Liderulpolitic.

Notedepersonalitateitipologie
PoliticalLeader.TypeandPersonality

byVasileNazare

The following ad supports maintaining our C.E.E.O.L. service

Source: SphereofPolitics(SferaPoliticii),issue:110111/2004,pages:7080,onwww.ceeol.com.

Eseu

Liderul politic. Note de personalitate i tipologie

VASILE NAZARE
During the confruntation and the political offer, the main actors (parties, elites and political class) bring out programs and leaders. More then once the personalities of the latter determine the way the political fight ends. The article analyzes the main approaches of the political leaders, regarding the standards of personality, the qualities required for leadership, factors that influence the creation of leaders, the existing or possible types.

1. Consideraii preliminare Via\a politic` consituie un cadru tipic concuren\ial. {n disputa pentru putere, actorii principali clasa politic`, elitele politice, partidele politice impun [n prim-planul confrunt`rii ]i al ofertei at@t programe c@t ]i lideri. Deznod`m@ntul luptei politice, de cele mai multe ori, fiind determinat de dimensiunile personalit`\ii conduc`torilor. Liderul politic fie c` este privit dintr-o perspectiv` elitist` (V. Pareto, M. Weber, G. Mosca, R. Michels, C. R`dulescu-Motru etc.) ca individ care []i dob@nde]te statutul ]i rolul de excep\ie pe scena politic` [n virtutea unor calit`\i naturale deosebite: inteligen\`, curaj, putere de munc`, voca\ie mesianic`, predispozi\ie spre ac\iune , psihologic` ]i psihanalist` (E. Erikson, H. Lasswell) succesul ]i notorietatea public` fiind considerate drept p@rghiile de rezolvare ]i compensare ale frustra\iilor juvenile refulate , sociologic` (M. Weber, S. Moscovici) care supraliciteaz` calit`\ile lideruli prin originarea acestora [n ceva suprauman, inaccesibil cunoa]terii: carisma , sau artistic` (R.G. Schwartzenberg) care prive]te liderul politic, prin similitudine cu lumea show-biz-ului, ca o vedet` a spectacolului politic, model-imagine construit de oameni specializa\i [n arta persuasiunii ]i comunic`rii se legitimeaz` ca ]ef institu\ional al unui grup ]i care, prin prezen\a sau activitatea sa, influen\eaz`, conduce, reprezint`, exprim` interesele unui grup, formuleaz` scopurile ]i elaboreaz` strategiile ]i tacticile politice () care s` corespund` at@t a]tept`rilor grupului, c@t ]i necesit`\ilor momentului.1

2. Gndirea romneasc despre liderul (omul) politic Abordarea problematicii liderului politic (omului politic) a preocupat, [n contextul evolu\iei teoriei politice specifice veacului XX, ]i g@ndirea rom@neasc`. Geneza, necesitatea, rolul social sau notele definitorii ale personalit`\ii [n general, ale personalit`\ilor de excep\ie [n particular (inclusiv ale personalit`\ilor politice) au constituit coordonatele generale ale demersului explicativ autohton. Indiferent de conceptele sau sintagmele folosite personalitate de voca\ie, om de ac\iune (C. R`dulescuMotru, I. Bruc`r, D.D. Ro]ca), exponent al elitei politice, creator de valori impuse de cerin\ele timpului (E. Speran\ia), om de stat, valore suprem`, providen\ial` (D.D. Ro]ca), erou (cu multiplele sale tr`s`turi: nonconformist, vizionar, clarificator, reformator, mesager al adev`rului, animator al progresului, exponentul spiritualit`\ii vremii, al sufletului poporului, dragoste fa\` de neamul s`u, [ndr`zneal`, agent al ordinii [mpotriva dezordinii, manifestare autentic` a divinului }t. Zeletin, C. Antoniade, N. Crainic), conduc`tor (propulsat de for\a inteligen\ei, prin calit`\ile sale deosebite Tr. Br`ileanu), om politic (caracterizat de cunoa]terea profund` a poporului, [n\elegerea deplin` a intereselor sale na\ionale, originalitate, absen\a viciilor S. Mehedin\i) , liderul politic a fost considerat o specie a personalit`\ii umane, o component` de baz` a elitelor sociale, nu at@t pentru calit`\ile sale intrinseci, c@t mai ales pentru rezultatele sale de excep\ie [n planul ac\iunii ]i practicii sociale.2 Oamenii politici, scria E. Cioran [ntr-o manier` nietzscheean`, dincolo de perioada [n care apar ]i

S.P. nr. 110-111/2004

70

Access via CEEOL NL Germany

Eseu
se manifest`, au tr`s`turi asem`n`toare: ethos agresiv, dorin\a de domina\ie, activism f`r` principii, finalitatea actelor sale vizeaz` puterea c`reia [i sacrific` totul, manifestarea lui ac\ional` nu are nimic comun cu morala, prejudec`\ile etice ]i religioase constituie un lux, [i afecteaz` destinul; mobilul dinamismului ]i ascensiunii sale iradiaz` din ur` (virtutea esen\ial`), ura fa\` de unii, dragoste fa\` de al\ii; se apropie de artist prin actul crea\iei; nu este obligat s` cread` [n ce face, [ns` trebuie s` reu]easc` [ntotdeauna. Toate aceste calit`\i se subordoneaz` cu necesitate unui interes obiectiv, inexisten\a acestuia genereaz` tirani sau aventurieri, dar nicidecum oameni politici.3 3. Notele de personalitate ale liderului (omului) politic Esen\a omului politic se identific` cu idealul puterii, la E. Cioran ([n Schimbarea la fa\` a Rom@niei), voin\a puternic` ]i autoritatea despotic`, la G. Le Bon ([n Psihologia mul\imilor), omul func\iilor publice, la Nietzsche, voin\a de putere, la Spranger ([n Types of Man), libidoul puterii, la G. Usc`tescu ([n Proces umanismului), a tr`i pentru politic`, capacitatea de a controla pulsul fenomenelor istorice importante, de a b`ga m@na [ntre spi\ele ro\ii istoriei, autoritatea carismatic`, la M. Weber ([n Le savant et la politique; Politica, o voca\ie ]i o profesie), puterea mitului imaginea salvatorului, a omului providen\ial, la R. Girardet ([n Introducere [n imaginarul politic), o component` a elitei puterii, la C.W. Mills ([n The Power Elite), centrul de concentrare a intereselor grupului, la R. Dahl ([n Poliarhile), harul, carisma, la S. Moscovici, omul de stat care umple pr`pastia dintre viziunea sa ]i experien\a na\iunii, la H. Kissinger. Pentru ca rela\ia de comunicare cu mari mase de oameni (sus\in`tori sau adversari), specific` domeniului politic, s` fie eficient` ]i cu rezultate scontate (amplificarea suportului popular), liderii politici trebuie s` fac` proba unor anumi\i parametrii de personalitate: a) voca\ia puterii (conduc`torului) dimensiune a puterii, conducerea este exercitat` de oameni politici care [n v@ltoarea competi\ei politice se identific` cu anumite motiva\ii ]i scopuri, antreneaz` mijloace ]i resusrse institu\ionale, politice, psihologice pentru a stimula ]i satisface orizontul de a]teptare al adep\ilor ]i sus\in`torilor. Un lider []i exercit` domina\ia prin recurs la trei tipuri de putere: 1. coercitiv` definit` uneori ca putere hard (originat` [n team`); 2. utilitar` (sus\inut` de posibila tranzac\ie de resurse benefic` schimbului reciproc [ntre conduc`tor ]i adep\i); 3. legitim` sau puterea soft (bazat` pe [ncredere, convingere, atrac\ie). Puterea coercitiv` induce o povar` psihologic` ]i emo\ional` at@t asupra liderului c@t ]i asupra adep\ilor, se obiectiveaz` [n st`ri de devotament ]i consim\`m@nt temporar care, [n timp, degenereaz` [n suspiciune, [n]el`torie, necinste ]i sf@r]esc prin disolu\ia organiza\iei. De\ii puterea asupra oamenilor scria A. Soljeni\[n doar at@ta vreme c@t nu le-ai luat totul. Dar c@nd ai jefuit un om de tot ce are, el nu se mai afl` la puterea ta, e liber din nou. Este specific` a]aziselor personalit`\i de tranzi\ie. De regul`, integritatea ]i coeziunea organiza\iilor sunt men\inute de puterea utilitar`. Care, considera Stephen R. Covey, tinde s` semene mai mult cu influen\area dec@t cu st`p@nirea. Avem de a face cu atitudinea pragmatic`, liderul este urmat doar pentru c` este util adep\ilor. Pozi\ia, experien\a ]i carisma conduc`torului devin monede de schimb. Acest tip de putere explic`, de pild`, longevitatea rela\iei dintre liderul I. Iliescu ]i destinul politic al PSD-ului. Puterea dezirabil`, de durat` este cea legitim`. De fapt, liderul se define]te ca putere legitim`. Ea izvor`]te din [ncredere ([n lideri ]i obiectivele propuse), devotament inteligent ]i se impune f`r` constr@ngere. Fiind foarte rar`, atunci c@nd o [nt@lnim reprezint` calitatea, distinc\ia ]i excelen\a personalit`\ii liderului. {n opinia lui Covey, puterea legitim` este influen\` sus\inut`, proactiv`. At@t adep\ii c@t ]i conduc`torii tr`iesc sentimentul comun al scopului ]i al viziunii. Puterea legitim` este [ntr-o rela\ie de propor\ionalitate direct` cu onoarea, respectul ]i considera\ia cu care este tratat liderul. Conduc`torii sunt conduc`tori nota Hans Selye ([n Stres f`r` suferin\`) doar c@nd de\in respectul ]i fidelitatea adep\ilor lor. {n\elegerea profund` ]i corect` a rela\iei dintre putere ]i conducere poten\eaz` capacitatea liderilor de a-i conduce ]i de a-i influen\a pe ceilal\i f`r` a-i for\a4. Este nevoie s` influen\ezi oamenii s` \i se al`ture, s`-\i [mp`rt`]easc` cauza, s` doreasc` s` mearg` al`turi de tine.5 Prefer s` conving un om s` mi se al`ture, sus\inea D. Eisenhower, deoarece, odat` ce a fost convins va r`m@ne cu mine. Dac` [l sperii, [mi va r`m@ne al`turi numai at@ta timp c@t este speriat, dup` care va pleca b) competen\` politic` o cunoa]tere profund` a fenomenului politic, a con\inutului procesual prezent, dar mai ales a poten\ialului de dinamic`, a tendin\elor latente, ceea ce transform` liderul (omul) politic [ntr-o real` ]i important` component` a ofertei politice, amplificat` deopotriv` ]i de manifestarea obsesiv` a ra\ionalismului modern [n politic`. Abaterea de la politica dup` carte [nsemn@nd, dup`

71

S.P. nr. 110-111/2004

Eseu
unii comentatori, lipsa de responsabilitate ]i credibilitate a politicianului.6 Ra\ionalitatea istoriei este o utopie. Cursul dezvolt`rii istorice nu a fost trasat de construc\ii teoretice (...) Indiferent de personalitatea proiectantului sau de for\ele care-l sus\in, rezultatul real, concluziona K. Popper ([n studiul Istoricismul), a fost [ntotdeauna diferit de construc\ia ra\ional`. Teoria sa privind ingineria social` presupune o nou` abordare a rela\iilor etic`-politic`, teorie-ac\iune politic` din perspectiva paradigmei monocauzale care impune coeren\a obligatorie dintre enun\urile ]tiin\ifice ]i comportamentul social-politic. {n acest spirit, H. Smidt, fostul cancelar ]i lider al PSD german, consemna [n lucrarea Ra\ionalismul politic ]i social-democra\ia: Valoarea unei teorii politice const` [n serviciul pe care ea [l poate oferi omului politic, indic@ndu-i acestuia posibilit`\ile efective de ac\iune ]i consecin\ele previzibile ale diferitelor modalit`\i de ac\iune. Competen\a politic` ne aten\ioneaz` S. T`ma] ([n studiul Managementul politic. Limite ]i perspective) , [n zilele noastre, subsumeaz` cuno]tin\e ]i abilit`\i pentru exercitarea influen\ei ]i orientarea vie\ii societale [n direc\ia cerut` de valorile democra\iei ]i ale afirm`rii drepturilor omului. Concep\ia tradi\ional` privind evolu\ia spontan` ]i creativitatea liber` a fost substituit` de o alta, solicitat` imperios de necesit`\ile procesuale ale societ`\ilor democratice, cea a creativit`\ii organizate. Creativitatea exerci\iul descoperirii ]i inventarea alternativelor [n domeniul politic, continua politologul rom@n, s-a impus ca o exigen\` a [nceputului de mileniu. H. Lasswell, B. Gross ]i A. Etzioni, pornind de la aceast` realitate, se pronun\au pentru o elaborare a unei necesare ]i utile ]tiin\e a strategiei politice. Cucerirea ]i exercitarea puterii [n societate [nsemn@nd, [n opinia lor, aplicarea unui sistem de orientare ]i [nr@urire a vie\ii politice prin politici publice a vie\ii sociale [n [ntreaga sa complexitate, prezen\a profesionistului care st`p@ne]te p@n` la nivel de detaliu ]tiin\a ]i arta elabor`rii politicii majore (megapolitica), premisele, principalele orient`ri ]i strategii menite s` constituie un ghid pentru politicile locale ]i na\ionale. Finalitatea ac\iunii politice depinde [ntr-o propor\ie cov@r]itoare de modul cum liderul politic a rezolvat binomul putere-cunoa]tere. }i [n acest perimetru de ac\iune social`, ca de altfel [n toate domeniile, puterea de cea mai [nalt` calitate (de a convinge ]i atinge scopurile ac\iunii [n condi\ii de eficien\` -s.n.), considera A. Toffler ([n Puterea [n mi]care), provine din aplicarea cunoa]terii. Arta conduc`torului [n opinia lui D. Morris, un expert [n campanii electorale solicit` men\inerea unui impuls de [naintare suficient pentru a controla evenimentele ]i a dirija politicile publice f`r` a pierde sprijinul publicului. Ac\iunea [ncepe cu precizarea obiectivului final ]i continu` cu analiza ]i alegerea celor mai adecvate modalit`\i de realizare. Politicianul poate face ce crede c` este bine, dar trebuie s` fie foarte abil [n ceea ce prive]te modul [n care procedeaz` () E]ecul () nu folose]te nici unei cauze.7 Chiar dac`, potrivit unor cunoscute puncte de vedere, omul ra\ionalist este periculos ]i costisitor [n conducerea treburilor publice, sau c` o minte cu un caracter instrumental nu exist`8, f`r` a ignora rolul ira\ionalului, noi pled`m [n condi\iile manifest`rii tendin\elor globaliz`rii ]i ale apari\iei redundante a scenariilor cu privire la evolu\ia economic` ]i politic` a umanit`\ii pentru necesitatea unui proiect ra\ionalist [n politic`. Dac` [n perioada premerg`toare, omul politic nu se definea prin competen\` ci prin legitimitate, societ`\ile moderne, constata R. Aron, sunt guvernate de oameni politici profesioni]ti. Cunoa]terea expert` poate deveni o surs` a puterii liderului numai [n m`sura [n care ea reprezint` o competen\` [n stare s` recunoasc` valoarea competen\ei. Ast`zi, liderul atrage mai pu\in prin retoric` ]i fizionomie ]i mai ales prin ]tiin\a lucrului bine f`cut. Nivelul ridicat al preg`tirii profesionale [ntr-un domeniu, imaginea specialistului sau a expertului poate induce a stare de [ncredere [n r@ndul guverna\ilor [ntr-o bun` ]i eficient` administrare a intereselor lor.9 Parafraz@ndu-l pe M. Edelman, o personalitate politic` care-]i afi]eaz` competen\a este u]or acceptat` a]a cum vrea ea. O astfel de pozi\ie cu siguran\`, la sf@r]itul secolului XIX, ar fi st@rnit furia lui Gustave Le Bon, un bun cunosc`tor al fenomenului abordat. G@nditorul francez, [n lucrarea Psihologia mul\imilor, cultiv@nd paradoxul sfideaz` logica ra\ionalist` a contemporanilor no]tri consider@nd c` inteligen\a ]i instruc\ia mai degrab` [i d`uneaz` dec@t [i folose]te conduc`torului. Demonstr@nd complexitatea lucrurilor, d[ndu-\i posibilitatea s` explici ]i s` [n\elegi, inteligen\a te face indulgent ]i atenueaz` intensitatea ]i violen\a acelor convingeri de care au nevoie apostolii. Marii conduc`tori din orice epoc`, ]i mai ales cei ai Revolu\iei (franceze s.n) au fost extrem de m`rgini\i; cu toate acestea, au exercitat o influen\` enorm`.10 O pozi\ie par\ial adev`rat`. Mai mult, [n perioada contemporan`, H. Smidt ([n Ra\ionalismul politic ]i socialdemocra\ia) pleda mai degrab` pentru pragmatim dec@t pentru ra\ionalism exagerat [n domeniul ac\iunii politice. Omul politic, [ntruc@t nu este ghidat de o teorie universal` (singura just`) este, [n realitate,

S.P. nr. 110-111/2004

72

Eseu
un oportunist care tocmai din aceast` cauz` nu poate atinge scopul ultim. Ac\iunea politic` neput@nd fi fundamentat` pe etic` sau previziunea teoretic` a cursului inevitabil al dezvolt`rii societ`\ii. Dincolo de imperfec\iunile concep\iei generate de limitele timpului, liderul trebuie s` subsumeze [n structurile cognitive ale personalit`\ii sale conducerea ]i managementul, ideile, concep\ia ]i viziunea cu modalit`\ile cele mai eficace care conduc la atingerea obiectivelor scontate. Conducerea se concentreaz` asupra ideilor (concep\iei, vizunii - s.n). Managementul se concentreaz` asupra rezultatelor.11 Conduc`torul este preocupat de concep\ie, doctrin` articulat`, verosimil` ]i mobilizatoare, iar managerul este interesat de tehnici de eficien\`. Liderul confer` orientare, este un vis`tor, managerul este un pragmatic. Idealul de om politic ar trebui s` reuneasc` cele dou` dimensiuni. Dar practica, sublinia autorul american, pune [n eviden\` suficiente situa\ii de incongruen\`: lideri cu viziune dar incapabili de a-i inspira pe adep\i ]i invers. Pornind de la aceat` realitate, consider`m c` se impune o distinc\ie [ntre liderul (conduc`torul) politic ]i managerul politic, cel care face parte din staff-ul, din aparatul s`u tehnic, cel care imagineaz`, scenarizeaz`, inventeaz` ]i identific` mijloacele adecvate realiz`rii obiectivelor formulate. De asemenea, [n via\a politic`, remarca Sergiu T`ma], nu trebuie absolutizate valen\ele managementului, deoarece regulile evolu\iei politicului sunt diferite de cele ale economicului (care a stat la originea managementului). }tiin\a ]i arta de a ob\ine puterea, comenta politologul rom@n, este decisiv` [n educarea prospectiv` a profesioni]tilor din sfera politicii. Obiectivul principal este de a educa omul politic s` g@ndeasc` pe termen lung ]i nu doar [n limitele ciclului electoral de patru sau doi ani. {n al doilea r@nd, omul politic trebuie s` fie educat s` priveasc` viitorul ca domeniu al inova\iei ]i inven\iei sociale. Societatea de m@ine nu va fi simpla continuare a st`rilor actuale ]i nici rezultatul unei [ntoarceri [n timp. Cultura politic` este absolut necesar` dar nu suficient`. Ea se afl` [ntr-o rela\ie de complementaritate cu alte calit`\i: inteligen\`, darul cuv@ntului, instinctul puterii, temperamentul de lupt`tor, [ncrederea [n sine, imagina\ia, spiritul de hot`r@re, intui\ia, for\a de convingere, pasiunea, sim\ul responsabilit`\ii, discern`m@ntul etc. Puse [n valoare [n disputa pentru putere, ele se transform` [n adev`rate competen\e politice; c) prestigiul capacitatea de a influen\a ]i determina comportamentul maselor (de simpatizan\i ]i nehot`r@\i) [n direc\ia dorit`. Influen\a liderilor politici scria Gustave Le Bon se bazeaz` prea pu\in pe ra\ionamentele lor ]i foarte mult pe prestigiul lor. Dac` prestigiul le este (...) ]tirbit, ei nu mai au nici o influen\` () Mul\imea r`m@ne supus` prestigiului conduc`torului, ]i [n comportamentul s`u nu intervine nici interesul, nici sentimentul de recuno]tin\`.12 Prestigiul personal sau dob@ndit confer` conduc`torului (liderului politic s.n.), continua autorul, o mare putere, capacitate persuasiv` discursului ]i rela\iilor sale de comunicare cu masele. Pentru g@nditorul francez, arta de a impresiona mul\imile se confund` cu m`iestria c@rmuirii. Nu con\inutul fatelor conteaz`, ci modul lor de prezentare. Ele trebuie s` genereze imagini ]ocante care s` obsedeze ]i s` impresioneze mentalul colectiv, imagina\ia mul\imii. Stilul, era de acord M. Oakeshott, conteaz` foarte mult [n conduita politic`. Liderii politici trebuie s` m@nuiasc` cu m`iestrie arta manipul`rii maselor, s` cunoasc` psihologia ascult`torilor, s` ]tie s` le vorbeasc`, s` cunoasc` puterea de seduc\ie a cuvintelor, a imaginilor ]i a simbolurilor, s` dispun` de o elocin\` special`, [n care afirma\iile tran]ante ]i imaginile cu for\` de sugestie s` nu fie estompate de logica ra\ionamentelor. Ace]tia au influen\at cursul istoriei prin arta folosirii verbului, a cuv@ntului. R. Girardet []i argumenta teza enun\at` prin exemple cunoscute ]i tr`ite ascensiunea ]i rolul jucat de lideri malefici precum Hitler, Mussolini ]i Lenin. Concluzia este tran]ant`: Doar marii creatori de cuvinte au f`cut s` existe bol]evismul ]i fascismul. Liderii, pentru a reu]i [n actul de conducere, recurg invariabil la instrumentul persuasiunii ]i al manipul`rii. Convins de idee, Jacques Gerstl ([n Comunicarea politic`) sus\inea necesitatea ca liderii politici s` foloseasc` cu abilitate [ntregul arsenal de tehnici impus de actul comunic`rii politice: cuv@ntul, t`cerea, ac\iunea ]i simbolistica politic` (recursul la miturile politice mitul fondator, teoria conduc`torului simbolic etc.). De fapt, recuno]tea G. Sorel, indivizii sunt [mpin]i spre ac\iune mai degrab` de mituri politice dec@t de apelul la motiva\ie. Trebuie s` distingem [ntre prestigiu intrinsec (personal) ]i cel dob@ndit (prin efort individual sau croit, proiectat de indivizi specializa\i [n imagine). Potrivit opiniei lui Schwartzenberg, orice lider se specializeaz` [n interpretarea unui anumit rol (model) de politician, care presupune exerci\iul unui tip corespunz`tor de ac\iune politic` (de exemplu, liderul de ]arm va urm`ri s`-]i seduc` simpatizan\ii, cel autoritar, s` impun`, cel critic, s` conving`). Liderul politic, adev`rat` cvadratur` a cer13 cului , difer` de celelalte tipuri de lideri; el nu trece dec@t testul adeziunii de mas`; precizare esen\ial`

73

S.P. nr. 110-111/2004

Eseu
pentru demersul nostru, deoarece opinia public`, sublinia Ortega y Gasset ([n Revolta maselor) este for\a radical`, care, [n societ`\ile umane, produce fenomenul comenzii (). Iar legea opiniei publice este gravita\ia universal` a istoriei politice. Autoritatea lui rezid` [n convertirea ei [n mit, [ntr-un simbol. De asemenea, el, la r@ndul s`u, amintea M. Edelman ([n Politica ]i utilizarea simbolurilor), trebuie s` se identifice cu simbolurile sau rolurile acceptate de societate. Ceea ce ofer` liderilor politici posibilitatea manipul`rii maselor de oameni prin manipularea simbolurilor. Iar pentru D. Morris, liderii eficien\i folosesc instrumentul persuasiunii ]i al manipul`rii pentru a conduce ]i a reu]i. O regul` ce nu poate fi ignorat`. Deoarece, argumenta D. Bougnoux ([n Introducere [n ]tiin\ele comunic`rii), liderul politic are o foarte mic` marj` de ac\iune: nu poate nici s`-]i am@ne popularitatea, nici s`-]i schimbe poporul cu altul, masele fac selec\ia ]i-]i desemneaz` conduc`torul. Ascensiunea omului politic, completa E. Cioran ([n Schimbarea la fa\` a Rom@niei), r`m@ne un mister nedezlegat, deoarece acesta nu trebuie s` fie un om complet, el este un destin [nainte de a fi o valoare.14 Un alt mod de expresie lingvistic` a motivului formulat cu mult` vreme [naintea sa. Pentru Gustave Le Bon ([n Psihologia mul\imilor), prestigiul se origineaz` [n succes, insuccesul ]i discu\iile [l deterioreaz`. Cei care au ]tiut s`-]i p`streze mult timp prestigiul nu au tolerat niciodat` discu\ia; ca s` te bucuri de admira\ia mul\imilor, trebuie s` te \ii totdeauna la distan\` Importan\a culturii politice aduce [n discu\ie problema convingerilor politice. Arta de a influen\a este dimensionat` de procesul de [nsu]ire, modelare sau schimbare a convingerilor politice. De]i convingerile se cristalizeaz` [n primele dou` decenii de via\`, realitatea nu exclude posibilitatea schimb`rii lor. Dup` cum sublinia Freed I. Greenstein ([n Personality and Politics, 1969), Elementele psihice ale personalit`\ii ]i convingerile pot varia [n mod independent15, dar convingerile nu sunt [ntotdeauna o reflectare fidel` a structurii de personalitate a individului. Factorii care influen\eaz` substan\a convingerilor, [n opinia lui R. Dahl, sunt: 1. expunerea (la o anumit` concep\ie politic`); 2. prestigiul personalit`\ii liderului care induce propor\ional un coeficient ridicat de autoritate ]i influen\` ideilor prezentate; prestigiul ideii, ne atr`gea aten\ia autorul, este amplificat ]i de realiz`rile ce i se atribuie; 3. compatibilitatea cu alte convingeri anterioare; 4. compatibilitatea cu experien\a, important` pentru sporirea credibilit`\ii aspectelor cognitive ale concep\iei propagate; discrepan\a dintre concep\iile personale ]i experien\` creeaz` premisele schimb`rii convingerilor, renun\area la vechile valori ]i acceptarea unui nou sistem de valori articulat ]i propus; de exemplu, pierderea [ncrederii [n politica liberal` american` a anilor 1960, sau votul negativ dat de electoratul unor partide aflate la putere [n unele \`ri (vezi recentele alegeri din Grecia ]i Spania).16 Liderul influen\eaz` sau convinge prin ethos (credibilitate), phatos (emo\ii ]i motiva\ii) ]i logos (g@ndire logic`).17 La moartea lui F.D. Roosevelt, Walter Lippmann scria: Testul final al unui conduc`tor este ca el s` reu]easc` s`-]i transmit` convingerile oamenilor care r`m@n ]i s` le insufle dorin\a de a merge mai departe. d) pasiune, responsabilitate, clarviziune ]i discern`m@nt [n evaluarea ]i [nr@urirea fenomenului politic tr`s`turi care, remarca M. Weber ([n Politica, o voca\ie ]i o profesie), trebuie s` caracterizeze necondi\ionat liderul politic. Coment@nd aceast` concep\ie, R. Dahrendorf, prin recurs la adnot`rile tat`lui s`u pe marginea c`r\ii evocate, aduce unele complet`ri binevenite: omul politic trebuie s` se d`ruiasc` unei cauze, s` fie con]tient at@t de pozi\ia, c@t ]i de sarcina lui, s` aib` capacitate de judecat` ]i un sim\ pentru propor\ii, s` evalueze efectele ]i urm`rile faptelor sale. Conduc`torii politici, cei care stau [n punctul de comand` al imperiilor birocratice, trebuie s` evite dou` mari primejdii: 1. s` devin` ei [n]i]i birocra\i; 2. angajarea [n ac\iuni care s` le dep`]easc` dimensiunile propriei lor personalit`\i, fapt ce i-ar compromite ]i i-ar arunca [n uitare.18 Liderul trebuie s` armonizeze idealul cu posibilul. Remarc` care ne determin` s` apreciem ]i mai mult intui\ia lui N. Iorga care, cu aproape un secol [naintea politologului german, scria: Omul politic este cineva care vede o situa\ie, vede ce se poate face [n aceast` situa\ie, []i d` seama ce poate face el, iar dac` e convins c` nu poate face nimic, se d` la o parte. Rolul de excep\ie al liderilor politici se explic`, consemna S. Haret ([n Mecanica social`), prin faptul c` ace]tia au reu]it s` orienteze anumite for\e sociale [ntr-o anumit` direc\ie, mai mult sau mai pu\in dezirabile pentru comunitate. Iar peste ani, D. Morris, preocupat de competi\ia pentru putere dintre oamenii politici, concluziona: Nu exist` nici un [nlocuitor pentru viziunea clar` ]i pentru conducerea hot`r@t`. Entuziasmul poate fi tot la fel de important ca ]i calitatea preg`tirii sau munca sus\inut`. El poate suplini un coeficint de inteligen\` mai redus, competen\a, calit`\ile defcitare, dar, la r@ndul s`u, nu poate fi suplinit de nimic. Asta explic` succesele uimitoare ale entuzia]tilor. Entuziasmul se creaz`

S.P. nr. 110-111/2004

74

Eseu
prin scopuri ]i credin\a [n noi. Capacitatea de a transmite altor oameni entuziasmul pentru un \el comun este aproape o defini\ie a calit`\ii de lider.19 e) perseveren\`, voin\`, spirit de ac\iune ]i [ncredere [n victorie, concentrare ]i disciplin` masele ascult` [ntotdeauna de omul [nzestrat cu o voin\` puternic`; liderii se confund` [n timp cu autorit`\ile, deoarece nu nevoia de libertate, ci cea de supunere domin` totdeauna sufletul mul\imilor. Pornind de la aceste premise, Gustave Le Bon identific` dou` categorii de lideri: 1. cei cu o voin\` puternic`, dar episodic`, care-]i supraliciteaz` violen\a, vitejia, [ndr`zneala, eroismul, capabilitatea de fapte memorabile, dar care se sting repede ]i intr` [n anonimat; sunt incapabili s` se conduc` pe ei [n]i]i, resimt nevoia de a fi condu]i ]i stimula\i permanent; 2. cei cu voin\` deopotriv` de puternic` ]i de lung` durat`, care exercit` o influen\` cu mult mai important`, de]i nu tot at@t de str`lucitoare, nem`surata putere a voin\ei face ca totul s` i se supun`, ace]tia ]i-au pus amprenta asupra celor mai importante evenimente ale civiliza\iei ]i istoriei umane. Un mare geniu politic, nota E. Cioran, trebuie s` fie un dominator. Dac` ]tie ]i nu poate comanda, n-are nici o valoare. {nfr@ngerea adversarului, continua filosoful rom@n, constituie ra\iunea de a fi a omului politic; ura este o virtute politic` prin excelen\`, iar voluptatea omului politic este adversarul.20 Coment@nd ascensiunea generalului de Gaulle la statutul de lider militar ]i politic, Lucian Sfez ([n Simbolistica politic`) scria: {n lupt` se remarc` conduc`torul profetic. Generalul se considera un profet adev`rat. Falsul profet (aluzie la o tipologie [ntrupat` de Mussolini ]i Hitler - s.n.), ar`ta viitorul ]ef al statului fracez [n lucrarea Memorii de r`zboi, se deosebe]te de cel adev`rat prin aceea c` domin`, strivind sau nerespect@nd diferen\ele, nivel@nd p@n` la moarte (...) bunul profet ]tie, al`turi de pasiune, s` foloseasc` ra\iunea, ghidat` de Spirit, ra\iune care o gole]te pe cea a falsului profet. Liderul politic nu trebuie doar s` vrea ci s` ]i poat`, s` demonstreze aptitudinea de a obiectiva dezirabilul [n real, s` fie un om de ac\iune, care [ntr-o conjunctur` special` ]i unic`, sus\inea M. Weber, alege [n func\ie de valorile sale ]i introduce [n re\eaua determin`rilor un fapt nou. Ac\iunea conduce la succes, lipsa de ac\iune genereaz` insuccesul. Nonac\iunea (imobilismul, expectativa), preciza G. Gallup, face mai r`u unui pre]edinte dec@t orice altceva. Un ]ef de stat poate lua o decizie, chiar gre]it`, f`r` s`-]i piard` popularitatea (de pild`, pre]edintele Kennedy care n-a fost afectat dup` e]ecul [n criza cubanez`). Nu priva\iunile sunt cele care provoac` deziluzii fa\` de conduc`tori, ci incapacitatea acestora de a crea impresia c` sunt ap\i s` fac` fa\` unor probleme ce pot fi identificate ]i personificate. Conduc`torul al c`rui act sugereaz` c` are o strategie pe care o urmeaz` atrage cu u]urin\` un sprijin loial ]i entuziast.21 |elurile dezirabile ]i realizabile, concentrarea, disciplina, perseveren\a, munca sus\inut` ]i dorin\a de a reu]i pot genera lucruri extraordinare, demne de a fi consemnate de istorie. Nu cunosc pe nimeni care s` fi ajuns [n v`rf f`r` s` fi muncit foarte mult () Aceasta este re\eta succesului, considera M. Thatcher, personalitate politic` proeminent` a secolului trecut. Via\a ofer` suficiente exemple. }ansele mici cu care erau credita\i J. Carter [n 1976 ]i B. Clinton [n 1992 nu i-au [mpiedicat totu]i s` c@]tige campaniile electorale, s` devin` pre]edin\ii celei mai mari puteri a lumii. Au [nvins ]i au c@]tigat trofeul cel mare deoarece au fost extrem de motiva\i, muncitori, concentra\i, hot`r@\i ]i consecven\i [n urm`rirea ]i relizarea scopului urm`rit. f) inteligen\` ]i instruc\ie m`rimea zonei de influen\` social` era denumit` de S. Haret factor de personalitate. El fiind o func\ie de anumite variabile: inteligen\`, voin\` ]i instruc\ie; valoarea sa cre]te [n m`sura [n care factorii evoca\i ating o cot` maxim`: voin\` puternic`, inteligen\` superioar`, instruc\ie solid`. Expresia analitic` a factorului de personalitate este reprezentat` de filosoful rom@n ca o func\ie a acestor elemente P= f ( a, b, c, d); P = f1(a) + f2 (b) + f3 (c); [n care a reprezint` inteligen\a; b, voin\a; c, instruc\ia; d, factorul [nt@mplare, care poate amplifica sau diminua rolul personalit`\ii [n general, al celei politice [n special, [n societate.22 Oamenii politici sau liderii spirituali, liderii de succes afla\i [n fruntea unor organiza\ii, partide, guverne , indivizii cu adev`rat realiza\i nu sunt cei cu un coeficient de inteligen\` (IQ) ridicat ]i performan\e ]colare deosebite (]efi de promo\ie sau olimpici), ci cei care au un coeficient ridicat de inteligen\` emo\ional` (EQ), care presupune autocunoa]tere emo\ional` (con]tientizarea ]i st`p@nirea propriilor emo\ii), motiva\ia interioar` de a evolua, dublat` de ini\iativ`, optimism ]i d`ruire, empatie, aptitudini sociale capacitatea de a lua decizii [n\elepte, de a stabili rela\ii pozitive, de a coopera ]i colabora cu ceilal\i, de a rezolva conflicte, de a capta aten\ia, de a-]i adapta comunicarea func\ie de calitatea receptorilor. Limbajul sentimentului sau al empatiei este de departe cel mai puternic ]i cu cel mai mare efect de motivare. Deoarece asta [nseamn` a te a]eza [n min\ile ]i inimile celorlal\i pentru a vedea lumea a]a cum o v`d ei.23 Convingerea maselor c` ele au [nr@urire asupra liderilor explic` de fapt capa-

75

S.P. nr. 110-111/2004

Eseu
citatea, c@mpul de influen\` al acestora. Inteligen\a emo\ional` (la D. Goleman) sau interpersonal` (la H. Gardner) nu este ereditar`, mo]tenit` ci se cultiv` prin educa\ie. Inteligen\a politic` a liderului, la D. Misin ([n studiul Inteligen\a politic` ]i politicomul), se confund` cu un demers moral-ra\ional-pragmatic sintetizat [n urm`toarele exigen\e: omul politic are competen\a necesara, recunoa]te ]i respect` competen\a altora [n exerci\iul actului politic; omul politic accept` c` exist` un moment c@nd trebuie s` se retrag` pentru a l`sa locul altora mai tineri; omul politic nu transform` pozi\ia pe care o de\ine [ntr-o surs` de privilegii; omul politic poart` raspunderea faptelor sale, at@t fat` de cei care l-au ales, c@t ]i fa\` de propria constiin\`; omul politic crede [n valorile na\ionale ]i le afirm` [n plan interna\ional. f) flexibilitate, adaptabilitate, arta de a negocia de a realiza o bun` comunicare cu celelalte cercuri de participare [n interiorul partidului pentru men\inerea unit`\ii sale, c@t ]i cu alte partide de aceea]i orientare sau de culoare politic` diferit`. Ast`zi, oratoria ]i [nf`\i]area nu mai reprezint` calit`\i indispensabile omului politic. R. Aron sus\ine c` alte calit`\i contribuie la propulsarea liderilor: arta discu\iilor pe culoare, arta compromisului, arta de a-i manevra pe oameni.24 Printre alte calit`\i, liderul politic trebuie s` fie o personalitate tranzac\ional`. Mai mult, liderul trebuie s` dea dovad` de flexibilitate ]i adaptabilitate. Nu timpurile trebuie s` se muleze pe stilul conduc`torului, ci liderul trebuie s` se adateze la dinamica situa\iile politice concrete. Lipsa de sincronizare este echivalent` cu sinuciderea politic`. {n timp ce Nixon, observa D. Morris, a a]teptat schimbarea vremurilor pentru a-]i valorifica stilul, R. Reagan ]i-a adaptat stilul pentru a se potrivi timpurilor sale. Un lider politic trebuie s` aib` o percep\ie corect` a pulsului timpurilor pe care le tr`ie]te. A fi strident [ntr-o atmosfer` de concordie ]i unitate na\ional` sau conciliant [n vremuri tulburi, a persista [n men\inerea unei politici nepopulare f`r` a [ncerca s` o schimbi pentru a o salva reprezint` re\eta unui e]ec sigur. g) autoritate carismatic` apogeul analizei liderului (omului) politic a fost condi\ionat, [n g@ndirea politic`, de apari\ia ]i manifestarea marilor sisteme ideologice, care au ad`ugat mereu noi exigen\e. Liderul politic autentic, cu o capacitate mare de influen\`, reune]te multiplele aspecte de autoritate tradi\ional`, ra\ional` ]i carismatic` (M. Weber). Liderul carismatic poate aduce multimile [ntr-o stare hipnotic`, care culmineaz` cu renun\area chiar la propriile lor convingeri. Acesta, [n opinia lui Gustave Le Bon, iradiaz` simpatie, adeziune ]i sus\inere prin valorificarea plenar` a resurselor personalit`\ii sale: prestigiu amplu; respectul normelor pe care oamenii le pre\uiesc mai mult, violen\a [n limbaj; mesaj simplu, clar, constant def`im`tor (la adresa unor st`ri de fapt sau rivali politici) f`r` a recurge la viloen\`. De]i discutabil, rolul carismei [n politic`, [n via\a ]i destinul omului politic, nu este de ignorat. Ea [nseamn`, a]a cum remarca R. Dahrendorf, legitimarea puterii prin preten\ii extraordinare la [nzestrare ]i predestinare, reune]te calit`\i transcendentale care se muleaz` la con\inutul misiunii lui. Autoritatea carismatic` se [ntemeiaz` pe valoarea exemplar` a unei persoane ]i pe recunoa]terea caracterului ei sacru, extraordinar, chiar eroic; este o rela\ie similar` aceleia dintre profet ]i adep\i, care implic` revelarea unui erou ]i venerarea sa.25 Capacitatea de influen\` a liderului carismatic asupra maselor denot` un har, o rela\ie de o anumit` calitate [ntre credincio]i ]i supu]ii lor, o rela\ie social`, strict personal`, legat` de valoarea carismatic` (ie]it` din comun s.n.) a calit`\ilor personale ]i de confirmarea lor.26 Carisma, ar`ta M. Weber, este puterea legat` de tradi\ie; ea se manifest` prin actualizarea unei imagini trecute; () ]efii []i [ntre\in puterea prin evocarea imago-urilor trecutului care, o dat` reiterate, reaprind sentimentele de odinioar`. Ea induce o congruen\` a convingerilor adep\ilor cu cele ale liderilor, acceptarea necondi\ionat` a liderului, identificarea cu el, obedien\a voluntar` ]i implicarea emo\ional` [n misiunea grupului. Grupul cu un astfel de conduc`tor formeaz` o comunitate emo\ional` (C. Lafaye). Focalizarea interesului mul\imii asupra liderului iradiaz` fidelitate, speran\` ]i fascina\ie. Carisma unui lider const` [n: prestigiul personal aureolat de credin\a [ntr-un ideal, intui\ie (percep\ia direct` ]i spontan` a elementelor concrete ale realit`\ii politice), inspira\ie, imagina\ie, capacitate de persuasiune, instinct de dominare, capacitate de adecvare a prezen\ei scenice. Originat` [n ira\ionalul mul\imii, carisma iradiaz` pasiuni ambivalente, contradictorii: aprobare-dezaprobare, sus\inere-contestare. Caracterul ei este instabil. Dac` de\in`torul puterii carismatice []i pierde harul, autoritatea lui dispare. Domina\ia carismatic`, sublinia S. Moscovici ([n Psihologia social` ]i ma]ina de fabricat zei), este specific` regimurilor autoritare, totalitare ]i dictatoriale, iar apari\ia sa este determinat` de: o ruptur` ap`rut` [n ordinea social`, uzura credin\elor, apari\ia unui dezgust fa\` de institu\iile care []i pierd vitalitatea; toate acestea impun@nd apari\ia unei autorit`\i (un conduc`tor de excep\ie, chiar arhaic) ce le poate

S.P. nr. 110-111/2004

76

Eseu
transforma via\a din interior. Starea de excep\ie, continua autorul, produce oameni de excep\ie, marile personalit`\i, cum le numea A. Besanon ([n Originile intelectuale ale lenismului). Liderul carismatic apare totdeauna ca un uzurpator al trecutului recunoscut de mase ]i legitimat de crizele, clivajele [n mentalul ]i imaginarul colectiv. {n timp ce liderii noncarismatici sunt lideri de men\inere, cei carismatici, observa House, sunt inovatori ]i creatori. {ncerc@nd s` identifice variabilele unei conduceri carismatice, House remarca: [ncrederea adep\ilor [n corectitudinea convingerilor liderului, similaritatea convingerilor adep\ilor cu cele ale liderului, acceptarea sa incontestabil`, afec\iune ]i identificarea cu el, obedien\` voluntar`, emula\ie, implicare emo\ional` [n misiune, convingerea fidelilor c` sunt capabili s`-]i aduc` contribu\ia la [ndeplinirea misiunii respective.27 Liderul carismatic, [n opinia lui G. Hermet ([n Poporul contra democra\iei), prezint` unele particularit`\i: 1. se confund` cu un proiect pe care [l [ntruchipeaz` [n timp; 2. accede la putere [n virtutea unui drept istoric ]i nu a unui consens explicit care pare doar dorit pentru a-l ajuta s`-]i [ndeplineasc` misiunea; 3. se legitimeaz` doar prin destinul s`u istoric; 4. carisma liderului nu depinde de dispozi\ia [n care se afl` o majoritate; [n cazul dictatorilor, carisma se manifest`, paradoxal, chiar [n r@ndul p`turilor sociale pe care le-a afectat cel mai mult. Exempul lui Franco, argumenta autorul, este concludent, el a [ntrunit majorit`\i plebiscitare impresionante, 93% [n 1947, 95% [n 1966, triumf care i-a sporit patrimoniul de legitimitate [n fa\a adversarilor s`i.28 {n ultimul timp, au ap`rut studii care redimensioneaz` con\inutul conceptului tradi\ional de carism`. Gh. Teodorescu, analiz@nd carismele intrinseci care legitimeaz` un viitor conduc`tor politic, enumer` urm`toarele elemente de structur`: comportamentul moral (rela\ia de continuitate [ntre \inuta, actele, atitudinile ]i ideile pe care acesta le profeseaz` [n public), competen\a (preg`tire solid` [ntr-un domeniu de activitate), carisma (ideea de gra\ie, har, dar cu aspect providen\ial; comportamentul omului politic de acest tip este mai degrab` mesianic dec@t mobilizator), ]armul personal (variant` material` a carismei: aspectul fizic, timbrul vocal, stilul de vorbire ]i de vestimenta\ie sunt calit`\i remarcabile ale omului politic vezi Mitterand, Berlusconi), capacitatea de garantare a existen\ei celor guverna\i (axa responsabilit`\ii), capacitatea de reprezentare ]i identificare colectiv` (axa psihologic`), ideile ]i programul politic (axa ideologic`).29 Mai mult, dup` cum se exprima D. Morris, nu exist` un singur tip de carism`. Acest mixaj de atractivitate ]i capacitate de rela\ionare este transformat [ntr-o adev`rat` tipologie a fenomenului. Con\inutul carismei, not` de personalitate apreciat` [n via\a politic` american`, a evoluat spectaculos ]i oarecum paradoxal pe o scal` [n care reg`sim tipuri carismatice diferite, chiar opuse: Truman (statur` insignifiant`, direct, cert`re\, agresiv, veselie dispre\uitoare), Eisenhower (z@mbitor, bonom, prietenos), Kennedy (t@n`r, chipe], elegant, [ngrijit), Carter (sinceritate onest`, lips` de infatuare), Reagan (empatic, ironic, bun sim\, spiritual, veselie studiat`), G. Bush (bonom, voce strident`, t@nguitoare, fermitate aristocratic`, calm [n situa\ii de criz`, elegan\` ]i farmec [n fa\a adeversit`\ilor), Clinton (statur` impun`toare, empatic, demnitate). Inefabil` ]i ireal`, carisma se reg`se]te doar [n percep\ia noastr`, fiind o crea\ie a liderului prin exerci\iu, munc` serioas` ]i teme bine alese. Important, conchidea reputatul expert american, nu este s` exerci\i o atrac\ie de tip mistic, ci ca aleg`torii s` fie de acord cu tine ]i s` le plac` ceea ce inten\ionezi s` faci.30 4. Lideri democrai, totalitari i autoritari {ncerc`ri taxonomice a liderilor politici contemporani le [nt@lnim la M. Weber, C. Beck & J. Malloy, J. McGregor Burns sau R.G. Schwartzenberg. Tipurile ideale de om politic, analizate de M. Weber ([n Le savant et la politique), sunt corespunz`toare celor trei tipuri de domina\ie - tradi\ional`, ra\ional-legal` ]i carismatic`. Pornind de la premisa genezei puterii ]i a liderilor (asimetria rela\iile interumane), J. Burns identific` dou` mari tipuri de lideri: 1. liderul transformator, omul politic animat de scopuri [nalte ]i care-]i pune amprenta personalit`\ii sale asupra transform`rilor radicale din societate (un gen cu trei specii: liderul intelectual face apel la idee, ra\iune ]i imagina\ie; liderul reformator percepe pulsul ]i necesitatea istoric` ]i-]i folose]te for\a dinamizatoare a voin\ei de a conduce na\ia spre un alt viitor posibil; liderul revolu\ionar [nclinat nu doar spre schimb`ri par\iale, ci ac\ioneaz` asupra [ntregului); 2. liderul tranzac\ional, omul politic care face apel la puterea utilitar`, transform` pozi\ia, accesul la anumite privilegii [n adev`rate monede de schimb [n rela\iile cu adep\ii ]i sus\in`torii. R.G. Schwartzenberg ([n Statul spectacol. Eseu asupra ]i [mpotriva star-sistemului [n politic`) distinge: 1. liderul care fascineaz` (liderul prefabricat, inven\ie a mass-media ]i a spectacolului politic; apar\ia, existen\a ]i

77

S.P. nr. 110-111/2004

Eseu
evolu\ia sa se supun regulilor publicit`\ii ]i reclamei care consacr` starurile din domeniul show-bizului); 2. liderul-om obi]nuit ([ntruchipeaz` modelul proiectat de psihologia mul\imilor: sim\ul comun, [n\elepciunea na\ional`, spore]te sentimentul de siguran\`, bucuria identit`\ii, conformismul); 3. liderul-Tat` (originat [n mitul biblic, se confund` cu fhrerul, cu conduc`torul, cu acel personaj c`ruia trebuie s` i te supui [n mod necondi\ionat). Se acrediteaz` ideea c` este legitim s` facem o tipologie a liderilor politici pe criteriul regimului politic [n care apar ]i se afirm`. Din aceast` perspectiv` distingem: lideri democra\i, lideri autoritari ]i lideri totalitari. Liderul democrat reprezint`, dup` R.G. Schwartzenberg, pre]edintele-oglind`31, pe care mul\imea ]i l-a croit dup` propria sa [nf`\i]are ]i structur` spiritual`; el reprezint` omul de l@ng` noi, omul obi]nuit, nesofisticat, omul cu o via\` normal`, cu familie ]i copii, dominat de acelea]i nevoi ]i aspira\ii; [ntruchipeaz` [n\elepciunea, bunul sim\ ]i nevoia de echilibru. Asupra unei astfel de personalit`\i, individul, electoratul anonim []i proiecteaz`, alimentat de speran\`, dorin\ele refulate. El poate fi carismatic sau noncarismatic. Posibila sa ascensiune este demitizat` ]i explicat` prin faptul c` puterea l-a ales pe el nu el a ales puterea. Ei se recruteaz` din mul\imea liderilor care fascineaz` ]i liderilor-oameni obi]nui\i. Aproape to\i liderii politici autohtoni, propulsa\i de perioada de tranzi\ie I. Iliescu, P. Roman, E. Constantinescu , se [ncadreaz` [n grila de personalitate schi\at`. Liderul totalitar ]i autoritar este ilustrat de liderul unic, liderul-erou, liderul-p`rinte; [n toate ipostazele sub care se prezint` el se confund` cu personalitatea care de\ine ]i exercit` puterea cea mai mare [n comunitatea respectiv`, a c`rei energie ]i [n\elepciune insufl` maselor o [ncredere nem`rginit`. Mussolini, Hitler, De Gaulle, Lenin, Stalin, Mao sau Ceau]escu au avut un punct comun autoritatea carismatic`. Chiar dac` exist` puncte de vedere care neag` acest mod de abordare (vezi Lewin care accentueaz` rolul mecanismelor terorii), nu putem ignora circumstan\ele genezei acestor personalit`\i: situa\iile de criz` economic` ]i politic`, lipsa de perspectiv` social`. Ei ]i-au construit ]i justificat ascensiunea prin valorificarea total` a imaginei mitice a eroului, a salvatorului, a omului providen\ial care contamineaz` mul\imile, le anuleaz` incertitudinile ]i confer` siguran\`, le arat` calea care trebuie urmat` de popor, le garanteaz` un viitor ademenitor, croit dup` modelul cunoscut al v@rstei de aur. El reprezint` inefabilul, vizionarul, simbolizeaz` binele, ]ansa istoric` [ntr-o societate mai bun`. Mul\imile confer` liderului putere absolut` dup` criterii discutabile: anii petrecu\i la [nchisoare sau [n exil [n regimul precedent; rezisten\a [n fa\a du]manului, insurgen\a [n momente dificile, gesturile de ruptur` eroic` din interiorul propriei caste. Comunicarea cu mul\imea este episodic` ]i are [n ea ceva mistic, grandios. Apari\iile sale publice sunt [nso\ite de o atmosfer` de supunere necondi\ionat` ]i venera\ie. Discursurile lui reprezint` adev`rate instrumente ale cunoa]terii (cartea ro]ie a lui Mao, cartea verde a lui Gadafi, Mein Kampf a lui Hitler, cuv@nt`rile lui Ceau]escu etc), devin liter` de lege pentru to\i adep\ii. Fermitatea propagandei de partid afi]at` prin sloganurile cunoscute: crede, supune-te, lupt`!, Mussolini are [ntotdeauna dreptate!, Du]manul de clas` nu doarme!, Partidul are [ntotdeauna dreptate! , Cel mai iubit fiu, Partidul-Ceau]escu-Rom@nia a amplificat dependen\a ]i obedien\a mul\imilor fa\` de conduc`tor. Imaginea public` a conduc`torului, [n sistemele politice totalitare ]i autoritare, concord` [n mare m`sur` cu reprezent`rile mul\imii despre lider: personalitate autoritar`, r`zboinic` ]i seduc`toare. Liderul totalitar caracterizat de Arendt, Hayek, Revel, Dahredorf, Pasquino, Linz, Tism`neanu ].a. este personificarea ra\iunii ultime, conduc`torul suprem, individul infailibil (care nu poate gre]i), cel care stabile]te singur \elurile mi]c`rii ]i-]i persuadeaz` p@n` la fanatism adep\ii. Un lider f`r` popularitate este un lider f`r` putere. Puterea liderului autoritar este nelimitat`. Adeziunea necondi\ionat` a adep\ilor, a mi]c`rii sau organiza\iei fa\` de persoana sa, fa\` de proiectele sale socio-politice este dob@ndit` prin recursul la un instrumentar destul de variat: limbajul profetic, arbitrariul, voin\a de putere, dependen\a reciproc` mase-lider clamat`, controlul total, demagogia, populismul, arogan\a, convingerea c` reprezint` majoritatea, ideologiile utopice ]i, uneori, chiar teroarea (psihologic` ]i politic`).32 Voin\a Frerului este legea partidului, scria H. Arendt, iar [ntreaga structur` organizatoric` are un singur scop cunoa]terea voin\ei conduc`torului de c`tre to\i membrii partidului. Principalul scop al liderilor unui sistem totalitar, opina B. Ficeac, nu este de a st`p@ni prin for\` sau a-]i distruge adversarii, ci de a-]i determina supu]ii s` g@ndeasc` sincer a]a cum vor ei, conduc`torii.33 Supu]ii se disting prin anumite calit`\i: absen\a convingerilor ]i idealurilor proprii, a principiilor ]i discern`m@ntului moral, standarde omogene ]i neelevate, docilitate ]i credulitate emo\io-

S.P. nr. 110-111/2004

78

Eseu
nal`, predilec\ia pentru un program negativ (Hayek). Pentru sugestionarea maselor ]i men\inerea aurei meritocratice cu care sunt [nv`lui\i, biografiile liderilor comuni]ti, nazi]ti sau fasci]ti insist` [ndeosebi pe originea lor umil` (Ceau]escu p`rin\i \`rani, f`r` profesie; Mao Zedong p`rin\i \`rani, de profesie [nv`\`tor; Lenin tat`l inspector ]colar, de profesie avocat; Hitler tat`l vame], mama casnic`, f`r` profesie; Stalin tat`l pantofar, mama \`ranc`, f`r` profesie; Mussolini tat`l fierar, mama [nv`\`toare, de profesie [nv`\`tor) ]i dezastrul vie\ii personale.34 Liderul comunist, specie a liderilor totalitari ]i autoritari, se impunea dup` o re\et` exersat` [n timp, f`r` putin\a de a da gre]: falsificarea biografiei (se confunda cu evenimentele cele mai rezonante din istoria na\iei sale, fiind socotit ini\iatorul ]i startegul lor), asocierea liderului cu partidul, poporul ]i patria, proiectarea imaginii de salvator al na\iunii (strateg al prosperit`\ii poporului, continuator al tradi\iilor istorice na\ionale, ilustru comandant de o]ti), supralicitarea voca\iei de vizionar ]i c`l`uzitor neobosit al destinului mul\imii, de om politic cu anvergur` continental` ]i mondial`.35 {n timp ce regimurilor autoritare le este caracteristic liderul fondator, carismatic, regimurilor totalitare le este proprie personalitatea partinic`, liderul partidului unic. Dac` liderul totalitar are o putere nelimitat`, puterea liderului autoritar, opina G. Paquino, este limitat` de configura\ia unui pluralism politic imatur ]i nedezvoltat, de contraponderea cercului restr@ns al liderilor, sau a organiza\iilor care ]i-ar sim\i amenin\at` autonomia. Se impun aten\iei noastre urm`toarele concluzii: a) liderul politic reprezint` puterea legitimat`, puterea recunoscut` ]i acceptat`; b) liderul politic se origineaz` [n asimetria rela\iilor interpersonale ]i este exponentul cel mai reprezentativ al elitei politice; c) apari\ia sa este determinat` de calit`\i personale ]i ]ans`, de dialectica necesita\ii ]i a [nt@mpl`rii; evolu\ia societ`\ii face distinc\ia dintre oamenii politici rata\i ]i oamenii politici realiza\i; istoria l-a propulsat pe Stalin [n defavorea lui Tro\ki, de]i acesta, prin calit`\ile sale personale, [l devansa la toate capitolele: oratorie, inteligen\`, cultur` politic` (ideologic`), strategie militar`; [ntr-un partid sau stat birocratic, atr`gea aten\ia R. Aron, cei care reu]esc nu sunt neap`rat cei mai inteligen\i, ci cei care ob\in sprijinul militan\ilor sau pe cel al conduc`torilor partidului; d) via\a politic` resimte nevoia at@t de o birocra\ie politic`, c@t ]i de lideri politici care s` r`spund` adecvat cerin\elor prezentului, dar mai ales celor ale viitorului; e) societatea rom@neasc`, aflat` [n procesul form`rii unei adev`rate clase politice, trebuie s`-]i selecteze ]i propulseze [n via\a politic` lideri autentici; valoarea oamenilor politici garanteaz` viitorul \`rii, a ne [ncredin\a viitorul unor incompeten\i sau r`u inten\iona\i [nseamn` s` ne compromitem destinul; f) liderul carismatic, prin pozi\ia ]i rolul pe care-l are [n ac\iunea politic`, personalizeaz` puterea ]i poate constitui o cauz`, un punct de plecare spre instaurarea unor regimuri autoritare sau chiar dictatoriale; destinul s`u este amenin\at de ad@ncirea procesului democratic, de apari\ia partidelor de mas` ]i de trecerea, [n perspectiv`, la societatea informa\ional`; parafraz@ndu-l pe Jh. Naisbitt, noul tip de lider va fi unul care faciliteaz`, nu unul care d` ordine, [ntr-o comunitate care a trecut de la puterea pe vertical` la cea pe orizontal`; g) de]i a fost asociat` cu regimurile de trist` amintire, consider`m c` distinc\ia dintre personalitatea liderului carismatic ]i personalitatea omului politic noncarismatic o face ponderea dintre cunoa]tere ]i carism` [n [nr@urirea deciziei; [n timp ce prima intuie]te, decide instinctual, are sim\ul istoriei, urm`re]te implacabil realizarea scopurilor indiferent de costurile sociale, cea de a doua este pragmatic`, cump`ne]te, calculeaz` eficien\a ac\iunii; liderul ideal ar trebui s` reuneasc` [n structurile personalit`\ii sale deopotriv` carisma ]i cunoa]terea; chiar ]i [ntr-o societate scientizat`, ca ce de azi, lumea politicului resimte nevoia de lideri carismatici at@t la conducerea forma\iunilor politice, c@t ]i a statelor, aceast` calitate [nclin@nd deseori balan\a victoriei politice [n campaniile electorale pentru toate nivelurile de reprezentare; liderul carismatic joac` rolul de adev`rat` locomotiv` a partidelor politice (vezi recentele succese ale PSD-lui, ale partidului Forza Italia, ale Partidului Laburist din Anglia, ale Partidului Social-Democrat din Germania, performan\e datorate [ndeosebi liderilor lor); h) carisma nu se confund` cu o anumit` calitate sau un anumit grup de calit`\i, ci cu acele note care personalizeaz` ]i au mare for\` de sugestie; i) oper@nd cu criteriul regimului politic putem realiza o tipologie discutabil` dar opera\ional`: lideri cu voca\ie democratic`, totalitar` ]i autoritar`; op\iunea noastr` politic` implic` ]i o anumit` selec\ie; fa\` de profe\iile, mesianismul, promisiunile unei societ`\i perfecte, providen\ialismul liderului totalitar, nu trebuie uitat un singur lucru: Cine vrea s` fie [nger, sf`r]e]te prin a fi o fiar` (R. Aron), iar Conduc`torii totalitari []i conduc popoarele la sinucidere colectiv` (...) (Dahrendorf); [ntr-o astfel de lume, trebuie s` alegem alternativa celui mai

79

S.P. nr. 110-111/2004

Eseu
mic r`u; j) liderii politici reprezint` un aspect al unei ordini politice, acest fenomen este caracteristic organiz`rii pe principii politice a societ`\ii; trecerea la societatea informa\ional`, bazat` pe civiliza\ia tehnologic`, o societate ra\ional` ]i ra\ionalizat` (conceput` ca un uria] mecanism care va func\iona conform unei voin\e ]i unor legi) va face inutil` ]i inoportun` problematica personalit`\ii politice, care probabil va fi deposedat` de privilegiile tradi\ionale de c`tre un alt tip de personalitate expertul. Politica, anticipa J. Gerstl, se tehnicizeaz` ]i profesionalizeaz`. {n aceste condi\ii, incompeten\a democratic`, preciza G. Sartori, trebuie s` recurg` f`r` rezerve la competen\a tehnocratic`.36 Asta nu garanteaz` c` vom realiza ]i o societate ideal`. Dar face posibil`, [n condi\iile unei conduceri cu adev`rat ra\ionale, una cu probleme mai pu\ine.
Haret, S., Mecanica social`, Bucure]ti, Ed. }tiin\ific`, 1969, p. 186. 23 vezi Giddens, A., Sociologie, Bucure]ti, Ed. Bic All, 2001, p. 460; Roco, M., Creativitate ]i inteligen\` emo\ional`, Ia]i, Ed. Polirom, 2001, p. 135-201; Covey, R.C., op. cit., p. 96, 116-117. 24 Aron, R., Democra\ie ]i totalitarism, Bucure]ti, Ed. All Educa\ional, 2001, p. 99. 25 Lafaye, C., Sociologia organiza\iilor, Ia]i, Polirom, 1998, p. 15. 26 Weber, M., Economie et socit, Paris, Plon, 1971, p. 251. 27 Apud S[ntion, F., Papari, A., Psihologie managerial`, Constan\a, Ed. Funda\ieiA. }aguna, 2000, p. 87. 28 Hermet, G., Poporul contra democra\iei, Ia]i, Institutul European, 1998, p. 190, 193. 29 Teodorescu Gh., op. cit., p. 186-190. 30 D. Morris, op. cit., p. 269-273. 31 R.G. Schwartzenberg, Statul spectacol. Eseu asupra ]i [mpotriva star-sistemului [n politic`, Bucure]ti, Ed. Scripta, 1996, p. 46. 32 Vezi Hayek, Fr., Drumul spre servitute, Bucure]ti, Ed. Humanitas, 1993; p. 158-159; 171-173; Arendt, H., Originile totalitarismului, Bucure]ti, Ed. Humanitas, 1994, p. 428-429; 489490; 613; Pasquino, G., Curs de ]tiin\` politic`, Ia]i, Ed. Institutul European, 2002, p. 281-282; Aron, R., op. cit., p. 48-52; 233-234; Gorun, A., Mateiu, D., Gorun, H., Introducere [n ]tiin\a politic`, Cluj Napoca, Ed. Presa Universitar` Clujean`, 2003, p. 359-363. 33 Ficeac, B., Tehnici de manipulare, Bucure]ti, Ed. Nemira, 1997, p. 62. 34 Vezi Betea, L., Psihologie politic`, Ia]i, Ed. Polirom, 2001, p. 121-128; 177-178. 35 Ibidem, p. 188-190. 36 Sartori, G., Teoria democra\iei reinterpretat`, Ia]i, Ed. Polirom, 1999, p. 378.
22

NOTE
M`gureanu, V., Studii de sociologie politic`, Bucure]ti, Ed. Albatros, 1997, p. 211. 2 Vezi R`dulescu-Motru, C., Voca\ia, f.a. p. 99; Speran\ia, E., Introducere [n sociologie, Tom. II, 1944, p. 91-92; Bruc`r, I., Caden\e filosofice, 1934, p. 177; Ro]ca, D.D., Mitul utilului. Linii de orientare [n cultura rom@neasc`, [n Rom@nii. Psihologie, identitate spiritual`, destin, 1995, p. 76; Zeletin, }t., Evanghelia naturii, 1915, p. 73-74; Br`ileanu, Tr., Sociologie general`, 1926, p. 142; Antoniade, Th., Thomas Carlyle, 1912, p. 174; Crainic, N., Ortodoxie ]i etnocra\ie, 1941, p. 29; Mehedin\i, S., Poporul, 1939, p. 101; Politica de vorbe ]i omul politic, 1920. 3 Cioran, E., Schimbarea la fa\` a Rom@niei, Bucure]ti, Ed. Humanitas, 1990, p. 158-166. 4 Covey, R.S., Etica liderului eficient sau conducerea bazat` pe principii, Bucure]ti, Ed. Allfa, 2000, p. 99-107 5 Carnegie, D., Stuart, Levine, S.R., Crom, M.A., Liderul po\i fi tu, Bucure]ti, Ed. Curtea Veche, 2002, p.30-32; 38. 6 Oakeshott, M, Ra\ionalismul [n politic`, Bucure]ti, Ed. All, Bucure]ti,1995, p. 30. 7 Morris, D., Noul principe. Machiavelli [n secolul XXI-lea, Bucure]ti, Ed. Ziua, p. 88, 95. 8 Oakeshott, M, op. cit., p. 40, 58. 9 Teodorescu, Gh., Putere, autoritate ]i comunicare politic`, Bucure]ti, Ed. Nemira, 2000, p. 89, 187. 10 Le Bon,G, Psihologia mul\imilor, Bucure]ti, Ed. Anima, 1990, p. 108. 11 Stephen R. Covey, op. cit., 2000, p. 262. 12 Le Bon, G., op. cit., p. 106-107. 13 Moscovici, S., Psihologia social` sau ma]ina de fabricat zei, Ia]i, Ed. Universit`\ii Al. I. Cuza, 1995, p. 155 14 Cioran, E., op. cit., p. 165, 176. 15 Apud Dahl, R., Poliarhiile, Ia]i, Institutul European, 2000, p. 162. 16 Ibidem, p. 184. 17 Covey, R.S, op. cit., p. 264. 18 Dahrendorf, R., Conflictul social modern, Ia]i, Institutul European, 1992, p. 84. 19 Carnegie, D., Levine, S.R., Crom, M.A., op. cit., p. 197-201. 20 Cioran, E., op. cit., p. 166. 21 Edelman, M., Politica ]i utilizarea simbolurilor, Ia]i, Polirom, 1999, p. 82
1

VASILE NAZARE - conferen\iar universitar la Academia Naval` Mircea cel B`tr@n din Constan\a, la catedra de ]tiin\e comportamentale, [n domeniul filosofiepolitologie.

S.P. nr. 110-111/2004

80