Tema 1

Cavitatea peritoneala - lichid in cavitatea peritoneala (ascita). Lichidul de ascita poate fi de cauza hepatica sau extrahepatica.
E-EDUMED Centru Educational in Medicina Proiect LLP/LdV/TOI/RO/2010/006 Acest proiect a fost finantat cu suportul Comisiei Europene. Continutul proiectului reflecta doar pozitia autorului, iar Comisia Europana nu poate fi facuta responsabila pentru orice utilizare a informatiei continuta in cadrul acestuia.

Lachezar Kaitazky

Cavitatea peritoneala este o parte a corpului uman, delimitata superior de diafragma, lateral de liniile mamare si inferior de diafragma pelvina. Toate organele interne sunt situate in cavitatea peritoneala. Examinarea peretelui abdominal, a diafragmei si cavitatii peritoneale se realizeaza in pozitiile dorsala, laterala dreapta, stanga si stand in picioare. Adecvati pentru examinarea cavitatii peritoneale sunt transductorii sectoriali convecsi cu frecventa de 3,5-5 MHz. Diafragma separa cavitatea toracica de cea peritoneala. Este un muschi care ajunge anterior pana la stern si coaste si posterior pana la coloana vertebrala lombara.

Termenul de ascita semnifica lichid in cavitatea peritoneala. Acest lichid poate fi rezultatul atat a proceselor inflamatorii, cat si a cresterii presiunii hidrostatice in sistemul vascular al organelor interne. In primul caz, lichidul se numeste exudat, iar in al doilea transudat. Transudatul apare in afectiunile hepatice, cardiace, insuficienta renala, exudatul in cadrul proceselor neoplazice si bolilor inflamatorii. In afara de cauzele mentionate mai sus, in cavitatea peritoneala, lichidul de ascita mai poate proveni din: sange (in caz de ruptura de organ sau ruptura de vas arterial), bila (ruptura de vezicula biliara sau canal biliar) sau urina (ruptura de vezica urinara sau uretre).

Aparatura moderna asociata transductorilor adecvati demonstreaza prezenta unei cantitati mici de lichid de ascita - cativa mililitri. De vreme ce lichidul nu se poate acumula in partea inferioara a portiunii superioare a ficatului, prezenta unei colectii non-ecogenice in aceasta regiune se presupune a fi o exfuziune pleurala sau subdiafragmatica capsulata.
Cea mai frecventa cauza a formarii ascitei este insuficienta renala care este prezentata in tema 3 a acestui modul. Transudatul este omogen non-ecogenic. Ansele intestinale se misca liber in lichidul nonecogenic, peritoneul este clar vizibil. Cand lichidul de ascita este in cantitate mare, acesta umple spatiile abdominale cuprinse intre organele interne si ansele intestinale, fiind vizualizat ecografic in diferite grade de ecogenitate.

Cand este in cantitate mica, lichidul ascitic are tendinta de a se acumula in anumite spatii. Cel mai frecvent in jurul ficatului, in jurul rinichiului drept si a ficatului (spatiul Morrison), in jurul atat a colonului ascendent cat si a colonului descendent. Cand medicul nu este sigur, roaga pacientul sa se intoarca pe una din partile sale laterale si dupa un minut este posibil sa gaseasca, cand aplica transductorul in portiunea cea mai joasa a partii laterale a abdomenului, o mare colectie lichidiana, bine conturata. La femei, ascita poate fi descoperita in spatiul dintre uter si rect (spatiul Douglas), cat si in spatiul dintre uter si vezica urinara. Este acceptat ca cea mai mica cantitate de lichid din cavitatea peritoneala care poate fi vizualizata ecografic este de 150200 mililitri.

Cand cantiatea de lichid este mai mare, se poate determina ecografic daca ascita este de cauza maligna sau nu. In asa zisa ascita maligna, lichidul umple in intregime cavitatea, depaseste ansele intestinale care sunt situate inferior, atasate de mezenter si care nu se mai pot misca. In cazul ascitei non-maligne (benigna), ansele intestinale se misca liber prin lichid, se ridica catre peretele anterior abdominal (cand pacientul sta in pozitia culcat) si lichidul de ascita se poate vizualiza pe ambele parti laterale abdominale. Informatii suplimentare despre natura ascitei pot fi descoperite prin scanarea veziculei biliare. Este stabilit ca in cazul ascitei benigne, peretii colecistului sunt mai grosi, pe cand in cazul ascitei maligne, nici nu se mai observa. In anumite cazuri, multiple focare slab ecogene, care se observa si in infectiile cronice, cum este tuberculoza, pot fi vizualizate. Rar, lichidul ascitic poate fi localizat intr-un anume spatiu, avand aspectul unei colectii localizate ascite localizate. In concluzie, subliniem ca ecografia este o metoda promitatoare pentru diagnosticul si depistarea lichidului de ascita in cavitatea peritoneala.