Virgil Carianopol Covor romnesc Ca o cmpie, oglindind ntinsul, Cu psri care-i stau pe crengi cntnd, Privindu-1 lung, aduce-n

n el nestinsul Din deprtate vremuri luminnd. mpestriat cu crini i lmi, Cu albstrele i cu maci duioi, Vii, flori de liliac sau romani Te fac s te apleci, s le miroi. Pus n perete, lng pat, n cas, Te-ntinzi sub el ca-n margini de cmpie. i simi rcoarea dulce de mtas, i parc vntu-1 simi cum te adie. Lucrat adnc din ln i culoare, Cu-nseninri i arbori fel de fel, Odihna lui te-mbie la visare i la un somn pe pajitea din el. Iar cnd n sear luna cu lumin Lovete-n el, cu razele piezi, Un greier sare, crede c-i grdin i cnt de acolo pe furi. Din via - Virgil Carianopol Mi-a btut n poart Fericirea i intrnd n curte m-a strigat. Eram dus alturi cu iubirea. A-nchis poarta iute i-a plecat. Mi-a btut de-asemeni Bucuria. A intrat, a stat sub pomii goi. N-a vzut pe nimeni s-i vorbeasc

i-a plecat grbit napoi. ntr-o sear, luminnd pe strad, Mi-a btut i Steaua mea de sus Tot aa, eram plecat aproape, i-a strns fusta-n mn i s-a dus. Mi-a btut n poart i Necazul. Eram dus departe. Linitit, S-a ntins pe olul de la u i m-a ateptat pn-am venit.