Fceam ceea ce facem cu toii cnd suntem mari, cnd asistm la suferine i nedrepti: nu voiam s le vd.

Dragostea l-a fcut s cunoasc acea nelinite cnd simi c fiina pe care o iubeti petrece undeva unde tu nu eti, unde nu poi s o ajungi; dragostea, creia nelinitea i este ntructva predestinat...

n mine au fost distruse multe lucruri care credeam c vor dura totdeauna i altele noi le-au luat locul, dnd natere unor suprri i unor bucurii noi, pe care n-a fi putut s le prevd atunci, dup cum i cele vechi au ajuns greu de neles. Gsesc foarte ndreptit credina celtic dup care sufletele celor pe care i-am pierdut sunt nchise n cte o fiin inferioar, un animal, o plant, un lucru nensufleit, cu adevrat pierdute pentru noi pn n ziua, care pentru muli nu sosete niciodat, cnd ni se ntmpl s trecem pe lng un pom, s intrm n stpnirea obiectului care e nchisoarea lor. Atunci ele tresalt, ne cheam i, ndat ce le-am recunoscut, farmecul s-a risipit. Eliberate de noi, au nvins moartea i se rentorc s triasc printre noi.