnavului în secţia de oncologie

Principalele alimente care trebuie promovate în dieta sunt legumele şi fructele

3.6. Administrarea medicamentelor şi hidratarea organismului

Medicamentele se administrează pe calea şi după orarul prescris de medic.

3.7. Recoltarea produselor biologice şi patologice

A. Examinări de laborator. Ele reflectă evoluţia bolii şi eficacitatea tratamentului,

confirmă vindecarea, semnalizează apariţia unor cornplicaţii, confirmă sau infirmă

TIPUL ANALIZEI VALORI NORMALE

3.8. Pregătirea pacientului şi efectuarea tehnicilor speciale impuse de

Examenul radiologic: se efectueză după administrarea unei substanţe de contrast care

stabilirea diagnosticului cancerului gastric.

Endoscopia digestivă superioară: reprezintă explorarea de bază în diagnosticul

Ecoendoscopia: examenul ecoendoscopic este util în stadializarea, conduita

Markeri oncogeni: nu pot fi utilizaţi în diagnosticul precoce datorită lipsei de

3.9. Educarea pentru sănătate a bolnavului şi a familiei acestuia

3.10. Profilaxia cancerului gastric

Diagnosticul şi tratamentul infecţiei cu H. Pylori pot deţine un rol important în

alternarea perioadelor de activitate cu perioade de repaus.

3.11. Externarea bolnavilor din spital – secţia oncologie

Plan de îngrijire nr. 1

Echipa de susţinere: familia

Istoricul bolii: din spusele bolnavului în urmă cu 2 – 3 luni a apărut o durere în

Diagnosticul la internare: Tumoare epigastrică.

Alterarea comfortului Bolnavul să nu mai Starea generală a

Am montat şi supravegheat perfuziile, am