7.

Diferentiabilitatea functiilor de mai multe variabile reale

7.1. Derivate partiale, diferentiala unei functii intr-un punct

Considerand functia f: A R, A R
n
, nu se poate vorbi de raportul
( ) ( ) f x f a
x a

, deoarece nu
este definita imprirea printr-un element din R
n
. Modul de rezolvare al problemei urmeaz a fi
prezentat in continuare. Fie f: A R, A R
n
, a intA i s un versor din R
n
(i.e. s = 1). Vom spune
c f este derivabil dup versorul (direcia) s in a, dac exist i este finit limita:

0
0
( ) ( )
lim
t
t
f a ts f a
t

+
.
Valoarea acestei limite se noteaz ( )
df
a
ds
i se numete derivata lui f dup versorul s in a. S definim
funcia de variabil real g(t) = f (a + ts) = f (a
1
+ ts
1
,, a
n
+ ts
n
) intr-o vecintate a originii (mai
precis, a intA implic existena unui r > 0, astfel incat B(a, r) A , aadar a + ts B(a, r) A i
astfel funcia este bine definit). Observm c f este derivabil dup versorul s in a dac g: (-r, r) R
este derivabil in t = 0 i ( )
df
a
ds
= (0) g .
Fie {e
1
,, e
n
} baza canonic in R
n
. Evident e
i
, 1 i n, sunt versori. In cazul s = e
j
, derivata lui f dup
versorul s = e
j
se numete derivata lui f in raport cu x
j


in a i se noteaz ( )
j
f
a
x

. Spunem deci c f
este derivabil parial in raport cu x
j
, daca:
( )
j
f
a
x

=
0
1 1, 1 1, 1 1
0
( ,..., , ,..., ) ( ... , , ,... )
lim
t
j j j n j j j n
t
f a a a t a a f a a a a a
t

+ +

+

Se observ ca derivata parial a lui f in raport cu x
j
in a este de fapt derivata in a
j
a unei funcii de o
singur variabil x
j
af(a
1
,,a
j-1
, x
j
, a
j+1
,, a
n
) i astfel calculul unei derivate pariale se reduce la
calculul derivatei unei funcii de o singur variabil.
Noiunile de derivat dup un versor, respectiv derivat parial, se extind natural in cazul funciilor
vectoriale, dupa cum urmeaza. Pentru f: A R
m
, A R
n
, a intA i s R
n
, s = 1, definim:
( )
df
a
ds
=
0
0
( ) ( )
lim
t
t
f a ts f a
t

+
,
studiul acestei limite din R
m
reducandu-se la studiul limitelor in R pentru cele m componente. De
exemplu, ( )
j
f
a
x

=
1
( ),..., ( )
m
j j
f f
a a
x x


| `


. ,
.
Putem defini acum o matrice remarcabil, cu m linii i n coloane,

1 1
1
1
( ) . . ( )
. . . .
( ) .
. . . .
( ) . . ( )
n
f
m m
n
f f
a a
x x
J a
f f
a a
x x




| `








. ,
,
numit matricea jacobian a lui f in a. Dac m = n, determinantul matricii jacobiene J
f
(a) se numete
jacobianul lui f in a, sau determinantul funcional al funciilor f
1
, , f
m
in a i se noteaz

1
1
( ,..., )
( )
( ,..., )
n
n
D f f
a
D x x
det(J
f
(a)).
Se poate intampla ca o funcie discontinu intr-un punct s admit derivat dup orice versor in acel
punct, de exemplu f: R
2
R, definit prin: f(x,y) =
2
2 4
, ( , ) (0,0)
0, ( , ) (0,0)
xy
x y
x y
x y

+ '

este discontinu in origine, dar considerand un versor oarecare din R
2
, s = (s
1
, s
2
), obinem:

2
2
1
1
1
, 0
(0,0)
0, 0
s
s df
s
ds
s

'

.
Realizam asadar ca derivata dup un versor i derivata parial nu constituie o extindere satisfactoare a
conceptului de derivabilitate pentru funciile de o variabil real, in cazul funciilor de mai multe
variabile reale.
Fie f: A R, A R
n
, a intA. Functia f este difereniabil in a dac exist o aplicaie liniar
T: R
n
R, astfel incat:
( ) ( ) ( )
lim
x a
x a
f x f a T x a
x a

= 0.
Considerand : A \ {a} R,
( ) ( ) ( )
( )
f x f a T x a
x
x a

, atunci relaia din definiia funciei

difereniabile in punctul a intA, se poate scrie sub forma:
( ) ( ) ( ) ( ), f x f a T x a x a x + + x A i lim ( ) 0
x a
x

.
Daca functia f: A R, A R
n
, a intA este difereniabil in a, atunci aplicaia liniar T: R
n
R este
unic, se noteaz df(a) i se numete difereniala lui f in a.
Propozitia 7.1.1. Dac f este difereniabil in a, atunci este i continu in a.
Un rezultat ce merita retinut se refera la cazul functiilor vectoriale de mai multe variabile reale.
Functia f: A R
m
, A R
n
, de componente f
1
,, f
m
este difereniabil in a intA dac i numai dac
toate componentele sale sunt difereniabile in a i df(a) = (df
1
(a),, df
m
(a)), adic v R
m
avem
(df(a)v)
i
= df
i
(a)v, rezultat ce afirma ca studiul diferentiabilitatii unei functii vectoriale se reduce la
studiul diferentiabilitatii componentelor sale.
Propoziia 7.1.2. Daca f: A R, A R
n
, este difereniabil in a intA, atunci exist ( )
df
a
ds
pentru
orice versor s R
n
. In particular, exist derivate pariale de ordinul intai , 1 j n i avem: ( )
df
a
ds
=
df(a)s, ( )
j
f
a
x

= df(a) e
j
, 1 j n.
Din aceasta propozitie deducem ca matricea asociata aplicatiei liniare ( ) df a : R
n
R
m
este matricea
jacobiana ( )
f
J a .
Difereniala df(a): R
n
R este o aplicaie liniar pe R
n
, deci un element din spaiul dual
R
n
* = L(R
n
, R).
Funcia pr
j
: R
n
R, definit prin pr
j
(x
1
,, x
n
) = x
j
, fiind o aplicaie liniar este difereniabil in orice
punct din R
n
i dpr
j
= pr
j
. Vom nota aceast diferenial, care este independent de punctul in care o
calculm, cu dx
j
. Revenind la funcia diferentiabil f in a, stiind c {dx
1
,, dx
n
} constituie o baz in
R
n
*, df(a) poate fi scris ca o combinaie liniar de dx
1
,, dx
n
, astfel:

1
( ) ( )
n
j j
f
df a a
x

dx
j
,
In continuare, vom da cateva reguli de calcul pentru diferentiala.
Propozitia 7.1.3. Daca functiile f, g: A R, A R
n
sunt difereniabile in a intA, atunci f + g este
difereniabil in a i d(f + g)(a) = df(a) + dg(a) (semnul + din membrul drept reprezint adunarea in
L(R
n
, R)).
Teorema 7.1.1. Fie f: A R
m
i g: B R
p
, A R
n
, B R
m
, f(A) B a intA, f(a) intB. Dac f
este difereniabil in a i g este difereniabil in f (a), atunci functia g f o : A R
p
este difereniabil
in a i: d ( f g o )(a) = dg(f(a)) o df(a).
Cum matricea compunerii a dou aplicaii liniare este produsul matricilor celor dou aplicaii, deducem
c matricea jacobian a lui g f o in a este produsul matricilor jacobiene a lui g in f(a) i a lui f in a.
Notand h = g f o i considerand (x
1
,, x
n
) variabila lui f, respectiv (y
1
,, y
m
) variabila lui g, obtinem
dup regula de inmulire a matricilor:

1
( ) ( ( )) ( )
m
k k i
i j i j
h g f
a f a a
x y x

, 1 j n, 1 k p,
formul ce d derivatele pariale ale funciei h in raport cu derivatele pariale ale lui f i g. Formula este
uor de retinut , scriind :
h
k
(x
1
,, x
n
) =
1
1 1 1
( ( ,..., ),..., ( ,..., ))
m
k n m n
y y
g f x x f x x
14243 14243
.
Vom considera, in continuare, cazul in care a este punct de extrem local. Fie f: A R, A R
n
.
Un punct a A se numete punct de minim local al lui f pe A dac exist o vecintate U a lui a astfel
incat f(a) f(x), x A U. Punctul este de minim global dac f(a) f(x), x A. Analog, definim
punctele de maxim local i global. Punctele de minim i de maxim se numesc puncte de extrem.
Propoziia 7.1.4. Daca functia f: A R, A R
n
, este derivabil in a intA dup versorul s si a este
punct de extrem local, atunci ( )
df
a
ds
=0.
Reciproca propozitiei 7.1.4 nu este in general adevarata, de exemplu, pentru:

f: R
2
R, ( , ) f x y x y ,
derivata dupa un versor oarecare, in origine, este (0,0) 0
df
ds
, dar (0, 0) nu este punct de extrem,
deoarece functia ia valori negative si pozitive in orice vecinatate a originii.
Corolar. Daca functia f: A R, A R
n
, admite derivate partiale in a intA, punct de extrem local in
raport cu
1
,...,
n
x x , atunci:
1
( ) 0
f
a
x

,, ( ) 0
n
f
a
x

.
In particular, daca f este diferentiabila in a, atunci df(a) = O L(R
n
, R).
Punctul a intA, in care f este diferentiabila si
1
( ) 0
f
a
x

,, ( ) 0
n
f
a
x

, se numeste punct critic. Un

punct de extrem local in care f este diferentiabila este un punct critic, reciproca nefiind adevarata. Vom
studia mai tarziu conditiile suficiente pentru ca un punct critic sa fie punct de extrem local.
Am definit anterior derivata de ordin n a unei functii de variabila reala. Procedeul se poate adapta
si derivatelor dupa un versor si, in particular, in cazul derivatelor partiale ale unei functii f: A R unde
A R
n
. Fie a intA si i, j {1,2,, n}, nu neaparat distincte. Daca functia de o variabila:

i
x
1 1
( ,..., , , ,..., )
i i i n
j
f
a a x a a
x
+

,
este definita in toate punctele unei vecinatati a lui a
i
(in R) si daca aceasta functie este derivabila in a
i
,
atunci putem spune ca f este de doua ori derivabila in raport cu variabilele x
j
si x
i
si scriem:
2
( ) ( ).
i j i j
f f
a a
x x x x
| `




. ,
Se noteaza
2 2
2
( ) ( ).
i i i
f f
a a
x x x

Derivatele de ordin trei, patru sau mai mult
se definesc analog.
Pentru functia f: A R , A R
n
ce admite derivate partiale de ordinul doi in a intA, se poate defini
matricea:
2 2 2
2
1 2 1 1
2 2 2
2
1 2
( ) ( ) ....... ( )
.................... .................... . ......................
( ) ( ) ......... ( )
n
n n n
f f f
a a a
x x x x x
f f f
a a a
x x x x x
| `








. ,
,
numita hessiana lui f in a.
Este importanta ordinea in care se efectueaza derivarea partiala, de exemplu, fie f: R
2
R, definita
prin:
2 2
2 2
, ( , ) (0,0)
( , )
0, ( , ) (0,0)
x y
xy x y
f x y x y
x y

+ '

.Calculam derivata:

2
(0,0) (0,0)
f f
x y x y
| `

. ,
=
0
( , 0) (0,0)
lim
x
f f
x
y y
x

0
0
lim
x
x
x

= 1.
Analog, calculand in ordine inversa, avem:
2
(0,0) 1
f
y x

1.
Vom da ulterior o conditie suficienta ce permite permutarea ordinii de derivare in cazul derivatelor de
ordin superior.
Spunem ca o aplicatie B: R
n
R
n
R , (u, v) ( , ) B u v a este biliniara daca:
1) Pentru u R
n
fixat, aplicatia ( , ) v B u v este liniara,
2) Pentru v R
n
fixat, aplicatia ( , ) u B u v este liniara.
Asadar, u R
n
, aplicatia ( , ) B u , definita prin ( , ) v B u v , apartine lui L(R
n
, R). Se observa ca
aplicatia ce asociaza lui u R
n
elementul ( , ) B u L(R
n
, R) este liniara si astfel aplicatiei biliniare B
ii corespunde un element din L(R
n
, L(R
n
, R)).
Se demonstreaza, pe baza unui rezultat din teoria multimilor, ca functia:
(aplicatie biliniara: R
n
R
n
R) aelement din L(R
n
, L(R
n
, R)),
este biunivoca. In aceasta corespondenta, B(u,v) R reprezinta valoarea in v a lui ( , ) B u L(R
n
, R).
Matricea asociata unei forme biliniare B: R
n
R
n
R in baza uzuala din R
n
este ( ( , ))
i j
B e e ,
1 i, j n. Avem :
, 1
( , ) ( , )
n
i i j j
i j
B u v u B e e v

.
Presupunand ca functia f: A R , A R
n
este diferentiabila in orice punct dintr-o vecinatate U a
lui int a A , adica xU exista df(x)L(R
n
, R)), putem defini functia df: U L(R
n
, R) prin
( ) x df x a . Daca aceasta functie este diferentiabila in a, adica exista o aplicatie liniara
T: R
n
L(R
n
, R), astfel incat:
( ) ( )
lim
u
df a u df a Tu
u

+
= , in L(R
n
, R), cand u in R
n
,
spunem ca f este de doua ori diferentiabila in a. Diferentiala de ordinul doi a lui f in a este definita ca
fiind diferentiala lui df in a si avem:
2
( ) ( )( ) d f a d df a ,fiind un element din L(R
n
, L(R
n
, R)). Tinand
seama de comentariul anterior, putem considera ca
2
( ) d f a este o aplicatie biliniara reala definita pe
R
n
R
n
.
Se demonstreaza ca daca functia f: A R, A R
n
este de doua ori diferentiabila in int a A , atunci
exista cele n
2
derivate partiale de ordinul doi in a si matricea aplicatiei biliniare
2
( ) d f a este matricea
hessiana in a, adica:
2
( ) d f a (
2
, ) ( )
i j
i j
f
e e a
x x

.
Propozitia 7.1.7. Fie f: A R, A R
n
si a intA. Daca exista o vecinatate U V(a), in care sunt
definite derivatele partiale
i
f
x

, 1 i n, derivate ce sunt continue in a, atunci f este diferentiabila in a

Conditia de diferentiabilitate nu este necesara, cum arata urmatorul exemplu clasic.
Fie f: R
2
R, data de:
2 2
2 2
1
( )sin , ( , ) (0,0)
( , )
0, ( , ) (0,0)
x y x y
x y f x y
x y

+
'

. Calculam (0,0) 0
f
x

si
(0,0) 0
f
y

. Evaluand:

( , ) (0,0) (0,0) (0,0)
( , )
f f
f x y f x y
x y
x y
| `
+


. ,
=
=
2 2
( , ) (0,0) 2 2
1
sin
x y
x y
x y

+
+
0,
obtinem ca f este diferentiabila in (0, 0). Derivatele partiale de ordinul I sunt:


2 2 2 2 2 2
1 2 1
2 sin cos , ( , ) (0,0)
( , )
0, ( , ) (0,0)
x
x x y
f
x y x y x y x y
x
x y

+ + +
'

,

2 2 2 2 2 2
1 2 1
2 sin cos ,( , ) (0,0)
( , )
0, ( , ) (0,0)
y
y x y
f
x y x y x y x y
y
x y

+ + +
'

,

dar functiile
f
x

si
f
y

nu au limita in (0, 0), deci nu sunt continue in origine.

Spunem ca f: A R, A R
n
o multime deschisa, este de clasa C
1
pe A daca toate derivatele
partiale de ordinul I,
i
f
x

, 1 i n exista si sunt continue pe A. Mai departe, f este de clasa C

k
pe A
daca derivatele partiale de ordinul k exista si sunt continue pe A (aceasta implicand existenta
derivatelor pana la ordinul k care evident vor fi continue). In fine, f este de clasa C

pe A daca are
derivate partiale de orice ordin, continue pe A..
Putem reformula propozitia anterioara astfel: Daca f este de clasa C
1
pe A, atunci f este diferentiabila
pe A.
Multimea C
k
(A), unde A R
n
este o multime deschisa, este familia functiilor reale de clasa C
k
pe A care
are o structura algebrica de spatiu liniar real. Se demonstreaza usor, prin calculul efectiv al derivatelor
partiale, afirmatia urmatoare: compunerea a doua functii de clasa C
k
este de clasa C
k
.
Anterior am aratat ca ordinea in care se calculeaza derivatele partiale succesive este importanta. Vom
arata acum in ce conditii acesta ordine nu mai are importanta.
Propozitia 7.1.8. (Criteriul lui Schwarz) Fie f: A R, A R
n
, a intA si fie
i, j {1, 2,, n}. Daca exista
2
i j
f
x x

si
2
j i
f
x x

intr-o vecinatate U a lui a si sunt continue in a,
atunci:
2
i j
f
x x

(a) =
2
j i
f
x x

(a).
Prezentam succint o serie de rezultate din algebra, ce sunt necesare in continuare. O aplicatie
biliniara B: R
n
R
n
R este simetrica daca: ( , ) ( , ) B u v B v u , u, v R
n
.
O aplicatie q: R
n
R se numeste forma patratica pe R
n
daca exista o aplicatie biliniara simetrica
B: R
n
R
n
R, astfel incat: ( ) ( , ) q u B u u , u R
n
. Se arata ca aceasta aplicatie biliniara simetrica
ce corespunde formei patratice q este in mod necesar unica, consecinta a relatiei:

1
( , ) ( ( ) ( ) ( ))
2
B u v q u v q u q v + .
O forma patratica q este semi-pozitiv definita daca ( ) 0 q u ,u R
n
si respectiv pozitiv definita daca
( ) 0 q u > ,u R
n
\ {}. Matricea lui q, notata
,
( )
i j

n j i , 1
, in baza {
1
,...,
n
e e } din R
n
este definita ca
fiind matricea asociata aplicatiei biliniare simetrice B asociata lui q.
Se demonstreaza ca forma q este pozitiv definita daca si numai daca toate valorile proprii ale matricii
,
( )
i j

n j i , 1
sunt strict pozitive sau daca si numai daca determinantii:

11
| | a ,
11 12
21 22
a a
a a
,
11 12 13
21 22 23
31 32 33
a a a
a a a
a a a
,,
11 12 1
21 22 2
1 2
...
...
... ... ... ...
...
n
n
n n nn
a a a
a a a
a a a
,
sunt strict pozitivi (conditie necesara si suficienta datorata lui Sylvester).
Forma q este negativ definita daca si numai daca toate valorile proprii ale matricii
,
( )
i j

n j i , 1
sunt
strict negative sau daca si numai avem:

1,1
| | a <0,
11 12
21 22
a a
a a
>0,
11 12 13
21 22 23
31 32 33
a a a
a a a
a a a
<0,
Daca functia f: A R, A R
n
multime deschisa, este de clasa C
2
, atunci
2
( ) d f a este in fiecare
punct a A o aplicatie biliniara simetrica a carei matrice in baza uzuala din R
n
este hessiana lui f.
Vom studia formula lui Taylor pentru functii reale de mai multe variabile reale. Fie functia
f: A R, A R
n
, f de clasa C
k
intr-o vecinatate a punctului a intA. Vom defini polinomul Taylor
de grad k al functiei f in a ca fiind functia polinomiala:
( , ) ( )
k
T x a f a +
1
( )( )
n
j j
j j
f
a x a
x

+
1
2!
2
, 1
( )( )( )
n
i i j j
i j i j
f
a x a x a
x x

+
+
1
! k
1 1
1 1
,..., 1
( )( )...( )
...
k k
k k
k n
j j j j
j j j j
f
a x a x a
x x

.
Diferenta ( , ) ( )
k
R x a f x ( , )
k
T x a se numeste restul dezvoltarii Taylor de ordin k a lui f in a.
exemplu: Polinomul lui Taylor de ordinul doi in a = (1, 1) pentru functia ( , ) f x y xy este dat de
formula:
2
(( , ),(1,1)) 1 ( 1) ( 1) ( 1)( 1) T x y x y x y + + + .
Propozitia 7.1.9. Fie functia f: A R, A R
n
, f C
k+1
(intA). Considerand
a intA si r > 0, astfel incat ( , ) B a r A , avem ca x ( , ) B a r , exista c [a, x], astfel incat
: ( , )
k
R x a
1
( 1)! k +
1 1 1 1
1 1 1 1
1
,..., 1
( )( )...( )
...
k k
k k
k n
j j j j
j j j j
f
c x a x a
x x
+ +
+ +
+

.
Formula lui Taylor se aplica la studiul extremelor.
Propozitia 7.1.10. Fie functia f: A R, A R
n
, f C
2
(intA) si a intA.
a) Daca a este un punct de minim (maxim) local, atunci a este punct critic al lui f si
2
( ) d f a este semi-
pozitiv definita (semi-negativ definita).
b) Daca a este punct critic si
2
( ) d f a este pozitiv definita (negativ definita), atunci a este punct de
minim (maxim).

exemple:
1. Pentru a gasi extremele functiei
50 20
( , ) f x y x y
x y
+ + , calculam mai intai punctele critice ca
solutii ale sistemului:
0
0
f
x
f
y

'

, adica
2
2
50
0
20
0
y
x
x
y

'

. Solutia sistemului este x = 5, y =2. Scriem

hessiana functiei in punctul (5, 2), adica
4
1
(5,2) 5
1 5
f
H
| `

. ,
. Cu regula lui Sylvester obtinem ca
functia are un minim in (5, 2), valoarea minimului fiind (5,2) 30 f .
2. Sa calculam extremele functiei
2 2 2
1
( , , ) 2 f x y z x y z xy x z + + + . Punctele critice sunt solutii ale
sistemului:
1
1
3
0
0
0
f
x
f
y
f
z

'

, adica
2 1 0
2 0
2 2 0
x y
y x
z
+

'

, obtinand punctul critic (-

2
3
,
1
3

, 1), iar hessiana in acest

punct este
2 1 0
1 2 0
0 0 2
| `

. ,
. Cu regula lui Sylvester obtinem ca functia are un minim in
(-
2
3
,
1
3

, 1).

Probleme.

1. S se calculeze (1,2,3)
df
ds
, unde s =
1 1
,0,
2 2
| `

. ,
, pentru functia:
f(x,y,z) = x
2
+ y
2
+ z
2
.

2. Folosind formulele obinuite, s se calculeze derivatele pariale in raport cu toate variabilele care
intervin, pentru funciile urmtoare:
a) f(x, y) =
2 2
ln( ) x x y + + ; b) f(x, y) =
y
arctg x ; c) f(x, y, z) = ( ) sin
yz
x .

3. Studiai difereniabilitatea in origine a urmtoarelor funcii:

a) f(x, y) =
0, 0 0
1, 0 0
x sau y
x si y

'

;
b) f(x, y) =
2 2
x y + ;
c) f(x, y) =
2 2
, ( , ) (0,0)
0, ( , ) (0,0)
xy
x y
x y
x y

+ '

;
d) f(x, y) =
2 2
2 2
1
( )cos , ( , ) (0,0)
0, ( , ) (0,0)
x y x y
x y
x y

+
'

.
R. a) funcia nu este continu in origine, deorece:
1 1
, (0,0)
n
n n

| `


. ,

1 1
, 1
n
f
n n

| `

. ,
,
1
, 0 (0,0)
n
n

| `


. ,
1
, 0 0
n
f
n

| `

. ,
,

deci nu este diferentiabil in origine; b) funcia nu este difereniabil in origine deoarece nu admite
derivate pariale. Avem:

0
0
( , 0) (0,0)
lim
x
x
f x f
x
>

=
0
2
0
lim
x
x
x
x
>

=1,
,0
0
( , 0) (0,0)
lim
x
x
f x f
x

=
0
2
0
lim
x
x
x
x
<

= -1.
c) funcia este continu in origine, deoarece: 0 <
2 2
xy
x y +
<
1
2
xy implic
( , ) (0,0)
lim ( , ) 0
x y
f x y

.Derivatele pariale in origine se calculeaz pornind de la definiie,

f
x

(0, 0) = 0,
f
y

(0, 0) = 0. Dac f ar fi difereniabil in origine, am avea egalitatea:

f(x, y) = f(0, 0) +
f
x

(0, 0) (x - 0) +
f
y

(0, 0) (y - 0) +
2 2
x y + ( , ) x y ,
unde
( , ) (0,0)
lim ( , ) 0
x y
x y

. Din egalitate rezult c

2 2
( , )
xy
x y
x y

+
i astfel nu exist
( , ) (0,0)
lim ( , )
x y
x y

,
deci funcia nu este difereniabil in origine.

4. Calculati
1
(1,1) df pentru
4 4
1
( , ) f x y x y + si
2
(1,1,1) df pentru functia

2 2 2
2
( , , ) ln f x y z x y z + + .

5. Determinati diferentiala in punctul curent pentru urmatoarele functii:

2 2
1
1
( , ) ln( )
2
f x y x y + , (x, y) (0, 0);
.
2
( , , )
y z
f x y z x , x >0, y >0, z >0.

6. Aratati ca functia
2 2
( , ) ( ) z x y y f x y , unde f este functie derivabila, verifica ecuatia

1 z
x x

+
1 z
y y

=
2
z
y
.
7. Calculati diferentiala in punctul curent a functiei ( , ) ( )
x
z x y x y x
y
+ (se considera ca este
functie derivabila).

8. Pornind de la definitie, sa se calculeze
2
f
x y

(1, 1) daca
2 2
( , ) f x y x y + .

9. Fie
2 2 2
1
( , , ) u x y z
x y z

+ +
. Aratati ca
2
2
u
x

+
2
2
u
y

+
2
2
u
z

= 0.

10. Calculati derivatele partiale de ordinul doi pentru functia ( , ) f x y = =
2 2
( ) x x y + , unde este o
functie de clasa C
2
.

11. Sa se scrie polinomul lui Taylor de gradul al treilea pentru functia
1
( , ) sin
x
f x y e y , in (0, 0).

12. Calculati extremele urmatoarelor functii:


2 2
1
( , ) 2 f x y x xy y x y + + ,

4 4 2 2
2
( , ) 4 2 2 f x y x y xy x y + + ,

2 2
3
2
( , , )
4
y z
f x y z x
x y z
+ + + , x > 0, y > 0, z > 0.




7.2. Teorema functiilor implicite
Stim ca un sistem liniar:
11 1 1 1
1 1
...
...............................
...
n n
n nn n n
a x a x y
a x a x y
+ +

'

+ +

,are solutie unica daca si

numai daca det ( )
ij
a 0, altfel spus, functia f: R
n
R
n

11 1 1
1
1 1
...
( ,..., ) .....................
...
n n
n
n nn n
a x a x
f x x
a x a x
+ + | `

+ +
. ,
, este bijectiva
daca si numai daca
1
1
( ,..., )
0
( ,..., )
n
n
D f f
D x x
. Ne intereseaza extinderea acestui rezultat in cazul sistemelor
neliniare de forma:
1 1 1
1
( ,..., )
........................
( ,..., )
n
n n n
f x x y
f x x y

'

.
Teorema de inversiune locala, care este o extindere a teoremei 6.1.6., da un raspuns la aceasta
intrebare.
Teorema 7.2.1. (inversiune locala) Fie o functie f: A R
n
, A R
n
o multime deschisa, de clasa C
1
.
Daca ( ) df a L(R
n
, R
n
), a A, este un izomorfism (i.e. ( ) df a este bijectie), atunci exista o vecinatate
deschisa U V(a), U A, si o vecinatate deschisa V V(f(a)), astfel incat f: U V sa fie bijectiva si
1
: f V U

sa fie de clasa C
1
. Daca f este de clasa C
k
, atunci
1
f

este de clasa C
k
.
Teorema poate fi enuntata si astfel: O functie este inversabila in vecinatatea unui punct in care
diferentiala sa este inversabila. Conditia ( ) df a L(R
n
, R
n
) este izomorfism este echivalenta cu
det J
f
(a) 0, deoarece J
f
(a) este matricea asociata operatorului ( ) df a si, intr-o astfel de asociere,
matricile nesingulare corespund izomorfismelor liniare.

Fie A, B R multimi deschise si F: A B R. Consideram ecuatia:
( , ) 0 F x y (1)
Ne intereseaza in ce conditii o asemenea ecuatie determina y ca functie de x(i.e. ( ) y y x ). In cazul in
care fiecarui x A ii corespunde din (1) o solutie y B, atunci functia : A B, care asociaza
fiecarui x A pe y B, se numeste functie implicita definita de (1) si se caracterizeaza prin:
: A B si ( , ( )) 0 F x x , xA.
Se poate intampla ca pentru anumiti x A ecuatia (1) sa aiba mai multe solutii.
Considerand ca ( , ) x y % % este o solutie a ecuatiei (1), sa gasim conditiile care asigura existenta unei
vecinatati U V ( x% ) si a unei vecinatati V V ( y% ),astfel incat x U ecuatia (1) sa aiba o solutie
unica y V. In aceste conditii am obtine functia : U V, cu proprietatea ( , ( )) 0 F x x , x U,
functia fiind functia implicita data de relatia (1).
exemple:
1. Fie functia F: RR R,
2 2
( , ) 1 F x y x y + si ( , ) x y % % = (1, 0). Avem ( , ) 0 F x y daca si numai
daca
2
1 y x t . Asadar ecuatia (1) nu are solutie pentru |x| > 1 si are doua solutii pentru |x| 1. Nu
exista nici o vecinatate a lui (1, 0) cu proprietatea ceruta. Remarcam ca (1,0) 0
F
y

.
2. Fie functia F: RR R,
2 2
( , ) 1 F x y x y + si ( , ) x y % % =(0, 1). Atunci
vecinatatile ( 1,1) U V(0) si V = (0, ) V(1) satisfac proprietatea ceruta si functia implicita :
(-1, 1) (0, ) este data de
2
( ) 1 x x .. Daca ( , ) x y % % =(0, -1), avem ( 1,1) U V(0) si V = (-
,0) V(1), iar functia implicita este data de
2
( ) 1 x x . Remarcam faptul ca in aceste cazuri
(1,0) 0
F
y

.
In general, sa consideram cazul A R
n
, B R
m
, F: AB R
m
si sistemul:

1 1 1
1 1
( ,..., , ,..., ) 0
..................................
( ,..., , ,..., ) 0
n m
m m m
F x x y y
F x x y y

'

(2).
Ne intereseaza punctele ( , ) x y % % A B care verifica sistemul (2) si pentru care exista o vecinatate
U V V( , ) x y % % , astfel incat sistemul (2) sa aiba, pentru fiecare
1
( ,..., )
n
x x U, o solutie unica
1
( ,..., )
m
y y V. Functia implicita definita de (2) in vecinatatea lui ( , ) x y % % este data de : U V, unde
U R
n
si V R
m
, si avand proprietatile:

1 1 1 1 1
1 1 1 1
( ,..., , ( ,..., ),..., ( ,.., )) 0
..................................
( ,..., , ( ,..., ),..., ( ,..., )) 0
n n m n
m m m m m
F x x x x x x
F x x x x x x

'

.
exemplu: Fie F: R
n
R
m
R
m
, ( , ) F x y ( )
x
A y f x + , unde
x
A este o matrice de tip m m ale
carei elemente sunt functii continue in x si f(x) o functie de la R
n
la R
m
. Fie ( , ) x y % % R
n
R
m
, astfel
incat F( , ) x y % % = . Daca
x
A este inversabila in x% , ramane inversabila si pe o vecinatate U V( x% ),
deducand astfel ca pentru fiecare x U exista un unic y V R
m
, solutie a ecuatiei ( , ) F x y .
Functia implicita : U V este data de
1
( ) ( )
x
x A f x

.
In exemplele prezentate mai sus se poate calcula efectiv functia implicita. In general insa, aceasta
nu este posibil si teorema functiilor implicite ne da conditii ce asigura existenta solutiei. Matricea
jacobiana a lui F in raport cu y, o matrice de tip m m :
1 1
1
1
( , ) ... ( , )
............. ... ...............
( , ) ... ( , )
m
m m
m
F F
x y x y
y y
F F
x y x y
y y
| `









. ,
;este matricea
asociata diferentialei functiei ( , ) y F x y . Determinantul sau il numim jacobianul lui F in raport cu y
si il notam
1
1
( ,..., )
( ,..., )
m
m
D F F
D y y
(x,y). Observam ca in ultimul exemplu acest jacobian este nenul in ( , ) x y % %
Teorema 7.2.2. (teorema functiilor implicite) Fie D R
n
R
m
o multime deschisa, aplicatia
F: D R
m
o functie de clasa C
1
si punctul ( , ) x y % % D cu proprietatea ca F( , ) x y % % =. Presupunand ca
1
1
( ,..., )
( ,..., )
m
m
D F F
D y y
( , ) x y % % 0 , rezulta ca exista o vecinatate deschisa U V( x% ) si o vecinatate deschisa
V V( y% ) astfel incat U V D si:
1) x U, ! y V solutie unica a ecuatiei ( , ) F x y .
2) Functia : U V care asociaza lui x acest y unic, solutie a ecuatiei
( , ) F x y , este de clasa C
1
.
3) Daca functia F este de clasa C
k
, atunci functia este de clasa C
k
.
In conditiile teoremei, avem: ( , ( )) F x x , x U. si aplicand formula dederivare a functiilor
compuse, obtinem:
( , ( ))
i
j
F
x x
x

+
1
( , ( )). ( )
m
i k
k k j
F
x x x
y x

= 0, 1 i m, 1 j n. ()
Matricea
i
k
F
y
| `

. ,
, de tip m m , este inversabila in ( , ) x y % % , deci este inversabila intr-o vecinatate a lui
( , ) x y % % si putem folosi formula () pentru a calcula derivatele partiale
k
j
x

1 k m, 1 j n ale
functiei implicite, deoarece () reprezinta un sistem de m ecuatii liniare, cu necunoscutele
1
j
x

,,
m
j
x

si avand matricea sistemului nesingulara. Obtinem deci:

1 1
1
1
...
... ... ...
...
n
m m
n
x x
x x


| `









. ,
= -
1
1 1 1 1
1 1
1 1
... ...
... ... ... . ... ... ...
... ...
m n
m m m m
m n
F F F F
y y x x
F F F F
y y x x

| ` | `









. , . ,
.
In cazul m = n = 1, avem
F
x
F
x
y

..
In final, vom studia cazul particular al unei functii vectoriale de doua variabile reale. O functie de
clasa C
1
, s: D R
3
, unde D R
2
este o multime deschisa, conexa (i.e. un domeniu in R
2
) se numeste
panza de suprafata parametrizata de clasa C
1
. Aplicatia (u, v) s(u, v) = (f (u, v), g(u, v), h(u, v)) face
sa-i corespunda fiecarui punct (u, v) D un punct s(u, v) din R
3
, de coordonate:
( , )
( , )
( , )
x f u v
y g u v
z h u v

, (u, v)
D (a), relatii ce reprezinta ecuatiile parametrice ale panzei s. Multimea s(D), notata ,se numeste
urma panzei.
Daca in R
3
exista un reper ortogonal Oxyz de versori , , i j k
r r r
, atunci punctul
s(u, v) = (f (u, v), g(u, v), h(u, v)), punct curent al urmei , are vectorul de pozitie dat de:
r
r
= ( , ) ( , ) ( , ) f u v i g u v j h u v k + +
r r r
, (u, v) D.
Panza s este simpla daca functia s este injectiva si este nesingulara, adica daca matricea sa jacobiana,
f g h
u u u
f g h
v v v
| `






. ,
, are rangul maxim in toate punctele lui D. Doua panze de suprafata s: D R
3
si s
1
:
D
1
R
3
sunt echivalente ( s ~ s
1
) daca exista o aplicatie : D D
1
, bijectiva, de clasa C
1
pe D, cu
inversa de clasa C
1
pe D
1
. Merita retinut ca o astfel de aplicatie se numeste difeomorfism, al carei
jacobian J

este pozitiv in fiecare punct al multimii deschise D si in plus s

1
o = s. Din bijectivitatea
lui rezulta ca s(D) = s
1
(D
1
) (i.e. =
1
). Se verifica la fel de usor ca relatia ~ astfel definita este
o relatie de echivalenta in multimea panzelor de suprafata parametrizata de clasa C
1
. Orice clasa de
echivalenta a unei panze de suprafata parametrizata nesingulara s: D R
3
se numeste suprafata
parametrizata de clasa C
1
si vom identifica prin s toate panzele echivalente cu s.

exemple:
1. Sa scriem ecuatiile parametrice ale suprafetei elipsoidului
2 2 2
1
16 9 4
x y z
+ + si sa desenam, folosind
programul Maple, aceasta suprafata. Ecuatiile parametrice sunt: 4sin cos x u v , 3sin sin y u v ,
2cos z u , ( , ) [0, ] [0,2 ] u v ,
>plot3d([4*(sin(u))*(cos(v)),3*(sin(u))*(sin(v)),2*cos(u)],u=0..Pi,v=0..2Pi)


2. Paraboloidul
2 2
2z x y + , 0 1 z , are ecuatiile parametrice date de:

2 2
, ,
2
u v
x u y v z
+
, ( , ) u v { ( , ) u v R
2
;
2 2
2 u v + }.

>plot3d(x^2+y^2,x=-1..1,y=-1..1);

3. Ecuatiile parametrice ale conului
2 2
z x y + 0 1 z sunt date de:


2 2
, , x u y v z u v + , ( , ) u v { ( , ) u v R
2
;
2 2
1 u v + }.
>plot3d(sqrt(x^2+y^2),x=-1..1,y=-1..1);
4. Ecuatiile parametrice ale hiperboloidui
1
z xy
a
, a > 0,
2 2
1 x y + sunt:
, , x u y v
1
z uv
a
,
2 2
1 u v + .
>plot3d(x*y,x=-10..10,y=-10..10);


Sa consideram, in continuare, o suprafata parametrizata de clasa C
1
,

s: D R
3
si, pentru P(u, v) D, fie Q(x, y, z) punctul corespunzator de pe . Vectorul:
u
f g h
r i j k
u u u

+ +

r r r
v
, este tangent la curba v = constant ce trece prin u. In mod similar, vectorul
v
f g h
r i j k
v v v

+ +

r r r
v
este tangent la curba u = constant ce trece prin v. Produsul vectorilor:

u v
r r
r r
=
i j k
f g h
u u u
f g h
v v v




r r r
= Ai B j Ck + +
r r r
,
unde A, B, C sunt determinantii functionali:

( , )
( , )
D g h
A
D u v
,
( , )
( , )
D h f
B
D u v
,
( , )
( , )
D f g
C
D u v
,
se numeste produsul vectorial fundamental al panzei de suprafata s.
Pentru P(u, v) D, fie Q(x, y, z) punctul corespunzator de pe . Planul ce trece prin Q, paralel cu
vectorii
u
r
r
si
v
r
r
, este planul tangent la s in punctul (u, v), a carui ecuatie este:

( , ) ( , ) ( , )
Q Q Q
f u v x g u v y h u v z
f g h
u u u
f g h
v v v





= 0.
Se noteaza cu N
r
versorul normala la suprafata in punctul curent, vector ce are proprietatea ca triedrele
{
u
r
r
,
v
r
r
, N
r
} si { k j i
r
r r
, , } sunt la fel orientate, deci N
r
=
u v
u v
r r
r r

r v
r r
. Fiecarei suprafete parametrizate i
se asociaza versorul normala in punctul curent, acesta fiind independent de parametrizarea aleasa.

exemplu: Octantul de sfera
{(x, y, z) R
3
|
2 2 2 2
x y z R + + , x 0 , y 0 , z 0 }
este urma panzei de suprafata definita de ecuatiile parametrice:

s:
sin cos
sin sin
cos
x R u v
y R u v
z R v

, (u, v) [0, ]
2

[0, ]
2

.

O alta parametrizare este data de: s
1:
2 2 2
x u
y v
z R u v

,
2 2 2
u v R + ., 0, 0 u v

Se poate demonstra ca cele doua parametrizari sunt echivalente.
Astfel, avem:
r
r
= cos sin sin sin cos R u v i R u v j R v k + +
r r r
,

u
r
r
= sin sin cos sin R u v i R u v j +
r r
,

v
r
r
= cos cos sin cos sin R u v i R u v j R v k +
r r r

N
r
= cos sin sin sin cos u v i u v j v k + +
r r r
.
Vom da acum o alta definitie suprafetei de clasa C
1
. Fie A R
3
o multime deschisa si f: A R o
functie de clasa C
1
. Atunci multimea:
{( , , ) | ( , , ) 0} S x y z A f x y z ,
se numeste suprafata de clasa C
1
, avand ecuatia carteziana ( , , ) 0 f x y z . Un punct
0 0 0
( , , ) x y z S este
punct singular daca este punct critic pentru f (i.e.
f
x

0 0 0
( , , ) x y z =
f
y

0 0 0
( , , ) x y z =
f
z

0 0 0
( , , ) x y z =
0). Cu ajutorul teoremei functiilor implicite se demonstreaza ca orice suprafata parametrizata de clasa
C
1
poate fi data local printr-o ecuatie carteziana (prin eliminarea parametrilor). Reciproc, o suprafata de
clasa C
1
avand ecuatia carteziana ( , , ) 0 f x y z poate fi local parametrizata, astfel. Fie
0 0 0
( , , ) x y z S
un punct nesingular si fie
f
z

0 0 0
( , , ) x y z 0. Atunci exista o functie ( , ) x y , definita in vecinatatea V
V
0 0
( , ) x y de clasa C
1
, astfel incat intr-o vecinatate U V
0 0 0
( , , ) x y z suprafata are parametrizarea
: , , ( , ) x u y v z u v , (u, v)V. Atunci avem
r
r
= ( , ) ui vj u v k + +
r r r
,
u
r i k
u

+ +

r r
v
,
v
r vj k
v

+

r r
v
. Notand p
u

, q
v

(notatii consacrate),
versorii normalei sunt:
N t
r
t
u v
u v
r r
r r

r v
r r
= t
2 2
1
pi qj k
p q
+
+ +
r r r
.
Avand
f
x
p
f
z

,
f
y
q
f
z

, rezulta ca: N t
r
t
2
2 2
f f f
i j k
x y z
f f f
x y z

+ +

| ` | ` | `
+ +


. , . , . ,
r r


Probleme

1. Calculati derivatele de ordinul intai ( y sau
dy
dx
) ale urmatoarelor functii, definite implicit:

a) ln xy y a , b)
2
sin( ) 0
xy
xy e x y .
R. Consideram ( , ) F x y ln xy y a si calculam
1 F
x
y y

. Daca
1
0 x
y
, aplicam formula
rezultata din teorema functiilor implicite si avem:

1
F
y
x
y
F
x
y y

.
Alta metoda: derivam relatia data, tinand seama ca y este functie de x:
0
y
y xy
y

+ ,
si pentru
1
0 x
y
, obtinem:
2
1
y
y
xy

.

2. Ecuatia
2 2
4 10 4 0 x y x y + + defineste implicit pe y ca functie de x. Calculati y pentru
sistemul de valori x = 6, y = 2.

3. Ecuatiile urmatoare definesc implicit pe z ca functie de x si y:

a)
3 3
x xyz a + ; b) cos cos cos 1 x y y z z x + + .

Calculati derivatele partiale de ordinul intai ale lui z in fiecare caz .
R. a) Putem aplica direct formula din teorema functiilor implicite, considerand
( , , ) F x y z
3 3
x xyz a + . Impunem conditia ca 0
F
xy
z

si atunci :

F
z
x
F
x
z

=
2
3x yz
xy
+
, respectiv,
F
z y
F
y
z

=
z
y
.
Acelasi rezultat se obtine derivand relatia ce defineste implicit pe ( , ) z x y in raport cu x, respectiv cu y
si tinand seama ca z este functie de x, y:

2
3
z
x yz xy
x

+ +

= 0, respectiv, 0
z
xz xy
y

, ecuatii din care obtinem

z
x

si
z
y

.

4. z este functie de variabilele x si y, definita implicit de ecuatia:

2 2 2
2 2 8 8 0 x y z xz z + + .
Calculati dz si d
2
z pentru sistemul de valori x = 2, y = 0, z = 1.

5. Functiile y si z de variabila x sunt definite implicit de sistemul de ecuatii:

2 2 2
2 2 2
0
2 3 4
x y z
x y z
+
'
+ +

.
Calculati , , , y y z z ,...

6. Functiile u si v sunt definite implicit de relatiile :
cos
sin
x u v
y u v

. Calculati derivatele partiale

u
x

,
v
x

,
u
y

,
v
y

.
R. Avem
1 2
( , ) f f f , unde
i
f : R
4
R,

1
( , , , ) cos f x y u v x u v

2
( , , , ) sin f x y u v y u v .
Impunem conditia:
1 2
cos sin ( , )
0
sin cos ( , )
v u v D f f
u
v u v D u v

, si aplicam formula din teorema functiilor
implicite:


u u
x y
v v
x y
| `






. ,
=
1
1 1
2 2
f f
u v
f f
u v

| `






. ,
1 1
2 2
f f
x y
f f
x y
| `






. ,
=
cos sin
sin cos
v v
v v
u u
| `

. ,

,
`

.
|
1 0
0 1
.
Putem insa deriva direct cele doua relatii, in functie de x respectiv de y, considerand u si v functii de x
si y:

1 cos sin
0 sin cos
u v
v u v
x x
u v
v u v
x x

'

si
0 cos sin
1 sin cos
u v
v u v
y y
u v
v u v
y y

'

.

Prin rezolvarea sistemelor (sa observam ca au acelasi determinant, care este determinantul functional
calculat anterior), obtinem derivatele partiale
u
x

,
v
x

,
u
y

,
v
y