Influente de origine dacica in cultura romaneasca Mitul cel mai cunoscut este cel al lui Zalmoxis, daca nu este

cumva si singurul despre care stim ceva. Faptul ca din tezaurul de mituri geto-dacice, pe care efervescenta culturala afirmata de acest popor ne da dreptul sa-l presupunem ca ar fi fost deosebit de bogat, sa pastrat si a ajuns pana la noi in primul rand acest mit (mai degraba ''mitul'' mitului lui Zalmoxis) se datoreaza consemnarilor scrise ale unor autori straini. Curiozitatea starnita de oamenii indepartatelor taramuri carpato-danubioano-pontice, ecoul actiunilor geto-dacilor si formatiunilor lor politice, dar si o recunoastere a calitatilor intrinseci ale mitologiei lor au determinat aceasta aplecare a scriitorilor antici asupra spiritualitatii geto-dacilor. Mitul lui Zalmoxis a reprezentat, probabil, cel mai important si cel mai reprezentativ mit al geto-dacilor. Acest mit si insusi personajul sau central s-au cristalizat devreme in lumea geto-dacica, ca rezultat al unor fenomene de sincretism desfasurate pe diferite planuri cultural-istorice. In epoca clasica a statului geto-dacic, cultul Zalmoxian scade ca intensitate, pentru ca mai tarziu urmele sale sa dispara, si din din diverse motive, romanesc. din spiritualitatea daco-romanilor folclorul

Despre riturile geto-dacilor, foarte bogate, ca la oricare popor antic, de altfel, putem avansa cateva idei doar in legatura cu cateva dintre acestea. Herodot, Valerius Maximus si Pomponius Mela ne vorbesc de intristarea ce-i cuprindea pe Traci (subliniem traci) la nasterea unui copil, stare manifestata prin plansul rudelor apropiate, care nu vedeau in viata pamanteasca decat prilej de suferinte si greutati. Cat priveste ritul de inmormantare, in epoca clasica a civilizatiei lor geto-dacii practicau cu preponderenta incineratia; inhumatia se

intalneste mai rar. Mormantul de incineratie plan reprezinta tipul cel mai des intalnit la geto-daci. De cele mai multe ori resturile funerare sunt pur si simplu asezate intr-o groapa, in unele cazuri fiind depuse in prealabil intr-o urna. Mormintele plane cu caseta din piatra sunt extrem de rare. Cu prilejul inmormantarii se faceau anumite jertfe, se asezau in groapa obiectele de care mortul ar putea avea nevoie in viata de apoi, precum si vase cu mancare si bautura. La moartea celor bogati se faceau si ospete funerare cu spargerea rituala deasupra mormantului a vaselor folosite.

La geto-daci intalnim, in ansamblul riturilor de sacrificiu, atat jertfele umane (constatate, dealtfel, si la alte popoare), cat si sacrificarea de animale si ofrande, acestea doua din urma devenind, probabil, destul de timpuriu preponderente.

Vechi obiceiuri dacice se pstreaz chiar n inima romnismului; trim totui cu ele de milenii fr a fi contieni de ndelunga lor istorie i ncrctur temporal. Dacii erau oameni harnici i religioi, cu o bun cunoatere a meteugurilor lumii materiale, dar erau i privitori n stele, astronomi, medici, matematicieni i filozofi. Pentru daci munii erau casa, adpostul sigur i centrul organizrii lor statale i militare. Fiecare aezare avea ns i un loca de cult. Aa va fi fost i la inca Veche, unde dacii aveau un templul subpmntean n ce avea s devin mai trziu mnstirea din grot. Preoimea dac era organizat ierarhic, i exist dovezi certe c existau i clugri isihati. Acetia adesea triau retrai n peteri, practicnd asceza i hrnindu-se doar cu brnz i miere, fr carne. Regsim practicile acestea i n cretinismul ortodox, i cu bucurie ne putem explica de ce trecerea la cretinism a fost att de

fireasc, de natural pentru poporul romn. Cele mai multe din elementele ritualice dacice s-au pstrat n tradiia folcloric. Un exemplu relevant este cluul oltenesc, un dans frenetic cu implicaii adnci de binecuvntare, cretere a fertilitii i alungare a spiritelor rele. Multe din ritualurile dacilor se exprimau prin cntec i micare (dans). Iar ritmurile horelor, ale btutelor i srbelor noastre ne-a rmas n snge de la strbuni. Astfel de dansuri aveau cu siguran i o conotaie ritualic dincolo de dimensiunea lor imediat ca expresie a bucuriei. Nu e greu s ni imaginm pe dacii locuitori la inca Veche, prinzndu-se n joc ritualic pe frumoasa tipie a dealului Pleu, att de aproape de cer... Templul de la inca Veche se nscrie ntr-o impresionant continuitate de spiritualitate, fiind cu loc special, cu a profund ncrctur ritualic. Peste secolele de spiritualitate dacic, s-au aezat aici, mai apoi, sute de ani de liturghisire cretin i slujire ortodox. creterea aceasta se simte din plin, n linitea adnc i i sentimentul de binecuvntare cel ncearc fiecare ins cnd intr n grot! Viaa sufletului dup moarte este de asemenea unul din elementele ce se pstreaz de la daci, ncadrdu-se perfect n cretinism. Dacii credeau c n viaa de apoi, sufletul se transform ntr-o pasre i se ntoarce la Zalmoxis. Credina dacilor c erau nemuritori se gsete menionat n izvoarele istorice ale vremii precum Herodot i Socrate. "Iata in ce fel se socot ei nemuritori. Credinta lor e ca ei nu mor, ci ca cel care piere se duce la Zalmoxis" (Herodot).

Dup convertirea la cretinism, ndejdea i credina n viaa venic a fost cu att mai puternic, dat fiind c se greva pe un substrat tainic de credin n nemurire. Sufletul devenit pasre, s-a transformat n pasrea sufletului, n tradiia popular romneasc. Obiceiul psrii sufletului se pstreaz pn n zilele noastre n ritualurile funerare din judeele Mehedini, Gorj, Alba i Sibiu. n loc de cruce la cptiul celor decedai se aseaz un stlp sculptat cu motive geometrice i cu o pasre tot din lemn n vrf. Multe alte elemente i credine i trag seva din trecutul strmoilor notri, continund s-i mbogeasc i omului modern via, chiar dac n chip incontient. Rolul pe care l-au avut daco-getii n cultura romneasc este unul foarte nsemnat. Pe lnga faptul c folclorul romnesc, arta plastic, muzica, dansurile, ritmurile, obiceiurile, ceramica romnesti contin urme ale civilizatiei acestui popor al tracilor, lexicul romnesc contine 100-200 cuvinte de origine dacic, ce denumesc prti ale corpului omenesc, functii fiziologice, boli, stri afective, relatii familiale, ncltminte, mbrcminte, locuint, gospodrie, flor i faun (cele mai multe) etc. Pe lng celelalte mosteniri daco-getice, cuvintele de origine dacic, intrate definitiv n fondul principal lexical al limbii romne, arat nc o dat c poporul romn este continuatorul civilizatiei si culturii daco-getilor.