Istoria culturii si civilizatiei Romane - curs 1 Primele forme de cultura si civilizatie umana aparute pe teritoriul actual al Dunarii Primele

forme de asezare umana descoperite pe teritoriul tarii noastre, dateaza dinaintea istoriei scrise, avand o vechime de aproximativ 600000 ani (pe valea Darjovului). Evident, acei hominizi nu desfasurau o activitate sociala propriuzisa, aflandu-se pe prima treapta de evolutie a speciei umane. Treptat, aceste colectivitati vor inregistra prograse remarcabile atat pe calea aparitiei si dezvoltarii unor relatii sociale propriuzise, cat si in ceea ce priveste civilizatia materiala. Specia va evolua, si in urma cu aproximativ 10-15000 de ani, putem vorbi de aparitia lui homosapiens. Periodizarea evolutiei speciei umane pentru aceasta perioada (de dinainte de antichitatea clasica) a putut fi facuta in functie de urmele pe care aceste colectivitati umane le-au lasat si care ne-au parvenit. In functie de materialul folosit cu predilectie, sau putut indentifica mai multe epoci (perioade) caracteristici, a caror delimitare in timp nu este deloc stricta din punct de vedere cronologic. Astfel avem urmatoarele perioade: a) epoca pietrei: - paleolitic - mezolitic - neolitic b) epoca metalelor: - eneoliticul - civilizatia bronzului - civilizatia fierului Identificarea urmelor de locuire ale diferitelor comunitati din perioada de inceput a epocii pietei, a scos la iveala o serie intreaga de unelte si arme rudimentare, confectionate in principal din silex, o piatra cu caracteristici proprii (se sparge in fasii, lamele). Desigur, acei indivizi ai speciei umane, vor fi folosit si alte tipuri de unelte sau arme, confectionate din substante organice, dar care nu ni s-au pastrat. In aceste conditii, gradul de perfectionare al obiectelor de piatra, reprezinta unicul criteriu capabil sa reprezinte saltul inregistrat de aceste comunitati umane din perioada epocii pietrei. In paleolitic, caracteristic gradului de cultura materiala al acestor indivizi, identificam obiecte si unelte confectionate rudimentar sau deloc (topoare de mana, razuitoare, etc.) In mezolitic, apar primele obiecte de piatra (topoarele de mana) fasonate (perforate). Tot in perioada de mijloc a pietrei, este folosit pe scara larga arcul cu sageti, luntrea (pluta) pentru un singur individ, iar in perioada neolitica, apar obiecte de piatra cu

un inalt grad de perfectionare (slefuite si perforate). Tot proprii acestei perioade ii sunt descoperirile de ceramica in forme si culturi diverse. Asezarile umane din aceasta perioada si identificate pana in prezent, incep treptat sa dobandeasca anumite caracteristici cauzate de o expansiune demografica, si care sa contribuie la acutizarea conflictelor generate de resursele de apa si nu numai. Apar primele asezari umane situate pe inaltimi situate de versanti abrupti, avand o singura cale de acces. Aceste forme incipiente de comunitati locale, nu aveau la inceputul lor nici un model geometric, locuintele fiind asezate fie in cerc fie aleatoriu. Primii oameni aveau o reprezentare cu totul specifica a naturii inconjuratoare, fiind permanent speriati si intimidati de fenomene naturale, vietati, etc. In aceste conditii s-au putut instaura in mentalul colectiv, o serie intreaga de superstitii sau credinte religioase, care au fost transmise treptat din generatie in generatie, sub forma de obiceiuri sau practici si ritualuri specifice. Imposibilitatea explicarii anumitor fenomene si procese naturale, precum si teama fata de moarte, ii va obliga pe acesti indivizi sa adopte o atitudine de umiliata sau venerare a proceselor naturale respective. De aici si pana la aparitia primelor credinte religioase, sau a primilor idoli si zeitati, nu a mai fost decat un pas. Formele de relatii interpersonale stabilite intre membrii unei comunitati, vor fi fost la inceput aleatorii, dar treptat indivizii unei asezari umane vor avea un stramos comun, gradul de rudenie fiind un criteriu important in acceptarea de noi membri in comunitatea respectiva. In primele perioade ale epocii pietrei, descendenta se facea pe linie materna (perioada matriarhatului), si tarziu, odata cu epoca metalelor, se va trece la socotirea descendentei pe linie paterna (patriarhat). Aceste schimbari sociale importante in randul comunitatilor indigene, vor fi cauzate de cresterea rolului barbatului (razboinicului) in societate de anumite schimbari, realizate in cadrul credintelor religioase, si nu in ultimul rand de specializarea survenita in cadrul primei diviziuni sociale a muncii si ulterior cea de-a doua mare divizie sociala a muncii. Primele forme de organizare sociala, au fost ceata, hoarda, ginta, tribul si uniunile tribale. Nivelul de trai in perioadele de inceput, era extrem de sarac, fapt care contribuia la o rata inalta a mortalitatii in randul acestor indivizi. Treptat, folosirea focului permite acestor oameni sa dobandeasca un confort mult sporit, sai aibao speranta de viata ridicata, si implicit, experienta acumulata intr-un numar mare de ani va putea fi transmisa mult mai eficient generatiilor din urma. Civilizatia materiala propriuzisa In afara uneltelor si armelor descoperite, vor fi identificate treptat podoabe dau obiecte de cult, vesminte stilizate sau nu, si nu in ultimul rand, provizii. Gradul de perfectionare al ceramicii, al armelor si podoabelor va reprezenta un alt criteriu important in cuantificarea etapelor evolutine ale diferitelor comunitati locale. Generalizarea si folosirea pe scara larga a metalelor, incepand cu mileniul 2 I hr, va da posibilitatea confectionarii unui numar ridicat de obiecte a caror intrebuintare va fi dintre cele mai diverse.

Pe perioada epocii pietrei, credintele spirituale vor fi cu precadere legate de cultul pamantului si al fertilitatii, fiind descoperite numeroase statuiete din lut si piatra ce reprezentau zeitati feminine, abstractizate sau nu. Aparitia metalelor va permite revenirea intr-o mare masura la divinizarea soarelui, si concomitent la aparitia in randul colectivitatilor a unor indivizi capabili sa desluseasca mai usor, dorintele diferitelor vietati, astfel aparand primii preoti. Procesul de indoeuropenizare Indoeuropenizarea reprezinta un proces extrem de important in cadrul cristalizarii primelor popoare ale antichitatii, noii veniti fiind in special razboinici, avand un trai seminomad, si credintele spirituale superioare (divinizau soarele). Arta indoeuropenizarii era una mult mai grosiera, formele si vietatile fiind abstractizate, insa din punct de vedere al civilizatiei materiale, acestia erau superiori autohtonilor. Indoeuropenizarea va contribui totusi la prelucrarea si superiorizarea anumitor forme de cultura si civilizatie autohtona, in sensul ca atat noii veniti cat si indigenii, vor duce un trai sedentar. Epoca beronzului Generalizarea folosirii metalelor in spatiul european, va fi concomitenta cu aparitia primelor popoare ale antichitatii, in spatiul cultural balcanic si est-european, identificandu-se neamul tracilor, cel mai numeros din lume. Pe la inceputul mileniului I I Hr, din parea masa a tracilor se va individualiza grupul nord-dunarean ce va fi cunoscut ulterior sub numele de geti la autorii greci si daci la cei romani. Individualizarea ramurii nordice a tracilor, va contribui la aparitiaunui dialect nou, inrudit cu cel al tracilor. Getii si dacii locuiau cu precadere in aszari rurale, identificanduse insa pentru mijlocul mileniului I I. Hr., o serie intreaga de asezari fortificate cu rol defensiv, menite sa asigure protectie in calea expansiunii altor popoare migratoare. In aceste conditii, era foarte probabil ca in interiorul societarii getodacice, sa apara anumite stratificari sociale, capabile sa conduca in final la aparitia unei aristocratii tribale, ce reusea mai mult sau mai putin sa isi apere interesele, in fata oamenilor de rand, majoritatea liberi. Viata sociala si civilizatia materiala a getodacilor Getii traiau organizati in triburi si uniuni tribale, conduse de sefi militari care treptat isi vor impune autoritatea si pe timp de pace, preotii si religia devenind totodata un instrument in mainile acestor conducatori. Vecinatatea cu cele mai importante culturi si civilizatii ale antichitatii, vor accelera procesul de consolidare dupa modelul dat al societatii geto-dacice. primele relatii vor fi stabilizate prin intermediul coloniilor grecesti de la marea neagra, care vor

desfasura un important schimb de cultura si informatie in aceasta zona. Autohtonii vor fi din ce in ce mai interesati de produsele grecesti, superioare calitativ, in schimbul carora puteau "vinde" produse cerealiere, vite, miere si chiar sclavi.