Sunteți pe pagina 1din 18

87 PERSOANA - IZVOR DE COMUNIUNE ~N GNDIREA PATRISTIC|

Despre cosmos [i `mplinirea sa `n om dup\


teologia Sfntului Maxim M\rturisitorul
Pr. Prof. Drago[ BAHRIM
Sf=ntul Maxim M\rturisitorul (580-662) este unul din cei mai importan]i
teologi bizantini. Teologia sa reprezint\ un pisc al g=ndirii universale, un
moment de sintez\ original\, un punct de plecare pentru tot ce s-a scris dup\ el.
R\m=ne normativ pentru toate capitolele g=ndirii teologice, mai ales dup\ ca-
nonizarea hristologiei sale o dat\ cu Sinodul VI Ecumenic de la Constantinopol
(681). De[i nesistematic, scrisul s\u are o unitate [i o coeren]\ de excep]ie. Toate
categoriile g=ndirii sale exist\ `ntr-o str=ns\ unitate, `nc=t, pentru a aborda pe una
dintre ele, trebuie s\ aprofundezi opera sa `n ansamblu. Firul s\u ro[u este totu[i
hristologia, legat\ str=ns de celelalte teme preferate ale sale: cosmologia, antro-
pologia, eclesiologia.
Cosmologia Sf=ntului Maxim nu [i-a g\sit o confirmare oficial\ printr-un
sinod ecumenic, a[a cum s-a `nt=mplat cu hristologia, fiind de multe ori consi-
derat\ de teologi ca o dezvoltare personal\ a unor intui]ii mai vechi ale prede-
cesorilor s\i ca Dionisie Areopagitul, Evagrie Ponticul [.a., iar teoria sa despre
ra]iunile divine ale crea]iei a fost a[ezat\ `n r=ndul teologumenelor. Este me-
ritul teologiei ortodoxe contemporane, `n special a reprezentan]ilor curentului
neopatristic, de a fi ar\tat actualitatea [i originalitatea g=ndirii cosmologice ma-
ximiene, dar [i a g=ndirii patristice r\s\ritene `n general. Ca un singur exemplu,
P\rintele Dumitru St\niloae, care este de fapt [i principalul traduc\tor a operei
Sf=ntului Maxim `n rom=ne[te, introduce pe larg `n primul volum al Dogmaticii
sale `nv\]\tura despre ra]iunile divine ale lucrurilor din lume. Tema este prezen-
tat\ des `n studiile maximiene occidentale, care au luat o amploare f\r\ precedent
la sf=r[itul secolului trecut
1
. Zeci de teze de doctorat, monografii consacrate
anumitor capitole, sute de studii, de note introductive (num\rul total al studiilor
contemporane privind opera Sf=ntului Maxim se ridic\ la aproape 500), fac din
Sf=ntul Maxim M\rturisitorul unul din cei mai studia]i [i mai fecunzi autori
patristici pentru teologia contemporan\. Studiul de fa]\ `ncearc\ eviden]ierea
1
O privire de ansamblu asupra studiilor maximiene p=n\ la sf=r[itul anilor '80 ofer\
Aidan Nichols `n cartea sa Byzantine Gospel. Maximus the Confessor in Modern
Scholarship, Edinbourgh: T&T Clark, 1993.
88 TEOLOGIE {I VIA}|
principalelor linii ale cosmologiei Sf=ntului Maxim prin referire la cele mai im-
portante studii contemporane. Scopul este eviden]ierea unit\]ii dintre cosmologie
[i antropologie `n cazul autorului nostru [i a dimensiunii antropice (umane) a
cosmosului, a modului `n care omul, parte a cosmosului, `[i descoper\ voca]ia de
mijlocitor al sfin]irii sale.
Lumea [i toate cele din ea au fost aduse la existen]\ din nimic, ex nihilo.
Lucrul acesta este afirmat categoric de Sf=ntul Maxim `n mai multe r=nduri
2
.
Crea]ia este `ntr-o total\ dependen]\ fa]\ de Creatorul s\u. Transcenden]a A-
cestuia este absolut\, iar f\pturile nu pot exista `n nici un mod f\r\ Cauza lor
preexistent\. Distan]a de fire dintre Dumnezeu [i f\pturi este exprimat\ de
Sf=ntul Maxim prin mai multe expresii, fiecare cu istoria [i con]inutul s\u:
oioopo (diferen]\), oioi p:oi (distinc]ie, diviziune), oio o+ooi (distan]\),
oio o+qo (separa]ie, interval)
3
. Astfel, Dumnezeu a f\cut toate cu ra]iune [i cu
`n]elepciune la vremea cuvenit\, pe cele generale [i pe cele individuale
4
.
Subliniind diferen]a absolut\ dintre Dumnezeu [i creaturi, Sf=ntul Maxim res-
pinge viziunea negativ\, pesimist\, platonic-origenist\ potrivit c\reia fiin]ele,
`nainte de a veni la na[tere, preexistau, unite substan]ial cu Logosul divin. Prin
p\cat, aceste spirite [i-ar fi atras pedeapsa unei existen]e `n trup. Sf=ntul Maxim
respinge critic, `n special `n Ambigua, a[a cum a demonstrat Polycarp Sherwood
5
,
origenismul cum a fost el transmis `n comunit\]ile monahale, prin tradi]ia eva-
grian\. {i Maxim face aceasta, sprijinindu-se pe viziunea dionisian\ asupra lumii,
ridic=nd spiritualitatea origenist-evagrian\ din planul ei imanent uman, `n planul
rela]iei omului cu Dumnezeu Cel transcendent
6
. Aici el dezvolt\ tema ra]iunilor
(o yoi) divine.
Ra]iunile (oyoi) divine
Av=nd ra]iunile celor f\cute, subzist=nd `n El dinainte de veacuri [...]
credem c\ premerge o ra]iune (oyo) a cre\rii `ngerilor, o ra]iune a fiec\rei
2
Arat\ aceasta, de exemplu, `n Capete despre dragoste [Char.] IV, 1, P.G. 90, 1048A,
trad. rom., `n Filocalia, vol. 2 [FR 2], Harisma, 1993, p. 124: Dumnezeu a adus toate
lucrurile din nimic la existen]\; Ambigua [Amb.] 7, P.G. 91, 1080A, trad. rom., p. 80:
prin bun\voin]a Sa a creat din nimic zidirea cea v\zut\ [i nev\zut\.
3
O analiz\ detaliat\ a acestor termeni a `ntreprins L. Thunberg, Microcosmos and Me-
diator. The Theological Anthropology of Maximus the Confessor, ed. a 2-a, Chicago, La
Salle, 1995, p. 51-60.
4
Amb. 7, P.G. 91, 1080A, trad. rom., p. 80.
5
P. Sherwood, The Earlier Ambigua of St. Maximus the Confessor and his Refutation of
the Origenism, Studia Anselmiana, Rome, 1955.
6
Cf. Pr. Prof. Dr. D. St\niloae, Introducerea traduc\torului la Sf=ntul Maxim M\rtu-
risitorul, Ambigua, P.S.B. 80, EIBMBOR, 1983, p. 11, nota 6. Teza sus]inut\ de P\rintele
St\niloae `n aceast\ introducere cum c\ Sf. Maxim a scris aceast\ Ambigua timpurie ca un
r\spuns explicit la teoriile ereticului Origen `ncepe s\-[i piard\ sus]inerea potrivit
ultimelor cercet\ri origeniene. Vezi Cristian B\dili]\, Origen `n Rom=nia (1926-1998), `n
vol. H. Crouzel, Origen, trad. C. Pop, Ed. Deisis, p. 389-390.
89 PERSOANA - IZVOR DE COMUNIUNE ~N GNDIREA PATRISTIC|
fiin]e [i putere ce alc\tuiesc lumea de sus, o ra]iune a oamenilor, o ra]iune a tu-
turor celor ce au primit existen]a de la Dumnezeu, ca s\ nu le numesc pe fiecare
individual
7
.
Dar aceste ra]iuni care premerg f\pturilor [i lucrurilor din lume nu au o
existen]\ `naintea existen]ei propriu-zise, ci sunt doar cuget\ri, g=nduri ale lui
Dumnezeu. Ra]iunea (o yo) unei f\pturi nu e o substan]\ (oo oi o), ci este ra]iunea
unei substan]e (o yo +q oo oi o); nu subzist\ `n sine, ci `n El, exist\ doar `n
poten]\, este o posibilitate. De[i este pre[tiut\ ca ra]iune, o f\ptur\ este creat\ de
Dumnezeu la timpul potrivit, conform unei ra]iuni a `nceputului existen]ei Sale.
Odat\ creat\, f\ptura cap\t\ o existen]\ real\, subzisten]\, e substan]ial\.
Urm=nd lui Dionisie Areopagitul, Sf=ntul Maxim leag\ no]iunea de ra]iune a
unei f\pturi de voin]a divin\. Ao yoi fiin]elor nu sunt manifest\ri ale esen]ei
divine, ci manifest\ri ale voin]ei creatoare a lui Dumnezeu. Maxim nume[te
pentru acest motiv ra]iunile voin]e (O:q o+o)
8
divine, dar [i pentru c\ ele
reprezint\ `n fiin]e inscrip]ia voin]ei sau inten]iei divine referitoare la fiecare [i,
`n sf=r[it, pentru c\ ele manifest\ acest scop divin `n crea]ie
9
. Larchet a dat o
defini]ie precis\ a oyo-ului unei f\pturi ca fiind principiul sau ra]iunea sa
esen]ial\, cea care o define[te fundamental [i o caracterizeaz\, dar [i finalitatea,
cea `n vederea c\reia ea exist\, pe scurt ra]iunea sa de a exista `n dublu sens de
principiu [i de sf=r[it al existen]ei sale
10
.
Ra]iunile unei f\pturi arat\ deci principiul, sensul existen]ei f\pturii `n
virtutea leg\turii sale cu Ao yo-ul divin, dar `n acela[i timp arat\ [i scopul pe
care Dumnezeu `l are cu acea f\ptur\ [i implicit cu lumea c\ci nimic din cele
f\cute nu este un scop `n sine
11
. Sf=ntul Maxim leag\ astfel toate de scopul
(oio no) final, care este `ndumnezeirea (O:. oi). Dar aceasta are ca temei
~ntruparea. Chiar de la nivelul crea]iei, Sf=ntul Maxim vede ra]iunile f\pturilor
ca un fel de ~ntrupare. Prezen]a tainic\ a Ao yo-ului divin `n oyoi f\pturilor `n-
temeiaz\ scopul divin, a[ezat `n acelea[i f\pturi care este `ndumnezeirea. Vedem
c\ oyo-ul nu este doar voin]\ divin\ `n sensul `n care el corespunde inten]iei
creatoare a lui Dumnezeu prin care, dup\ el, Dumnezeu ar fi creat la timpul
oportun fiin]a care `i corespunde, pentru care el constituie arhetipul sau modelul
acestei fiin]e `n esen]a [i `n particularitatea sa; el corespunde, de asemenea,
inten]iei divine `n privin]a destinului acestei fiin]e: define[te anticipat finalul ei,
scopul c\tre care trebuie s\ tind\ [i `n care `[i va g\si des\v=r[irea, iar acest final
7
Amb. 7, P.G. 91, 1080A, trad. rom., p. 80.
8
Cf. Amb. 7, P.G. 91, 1085A; R\spunsuri c\tre Talasie [Thal.] 13, P.G. 90, 296A; Sf.
Dionisie Areopagitul De div. nom. V, 8, P.G. 3, 824C, la J.-C. Larchet, La divinisation de
l'homme selon St. Maxime le Confesseur, Paris, 1996, p. 114.
9
J.-C. Larchet, op. cit., p. 114-115.
10
J.-C. Larchet, Introduction Saint Maxime le Confesseur, Ambigua, trad. et notes par
E. Ponsoye, commentaries par le P. D. St\niloae, Paris, Suresnes, 1994, p. 20; aceea[i
defini]ie [i `n J.-C. Larchet, La divinisation de l'homme selon Saint Maxime le Confesseur,
Paris, 1996, p. 113.
11
Amb. 7, P.G. 91, 1072C, trad. rom., p. 72.
90 TEOLOGIE {I VIA}|
este c\ va fi unit cu Dumnezeu [i devine dumnezeu prin participare. El nu este
doar indica]ia acestui scop [i ceea ce orienteaz\ creatura c\tre el, ci este `n
Dumnezeu modelul creaturii care, `n proiectul divin (sau dup\ voin]a bun\ a lui
Dumnezeu), a `mplinit poten]ial acest scop
12
.
Preciz\rile Sf=ntului Maxim, privind ra]iunile crea]iei, pe l=ng\ critica
origenismului, se arat\ ca unul din punctele cheie ale `ntregii sale g=ndiri, unitar\
`n ansamblu
13
. J.-C. Larchet face preciz\ri importante privind modul `n care
ra]iunile sunt organizate `n chip special. Astfel, fiecare fiin]\ r\spunde `n acela[i
timp unui logos care o situeaz\ `ntr-un gen (y: vo), unui logos care o situeaz\
`ntr-o specie (:ioo), unui logos care `i define[te esen]a (oooio) sau natura
(ooi) (Maxim se refer\ la acest logos fundamental al naturii [oyo +q
oo:.]), unui logos care `i define[te constitu]ia sa (ipo oi), unor logoi care
definesc respectiv puterea sa, lucrarea sa, patima sa, dar [i ceea ce `i este propriu
referitor la cantitate, calitate, rela]ie, loc, timp, pozi]ie, mi[care, stabilitate (Amb.
15, 1217AB; 17, 1228A-1229A) [i unui mare num\r de al]i logoi ce corespund
multiplelor Sale calit\]i.
A[adar, un individ nu corespunde unui singur logos, ci unei multitudini de
logoi care sunt totu[i unificate [i sintetizate `n logos-ul s\u propriu. Anumi]i
logoi apar]in [i altor fiin]e; astfel c\ anumi]i logoi sunt singulari sau particulari;
al]ii sunt generali sau universali (Amb. 7, 1080A; 21, 1245B) [i c\ o recapitulare
intelectual\ `n contempla]ie [i o unificare spiritual\ a logoi sunt posibile pornind
de la singular spre universal, travers=nd diferi]ii intermediari p=n\ la Cauza lor
12
J.-C. Larchet, La divinisation a l'homme selon Saint Maxime le Confesseur, Paris,
1996, p. 119.
13
Despre ra]iunile divine la Sf. Maxim M\rturisitorul au scris: I.-H. Dalmis, La thorie
des logoi des cratures chez saint Maxime le Confesseur, `n Revue des sciences
philosophique et thologique 36 (1952), p. 244-249; P. Sherwood, The Earlier Ambigua of
St. Maximus the Confessor and his Refutation of Origenism, `n Studia Anselmiana, no
36, Rome, 1955, p. 166-180; H.U. von Balthasar, Kosmische Liturgie. Das Weltbild
Maximus des Bekenners, Einsiedeln, 1961, p. 110-117; A. Riou, Le Monde el L'glise
selon Maxime le Confesseur, Paris, 1973, p. 54-63; J.-C. Larchet, Introduction `n Saint
Maxime le Confesseur, Questions Thalassios, traducere [i note de E. Ponsoye, Paris-
Suresnes, 1992, p. 10-12; Idem, Introduction `n Saint Maxime le Confesseur, Ambigua,
trad. [i note de E. Ponsoye, comentarii de Pr. D. St\niloae, Paris-Suresnes, 1994, p. 19-24;
L. Thunberg, Microcosm an Mediator. The Theological Anthropology of Maximus the
Confessor, Chicago&La Salle, 1995, p. 72-79; Idem, Man and Cosmos. The Vision of
Maximus the Confessor, N.Y., 1985, p. 137-143; J.P. Farrell, Free Choice in St. Maximus
the Confessor, Pennsylvannia, 1989, p. 139-144; J. Van Rossum, The o yoi of Creation
and Divine energies in Maximus the Confessor and Gregory Palamas, `n Studia
Patristica, XXVII (1993), p. 213-217; W. Wlker, Maximus Confessor als Meister des
geistlichen Lebens, Wiesbaden, 1965, p. 29-31, 301-314; J.-C. Larchet, La divinisation de
l'homme selon Saint Maxime le Confesseur, Paris, 1996, p. 112-123; J. Lema`tre (I.
Hausherr) Contemplation chez les grecs et autres orientaux chrtiens, `n Dictionnaire de
spiritualit, t. II (1953), col. 1818-1819, Eric D. Pearl, Methexis: Creation, Incarnation,
deification in Saint Maximus Confessor, Diss., Yale University, 1991, p. 147-179.
91 PERSOANA - IZVOR DE COMUNIUNE ~N GNDIREA PATRISTIC|
(Amb. 41, 1309C). Exist\ [i logoi dup\ care se efectueaz\ [i coeziunea acestor
logoi diver[i `n acela[i individ [i care `i permit s\ aib\ unitatea sa `n universul
`ntreg, ceea ce permite `ndeosebi armonia diferitelor constituente ale acestuia [i
coeren]a legilor diverse care `i asigur\ func]ionarea (Amb. 17, 1228B-1229A; 41,
1312BD). Anumi]i logoi determin\ ordinea de coexisten]\ [i de succesiune a
creaturilor (Amb. 15, 1217A). Al]i logoi definesc cre[terea sau diminuarea can-
titativ\ a fiin]elor, `n timp ce al]ii definesc modific\rile lor calitative.
Corelativ, anumi]i logoi asigur\ permanen]a [i identitatea fiin]elor privitor la
natura lor, puterea [i lucrarea lor, relativ la mi[carea ce le afecteaz\, respectiv la
rela]iile care sunt `ntre ele; dup\ ace[ti logoi, fiin]ele au o ordine [i o perma-
nen]\, nu se `ndep\rteaz\ cu nimic de proprietatea lor natural\, nici nu se schimb\
`n altceva, nici nu se amestec\ (Amb. 15, 1217A). Unii logoi (ra]iuni n.n.) au o
func]ie particularizant\, astfel `nc=t fiin]ele s\ nu se confunde [i fac ca fiecare
fiin]\ s\ fie diferit\, distinct\ [i independent\ de toate celelalte; dar al]i logoi au
corelativ o func]ie unitiv\ [i fac ca toate lucrurile s\ nu poat\ cunoa[te separare [i
dispersare `n ele sau `ntre ele, dar sunt `n rela]ie [i sunt unite din ce `n ce mai
mult dup\ cum se ridic\ din ce `n ce mai mult spre universal (astfel indivizii sunt
uni]i dup\ logos-ul speciei de care apar]in, speciile dup\ logosul genului de care
sunt legate), p=n\ ajung la o unitate suprem\ (Amb. 41, 131B-1313B). Exist\
astfel `n crea]ie o diferen]\ indivizibil\ [i o particularitate neconfuz\ (Amb.
7, 1072C)
14
.
Unitatea oyoi `n Aoyo (ra]iunilor `n Cuvntul lui Dumnezeu)
Am v\zut c\ exist\ o diversitate `ntre fiin]ele lumii, fiecare fiind caracterizat\
[i definit\ fundamental de un anumit num\r de oyoi. Prin oyoi fiecare fiin]\
sau lucru `[i are propria sa individualitate deosebit\ de a celorlalte. ~n acela[i
timp, cum am v\zut, prin oyoi este predeterminat\ finalitatea fiec\rei f\pturi,
`ndumnezeirea (O:. oi) sa.
Logosul sau Cuv=ntul lui Dumnezeu este Cel care adun\ `n Sine
multitudinea de oyoi prin faptul c\ `n El au fost determinate, `n ve[nica g=ndire
a lui Dumnezeu, ra]iunile tuturor f\pturilor, lumea `ns\[i fiind f\cut\ prin El (cf.
Ioan 1, 3; Coloseni 1, 16). Sf=ntul Maxim precizeaz\ c\ dup\ procesiunea
binevoitoare, f\c\toare [i sus]in\toare spre f\pturi, Ra]iunea cea Una e `ntre
multe alte ra]iuni, iar dup\ referirea [i pronia care le `ntoarce [i le c\l\uze[te pe
cele multe spre Unul, ca spre ob=r[ia lor sau ca spre centrul liniilor pornite din
El, care are `n Sine de mai `nainte `nceputurile lor [i le adun\ pe toate, ra]iunile
cele multe sunt una
15
.
~n Logos toate ra]iunile f\pturilor [i lucrurilor preexist\. Prin plasticizarea
lor, ele manifest\ aceea[i lucrare [i prezen]\ a Logosului. ~n fiecare creatur\, prin
14
J.-C. Larchet, Introduction `n Saint Maxime le Confesseur, Ambigua, Paris-Suresnes,
1994, p. 20-21.
15
Amb. 7, P.G. 91, 1081BC, trad. rom., p. 84.
92 TEOLOGIE {I VIA}|
ra]iunile sale, se face prezent `n lume `ntreg Logosul. Aceasta `l face pe Sf=ntul
Maxim s\ compare contempla]ia noastr\ `n lumea aceasta cu `nt=lnirea dintre
Elisabeta [i Maica Domnului (Luca 1, 39-56). Fiecare dintre noi, `n `nveli[ul
nostru material `l reprezint\ pe Sf=ntul Ioan Botez\torul `n p=ntece, iar Logosul
st\ ascuns `n f\pturi ca `ntr-un alt p=ntece
16
. Fiecare o yo, de fapt, cuprinde `n
chip tainic Logosul `ntr-o prezen]\ mai mic\ sau mai mare. Diferen]a `ntre
diferitele f\pturi `n ceea ce prive[te manifestarea Logosului este una de grad.
Avem aici afirmat\ cu t\rie ideea prezen]ei lui Dumnezeu `n lume prin ra]iunile
din f\pturi. Aceast\ prezen]\ a Logosului leag\ fiecare f\ptur\ de Dumnezeu,
ar\t=nd-o ca fiind parte (oi po) a lui Dumnezeu pentru faptul c\ ra]iunile
existen]ei noastre preexist\ `n Dumnezeu
17
.
Contrar lui Origen care vedea `n corporalitate [i materialitate o dec\dere,
Sf=ntul Maxim arat\ valoarea pozitiv\ a lumii, ea fiind cale de neocolit spre
Dumnezeu. Astfel, `ns\[i crea]ia lumii, dup\ Sf=ntul Maxim este o Revela]ie.
Este chiar Revela]ia natural\. Esen]a acestei Revela]ii este prezen]a tainic\ a
Logosului `n ra]iunile f\pturilor, iar aceasta este v\zut\ de Sf=ntul Maxim ca o
~ntrupare a Logosului. El vorbe[te uneori de o tripl\ ~ntrupare a Logosului
18
: `n
natur\, `n Sf=nta Scriptur\ [i `n persoana istoric\ a lui Hristos.
Cuv=ntul Se `ngroa[\ [...] ascunz=ndu-Se pe Sine pentru noi `n chip negr\it
`n ra]iunile lucrurilor, Se face cunoscut `n chip propor]ional prin fiecare din cele
v\zute ca prin ni[te semne scrise, `ntreg, deodat\, `n toate atotdeplin, [i `ntreg `n
fiecare [i nemic[orat; Cel nedivers [i pururea la fel `n cele diverse; Cel simplu [i
necompus `n cele compuse; Cel f\r\ de `nceput `n cele supuse `nceputului; Cel
nev\zut `n cele v\zute [i Cel nepip\it `n cele pip\ite. [...] pentru noi cei gro[i la
cugetare a primit s\ Se `ntrupeze [i s\ Se `ntip\reasc\ (s\ ia chip) `n litere, `n
silabe [i cuvinte (este vorba despre Sf=nta Scriptur\, n.n.) ca din toate acestea s\
ne adune bine `ncetul la Sine, pe noi, cei ce urm\m Lui [...]
19
.
Corespunz\tor celor trei ~ntrup\ri ale Logosului, `n crea]ie, `n Scriptur\ [i `n
Hristos, avem cele trei legi universale care guverneaz\ lumea: legea natural\,
legea scris\ [i legea harului
20
. Con]inutul fiec\rei legi este Hristos, Logosul.
Aceasta arat\ unitatea Revela]iei dumnezeie[ti, o unic\ descoperire gradual\,
treptat\ a Cuv=ntului. Diferen]a dintre cele trei legi este de intensitate a prezen]ei
Logosului `n fiecare. Sf=ntul Maxim nu vede revela]ia `ntr-o `mp\r]ire scolastic\
`ntre natural [i supranatural, ci ca o singur\ manifestare a a Aceluia[i Logos `n
trei etape diferite. Aceasta `l face s\ afirme c\ fie c\ este judecat cineva dup\
16
Amb. 6, P.G. 91, 1068AB, trad. rom., p. 67.
17
Amb. 7, P.G. 91, 1081C, trad. rom., p. 85.
18
Thal. 15, P.G. 90, 297B-300A, trad. rom., FR3, p. 67; vezi [i H.U. von Balthasar,
Liturgie cosmique, Paris, 1947, p. 222.
19
Amb. 33, P.G. 91, 1285D-1288A, trad. rom., p. 247-248.
20
Thal. 64, P.G. 90, 724C, trad. rom., FR3, p. 412: iar legi generale sunt: cea natural\,
cea scris\ [i cea a harului. C\ci fiec\reia din aceste legi `i corespunde o anumit\ vie]uire [i
un anume curs al vie]ii ca [i o dispozi]ie l\untric\ (oio 0:oiv) deosebit\, produs\ de acea
lege prin voia celor ce se conformeaz\ cu ea.
93 PERSOANA - IZVOR DE COMUNIUNE ~N GNDIREA PATRISTIC|
lege (legea scris\, n.n.), prin Hristos va fi judecat; fie f\r\ lege, iar\[i va fi judecat
prin El
21
. ~ntre cele trei legi nu este raport de subordonare `n ce prive[te con-
]inutul. Aceasta arat\ importan]a pe care o au legea natural\ [i cea scris\ pentru
Sf=ntul Maxim, radical schimbat\ fa]\ de predecesorii s\i, Origen [i Augustin:
sunt doi termeni de valoare egal\ ai unei dialectici, ei se completeaz\ reci-
proc
22
. Prin fiecare din cele trei legi prin Sine, Cel ar\tat, c\l\uze[te spre Sine,
Cel cu totul ascuns `n near\tare, toat\ crea]ia
23
.
Dinamismul crea]iei
Concep]ia cosmologic\ a Sf=ntului Maxim M\rturisitorul este una profund
dinamic\. El dezvolt\ aceast\ tem\ a mi[c\rii (iivqoi) f\pturilor `n special `n
respingerea origenismului. Potrivit lui Origen `ntre f\pturi [i Dumnezeu exista o
anume conaturalitate, acestea fiind `n stare de repaus sau odihn\ (o+ooi), `ntr-o
henad\ original\. Prin sa]ietate (io po), `ns\, spiritele au cunoscut o mi[care
(iivqoi) de c\dere, implic=nd venirea lor la existen]\ (y: v:oi) `n trup, ce va fi
urmat\ de o re`ntoarcere `n henada originar\, la sf=r[itul veacurilor
24
.
Pentru Origen, mi[carea este, `ntr-un anume fel, cauza p\catului, iar Sf=ntul
Maxim la `nceputul Ambigua 7 rezum\ concep]ia origenist\ ar\t=nd c\ dup\
p\rerea lor (adic\ a celor ce se refugiaz\ `n `nv\]\turile u[oare ale dogmelor eli-
ne[ti), prin aceste cuvinte `nv\]\torul (r\spunsul este un comentariu al unui frag-
ment din Sf=ntul Grigorie Teologul, n.n.) ne d\ s\ `n]elegem unitatea de odinioar\
a fiin]elor ra]ionale, potrivit c\reia fiind de o fire cu Dumnezeu (ooo:i ), `n El
aveau petrecerea [i locuin]a; apoi ivindu-se mi[carea [i `mpr\[tiindu-se din aceasta
`n chip variat fiin]ele ra]ionale, L-au silit pe Dumnezeu s\ fac\ lumea aceasta cor-
poral\ ca s\ le lege de trupuri spre a le pedepsi pentru p\catele de mai `nainte
25
.
Exist\ astfel triada origenist\ o+o oi-ii vqoi-y: v:oi care este inversat\ de
Sf=ntul Maxim `n y: v:oi-ii vqoi-o+o oi. Dar nu este numai o simpl\ schim-
bare de pozi]ii, c\ci Sf=ntul Maxim schimb\ `nse[i `n]elesurile conceptelor d=ndu-le
alte valen]e.
Mi[carea, dup\ M\rturisitor, este fireasc\ f\pturilor: Dumnezeirea este ne-
mi[cat\, ca una ce e plinirea tuturor. Dar, tot ce a primit existen]a din nimic e `n
mi[care, fiind purtat numaidec=t spre o ]int\ oarecare
26
. Pe aceast\ mi[care o
numesc unii putere natural\ (oo voiv ooiiq v) ce se gr\be[te spre ]inta sa final\
21
Thal. 19, P.G. 90. 308C, trad. rom., FR3, p. 76.
22
H.U. von Balthasar, op. cit., p. 222; cf. [i Karayiannis, Maxime le Confesseur. Essence
et energies de Dieu, Paris, 1993, p. 362 [.u.
23
Amb. 10, P.G. 91, 1165D, trad. rom., p. 164. Despre cele trei legi [i despre Revela]ia
divin\ la Sf=ntul Maxim M\rturisitorul se poate vedea pe larg teza lui V. Karayiannis citat\,
p. 333-393.
24
Dup\ J.-C. Larchet, La divinisation de l'homme selon Saint Maxime le Confesseur,
Paris, 1996, p. 115.
25
Amb. 7, P.G. 91, 1069AB, trad. rom., p. 69.
26
Ibidem, 1069B, trad. rom., p. 69.
94 TEOLOGIE {I VIA}|
sau p\timire (no 0o), adic\ mi[care ce se desf\[oar\ de la ceva spre altceva,
av=nd ca ]int\ final\ nep\timirea (+o o no0: ) sau Lucrare activ\ (: v: py:iov
opoo+iiq v) ce are ca ]int\ final\ pe Cel prin Sine perfect
27
.
Mi[carea mai este legat\ la Sf=ntul Maxim [i de ideea de scop, de finalitate,
c\ci nimic din cele f\cute nu e scop `n sine (+o oo+o+::)
28
. Aici triada
maximian\ y: v:oi-ii vqoi-o+o oi se poate suprapune cu o alta comple-
mentar\ o p_q -:oo +q-+: o (`nceput-principiu mijloc sf=r[it). Mi[carea
corespunde [i e specific\ aici intervalului dintre facere (`nceput) [i sf=r[it.
Mi[carea este constitutiv\ f\pturilor. ~mpreun\ cu voin]a [i alegerea determin\
starea final\, conform\ sau neconform\ cu scopul Creatorului. Prin acestea,
f\ptura se determin\ pe sine `ntr-o existen]\ bun\ sau `ntr-una `mpotriva firii,
ceea ce nu este conform lui Dumnezeu:
Dac\ fiin]ele sunt f\cute, ele numaidec=t se [i mi[c\ ca unele ce sunt mi[cate
dup\ fire, dinspre `nceput (origine) pentru c\ exist\ (oio +o :i voi), spre sf=r[it
(spre ]inta lor) dup\ alegerea voin]ei (io+o yv. qv) spre existen]a lor fericit\
(+o :o :i voi)
29
.
~n Ambigua 10, Sf. Maxim descrie cele 5 moduri ale contempla]iei naturale
(+po n.v +q ooiiq 0:.pi o)
30
. Acestea sunt de fapt cinci dintre cele zece
categorii aristotelice pe care le p\streaz\ Sf=ntul Maxim: substan]a (oooi o),
mi[carea (ii vqoi), diferen]a (oioopo ), unirea (ipo oi) [i stabilitatea (pozi]ia,
0:oi). Primele sunt moduri ale cunoa[terii lui Dumnezeu [i ne arat\ pe
Dumnezeu ca [i Creator, Proniator [i Judec\tor, iar ultimele dou\ sunt moduri ale
`ndumnezeirii omului. Mi[carea este ar\tarea proniei lucrurilor. Prin aceasta
privind identitatea fiin]ial\ nealterat\ a fiec\ruia dup\ specie ca [i conducerea
nesc\pat\ din m=n\, cunoa[tem pe Cel ce ]ine [i p\ze[te `ntr-o unire (oov:_ov+o)
negr\it\ `ntreolalt\, dar [i clar distincte, toate, dup\ ra]iunile prin care exist\
fiecare
31
.
Pus `n leg\tur\ cu npo voio, ii vqoi ne apare aici mai mult ca o mi[care a
divinului spre uman
32
, fiind astfel un mod al Revela]iei lui Dumnezeu spre om, o
prezen]\ a lui Dumnezeu ce mi[c\ f\pturile din interior. Prin aceast\ putere na-
tural\, f\pturile tind spre Dumnezeu, iar El guverneaz\ ca aceast\ mi[care s\ se
fac\ spre existen]a bun\ cu concursul alegerii f\pturilor.
27
Ibidem, 1072B, trad. rom., p. 71.
28
Ibidem, 1072C, trad. rom., p. 72.
29
Ibidem, 1073BC, trad. rom., p. 73.
30
Amb. 10, P.G. 91, 1133A-1137C, trad. rom., p. 131-137.
31
Ibidem, 1133C, trad. rom., p. 132.
32
V. Karayiannis, op. cit., p. 343: remarc\m, de asemenea, c\ termenul npo voio este
pus `n paralel cu termenul ii vqoi [i c\ unul clarific\ sensul celuilalt. Mai mult dec=t
mi[carea naturii fiin]elor create cuv=ntul ii vqoi `nseamn\ mi[carea divinului spre crea]ie.
Manifestarea lui Dumnezeu `n crea]ie o dovede[te. Aceast\ revela]ie divin\ `n crea]ie este
definit\ ca Providen]a. A se vedea la Karayiannis conceptul de mi[care a f\pturilor `n
lucrarea citat\ la p. 100-116, precum [i cele cinci moduri ale contempla]iei naturale la
p. 338-351.
95 PERSOANA - IZVOR DE COMUNIUNE ~N GNDIREA PATRISTIC|
Mi[carea nu caracterizeaz\ doar fiecare fiin]\ `n parte, ci `ntregul univers
`ntr-un proces de dilata]ie (oioo+oq ) contrac]ie (ooo+oq): ceea ce se nu-
me[te simplu substan]\ (oooio) se afl\ `n mi[care. Cea a celor ce se nasc [i se
corup se mi[c\ n\sc=ndu-se [i corup=ndu-se, iar cea a tuturor ce sunt a fost pus\
`n mi[care [i se mi[c\ conform ra]iunii [i modului dilat\rii [i contract\rii. C\ci se
mi[c\ de la genul atotgeneral prin genurile mai pu]in generale spre specii prin
care [i `n care obi[nuie[te s\ se `mpart\, `naint=nd p=n\ la speciile cele mai
particulare `n care ia sf=r[it dilatarea ei, hot\rnicindu-[i existen]a ei fa]\ de cele
de jos; [i se adun\ iar\[i de la speciile cele mai particulare, `ntorc=ndu-se prin
cele mai pu]in generale p=n\ la genul atotgeneral `n care se sf=r[e[te contractarea
ei, hot\rnicindu-[i existen]a ei fa]\ de cele de sus
33
.
Diada oioo+oq-ooo+oq ce caracterizeaz\ cosmologic procesul de expan-
siune [i concentrare `mpreun\ cu dublul concept origenist-evagrian de providen]\
[i judecat\ (npo voio ioi ipi oi) cur\]it de ereziile inerente, `mpreun\ cu
mi[carea (iivqoi) ajut\ pe Maxim s\ demonstreze cum structura cosmosului [i
iconomia m=ntuirii `ntemeiaz\ `mpreun\ o viziune antropocosmic\ a hristologiei.
Hristologic acest sistem se caracterizeaz\ prin viziunea echivalent\ a `n-
gro[\rii (no_ov:o0oi) [i a sub]ierii care corespunde cu venirea lui Hristos `n
lume [i cu `ntoarcerea Lui la Tat\l ca om [i ca reprezentant al tuturor credin-
cio[ilor [i al omenirii. ~n Ambigua 33
34
, aceasta este foarte clar legat\ de ideea
`ntreitei `ntrup\ri, deci de cele trei legi generale ale lumii: legea natural\, legea
scris\ [i legea harului
35
.
~n ceea ce prive[te ultimul termen al triadei Sf=ntului Maxim y: v:oi-
ii vqoi-o+o oi, acesta corespunde cum am mai spus scopului pe care Dumnezeu
l-a pus f\pturilor, `ndumnezeirea. Distan]a dintre `nceput [i sf=r[it dispare, `n
infinitatea pe care o dob=nde[te omul nu mai este interval (oio o+qo), oprindu-se
toat\ mi[carea celor ce se mi[c\ `n chip natural, neav=nd unde [i cum [i spre ce s\
se mai mi[te, av=nd ca sf=r[it `n calitatea lui de Cauz\ pe Dumnezeu, Care
hot\rnice[te `ns\[i infinitatea ce hot\rnice[te toat\ mi[carea
36
. Vedem astfel c\
dinamismul acesta al lumii nu se asociaz\ cu o `n]elegere autonom\ a ei, cu
autodeterminare sau cu o evolu]ie (`n sens darwinist). Pe de o parte, se evita
`n]elegerea unui univers static, rigid, iar pe de alt\ parte, concep]ia aceasta este
str=ns legat\ de prezen]a divin\ `n crea]ie. Exist\, dup\ cum am v\zut, pe l=ng\
multe tipuri de ra]iuni divine [i ra]iuni ale mi[c\rii f\pturilor. Dinamica lumii este
una orientat\ spiritual [i logic.
33
Amb. 10, P.G. 91, 1177BC, trad. rom., p. 171.
34
Amb. 33, P.G. 91, 1285C-1288A, trad. rom., p. 247-248.
35
Dup\ L. Thunberg, Symbol and Mystery in St. Maximus the Confessor, `n F. Heinzer
[i C. von Schnborn (d.), Maximus Confessor, Actes du Symposium sur Maxime le
Confesseur, Fribourg, 1982, p. 295-296 [i L. Thunberg, Man and the Cosmos: The Vision
of Maximus the Confessor, Crestwood, N.Y., 1985, p. 160.
36
Amb. 15, P.G. 91, 1217C, trad. rom., p. 197.
96 TEOLOGIE {I VIA}|
P\rintele D. St\niloae pomenind `n Introducerea traduc\torului la Ambigua
un fragment din Ambigua 7
37
, spune c\ de fapt, at=ta vreme c=t mi[carea este
natural\, ea nu va `nceta nici dup\ ajungerea omului la odihn\ (o+o oi), deoa-
rece atunci puterile sale naturale nu sunt nimicite ci sunt des\v=r[ite [i primesc
stabilitate `n lucrarea lor; ideea aceasta este apropiat\ celei de epectaz\ la Sf=ntul
Grigorie de Nyssa: stabilitatea `n Dumnezeu e `n acela[i timp mi[care, dar nu o
mi[care de la un lucru finit la un alt lucru finit, ci o mi[care stabil\ `n experien]a
prin `nnoire a infinit\]ii divine, `n care vom avea totul. Imobilitatea const\
propriu-zis `n faptul c\ sufletul nu mai are dorin]a de a se mi[ca din Dumnezeu
spre altceva, c\ci Dumnezeu este infinit, ca surs\ personal\ etern\ a iubiri `n
calitate de Treime. [...] Propriu-zis aceasta va fi o mi[care stabil\, concentrat\
`n acela[i con]inut personal infinit, o `mplinire [i o dep\[ire a oric\rei capacit\]i
de vedere spiritual\
38
. Tot ce este natural `n om va fi atunci des\v=r[it [i dep\[it
prin prezen]a lui Dumnezeu care pline[te toate `n toate
39
.
Omul, mijlocitor al sfin]irii cosmosului
Ideea aceasta a pozi]iei mediatoare, mijlocitoare a omului `n raport cu
Dumnezeu [i crea]ia este una dominant\ la Sf=ntul Maxim. Ea apare de multe
ori doar implicit, fiind sub`n]eleas\. Lars Thunberg a analizat pe larg tema
aceasta `n lucrarea sa Microcosm and Mediator ap\rut\ `n 1965, retip\rit\ [i
actualizat\ `n 1995
40
.
Dup\ Sf=ntul Maxim M\rturisitorul, omul este mediator prin natur\. ~ns\[i
constitu]ia sa psiho-fizic\, legat\ [i de faptul c\ este creat dup\ chipul lui
Dumnezeu, `l ajut\ la aceasta. De asemenea, omul este un microcosm (o iipo
37
Amb. 7, P.G. 91, 1076CD, trad. rom., p. 78: e neap\rat de trebuin]\ s\ `nceteze cu
totul mi[carea liber\ (: oooioo+iiq iivq o:.) a dorin]ei spre orice alt lucru o dat\ ce s-
a ar\tat ultimul bun dorit [i se `mp\rt\[e[te [i se s\l\[luie[te `n mod ne`nc\put ca s\ fie astfel,
`n l\untrul celor ce se `mp\rt\[esc pe m\sura puterii lor..., ibidem, 1077AB, p. 79: Atunci
dup\ ce vom fi cunoscut dup\ fiin]\ existen]a concret\ a f\pturilor, adic\ ce, cum [i spre ce
sunt, nu ne vom mai mi[ca dorin]a de a cunoa[te spre ceva determinat, fiind dep\[it\ de noi
cunoa[terea oric\rui lucru sau cea `ndreptat\ spre orice lucru de dup\ Dumnezeu, st=ndu-ne
`nainte [i `mp\rt\[indu-ni-se spre gustare, pe m\sura noastr\, singur\ cuno[tin]a nesf=r[it\
dumnezeiasc\ [i necuprins\.
38
Pr. D. St\niloae, op. cit., p. 34.
39
Amb. 31, P.G. 91, 1281C, trad. rom., p. 243.
40
Lars Thunberg, Microcosm and Mediator. The Theological Anthropology of Maximus
the Confessor, Lund, 1965, edi]ia a 2-a: Open Court Publishing, Chicago & La Salle,
Illinois, 1995. Aceste dou\ idei de om ca microcosm [i ca mediator sunt v\zute de
Thunberg ca definitorii pentru antropologia teologic\ a Sf=ntului Maxim, de departe una
din cele mai elaborate, dac\ nu chiar, cea mai elaborat\, din `ntreaga teologie patristic\ [i
postpatristic\. Cartea lui Thunberg r\m=ne p=n\ ast\zi una din cele mai frumoase [i mai
bine scrise studii despre Sf. Maxim M\rturisitorul [i credem c\ ar merita o edi]ie ro-
m=neasc\ pentru folosul teologilor rom=ni.
97 PERSOANA - IZVOR DE COMUNIUNE ~N GNDIREA PATRISTIC|
io oo)
41
, o lume mic\, recapitul=nd `n sine elementele `ntregii lumi, `n trupul [i
`n sufletul s\u. Multe pasaje din textele M\rturisitorului eviden]iaz\ pozi]ia de
mijloc a omului `ntre extremele crea]iei. El a fost adus la existen]\ asemenea
unui laborator atotcuprinz\tor, care coordoneaz\ `n sine totul. Adic\ i-a fost
d\ruit\ puterea de unificare, datorit\ rela]iei lui propriu-zise cu propriile lui p\r]i.
Omul a fost adus la existen]\ ca ultima dintre creaturile lui Dumnezeu, pentru c\
el trebuia s\ fie o leg\tur\ (oo vo:oo) natural\ `ntre toate cele create, mediind
(:oi+:o.v) `ntre extreme prin elementele propriei sale naturi
42
.
~n Capitolul VII din Mystagogia, Sf. Maxim analizeaz\ analogia dintre om [i
cosmos, ar\t=nd c\ cosmosul `ntreg, const\t\tor din cele v\zute [i nev\zute este
om; iar omul const\t\tor din suflet [i trup este cosmos. C\ci cele inteligibile au
rostul sufletului, precum sufletul are acela[i rost ca cele inteligibile. Iar cele
sensibile sunt chipul trupului precum trupul este chipul celor sensibile. Cele inte-
ligibile sunt sufletul celor sensibile, iar cele sensibile trupul celor inteligibile
43
.
Acest pasaj subliniaz\ categoric pozi]ia microcosmic\ a omului, iar faptul c\
omul este tip al cosmosului sugereaz\ voca]ia sa mediatoare `ntre cele sensibile
[i cele inteligibile, de[i aceasta nu este explicit afirmat\ `n text. Posibilitatea ca
omul s\ fac\ aceast\ mediere este dat\ chiar de unitatea natural\ care exist\ `n
diversitatea celor dou\ p\r]i din dualismul de baz\ antropologic, dintre suflet [i
trup, exist=nd o lege care le leag\ `mpreun\. ~n ele este s\dit\ ra]iunea unei puteri
unificatoare, care nu `ng\duie s\ se sl\beasc\ identitatea `n baza unirii dup\
ipostas
44
. Unitatea dintre sufletul [i trupul omului este una natural\, el `mp\r-
t\[ind o natur\ compus\ (o oi oo v0:+o), `n baza unei ra]iuni a firii (o yo
o o:.) comune, care d\ legea de care vorbe[te textul citat mai `nainte. Cum vom
vedea, Ambigua 41 arat\ explicit faptul c\ acest microcosmos, care este omul, este
chemat s\ mijloceasc\ `ntre cele dou\ p\r]i ale acelui om mare (oipo v0p.no)
care este universul v\zut [i nev\zut, dar aceasta nu este dec=t una din cele cinci
medieri fundamentale, pe care omul este chemat s\ le `mplineasc\.
Aceea[i chemare la mijlocire prin natura sa este descris\ [i `n Ambigua 10,
apropiat\ oarecum de pasajul anterior, unde sufletul doar este chemat s\ mij-
loceasc\ `ntre materie [i Dumnezeu. Sufletul st\ la mijloc `ntre Dumnezeu [i
materie, av=nd puterile care `l unesc cu am=ndou\, adic\ mintea cu Dumnezeu [i
sim]irea cu materia
45
.
Dar omul nu este mediator `ntre cele v\zute [i cele nev\zute doar prin faptul c\
prin partea sa trupeasc\ apar]ine lumii materiale, iar prin suflet lumii spirituale.
El este mediator prin voca]ie; lucrul acesta este ar\tat magistral `n Ambigua
41
46
, pasaj ce constituie miezul tezei lui Lars Thumberg din 1965. ~nc\ la facerea
41
Ep. 6, P.G. 91, 429D, trad. rom., P.S.B. 81, p. 50.
42
L. Thunberg, op. cit., p.139-140, dup\ Amb. 41, P.G. 91, 1305AB, trad. rom., p. 260-261.
43
Myst. 7, P.G. 91, 684C-685A, trad. rom., de Pr. D. St\niloae, `n vol. Sf. Maxim
M\rturisitorul, Mystagogia. Cosmosul [i sufletul, chipuri ale Bisericii, EIBMBOR,
Bucure[ti, 2000, p. 26..
44
Ibidem, P.G. 91, 685AB, trad. rom., cit. p. 27.
45
Amb. 10, P.G. 91, 1193D-1196A, trad. rom., p. 182.
46
Amb. 41, P.G. 91, 1304D-1316A, trad. rom., p. 260-270.
98 TEOLOGIE {I VIA}|
sa, care a fost ultima `n etapele crea]iei, omul a primit sarcina de la Dumnezeu s\
uneasc\ prin sine cu El toate nivelele crea]iei dep\[ind cele cinci diviziuni sau
polarit\]i (oioip: o:i) din cele ce exist\ `ntr-un amplu proces cosmic ce
coincide `n fapt, tocmai cu procesul de `ndumnezeire la care este chemat. Cele
cinci diviziuni sau `mp\r]iri pe care omul trebuia s\ le dep\[easc\ sunt:
~ntre firea necreat\ [i firea creat\;
~n cadrul crea]iei, `ntre lumea inteligibil\ [i lumea sensibil\;
~n lumea sensibil\, `ntre cer [i p\m=nt;
~n cadrul p\m=ntului, `ntre rai [i lumea locuit\;
~n firea omeneasc\, `ntre b\rbat [i femeie.
Voca]ia omului era s\ dep\[easc\ cele cinci diviziuni, `ncep=nd cu a cincea,
cea dintre b\rbat [i femeie. Printr-o via]\ f\r\ patim\ dus\ conform principiului
lui comun (oyo oo:.) trebuia dep\[it\ `mp\r]irea `n sexe, ar\t=ndu-se
simplu omul. ~n a doua etap\ trebuia s\ uneasc\ prin virtute raiul [i lumea locuit\,
f\c=nd din `ntreg p\m=ntul un rai, iar apoi s\ dep\[easc\ condi]iile spa]iale unind
cerul cu p\m=ntul, nefiind `mpiedicat de trup. Printr-o con[tiin]\ [i o virtute
asem\n\toare `ngerilor, el trebuia s\ uneasc\ lumea inteligibil\ cu cea sensibil\.
~n sf=r[it, dup\ toate acestea une[te prin iubire [i firea creat\ cu cea necreat\ [...]
ar\t=ndu-se una [i aceea[i prin posesiunea harului ca putere habitual\. Ajuns aici,
omul se afl\ `ntreg [i `n chip integral `ntr-o `ntrep\trundere cu Dumnezeu `ntreg
(o o o n:pi_.pqoo o ii. + O:), devenit tot ce este [i Dumnezeu, a-
far\ de identitatea dup\ fiin]\
47
.
Imaginea aceasta a unui univers care `[i descoper\ voca]ia prin om este
magistral\ pentru `ntreaga teologie patristic\. ~ntreaga lume exist\ pentru om, `[i
descoper\ sensul prin om. Nu omul este o parte a cosmosului, ci toate p\r]ile
cosmosului sunt p\r]i ale omului. Omul nu e microcosm al\turi de un macrocosm
sau `n cadrul lui, ci cosmosul propriu-zis `ntruc=t d\ o unitate deplin\ [i un sens
deplin tuturor p\r]ilor crea]iei
48
. ~n acest punct, considera]iile metafizice ale
Sf=ntului Maxim M\rturisitorul converg cu intui]iile fizice contemporane, `n
special cu ceea ce numim azi principiul antropic, care a n\scut nu pu]ine
controverse printre oamenii de [tiin]\.
Acest principiu al cosmologiei [tiin]ifice [i astrofizicii are dou\ forme. ~n
forma slab\ afirm\ c\ dac\ legile [i parametrii fundamentali ai universului ar fi
avut valori diferite, via]a, con[tiin]a [i omul nu ar fi putut ap\rea niciodat\
49
. De
fapt, modificarea unei singure constante universale din univers cu o valoare
infim\ ar fi f\cut imposibil\ existen]a omului ast\zi, pentru c\ nu ar mai fi existat
condi]iile exterioare de via]\ ale sale [i aceasta nu numai la nivel microscopic.
47
Ibidem, 1308D, trad. rom., p. 262.
48
Pr. D. St\niloae, nota 328 la Sf=ntul Maxim M\rturisitorul, Ambigua, P.S.B. 80,
EIBMBOR, Bucure[ti, 1983, p. 262.
49
Afirma]ia apar]ine lui G. Bogdanoff `n Igor [i Grichka Bogdanoff, Omul ca ]el al
universului, `n SCARA (Bucure[ti), I (1997), nr. 1, p. 117 (traducere dup\ Paris Match,
decembrie 1994).
99 PERSOANA - IZVOR DE COMUNIUNE ~N GNDIREA PATRISTIC|
At=t la nivel atomic, c=t [i stelar, lumea nu ar fi putut exista, cu at=t mai mult nici
m\car omul.
~n forma tare principiul antropic ne conduce de fapt la ipoteza potrivit
c\reia nu c\ numai existen]a noastr\ depinde de reglajul foarte precis al legilor [i
constantelor universale, ci mai ales `ntr-un anumit fel cosmosul este construit
pentru a da na[tere vie]ii, con[tiin]ei [i omului
50
. Aici omul ne apare ca scop [i
sens al universului, care exist\ tocmai pentru ca omul s\ cugete despre el [i
despre existen]a sa, s\-l dep\[easc\ prin contempla]ie [i s\-L iubeasc\ pe Cel care
l-a f\cut at=t de perfect. Universul ne apare mai `nt=i de toate ca o totalitate
extraordinar de bine organizat\, un sistem formidabil a c\rui evolu]ie eviden]iaz\
o complexitate din ce `n ce mai mare. Acest Univers poate, [i pe bun\ dreptate s\
fie numit antropic, `ntruc=t pare a avea un ]el: acela de a fi f\cut posibil\ apari]ia
vie]ii [i a omului
51
.
~ntr-o lucrare recent\, doi fizicieni britanici John D. Barrow [i Frank J. Tipler
dezvolt\ consluziile principiului antropic `n mai multe variante ale sale extrem
de revelatoare pentru cosmologia contemporan\. Astfel, principiul antropic tare
(Strong Anthropic Principle) este enun]at astfel: Universul trebuie s\ aib\ acele
propriet\]i care s\ permit\ apari]ia `n el a vie]ii `ntr-un anumit stadiu al istoriei
sale
52
.
Aceasta `nseamn\ practic c\ legile [i constantele naturii trebuie s\ existe astfel
`nc=t via]a `n forma sa inteligent\ (uman\) s\ poat\ exista. F\r\ cadrul s\u natural,
complex, omul n-ar fi putut exista. Aceast\ viziune este perfect scripturistic\.
O alt\ variant\ a principiului antropic este urm\toarea: Exist\ un singur
Univers posibil, destinat scopului de a genera [i sus]ine observatori
53
. Aceasta
respinge teoriile universurilor multiple din perspectiva cuantic\ a existen]ei
observatorilor.
Alte variante prezentate de Barrow [i Tipler:
Principiul antropic participativ: Observatorii sunt necesari pentru a da
na[tere Universului (J.A. Wheeler, 1977).
50
Ibidem, p. 117-118.
51
Jacques Demaret `n Ibidem, p. 118. Tot despre principiul antropic se poate vedea S.
Hawking, Scurt\ istorie a timpului. De la Big Bang la g\urile negre, trad. Michaela
Ciodaru, Humanitas, Bucure[ti, 1994, p. 153 sq; J. Barrow, Originea universului, trad. B.
Merticaru, Humanitas, 1994, p. 153 [.a.; P. Davies, Ultimele trei minute. Ipoteze privind
soarta final\ a Universului, trad. G. Zamfirescu, Humanitas, 1994, p. 146 sq; J. Barrow, F.
Tipler, The Anthropic Cosmological Principle, Oxford University Press, 1986; F. Tipler,
The Physics of Immortallity, New York, Doubleday, 1994.
52
J.D. Barrow, F.J. Tipler, Principiul antropic cosmologic, trad. W.R. Florescu, Bucu-
re[ti, Ed. Tehnic\, 2001, p. 41. Lucrarea lui J. Barrow [i F. Tipler este un document im-
portant, o sintez\ reprezentativ\ a noii cosmologii [tiin]ifice ce ia `n considerare `n mod
decisiv perspectiva finalist\ asupra Universului. Din p\cate, ea a trecut neobservat\ `n
literatura rom=neasc\ de specialitate, a[a cum n-a fost luat\ `n seam\, deocamdat\, nici de
teologia rom=neasc\ contemporan\, marcat\ `nc\ de prejudec\]i, privind limbajul evo-
lu]ionist al fizicienilor.
53
Ibidem, p. 42.
100 TEOLOGIE {I VIA}|
Principiul antropic final: Procesarea inteligent\ a informa]iei trebuie s\
apar\ `n Univers, iar o dat\ ce a ap\rut, nu va disp\rea niciodat\.
Prima variant\ are conota]ii finaliste, teleologice, iar a doua eshatologice.
Via]a, a[a cum exist\ ea `n Univers, `n form\ uman\ nu va fi distrus\ ci va exista
`n perspectiva des\v=r[irii (transfigur\rii) ei `n eshaton.
~n aceea[i lucrare se mai trag [i alte concluzii interesante, care contrazic
teorii mai vechi ale fizicienilor sau ale scriitorilor de literatur\ science-fiction: `n
Univers nu exist\ alte forme de via]\ inteligente, superioare, asemenea omului.
Suntem singurele f\pturi superioare [i cu un destin unic `ntr-un Univers, pe o
planet\ care este una din nou\ planete ce se rotesc `n jurul unei stele, care la
r=ndul ei este doar una din aproximativ 10
11
stele din Galaxie, iar Galaxia noastr\
este doar una din vreo 10
12
Galaxii din Universul vizibil
54
.
Revenind la viziunea maximian\ asupra voca]iei omului trebuie s\ preciz\m:
c\derea primului om, imediat dup\ crearea sa
55
, a f\cut imposibil\ lucrarea
aceasta de mediere pe care el o avea de `ndeplinit at=t prin constitu]ie c=t [i prin
voca]ie. Neascultarea sa, `n loc s\ uneasc\ cele desp\r]ite, mai v=rtos a desp\r]it
cele unite
56
.
Realizarea acestei voca]ii primordiale a omului o va face Hristos ca om, prin
~ntruparea Sa, readun=nd (recapitul=nd o voi:ooi. oo) toate `n Sine, cele
din cer [i cele de pe p\m=nt. C\ci `n Sine au fost [i create
57
. Astfel, a dep\rtat
din fire (omeneasc\, n.n.) deosebirea [i `mp\r]irea `n b\rbat [i femeie... (c\ci `n
Hristos, spune Apostolul, nu e nici b\rbat, nici femeie)
58
. A unit, apoi, prin
vie]uirea Sa, ca om, raiul cu p\m=ntul locuit, f\c=nd din `ntreaga lumea un loc
nedesp\r]it de rai. Pe urm\, prin `n\l]area la cer a unit cerul cu p\m=ntul, c\ci
54
Ibidem, p. 678.
55
Cf. J.-C. Larchet, La divinisation de l'homme selon Saint Maxime le Confesseur,
Paris, 1996, p. 187: Dup\ Sf=ntul Maxim, Adam a p\c\tuit de `ndat\ ce a `nceput s\
existe (o o +. :i voi) (Thal. 59, P.G. 90, 613C; trad. rom., FR 3, p. 325), `ndat\ ce a fost
creat (o o +. y:v: o0oi) (Thal. 61, P.G. 90, 628A, trad. rom., FR 3, p. 337). Am v\zut c\
Maxim considera c\ Adam cunoscuse condi]ia paradisiac\ [i putuse s\ `nceap\ a-[i realiza
voca]ia; el a c\zut o o nu `n sensul unei simultaneit\]i, ci al unui scurt r\stimp. Aceasta se
confirm\ prin faptul c\ Maxim nu consider\, `n nici un caz, p\catul ca prilej de intrare a
sufletului `n trup sau `n lumea material\, nici a fortiori ca `ns\[i venirea la existen]\, `n
maniera origeni[tilor sau a unor gnostici. Pentru el, p\catul lui Adam nu este o gre[eal\
ontologic\, ci una personal\. Despre p\catul str\mo[esc la Sf=ntul Maxim se poate vedea
pe larg Larchet, op. cit., p. 187-207, J.-C. Larchet, Ancestral guilt according to St. Maximus
the Confessor: a bridge between Eastern and Western conceptions, `n Sobornost, vol. XX
(1998), nr. 1, p. 26-48, J. Boojamra, Original Sin according to St. Maximus the Confessor,
`n St. Vladimir's Theological Quarterly, vol. XX (1976), p. 19-30 [i J.C. Larchet, Maxime
le Confesseur mdiateur entre l'Orient et l'Occident, Cerf: Paris, 1998, p. 77-124.
56
Amb. 41, P.G. 91, 1308C, trad. rom., p. 263.
57
Ibidem, 1308D, trad. rom., p. 264; Thal. 60, P.G. 90, 621A, trad. rom., p. 331: Acesta
este cu adev\rat sf=r[itul (`ntruparea lui Hristos, n.n.) providen]ei [i a celor providen]iate,
c=nd se vor vedea (recapitula, o voi:ooi. oo) `n Dumnezeu cele f\cute de El.
58
Ibidem, 1309A, trad. rom., p. 264.
101 PERSOANA - IZVOR DE COMUNIUNE ~N GNDIREA PATRISTIC|
prin intrarea cu acest trup p\m=ntesc, de o fire [i de o esen]\ cu noi, `n cer, a
ar\tat c\ toat\ firea sensibil\ e una `n ra]iunea ei mai general\ [...]. Apoi, pe l=ng\
aceasta, str\b\t=nd prin toate treptele dumnezeie[ti [i inteligibile din cer, cu
trupul [i cu sufletul, adic\ cu firea noastr\ des\v=r[it\, a unit cele sensibile [i cele
inteligibile, ar\t=nd `n Sine cu totul ne`mp\r]it\ [i nedezbinat\ convergen]a spre
unitate a `ntregii crea]iuni `n ra]iunea ei atotoriginar\ [i atotgeneral\.
{i, `n sf=r[it, dup\ toate acestea, ajunge la Dumnezeu ~nsu[i, cu omenitatea Sa,
`nf\]i[=ndu-Se adic\ pentru noi, precum s-a scris, `n fa]a lui Dumnezeu [i Tat\l, ca
om, El, Care nu putea s\ Se despart\ niciodat\ `n nici un mod de Dumnezeu. Astfel
a `mplinit ca om cu fapta [i cu adev\rul prin ascultarea necl\tit\, toate c=te ca
Dumnezeu le-a r=nduit de mai `nainte El `nsu[i s\ se fac\, realiz=nd tot Sfatul lui
Dumnezeu [i Tat\l `n favoarea noastr\, care am z\d\rnicit prin reaua `ntrebuin]are
puterea ce ni s-a dat de la `nceput, `n chip natural, spre aceasta
59
.
Lucrarea aceasta a Logosului ~ntrupat sus]ine o hristologie cosmic\ ce are
ca fundament o antropologie cosmic\ [i o cosmologie antropizat\
60
. Venirea lui
Hristos `n lume nu este una exterioar\, ci este legat\ ontologic de `ns\[i structura
lumii [i a omului, iar aceast\ idee poate fi legat\ [i de problema, pe care am mai
amintit-o, a celor dou\ `ntrup\ri anterioare ale Logosului, `n ra]iunile crea]iei [i
`n ra]iunile Sfintei Scripturi. Aceast\ hristologie cosmic\ devine pentru Maxim
fundamentul, inelul de leg\tur\ al tuturor celorlalte capitole ale g=ndirii sale.
Toate devin hristocentrice [i sunt g=ndite prin Hristos. Via]a spiritual\ a omului
devine acum una fundamental hristocentric\. Ceea ce omul n-a putut realiza prin
folosirea bun\ a puterilor sale naturale care s\ conlucreze cu harul divin, poate
realiza acum prin Hristos.
Cum poate realiza efectiv omul aceast\ mediere [i ce `nseamn\ pentru el? L.
Thunberg a ar\tat c\ dep\[irea celor cinci diviziuni `nseamn\, pentru om, reali-
zarea urcu[ului duhovnicesc cunoscut `n mod obi[nuit `n trei etape: npo i,
0:.pi o [i unirea mistic\ cu Dumnezeu
61
. Etapa f\ptuirii virtu]ilor corespunde
59
Ibidem, 1309B-D, trad. rom., p. 265. Asem\n\tor vorbe[te Sf=ntul Maxim [i `n Thal.
48, P.G. 90, 436AB, trad. rom., FR3, p. 181-182: Unghiuri poate a numit Scriptura diferite
uniri dintre f\pturile desp\r]ite care s-au realizat prin Hristos. C\ci El a unit pe om
`nl\tur=nd tainic `n duh deosebirea dintre b\rbat [i femeie, `ntruc=t a eliberat `n am=ndoi
ra]iunea firii de caracteristicile crescute prin patimi. A unit apoi p\m=ntul, `nl\tur=nd
deosebirea dintre paradisul sensibil [i p\m=ntul pe care-l locuim. A unit, de asemenea,
p\m=ntul cu cerul ar\t=nd astfel firea lucrurilor sensibile ca una singur\ ce graviteaz\ spre
ea `ns\[i. A unit iar\[i cele sensibile cu cele inteligibile, dovedind c\ [i firea celor create
este una singur\, afl=ndu-se `ntr-o str=ns\ leg\tur\ printr-o oarecare ra]iune tainic\. ~n
sf=r[it, a unit dup\ un mod (+po no) [i dup\ o ra]iunea (o yo) mai presus de fire toat\
firea creat\ cu Creatorul.
60
Cf. Arhid. Prof. Dr. C. Voicu, Hristologia cosmic\ dup\ Sf=ntul Maxim M\rturisitorul,
`n vol. Diac. I.I. Ic\ jr. (ed.), Persoan\ [i comuniune. Prinos de cinstire P\rintelui Profesor
Academician Dumitru St\niloae la `mplinirea v=rstei de 90 de ani, Sibiu, 1993, p. 599.
61
Ultimul capitol Performing the Task of Mediation, p. 331-432, al c\r]ii lui L.
Thunberg, Microcosm and Mediator..., analizeaz\ exhaustiv Ambigua 41. Vezi, de ase-
menea, [i L. Thunberg, Man and Cosmos, N.Y., 1985, p. 80-91.
102 TEOLOGIE {I VIA}|
primelor dou\ polarit\]i (b\rbat-femeie, rai-lumea locuit\), treapta contempla]iei
naturale urm\toarelor dou\ (cer-p\m=nt, sensibil-inteligibil\), acestora urm=nd
unirea nemijlocit\ cu Dumnezeu. ~n fond, primele patru diviziuni sunt dep\[ite
de c\tre om, f\c=nd ca ra]iunile (oyoi) lucrurilor s\ devin\ actualizate `n el ca
ra]iuni ale virtu]ilor care sunt mai duhovnice[ti
62
. ~naintarea `n virtute a omului
este calea spre dep\[irea diviziunilor, de la virtu]ile cele mai de baz\ (chibzuin]a,
dreptatea, b\rb\]ia, cump\tarea), prin `n]elepciune [i bl=nde]e care sus]in ne-
p\timirea (o no 0:io) [i contempla]ia, sf=r[ind cu iubirea (o yo nq)
63
virtutea cea
mai dumnezeiasc\ [i cea mai general\ care une[te prin sine pe toate cele
desp\r]ite. Prin virtute `n general [i `n special prin iubire, omul actualizeaz\ `n
sine `ntregul cosmos
64
, care se umanizeaz\ `n m\sura `n care omul se
`ndumnezeie[te, d\ruindu-l prin sine `ntr-o aceea[i mi[care de iubire Creatorului.
Concluzii
Sf=ntul Maxim M\rturisitorul prezint\ `n scrierile sale o viziune extrem de
coerent\ privind structura [i sensul existen]ei cosmosului [i a omului. Omul are
un loc bine determinat aici, prin el `mplinindu-[i universul, voca]ia sa (`ndum-
nezeirea). Omul nu poate exista f\r\ cadrul s\u natural, dar nici lumea nu poate
exista f\r\ mediatorul s\u, omul; concep]ia aceasta converge cu teoriile cosmo-
logiei [tiin]ifice actuale (Barrow, Tipler).
Sf=ntul Maxim se bazeaz\ `n explica]iile sale pe ideea ra]iunilor divine din
f\pturi prin care lumea este organizat\ `n mod armonios. Acestea realizeaz\ o
prezen]\ divin\ `n cosmos (revela]ia natural\), permi]=ndu-i s\ vorbeasc\ de o
adev\rat\ `ntrupare a Logosului `n f\pturi, `ntrupare premerg\toare urm\toarelor
dou\, din Scripturi [i din persoana istoric\ a lui Hristos. De[i au existat voci care
62
Pr. D. St\niloae, nota 285 la Ambigua, trad. rom., p. 221: Ra]iunile din virtu]i sunt
mai dumnezeie[ti ca cele ale lucrurilor. Iar prin aceste ra]iuni mai dumnezeie[ti se unific\
cu `n]elesul duhovnicesc ascuns `n ele. Acest `n]eles duhovnicesc al ra]iunilor mai dumne-
zeie[ti ale virtu]ilor `nl\tur\ toat\ afec]iunea natural\ a sufletului fa]\ de cele prezente,
pred=ndu-l `ntreg lui Dumnezeu. [...] De altfel, de abia devenite ra]iuni duhovnice[ti ale
virtu]ilor, ra]iunile dumnezeie[ti ale lucrurilor pot fi sesizate.
63
Dup\ Amb. 21, P.G. 91, 1248B-1249C, trad. rom., p. 219-220. ~n alte locuri, Sf=ntul
Maxim categorise[te virtu]ile `n alte moduri. Ultima etap\ este totu[i a iubirii (o yo nq),
puterea `ndumnezeitoare prin excelen]\ (Pr. D. St\niloae, nota 284 `n ac. loc). {i Amb. 41,
pe care l-am citat intens, spune c\ ultima etap\, aceea a unirii creatorului cu necreatul,
trebuia realizat\ de primul om prin iubire (oi o yo nq, 1308B).
64
~n cadrul acestui proces, toate f\pturile particip\ la `ndumnezeirea omului. Sf=ntul
Maxim vorbe[te, `n mai multe locuri, despre aceasta: Thal. 59, P.G. 96, 609A, trad. rom.,
FR3, p. 321; Amb. 7, P.G. 91, 1092C, trad. rom., p. 93: ~n sf=r[it, ca Dumnezeu `nsu[i s\
devin\ totul `n toate, pe toate cuprinz=ndu-le [i ipostaziindu-le `n Sine (: vonoo+q oo
: oo+) prin aceea c\ nici o f\ptur\ nu mai are o mi[care separat\ (o :+ov), nep\rta[\ de
prezen]a Lui, prin care suntem [i ne numim dumnezei (0:oi )...; Th Ec I, 55, P.G. 90,
1104BC, trad. rom., FR2, p. 165; Thal. 60, P.G. 90, 621A-C, trad. rom., FR 3, p. 331 [.u.
103 PERSOANA - IZVOR DE COMUNIUNE ~N GNDIREA PATRISTIC|
au contestat teoria ra]iunilor divine a Sf=ntului Maxim credem c\ aceasta se
poate contesta numai `ntr-o teologie de tip scolastic marcat\ de dualisme de tipul
natural-supranatural.
Dac\ exista o preten]ie de confirmare printr-un consens general a `nv\]\turii
Sf=ntului Maxim M\rturisitorul despre ra]iunile divine, putem spune c\ exist\
totu[i dou\ idei istorice care pot sus]ine aceasta. Prima idee este str=nsa leg\tur\
ce exist\ `ntre hristologia [i cosmologia sa, hristologia sa fiind normativ\ pentru
Ortodoxie prin canonizarea ei la Sinodul VI Ecumenic de la Constantinopol, iar
cosmologia fiind una hristologic\, de ne`n]eles, f\r\ orientarea sa hristic\. Al
doilea argument ar fi reluarea temei ra]iunilor divine `n secolul al XIV-lea `n
timpul disputelor palamite, `ncerc=ndu-se o apropiere a conceptului de energie
necreat\ ca cea de ra]iune divin\, ele nesuprapun=ndu-se totu[i
65
. Tema energiilor
divine necreate ale lui Dumnezeu a devenit prin redescoperirea ei `n secolul
trecut una din temele cele mai de profunzime ale teologiei ortodoxe.
65
Vezi J. Van Rossum, The o yoi of Creation and Divine energies in Maximus the
Confessor and Gregory Palamas, `n Studia Patristica, XXVII (1993), p. 213-217.
104 TEOLOGIE {I VIA}|
About cosmos and its fulfillment in man in the theology of Saint
Maximus the Confessor
Saint Maximos the Confessor is one of the greatest Byzantine theologians. His
thinking is a peak of the universal theology, a moment of original synthesis, a corner-
stone for the next generations of theologians.
In the above study, the author presents Saint Maximos utterly coherent vision,
regarding the structure and meaning of the existence of cosmos and man. The theologian
must commence any approach of the relationship God Creation with affirming the total
transcendence of God to the world. God is above all creation, which he created from
nothing. Man has a very well-determinated place in the world, through him the univers
fulfilling its vocation. The human person cannot exist without his natural environment
as well as the world (creation) cannot exist without its mediator the man.
Saint Maximos bases his undestanding of the world upon the philosophical idea of
movement. The univers does not exist without continuous motion. This state now exists in
a process of sequent broading (oioo+oq ) and narrowing (ooo+oq ) that suggests the
activity of the heart. The entire univers is a huge heart that beats, as long as it receives
the love of God.
His entire motion conceivement is a correct application of the Aristotelus philoso-
phy of motion. The motion is not, however, directed to a precise goal. It is constitutive to
all created being.
In our days science reached the same conclusion in a different way, of course. In his
approach, Saint Maximos relies upon the idea of the divine reasons within the beings,
through which the world is harmoniously organized.
The reasons (o yoi) allow the presence of divinity in the world (iooo). Therefore,
through the reasons there had been an incarnation of the Supreme Reason (Ao yo) in
the beings, foregoing the next two: the incarnation in the Scripture and in the Person of
Christ.
Every reason misteriously comprehends the Supreme Reason. The difference of
manifestation of these reasons is one of degree. Through this, Saint Maximos affirms the
presence of God in all creation (not substantial but through his o yo three times, accor-
ding to the great theologian, incarnated in the world. First time at the beginnings, when
He said Let there be...!.
Only a scholastic theology can deny the existence of the reasons.
The doctrine of Saint Maximos is sustained by two main concepts:
- the strong link between the christology and cosmology. The cosmology has a
christocentric trend.
- the doctrine of the reasons was reassessed in the 14
th
century during the pala-mite
debates.
Redescovered, the theme of energies became during the 20
th
century one of the most
important, a most profound insight of the Orthodox theology.