LEGENDA TRANDAFIRULUI

uitate,trandafirul era doar o buruiana plina de tepi,dar indragostita de soare... Toata lumea o ura pentru uratenia ei,si pentru ca nu o puteu scoate din pamant atorita tepilor.Bietul trandafir era mereu vorbit de rau, iar barfa a ajuns si pe la soare. Suferea atat de tare, dar tot nu se putea ascunde de raze. Intr-o noapte,isi facu aparitia zana florilor,cu rochia ei de petale,si il vraji pe trandafir:<<Fie ca de fiecare data

De

mult,in vremurile

cand cineva se fa intepe in tine sa-ti creasca o petala din sangele

persoanei>>.

Dimineata,satenii,ca de obicei,venira sa-l scoata pe trandafir din pamant.Si,ca de

obicei,s-au intepat. Picaturile de sange s-au prelins pe tulpina in sus,si s-au format cateva petale.Satenii s-au speriat si au fugit la casele lor. De atunci, in el s-au mai intepat frunzele arse ale toamnei, si petalele inrosite ale primavarii, insectele vesele ale verii, fulgii puri ai iernii, vantul,dar si razele de soare. Intre timp,trandafirul isi forma o frumoasa coroana de foc, si era mandru de ea.Isi facu putin curaj, si-l intreba pe soare: <<Ei...uite ce frumoasa sunt! Nuti place de mine...? >> <<De tine? Nu! Ma intepi! Uitete

la frumoasa Floarea-Soarelui... cat de delicata e...cat ma admira de dimineata pana seara...arata

ca

Trandafirul fu ranit...nu intelegea... Si el era sensibil...si el il admira...si el arata exact ca soarele cand se trezea bosumflat si cand se culca.Deci...trandafirul nu inceta sa intepe si se lupta sa obtina adorarea soarelui imbogatind-usi diadema.

mine...>>

El a ramas,si va ramane simbolul tinerilor indragostiti care incearca sa ii castige inima persoanei iubite, si a luptei lor pentru a o avea, si in acelasi timp,si al esecurilor lor...