Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
“DIMITRIE CANTEMIR”
TÂRGU-MUREŞ
PROIECT DE
CERTIFICARE
Coordonator: Absolvent:
Cistelican Simona Platon Loredan Cosmin
Îngrijirea pacientei cu avort spontan 2
2017
ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ “DIMITRIE CANTEMIR”
TÂRGU-MUREŞ
Îngrijirea pacientului cu
Toxiinfecţii alimentare
Coordonator: Absolvent:
As. Medical Cistelican Simona Platon Loredan
Cosmin
2017
Îngrijirea pacientei cu avort spontan 3
CUPRINS
pag.
ARGUMENT 7
ISTORIC 8
CAPITOLUL I 9
1.1. Anatomia şi fiziologia aparatului digestiv 9
1.1.1. Anatomia aparatului digestiv 9
1.1.2. Fiziologia aparatului digestiv 12
1.1.3. Noţiuni generale de Bacteriologie 13
1.2. Prezentarea teoretică a bolii 19
1.2.1. Definiţie 19
1.2.2. Clasificare 20
1.2.3. Etiologie 21
1.2.4. Epidemiologie 22
1.2.5. Patogenie 23
1.2.6. Simptomatologie 23
1.2.7. Diagnostic paraclinic 28
1.2.8. Diagnostic diferenţial 29
1.2.9. Tratamentul 29
1.2.10. Complicaţii şi prognostic 31
1.2.11. Profilaxie 32
CAPITOLUL II - Supravegherea pacientului din momentul internării până la
34
externare şi efectuarea tehnicilor impuse de afecţiune
2.1. Internarea pacientului în spital 34
2.2. Asigurarea condiţiilor optime de spitalizare 35
2.3. Asigurarea condiţiilor igienice pacienţilor internaţi 36
Pregătirea patului şi accesoriile lui 36
Schimbarea lenjeriei de pat 38
Asigurarea igienei personale, corporale şi vestimentare a pacientului 40
Îngrijirea pacientei cu avort spontan 4
ARGUMENT
ISTORIC
CAPITOLUL I
segmentul cel mai dilatat al tubului digestiv. Este responsabil cu transformarea bolului
alimentar prin acţiuni mecanice şi chimice în chim gastric, pe care îl stochează până când
acesta devine pregătit să fie evacuat în intestinul subţire.
Intestinul subţire este segmentul cel mai lung al tractului digestiv, măsurând un
diametru de 2.5 cm şi o lungime de până la 6 m, de la orificiul pilor până la valvula ileo-
cecală. La nivelul intestinului subţire, chimul gastric este transformat în chil intestinal prin
intermediul unui complex de procese, fiind absorbiţi aproximativ 90% din nutrienţii pe care
organismul îi primeşte ulterior în urma digestiei.
Intestinul subţire are 3 porţiuni:
duodenul
jejunul
ileonul.
Duodenul reprezintă porţiunea iniţială a intestinului subtire şi se întinde de la
sfincterul piloric până la unghiul pe care acesta îl face cu jejunul, numit unghiul
duodenojejunal. El are o lungime de circa 30 dm şi este fixată la nivelul vertebrelor L1 - L2.
Forma este a unei potcoave, în scobitura căreia se găseşte capul pancreasului.
Jejunul şi ileonul alcătuiesc împreună intestinul mezenterial, care se întinde de la
unghiul duodenojejunal până la valvula lui Bauhin. Mezenterul este organul de susţinere,
nutriţie şi mobilitate a jejunului şi ileonului. El are o margine:
Îngrijirea pacientei cu avort spontan 10
Cecul reprezintă porţiunea iniţială a intestinului gros, este situat sub unghiul ileocecal,
are forma unei ampule cu lungime şi calibru de circa 7 cm. Extremitatea lui superioară se
continuă cu colonul ascendent, iar cea inferioară se îngustează în formă de fund de sac şi se
continua cu apendicele vermicular - un diverticul rudimentar al cecului care are forma unui
tub cilindric de 6 - 8 cm lung şi lat de câţiva mm. Acesta se leagă de cec şi de ileon printr-o
plică a peritoneului care îl înveleşte. Fiind aşezaţi în fosa iliacă dreaptă, cecul şi apendicele
vermicular vin în partea anterioara în raport cu ansele intestinale şi cu peretele anterior al
abdomenului, iar posterior cu muşchiul psoas iliac.
Colonul cuprinde un segment ascendent, transvers şi descendent. Colonul ascendent se
întinde de la valvula ileocecală până la flexura colică dreaptă. Colonul transvers se întinde
până la flexura colică stângă de unde se continuă cu colonul descendent. Colonul descendent
se întinde de la flexura colică dreaptă până la nivelul crestei iliace unde se continuă cu colonul
sigmoid.
Rectul este segmentul terminal al intestinului gros şi al tubului digestiv. El începe după
terminarea colonului sigmoidian şi se întinde de la nivelul vertebrei S3 până la anus. Rectul se
găseşte în partea posterioară a bazinului, în loja rectală care este delimitată anterior de o
aponevroză, posterior de osul sacru şi coccis, iar lateral de muşchii ridicători anal.
1.2.1. Definiţie
Toxiinfecţia alimentară este o boală acută de cauză toxică sau infecţioasă, apărută
după consumul unor alimente contaminate cu microorganisme sau toxinele lor.
În acest cadru individualizăm următoarele particularităţi:
afectează două sau mai multe persoane care au servit cel puţin o masă în comun cu
cca 72 ore înaintea debutului bolii;
debutează acut pe fondul unei sănătăţi depline;
se manifestă prin sindroame clinice definite: digestive superioare (greţuri,
vărsături), digestive inferioare (gastroenterită, enterocolită), neurologice (paralizii sau alte
manifestări nervoase survenite după un debut digestiv, etc.);
evoluează acut în câteva ore sau zile;
nu generează cazuri secundare de boală.
Cum sunt contaminate alimentele?
Alimentele pot fi contaminate prin următoarele metode:
pe parcursul procesului de preparare. În mod normal organele şi ţesuturile animale
pot fi colonizate de diferite tipuri de microorganisme (în special la nivelul intestinelor), astfel
că acestea pot contamina persoana care manevrează carnea
Îngrijirea pacientei cu avort spontan 13
1.2.2. Clasificare
1.2.3. Etiologie
Toxiinfecţia alimentară este o afecţiune cauzată de ingestia unor alimente sau băuturi
contaminate cu microorganisme patogene precum bacteriile, virusurile sau paraziţii.
Alimentele conservate - mai ales produsele conservate în casă - pot adăposti o bacterie
care nu are nevoie de oxigen pentru a se multiplica şi nu este distrusă prin fierbere. Aceasta
provoacă botulismul, o toxiinfecţie alimentară rară, dar potenţial fatală. Sugarii pot face
Îngrijirea pacientei cu avort spontan 15
botulism mâncând miere, deoarece aparatul lor digestiv imatur, spre deosebire de cel adult, nu
poate neutraliza bacteriile conţinute în mod natural în miere.
Alimentele marine crude - mai ales crustaceele contaminate - pot provoca toxiinfecţii
alimentare virale.
Anumite ciuperci, fructe de pădure şi alte plante sunt în mod natural otrăvitoare
pentru om şi nu trebuie mâncate niciodată.
Mucegaiuri toxice se pot forma pe fructele, legumele, cerealele şi seminţele impropriu
stocate.
Intoxicaţia alimentară chimică poate fi provocată de pesticide sau prin păstrarea
alimentelor în containere neigienice.
Dintre infecţiile care pot fi dobândite prin contactul sau ingestia unor alimente
infestate amintim Toxoplasmoza şi Listerioza, care sunt extrem de periculoase mai ales în
rândul femeilor însărcinate (pentru că pot provoca avort spontan sau pot determina
malformaţii congenitale grave, uneori incompatibile cu viaţa).
30 - 60% din TA sunt produse de Salmonella;
20 - 30% din TA sunt produse de stafilococi enterotoxici;
Alte TA sunt cele produse de: Enterobacteriaceae (Shigella, Proteus, Escherichia coli),
Bacilaceae (Bacilus subtilis, cereus, anthracis, Clostridium botulinum, perfringens),
Pseudomonaceae, Streptococi (fecalis, viridans, piogenes), Vibrionaceae (Vibrio
parahemoliticus).
1.2.4. Patogenie
1.2.5. Simptomatologie
Simptomele gastro-intestinale sunt principalele semne care apar în intoxicaţia
alimentară.
Tabloul clinic
a) incubaţia - este foarte scurtă, în medie 4 - 12h (1 - 48h). Cu cât doza infectată de
germeni este mai mare, cu atât incubaţia bolii este mai scurtă şi gravitatea bolii este mai
mare
b) debutul - este brusc şi deseori brutal şi alarmant, cu frisoane repetate (febră 39 -
40°C), stare de rău general, ameţeli cefalee, astenie greaţă, vărsături şi dureri abdominale de
tip colică, survenind la scurt timp după consumul de aliment infectat. Apar scaune diareice.
c) perioada de stare - febra este mare (39 - 40°C). Hipertermia se menţine în scurt
timp (2 - 3 zile), apoi scade treptat ajungând în 5 - 7zile. În formele uşoare febra este scăzută.
În formele supraacute putem întâlni hipotermie cu colaps algid (holeriform) . Faciesul
bolnavului este palid, deshidratat pământiu . Extremităţile sunt reci şi în formele severe,
cianotice. Bolnavii prezintă o deshidratare intensă părând "topiţi" resimţind dureri musculare
în tot corpul.
Sindromul digestiv. Bolnavii au mucoasa bucală uscată, limba saburală, senzaţie de
greaţă şi vărsături repetate, des incoericibile, dureri abdominale difuze, sub formă de colici
chinuitoare, sughiţ.
Sindromul cardiovascular. Simptomele circulatorii sunt prezente în formele medii şi
foarte accentuate în formele severe. Se realizează tabloul de insuficienţă circulatorie perfectă
acută cu hiper-tensiune arterială, puls accelerat şi slab, extremităţi reci.
Sindromul urinar. Se constată oligurie (în formele severe, chiar anurie) cu un
sediment urinar patologic (albumină, cilindri, hematii), simptome care dispar apoi cu
vindecarea.
Sindromul nervos. Constă în cefalee, ameţeli, stare confuzională, somnolenţă, comă
sau agitaţie, chiar şi insomnie.
Sindromul urinar şi sangvin reprezintă azotemie crescută, diminuarea volumului
sangvin, scăderea masei circulante, creşterea vâscozităţii sangvine.
d) în convalescenţă - persistă o stare de astenie. O parte din bolnavi (10 - 20%) pot
rămâne purtători convalescenţi. În formele supra-acute, evoluţia este rapid letală (2 - 3zile).
Letalitatea este de 1 - 2% în epidemiile uşoare, putând ajunge până la 5 - 7 % în epidemiile cu
Îngrijirea pacientei cu avort spontan 17
forme severe.
Primul simptom care apare este de obicei, diareea.
Aceasta este de două tipuri: inflamatorie și non-inflamatorie.
Diareea non-inflamatorie este cauzată de acțiunile enterotoxinelor bacteriene asupra
mecanismelor secretorii ale mucoasei intestinului subțire, fără ca o invazie bacteriană să aibă
loc la acel nivel. Acțiunea enterotoxinelor secretate de bacterii determină formarea de fecale
cu un conținut foarte crescut de apă, fără prezența de sânge sau puroi în materiile fecale.
Acești pacienți prezintă frecvent dureri abdominale severe. Ocazional, în cazul în care diareea
este mai severă poate să apară deshidratarea. Enterotoxinele pot fi fie secretate de către
bacterii în alimentul consumat, fie individul ingeră bacteriile respective iar enterotoxinele sunt
produse la nivel intestinal.
Cele mai frecvente bacterii care secretă enterotoxine implicate în toxiinfecțiile
alimentare cu diaree non-inflamatorie sunt: Vibrio cholerae, Escherichia coli enterotoxigen,
Clostridium perfringens, Bacillus cereus și Staphyloccocus organisms. Există și paraziți care
secretă enterotoxine, aceștiia fiindGiardia lamblia și Cryptosporidium, și virusuri care secretă
enterotoxine precum rotavirusul, norovirusul și adenovirusul.
Diareea inflamatorie este cauzată de acțiunea citotoxică directă a bacteriilor asupra
mucoasei intestinale, apărând invazia bacteriană a mucoasei și distrugerea acesteia. Colonul și
intestinul subțire distal sunt cel mai frecvent implicate. Diareea este în general hemoragică,
mucoidă și cu leucocite prezente. Pacienții sunt în general febrili și au o stare toxică.
Deshidratarea apare mai rar decât în diareea noninflamatorie datorită volumului mai mic al
materiilor fecale care nu mai sunt atât de mult încărcate hidric. Leucocitele prezente la nivelul
materiilor fecale sau prezența unui test pozitiv la lactoferină indică existența unui proces
inflamator precum colita.
În anumite cazuri microorgansimele penetrează mucoasa și proliferează în țesutul
limfatic local, fapt care duce la diseminarea sistemică a infecției.
Microorganismele implicate cel mai frecvent în acest proces sunt Campylobacter
jejuni, Vibrio parahaemolyticus, Escherichia coli enterohemoragic și enteroinvaziv, Yersinia
enterocolitica,Clostridium difficile, Entamoeba histolytica, Salmonella și Shigella.
În anumite forme de toxiinfecție alimentară (Stafilococ, Bacillus
cereus), vărsăturile sunt cauzate de o toxină ce acționează asupra sistemului nervos central.
Persoanele cel mai frecvent afectate de toxiinfecţii alimentare sunt copiii şi vârstnicii.
Simptomele acestora pot dura mai mult şi chiar şi infecţiile care în mod normal nu sunt grave,
Îngrijirea pacientei cu avort spontan 18
în aceste cazuri pot fi uneori fatale. Acest lucru este valabil de asemenea şi în cazul femeilor
însărcinate, în cazul persoanelor cu imunosupresie şi în cazul celor cu boli cronice asociate.
Nu toate toxiinfecţiile alimentare au aceste simptome "clasice" şi anume diaree,
greaţă, vărsături şi crampe intestinale. Unele intoxicatii alimentare au alte simptome mult mai
grave:
intoxicaţia alimentară cu Clostridium botulinum, bacterie care provoacă
botulismul şi care conţine o neurotoxină capabilă să provoace paralizie nervoasă şi musculară.
Simptomele apar la aproximativ 18 - 36 ore de la infecţie şi includ slăbiciunea generalizată şi
vederea dublă. Paralizia progresează din regiunea capului (nervii cranieni) şi cuprinde apoi
întreg corpul
Este un bacil sporulat, larg răspândit în natură, adesea prezent în intestinul animalelor
domestice. Este un bacil strict anaerob, mezofil, temperatura optimă de dezvoltare fiind 350C.
Se cunosc 7 tipuri de Clostridium botulinum – A,B,C,D,E,F,G - dintre care A,B şi E sunt
specifice omului şi se diferenţează prin habitatul natural al sporilor, rezistenţa la căldură, ph-
ul, temperatura minimă necesară dezvoltării şi elaborării de toxine şi concentraţia de NaCl la
care acesta se inhibă. Toxinele botulinice au o toxicitate ridicată încât o doză de 1µg poate
ucide o persoană de 70 de kg. Intoxicaţia se produce mai ales prin consum de peşte şi
conserve de peşte, produse vegetale, conserve insuficient sterilizate.
Clostridium botulinum produce intoxicaţii grave precum botulismul care este de trei
feluri:
botulismul” clasic” este consecinţa pătrunderii în organism pe cale digestivă a
toxinei botulinice. Perioada de incubaţie este de 12 - 36 h, cu limită între 2,3 h – 8 zile.
botulismul de rănire este mai rar şi se dezvoltă ca orice infecţie clostridică având
perioada de incubaţie de până la 7 zile.
botulismul infantil afectează numai copii până la 6 luni. Aceştia trebuie feriţi de
surse de praf şi sol întrucât ele conţin spori de Costridium botulinum şi de asemenea mierea
de albine este interzisă fiind şi ea o sursă de spori.
Simtomele bolii sunt uscăciunea gurii, viziune dublă, constipaţie şi poate produce
moarte până la 68% din cazuri.
toxoplasmoza, o infecţie produsă de un parazit, toxoplasma gondi, nu are de
obicei simptome sau are doar simptome minore precum cele apărute în răceală. Uneori se pot
identifica adenopatii (inflamaţia ganglionilor limfatici), dureri şi crampe musculare, care pot
dura de la câteva zile la câteva săptămâni.
Îngrijirea pacientei cu avort spontan 19
Giardia lamblia, este un parazit care trăieşte în rezervele de apă şi provoacă diaree şi
crampe intestinale mai ales în rândul copiilor.
1.2.8. Tratamentul
mult de 4 scaune pe zi timp de peste 3 zile, care prezintă și febră, durere abdominală,
vărsături, cefalee și/sau mialgii.
O cură terapeutică cu fluoroquinolone (ciprofloxacină 500 mg per os de două ori pe zi
sau norfloxacină 400 mg per os de două ori pe zi) este prima inteție terapeutică.
Trimetoprim/Sulfametoxazol este o terapie alternativă însă microorganismele rezistente la
acest antibiotic sunt foarte des întâlnite. În timpul episoadelor de diaree acută, pacienții
dobândesc o deficiență de dizaharidaze intestinale datorită pierderii enzimelor din marginea în
perie. De aceea aceștia trebuie să evite consumul de lapte, produse lactate și alte alimente ce
conțin lactoză.
Tratamentul igienico-dietetic.
Este util în toate cazurile. Alimentele recomandate iniţial sunt supă de zarzavat
strecurată, orezul fiert, sucul de morcovi, brânza proaspătă de vacă, pesmetul, grisinele,
biscuiţii simpli. Foarte rapid (24 – 48 ore) se introduc în alimentaţie carnea fiartă, brânza
telemea, urda, pâinea.
1.2.10. Profilaxie
CAPITOLUL II
Supravegherea pacientului din momentul internării până
la externare şi efectuarea tehnicilor impuse de afecţiune
Internarea în spital este primul contact al bolnavului cu spitalul. Acest prim contact
este hotărâtor pentru câştigarea încrederii lui, factor indispensabil pentru asigurarea unei
colaborări sincere între bolnav şi personalul de îngrijire în vederea recâştigării sănătăţii celui
internat.
Internarea în spital se face de urgenţă de obicei în cazul bolnavilor cu toxiinfecţie
alimentară, în Clinica de Boli Infecţioase. Bolnavul adus la spital va fi trecut prin câteva etape
obligatorii de examinare şi sterilizare, toate acestea făcându-se în funcţie de starea bolnavului.
Bolnavul va fi condus sau transportat apoi în salon, unde va primi patul lui. În cazul internării
Îngrijirea pacientei cu avort spontan 26
sugarilor sau copiilor mici în spitalele de boli infecto-contagioase, mamele vor fi spitalizate
împreună cu copiii lor, în boxe izolate.
Este foarte important ca prima impresie a bolnavului despre spital să fie cât se poate
de plăcută.
Pregătirea patului
Materialele necesare: cearşaf simplu, cearşaf plic, două feţe de pernă, una - două
pături şi două perne.
Efectuarea:
se îndepărtează noptiera de lângă pat
se aşază un scaun cu spătar la capătul patului
pe scaun se aşază, în ordinea întrebuinţării, lenjeria curată, pernele, păturile
împăturite corect
cearşaful se aşează la mijlocul saltelei; se desface şi se întinde o parte a
cearşafului spre căpătâiul patului, cealaltă spre capătul opus
se introduce cearşaful adânc sub saltea la ambele capete
Se execută colţul:
persoana aşezată cu faţa spre capătul patului cu mâna de lângă pat, prinde partea
laterală a cearşafului la o distanţă egală de la colţ, cu lungimea părţii atârnate şi o ridică în sus
pe lângă saltea. Partea de cearşaf de sub marginea inferioară a saltelei se introduce sub saltea
se lasă apoi în jos partea de cearşaf ridicată; se introduce sub saltea partea de
cearşaf care atârnă sub marginea inferioară a saltelei, celelalte trei colţuri se fac după aceiaşi
procedură
se introduce apoi sub saltea toată partea laterală a cearşafului - începând de la
colţurile saltelei; se întinde bine cearşaful să nu prezinte cute.
Dacă este nevoie se aşează muşama (transversal, la mijlocul patului) şi se acoperă cu
aleză. Apoi se aşează cel de-al doilea cearşaf peste care se întinde pătura; marginea
cearşafului dinspre cap, se răsfrânge peste pătură.
Pentru ca pătura să nu constituie o greutate asupra degetelor picioarelor pacientului, se
va face o cută atât din cerşaf cât şi din pătură astfel:
Îngrijirea pacientei cu avort spontan 28
se aşează palma mâinii dinspre picioare pe pătură, iar cealaltă mână, se introduce
sub cearşaf, ridicând cearşaful şi pătura peste palma opusă - formând astfel o cută
se introduce apoi sub capătul de la picioare al saltelei, atât cearşaful cât şi pătura,
apoi se aranjează colţurile folosind procedura descrisă mai sus. Dacă se foloseşte plicul în loc
de cearşaf, atunci pătura se introduce în plic, după ce se îndoaie în lungime.
se aşează pernele introduse în feţele de pernă curate.
Se face ori de câte ori se murdăreşte. Se pregătesc materialele necesare care vor fi
aranjate în ordinea utilizării lor, se pregăteşte un coş sau un sac pentru lenjeria murdară, se
scoate lenjeria de pat folosită şi se introduce în sacul pregătit pentru rufe murdare.
Salteaua va fi întoarsă, peste care se aşeaza cearşaful curat, muşamaua şi aleza curată,
apoi se pune pătura învelită în cearşaf curat. Toate aceste manopere se vor face rapid, cu
multă grijă, fără a produce în salon dezordine, murdărie sau praf.
Pregătirea şi schimbarea lenjeriei fără bolnav poate fi executată de una sau două
asistente.
Materiale necesare: două cearceafuri, din care unul plic pentru pătură, două feţe de
pernă, pătură, perne.
Tehinca:
se îndepărtează noptiera de lângă pat, pentru a face accesibil patul din toate
părţile, şi se aşează un scaun cu spetează la capătul patului, pe care se pregăşte lenjeria curată;
cele două asistente vor sta faţă în faţă de-o parte şi de alta a patului;
se va lua cearceaful şi se va pune pe mijlocul patului;
cu o mână asistentele desfac o parte spre cap, iar cu cealaltă întind partea spre
picioare;
se introduce cearceaful adânc sub saltea la capătul patului, efectuându-se colţul în
formă de plic: asistenta aşezată cu faţa spre capătul patului, cu mâna de lângă pat, prinde
partea laterală a cearceafului la o distanţă egală de la colţ, cu lungimea părţii atârnate şi o
ridică în sus pe lângă saltea şi deasupra acesteia; partea de cearceaf de sub marginea inferioară
Îngrijirea pacientei cu avort spontan 29
a saltelei se introduce sub saltea, se lasă apoi în jos partea de cearceaf ridicată şi se introduce
sub saltea partea de cearceaf care atârnă; se fac astfel patru colţuri;
unghiul format de colţ trebuie să fie de 45o, dacă este nevoie, se aşează muşamaua
transversal şi se acoperă cu aleză
se îmbracă apoi pătura în cearceaful plic, după ce se îndoaie în lungime;
pernele vor fi introduse în feţele de pernă.
Igiena personală corporală a pacientului face parte din îngrijirea de bază, ceea ce
asigură confortul şi starea de bine a pacientului. O stare de curăţenie perfectă, ajută la
prevenirea apariţiei altor afecţiuni, fiind o condiţie esenţială a vindecării.
În funcţie de tipul afecţiunii avem pacienţi:
independenţi
dependenţti
care au nevoie de sprijin fizic şi psihic
care au nevoie de sprijin partial
dependenţi total, care necesită ajutor complet
Obiectivele asigurării igienei personale corporale sunt:
îndepărtarea de pe suprafaţa pielii a stratului cornos, deshuamat
îndepărtarea secreţiilor glandelor sebacee şi sudoripare, amestecate cu praf,
alimente, resturi de dejecţii şi alte substanţe străine care aderă la piele
deschiderea orificiilor de excreţie ale glandelor pielii
înviorarea circulaţiei cutanate şi a întregului organism
producerea unei excitabilităţi a pielii care favorizează mobilizarea anticorpilor
liniştirea bolnavului prin crearea unei stări plăcute de confort.
Bolnavul trebuie asigurat cu lenjerie de corp curată încă din primul moment al
internării. Lenjeria se compune din:
lenjerie de corp: cămaşi de noapte, pijamale, batiste, basmale
lenjeria de pat
Îngrijirea pacientei cu avort spontan 30
Voi avea grijă să fie schimbată lenjeria de corp şi de pat ori de câte ori este nevoie.
În funcţie de starea generală şi de afecţiunea lor, bolnavii ocupă în pat o poziţie activă,
pasiva sau forţată.
Poziţia activă este caracteristică bolnavilor în stare mai uşoară, cu forţă fizică bine
păstrată; poziţia lor nu se deosebeşte cu nimic de poziţia unui om sănătos, ei mişcându-se
singuri, neavând nevoie de ajutorul asistentei.
Poziţia pasivă este caracteristică bolnavilor în stare gravă, adinamici, care şi-au
pierdut forţa fizică; poziţia lor în pat este determinată de forţa de gravitaţie, dând impresia că
sunt “căzuţi la pat”; aceşti bolnavi, neputând să-~i schimbe singuri poziţia, necesită ajutorul
asistentei.
Poziţia forţată este caracterizată prin luarea unor anumite atitudini neobişnuite; ele pot
fi determinate de afecţiunea de bază a bolnavului sau impuse de tratament.
Indiferent de forma lor, activă, pasivă, sau forţată, în mod obişnuit, pacienţii iau în pat
următoarele poziţii:
decubit dorsal, poziţia în care bolnavul stă culcat pe spate cu faţa în sus, din
decubit dorsal bolnavul poate fi ridicat în poziţia şezând.
poziţia Trendelemburg se realizează prin ridicarea extremităţii distale a patului
sau cu ajutorul pernelor cuneiforme; bolnavul va ajunge într-o poziţie oblică, fie cu picioarele
mai sus, fie cu capul mai sus
decubit lateral care poate fi drept sau stâng; în această poziţie bolnavul este culcat
pe o parte şi membrele inferioare flectate uşor sau complet întinse
decubit ventral, când bolnavul este culcat pe abdomen cu capul aplecat într-o parte
şi aşezat pe o pernă subţire.
Poziţia bolnavului poate fi schimbată activ sau pasiv. Schimbările active le execută
bolnavul voluntar, singur, iar schimbările pasive sunt cele efectuate cu ajutorul asistentei la
bolnavii imobilizaţi, adinamici, inconştienţi, paralizaţi, şi la cei care nu pot executa decât
anumite mişcări, fie din cauza bolii de bază, fie din cauza tratamentului aplicat.
Îngrijirea pacientei cu avort spontan 33
Eu, în calitate de asistent, trebuie să cunosc tehnica corectă a mişcărilor pasive, pentru
ca deplasarea să se poată executa în modul cel mai convenabil. În timpul schimbării poziţiei,
trebuie să-mi îndrept toata atenţia asupra bolnavului, să-l fac să se simtă bine în mâinile mele.
Întrucât schimbările de poziţie, pe lângă cunoştinţele profesionale, necesită şi efort fizic,
pentru executarea lor este necesară, de cele mai multe ori, prezenţa a două sau chiar trei
asistente.
Schimbarea poziţiei din decubit dorsal în decubit lateral se poate executa de una sau
două asistente. Mă aşez de partea patului spre care vreau să întorc bolnavul, ridic pătura, o
pliez şi o aşez pe marginea opusă a patului. Prind apoi bolnavul de umăr, îl ridic, întorcându-l
spre mine, iar în acelaşi timp cu mâna cealaltă introduc palma sub spatele bolnavului pentru
a-l sprijini. După ce toracele a fost întors şi fixat pe poziţie, cu antebraţul şi palma dinspre
capul bolnavului îi proptesc spatele, iar cu cealaltă mână rotesc bazinul şi membrele
inferioare.
Ridicarea din decubit dorsal în poziţie şezând se poate face în felul urmator: voi
descoperi bolnavul până la mijloc, îndoind palma; cu mâna dinspre picioare prind regiunea
axială a bolnavului, iar cu cealaltă mână îl îmbrăţişez din spate, sprijinindu-l cu antebraţul;
bolnavul, dacă starea îi permite, se poate sprijini prinzându-mi braţul.
Imobilizarea îndelungată a bolnavului la pat poate favoriza apariţia unor complicaţii
care să împiedice dezvoltarea procesului de vindecare. Din această cauză este important ca
bolnavii să fie mobilizaţi precoce, imediat ce starea lor permite.
Deoarece mobilizarea depinde de mai mulţi factori ca: natura bolii, starea generală,
momentul în care se va începe mobilizarea şi scularea pacientului din pat, precum şi ritmul în
care el va fi readaptat la activitatea lui obişnuită vor fi hotărâte de medic.
În tot timpul mişcărilor pasive sau active, asistenta va supraveghea atent bolnavul,
urmărind expresia feţei, coloraţia tegumentelor, pulsul şi respiraţia. Mobilizarea bolnavilor se
începe cu mişcarea capului, ridicarea şi schimbarea poziţiei membrelor superioare şi
inferioare, bolnavul păstrând poziţia de decubit. Urmează apoi ridicarea în poziţie şezând în
mod pasiv, la început, iar mai târziu activ, de mai multe ori pe zi.
Următoarea fază de mobilizare este aşezarea bolnavului în poziţie şezând la marginea
patului, mişcare care se execută după ce bolnavul se poate menţine singur în poziţie şezând.
Apoi pacientul va fi ridicat în poziţie ortostatică, sprijinit de asistentă.
Captarea eliminărilor
Îngrijirea pacientei cu avort spontan 34
Supravegherea bolnavului este una din sarcinile cele mai importante ale asistentei
medicale. Observaţia medicului este discontinuă, intermitentă; el vede bolnavul numai la
vizite sau cu ocazia aplicării unor tratamente. În restul zilei, bolnavul se găseşte sub
supravegherea asistentei medicale, care trebuie să culeagă toate datele relativ la starea
generală şi la evoluţia bolii sale. Trebuie să raportez medicului tot ce observ în cursul zilei la
bolnav, însă, pentru ca informaţiile mele să fie într-adevăr complete şi valoroase trebuie să
ştiu să fac observaţii sistematice, metodice şi să cunosc ce anume trebuie să observ:
comportamentul bolnavului; funcţiile vitale şi vegetative ale organismului; apariţia unor
manifestări patologice.
Funcţiile vitale şi vegetative
Temperatura - se menţine constantă datorită proceselor de termoreglare. Sistemul
neuro-endocrin dirijează procesele de reglare termică prin mecanisme fizice şi chimice,
modificând, după necesitate termogeneza sau termoliza.
Respiraţia - este funcţia vitală prin care se asigură aportul de oxigen necesar
proceselor vitale ale organismului, în paralel cu eliminarea CO2, rezultat din acestea. Ea
include următoarele etape:
etapa pulmonară - aerul pătrunde prin căile respiratorii la plămâni şi se distribuie
în alveolele pulmonare
etapa sanguină - oxigenul din aerul inspirat trece în sânge, acesta debarasându-se
în acelaşi timp de bioxidul de carbon
etapa circulatorie - transportul oxigenului la ţesuturi şi a bioxidului de carbon de
la ţesuturi la alveolele pulmonare pentru eliminare
etapa tisulară - schimbul de gaze dintre sânge şi ţesuturi
Etapa pulmonară se realizează prin cele două mişcări ventilatorii de sens opus:
inspiraţie şi expiraţie în care volumul cutiei toracice creşte şi descreşte. Constituie un indiciu
pentru aprecierea evoluţiei bolii, recunoaşterea complicaţiilor şi prognosticul bolii. Se notează
în F. O. cu culoarea verde.
Pulsul - senzaţia de şoc percepută prin palparea (prin compresiune uşoara a arterelor
pe suprafeţe dure osoase) sub forma unor zvâcnituri uşoare, ritmice, pulsatile, de unde
denumirea de puls. El reflectă atât starea funcţională a inimii cât şi pe cea a arterelor, dând în
acelaşi timp indicii preţioase asupra stării anatomice a arborelui arterial. În bolile infecţioase
acute, pulsul oglindeşte gradul infecţiei. Prognosticul depinde în aceste cazuri în mare măsură
de calităţile pulsului.
Se realizează prin comprimarea unei artere pe un plan dur. În practica curentă, pulsul se
măsoara la nivelul arterei radiale, carotide, femurală, tibială posterioară. La sugar pulsul se
poate lua şi de la nivelul fontanelei. În timpul măsurării pulsului, copilul nu trebuie să fie
agitat, deoarece efortul, plânsul accelerează bătăile inimii. Se notează în F.O. cu culoarea
roşie printr-un punct, valoarea prezentă unindu-se cu cea anterioară formând o curbă.
Îngrijirea pacientei cu avort spontan 37
Una dintre cele mai importante probleme ale îngrijirii bolnavului este alimentaţia.
Alimentaţia urmăreşte:
să acopere cheltuielile energetice de bază ale organismului, cele necesare creşterii
(în cazul copiilor) cât şi cele necesare refacerii pierderilor prin cheltuieli exagerate
să asigure aportul de vitamine şi săruri minerale necesare desfăşurării normale a
metabolismului, creşterii şi celorlalte funcţii ale organismului
să favorizeze condiţiile prielnice procesului de vindecare, cruţând organele
îmbolnăvite şi asigurând un aport de substanţe necesare organismului. Alimentaţia raţională
este şi un factor terapeutic important. Ea poate influenţa tabloul clinic al majorităţii bolilor,
caracterul procesului patologic şi ritmul evoluţiei acestuia
să prevină o evoluţie nefavorabilă în cazul unei îmbolnăviri latente, să împiedece
transformarea bolilor acute în cronice, precum şi apariţia recidivelor
să consolideze rezultatele terapeutice obţinute prin alte metode de tratament
Trebuie acoperite necesităţile calorice ale organismului şi plusul reclamat de starea
febrilă. Alimentaţia trebuie să cuprindă toate principiile alimentare şi să fie bogată în
vitamine, cu o cantitate redusă de grăsimi în cursul perioadei febrile.
În caz de diaree nu prea severă, stare de nutriţie bună, realimentarea se face mai întâi
cu alimente nonlactate, fără gluten: brânză de vacă, orez pasat, carne fiartă./friptă, jambon,
orez, morcovi, cartofi, banane, gutui coapte/compot, uleiuri vegetale; de preferat carnea cu
proteine animale puţin antigenice (pui de găină), după câteva zile, se introduc pâinea şi laptele
progresiv, după ce diareea a cedat.
Dupa incetarea varsaturilor se va continua administrarea de lichide (apa, compot, supa
de legume, ceaiuri neindulcite). In urmatoarele zile, regimul alimentar va cuprinde fainoase
Îngrijirea pacientei cu avort spontan 39
(macaroane, gris, orez), branza de vaci, paine alba, urmand ca ulterior sa se introduca in
alimentatie si carne, oua proaspete, branzeturi.
Trebuie evitate alimentele condimentate, grasimile si alimentele prajite, alcoolul si
cafeaua pentru ca irita mucoasa gastrica. Bolnavul va evita inca 10-14 zile dupa vindecare
conserve, grasimi, lapte dulce, fasole, varza, iar apoi treptat va relua alimentatia normala.
Recoltarea sângelui
Felul instrumentelor şi materialelor necesare pentru recoltarea de sânge sunt
determinate de scopul pentru care se face recoltarea şi de locul de unde se va recolta sângele.
Tehnica
pentru examinările hematologice se poate utiliza sângele capilar sau din vasele
mici, fiind necesară numai o cantitate mică de sânge. În acest scop se vor pregăti următoarele:
ace de injecţie sterilizate
pipetele Potain separat pentru globulele roşii şi albe
micropipete pentru determinarea hemoglobinei
lame de sticlă foarte bine degresate, dintre care câteva să fie cu margini
şlefuite
vată sterilă, eter sau alcool, hârtie de filtru
Locul de unde se face recoltarea se poate masa uşor, se degresează cu un tampon
îmbibat în eter şi apoi se dezinfectează cu alcool suprafaţa care va fi întepată. Pe locul perfect
uscat se înfige acul la o profunzime de 2 - 3 mm, pentru ca sângele să tâşnească singur, fără să
fie necesară stoarcerea degetului. Se şterge prima picătură de sânge cu hârtie de filtru sau cu
vată uscată, iar din următoarea se recoltează pentru analizele cerute. .
Recoltarea sângelui prin puncţie venoasă se face pentru restul analizelor hematologice,
biochimice, serologice şi bacteriologice. Recoltarea la adult se face obişnuit din venele plicii
cotului, iar la sugari şi la copii mici din vena jugulară sau temporală superficială. Recoltarea
se face dimineaţa pe nemâncate.
Hemograma
Se recoltează 2 ml sânge + 2 mg EDTA sau heparină
Îngrijirea pacientei cu avort spontan 42
Recoltarea se face din materiile fecale emise spontan fără utilizare de purgative
uleioase sau laxative pe baza de cărbune.
Îngrijirea pacientei cu avort spontan 44
Observații
Dacă pacientul nu este capabil să recolteze se instruiește o persoană din familie.
La pacientul internat incapabil să recolteze, prelevarea se face de către o
persoană instruită sau de către un asistent medical.
Examenul coproparazitologic trebuie repetat de 3 ori din scaune emise spontan
consecutive (daca pacientul are un scaun pe zi se aduce câte o probă în fiecare zi; dacă are
două scaune în aceași zi se aduc ambele probe în recipiente diferite și încă o probă din ziua a
doua).
Educaţia sanitară presupune o muncă serioasă, continuă şi uneori dificilă din partea
personalului sanitar în scopul obţinerii unei colaborări cu familia bolnavului.
Succesul educaţiei pentru sănătate depinde în foarte mare măsură de educaţia
anterioară a familiei bolnavului, de gradul ei de cultură, precum şi de calitatea competenţei
asistentei medicale şi de comportamentul ei la locul de muncă.
Metode de prevenţie a toxiinfecţiilor alimentare
Îngrijirea pacientei cu avort spontan 45
Momentul plecării bolnavului este stabilit de medicul primar şef de secţie. În legătură
cu aceasta, am o serie de sarcini. Astfel că:
voi aduna toată documentaţia relativă la bolnav pe care o voi pune la dispoziţia
medicului de salon în vedera formulării epicrizei
anunţ cu 2 - 3 zile înainte familia bolnavului data ieşirii acestuia din spital
aprofundez cu bolnavul indicaţiile primite de la medic şi cuprinse în biletul de
ieşire;
voi lămuri în special prescripţiile relative la regimul dietetic, insitând asupra
variabilităţii posibile la alimentaţie în cadrul regimului
verific dacă bolnavul şi-a însuşit în mod corespunzător tehnicile necesare pentru
continuarea tratamentului prescris la domiciliu şi insist ca la data indicată să se prezinte la
control
înainte de plecare verific dacă bolnavul are biletul de ieşire şi reţeta prescrisă
pentru tratamentul postspitalicesc.
Bolnavul poate pleca din spital şi la cerere proprie. Dacă cererea lui concordă cu
părerea medicului şi nu se lasă convins de necesitatea şederii mai departe, pentru continuarea
tratamentului, atunci el va da o declaraţie asupra răspunderii pe care şi-o asumă odată cu
părăsirea spita;ului.
Dacă bolnavul nu se supune tratamentului prescris sau prin comportamentul lui
dezorganizează viaţa din spital, medicul şef are dreptul de a dispune evacuarea lui, dacă
aceasta nu-i periclitează viaţa. Sarcinile mele în legatură cu ieşirea bolnavilor la cerere proprie
sunt aceleaşi ca şi în cazul ieşirilor obişnuite.
CAPITOLUL III
Îngrijirea pacientei cu avort spontan 47
Cazul nr. 1
Plan de îngrijire
Culegerea datelor
Date fixe
Numele şi prenumele: D. A.
Sex: masculin
Vârsta: 33 ani
Greutate: 75 kg
Grupa sanguină: 0, Rh +
Alergii: nu prezintă
Religia: ortodoxă
Date variabile
Domiciliu:Cuci, jud. Mureş. Nr 35
Ocupaţia: Inginer
Echipa de susţinere: familia
Anamneza:
Antecedente heredocolaterale: fără importanţă pentru afecţiunea actuală.
Antecedente personale, fiziologice şi patologice: neagă boli contagioase, neagă
boli infecţioase, apendictomie.
Condiţii de viaţă şi muncă: corespunzătoare.
Medicaţie de fond administrată înaintea internării: neagă.
Diagnostic la internare: TOXIINFECŢIE ALIMENTARĂ. BOALĂ DIAREICĂ
ACUTĂ CU SINDROM DE DESHIDRATARE ACUTĂ GR. I/II
Motivul internării: Pacientul se prezintă la urgenţă, cu următoarele manifestări de
Îngrijirea pacientei cu avort spontan 48
A-şi menţine Hipertermie din cauza Să prezinte o Aerisesc salonul Administrarea Pacientul este
Îngrijirea pacientei cu avort spontan 50
A fi curat, Alterarea integrităţii pielii - Să prezinte Aranjez aşternutul să Cu rol delegat aplic Pacientul în
îngrijit, a din cauza scaunelor diareice tegumente şi nu aibă cute şi am grijă creme pe zonele de urma
Îngrijirea pacientei cu avort spontan 51
ca aşternutul şi lenjeria
să fie curată şi călcată.
Asigur toaleta locală şi
generală ori de câte ori îngrijirilor
acide, manifestată prin: este nevoie. acordate
proteja eritem, după spălare cu
eritem fesier, tegumente mucoase integre, în Asigur igiena prezintă
tegumentele şi ceai de muşeţel.
hiperemice termen de trei zile tegumentelor şi a tegumente
mucoasele
lenjeriei de corp şi de integre, normal
pat. colorate.
Menţin temperatura
corpului în limite
normale.
EXAMENUL DE LABORATOR
Îngrijirea pacientei cu avort spontan 53
ion
Îngrijirea pacientei cu avort spontan 54
Investigaţii paraclinice
TRATAMENT MEDICAMENTOS
Cazul nr. 2
Plan de îngrijire
Culegerea datelor
Date fixe
Numele şi prenumele: F. M.
Naţionalitate: român
Sex: masculin
Religie: Ortodoxă
Vârsta: 69 ani
Date variabile
Domiciliu: jud. Mureş, Ceuasu de Campie
Echipa de susţinere: copii, nepoţii
Ocupaţia: pensionar
Gusturi personale:
consumă alimente bogate în grăsimi, produse lactate
fumează, consumă cafea, consumă băuturi alcoolice
Anamneza:
Antecedente personale: litiază renală în 1990
Antecedente heterocolaterale: neagă boli ereditare în familie
dorsal, supraveghez
funcţiile vitale,
administrez analgezice.
Liniştesc pacientul,
informândul că dispariţia
comfortului mai prezinte durerii nu se poate face
bolnavului este relativ
datorită durerii dureri, să-şi numai treptat.
pericolele Realizez o converstaţie bună, nu prezintă
manifestate prin reducă treptat
cu pacientul privind durere.
nelinişte, anxietate. discomfortul.
caracterul durerii,
intensitatea, iradierea şi
durata
Explic pacientului
importanţa şi efectul
medicaţiei asupra durerii
Îngrijirea pacientei cu avort spontan 61
Aranjez aşternutul să nu
aibă cute şi am grijă ca
aşternutul şi lenjeria să fie
Alterarea curată şi călcată. Pacientul
A fi curat,
integrităţii pielii - Să prezinte Asigur toaleta locală şi Cu rol delegat aplic creme prezintă
îngrijit, a
datorită scaunelor piele fără roşeaţă generală ori de câte ori este pe zonele de eritem, după tegumente
proteja
diareice, în termen de trei nevoie. spălare cu ceai de muşeţel. integre.
tegumentele şi
manifestată prin: zile Asigur igiena tegumentelor Eritemul fesier
mucoasele
eritem fesier şi a lenjeriei de corp şi de este diminuat
pat.
Menţin temperatura
corpului în limite normale.
Îngrijirea pacientei cu avort spontan 63
EXAMENUL DE LABORATOR
Alimentaţia bolnavului
Îngrijirea pacientei cu avort spontan 65
TRATAMENT MEDICAMENTOS
Cazul nr. 3
Plan de îngrijire
Culegerea datelor
Date fixe
Numele şi prenumele: R.F.
Naţionalitate: român
Sex: masculin
Religie: Reformat
Vârsta: 66 ani
Grup sanguin: O (I), Rh pozitiv
Date variabile
Domiciliu: Tg-Mures, jud. Mureş
Echipa de susţinere: familia
Ocupaţia: Pensionar
Gusturi personale:
consumă alimente bogate în grăsimi, produse lactate
nu fumează, nu bea cafea, consumă băuturi alcoolice
Anamneza:
Antecedente personale: pacientul afirmă că în copilărie a suferit boli infecto-
contagioase din copilărie dar fără complicaţii, hepatită tip A, rujeolă, scarlatină.
Antecedente heterocolaterale: Tata- Ciroză hepatica toxică
A dormi şi Oboseală Pacientul să beneficieze Susţin moralul bolnavului şi Înainte de culcare va primi o Deşi se trezeşte de
Îngrijirea pacientei cu avort spontan 70
A fi curat, Alterarea integrităţii - Să prezinte piele Aranjez aşternutul Cu rol delegat aplic Pacientul în urma
îngrijit, a pielii din cauza intactă fără roşeaţă în să nu aibă cute şi am creme pe zonele de îngrijirilor acordate
proteja scaunelor frecvente grijă ca aşternutul şi eritem, după spălare prezintă tegumente
Îngrijirea pacientei cu avort spontan 71
EXAMENUL DE LABORATOR
Îngrijirea pacientei cu avort spontan 74
Alimentaţia pacientei
Perioada Alimente permise Alimente interzise
Îngrijirea pacientei cu avort spontan 75
14-21.03.2016
Examen paraclinic
Rezultat: Pozitiv – Prezent ouă şi chisturi de Giardia . Primeşte tratament pentru combaterea parazitozei intestinale
Îngrijirea pacientei cu avort spontan 76
TRATAMENT MEDICAMENTOS
CONCLUZII
Mai mult de jumătate dintre români asociază sărbatorile cu mese bogate în preparate
tradiţionale.
Din acest motiv, medicii atrag atenţia asupra cantităţii, dar şi calităţii produselor
consumate, întrucât pot apărea toxiinfecţiile alimentare.
Datorită dezvoltării unei rezistenţe multiple la antibioticele curente şi dificultăţilor
existente în introducerea măsurilor de bază de igienă din numeroase ţări, lupta împotriva
acestor boli este acum mai legată decât oricând de prevenire.
Diagnosticul etiologic este foarte important pentru tratamentul cazual. Atitudinea
practică faţă de o toxinfecţie alimentară trebuie să ţină seama de gradul de severitate al bolii,
de gradul dezechilibrului hidroelectrolitic antrenat de pierderile prin vărsături, scaune şi în
funcţie de starea generală. Terapia dietetică rămâne capitală în tratamentul toxinfecţiilor
alimentare. Alături de dietă, tratamentul antiinfecţios este esenţial în cazurile determinate
şi/sau complicate de infecţii.
Profilaxie şi combatere
1. Măsuri faţă de izvorul de infecţie
depistare: anchetă epidemiologică, clinic, examene de laborator;
izolarea cazurilor, de obicei la domiciliu, numai cele grave necesitând spitalizare;
declarare numerică, periodică; focarele cu 5 sau mai multe cazuri vor fi anunţate
în ziua depistării, la compartimentele de epidemiologie locale;
purtătorii vor fi depistaţi prin examene bacteriologice, mai ales cei cu tulburări
gastrointestinale, cu piodermite, furuncule, rinofaringite; se va încerca sterilizarea lor;
suspecţii vor fi scoşi din sectoarele cu posibil risc, li se efectuează examene
bacteriologice.
2. Măsuri faţă de căile de transmitere
se vor lua măsuri de dezinfecţie, dezinsecţie, deratizare;
asanarea surselor de apă;
îndepărtarea rezervoarelor de infecţie animale;
prelucrarea corectă a alimentelor.
Îngrijirea pacientei cu avort spontan 78
BIBLIOGRAFIE
1. Dr. Roxana Maria Albu - Anatomia şi fiziologia omului, Editura Corvin, Bucureşti,
1996
2. Prof. Dr. Leonida Georgescu - Morfologie, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1982
3. Lucreţia Titircă - Ghid de nursing, Editura Viaţa Medicală Românească, 1996
4. Lucreţia Titircă – Nursing. Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţii
medicali, Editura Viaţa Medicală Românească, 1997
5. Lucreţia Titircă - Manual de îngrijiri speciale acordate pacienţilor de asistenţii
medicali, Editura Viaţa Medicală Românească, 1998