Ghinda i dovleacul

Ghinda i dovleacul

(aranjament Preot Ioan) ntr-o clduroas zi de var, un ran se ntorcea de la cmp. Era mare ari i omul se simea tare obosit. Vznd la marginea drumului un stejar mare i umbros, se opri s se odihneasc puin. Se aez jos, la poalele copacului, cu spatele rezemat de trunchi. i ridic privirea n sus i vzu mulimea de ghind tnr care atrna de crengile lui. - Vai, vai, ce de ghind, i zise steanul. Dar oare de ce un copac aa mare i puternic, cum e stejarul, are un fruct aa mic i uor ca ghinda? Crengile lui ar putea susine chiar i dovleci. Ei, da, un stejar plin de dovleci, ce bogie! i tot gndind i socotind, iat c l lu somnul i aipi. Dormi un pic iiat c, deodat se trezi! Ce se-ntmplase? O ghind se desprinsese din copac i czuse drept pe nasul omului nostru. Acum, ranul se tot freca, cci, dei mic, ghinda venind de sus, l lovise cu putere i l durea un pic. - Mi, i zise ranul. Vezi, toate lucrurile cu rostul i tlcul lor Ei, na! Ce s-ar fi ales de nasul i de capul meu dac din stejar ar fi czut un dovleac i nu o ghind?! Omul i lu haina i i vzu mai departe de drum. (dup La Fontaine).